ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3046/2013

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 181 din 16 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 28 din 26 februarie 2013, Tribunalul Olt a respins cererea privind aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (8) C. proc. pen. formulată de inculpatul G.I., ca nefondată. În baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea formulată de inculpatul G.I. privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., ca nefondată.

În baza art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.I. la 15 ani închisoare - pedeapsă principală, în condițiile art. 57 C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani - pedeapsă complementară. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 2 septembrie 2012, iar in baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ. s-au admis, în parte, cererile și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 25.289 RON despăgubiri civile și 15.000 RON daune morale către partea civilă C.V. și la 20.000 RON, daune morale către partea civilă C.M. S-a constatat că inculpatul a fost de acord să-i achite părții civile C.V. suma de 25.289 RON cu titlu de despăgubiri civile. A fost obligat inculpatul la 1.500 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt a fost trimis în judecată, în stare de arest, inculpatul G.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., constând în aceea că în urma unui conflict pe care l-a avut cu victima C.V.

în vârstă de 63 de ani, a lovit-o cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni care au dus la decesul acesteia. Din actul de trimitere în judecată, instanța a reținut că inculpatul G.I., după ce în anul 2002 a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la data de 07 decembrie 2004 a fost eliberat condiționat din închisoare, rămânându-i un rest de executat din pedeapsa aplicată de 357 de zile. După eliberarea condiționată inculpatul a revenit la domiciliul părinților săi și se părea că pedeapsa aplicată și-a atins scopul preventiv și educativ. În realitate, comportamentul inculpatului nu s-a schimbat, deoarece acesta a continuat să săvârșească fapte de natură penală, în special infracțiunii de furt, astfel că până la data arestării sale, a mai fost sancționat de 6 ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt.

În dimineața zilei de 02 septembrie 2012 în jurul orei 08:00, victima C.V. se afla în localitatea O. din județul Olt, unde a mers la un bar pentru a consuma o bere. La acest bar a staționat până în jurul orelor 12:00 când a venit și soția lui, C.M. care i-a luat bicicleta și cumpărăturile pe care le făcuse în acea dimineață la piața din localitatea Vădăstrița jud. Olt și s-a reîntors la domiciliul său cu aceste cumpărături, anunțându-l, în prealabil, pe soțul său despre aceasta. În jurul orelor 16:00 la data mai sus menționată, victima C.V. fiind în stare avansată de ebrietate, a constatat că bicicleta și cumpărăturile nu se mai aflau lângă bar, uitând că acestea au fost luate de către soția lui, despre care a fost înștiințat.

S-a mai reținut că în timp ce victima C.V. se afla la bar, la acest local a venit și inculpatul G.I. care, de asemenea, a consumat băuturi alcoolice, a purtat unele discuții cu aceasta, după care a părăsit barul plecând la domiciliul său. Victima C.V., cunoscând că inculpatul G.I. are antecedente penale și se ocupă cu furturile, l-a bănuit pe acesta că i-ar fi luat bicicleta și cumpărăturile efectuate la piață, astfel că s-a deplasat la domiciliul său, situat pe str. B. din localitatea O. județul Olt. Ajungând la poarta locuinței sale, victima l-a strigat pe inculpat, însă nu a ieșit acesta în întâmpinare, ci concubina sa C.D., care s-a deplasat în locuință și i-a relatat inculpatului că este căutat la poartă de o persoană al cărei nume nu îl cunoaște.

Inculpatul G.I. a ieșit din casă, s-a deplasat la poartă, după care a ieșit în exteriorul curții, loc unde s-a întâlnit cu victima C.V., Fiind bănuit de furt, inculpatul G.I. a avut o discuție contradictorie cu victima, negând că ar fi intrat în posesia bicicletei sale. Discuția a degenerat în scandal, astfel că inculpatul G.I. a lovit-o pe victimă cu pumnii și picioarele la nivelul capului și abdomenului și, ca urmare a loviturilor puternice aceasta a căzut la pământ, loc unde C.V. a continuat să fie lovit cu pumnii și picioarele de către inculpat. Ca urmare a loviturilor repetate, victima a intrat într-o stare de comă, iar la scurt timp a decedat. După aplicarea loviturilor inculpatul G.I.

a intrat în domiciliul său, iar după cca. 5 minute a trimis-o pe concubina sa martora C.D. să vadă care este starea în care se află victima C.V., iar aceasta apropiindu-se de victimă a observat că decedase, fapt pe care i l-a relatat și inculpatului G.I. Conflictul și apoi agresiunea pe care inculpatul G.I. a desfășurat-o asupra victimei C.V. a fost observat și de către martora C.I. care a relatat cu lux de amănunte în declarația sa împrejurările în care victima a fost ucisă de către acesta. La fața locului s-a deplasat și o ambulanță a Spitalului C., însă medicii nu au mai putut să intervină, ci numai să constate decesul victimei C.V. Autopsia cadavrului victimei C.V. astfel cum a fost consemnată în raportul de constatare medico-legală din 10 octombrie 2012 al Serviciului de Medicină Legală și Control din cadrul Institutului de Medicină Craiova sub nr. A1.

din 11 octombrie 2012 a concluzionat că moartea lui C.V. în vârstă de 63 ani a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și contuziei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-facial acut închis. Leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure în condițiile unei agresiuni individuale, iar între acestea și moartea victimei există legătură de cauzalitate directă și necondiționată. În sângele recoltat de la cadavru s-a evidențiat prezența unei cantități de 1,50 gr ‰ alcool etilic. Audiat de instanța de judecată, inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, arătând că în după amiaza zilei de 2 septembrie 2012, în jurul orelor 16:00 în timp ce se afla în domiciliul său a apărut la poarta sa victima C.V.

care era într-o stare avansată de ebrietate, a intrat peste el în curte i-a adresat injurii și a încercat să-l lovească reproșându-i că i-a furat bicicleta, situație în care a încercat să o scoată afară, aceasta a refuzat, a încercat să îl lovească după care i-a aplicat și el o lovitură cu piciorul în zona feței, iar după ce a căzut i-a mai aplicat încă o lovitură, iar la scurt timp a auzit de la concubina sa că victima a decedat. S-a constatat că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite cu recunoașterea inculpatului pe parcursul urmăririi penale și al judecății, cu ordonanța de începere a urmăririi penale, cu nota telefonică a I.P.J. Olt, cu procesul verbal de cercetare la locul faptei, cu planșele fotografică, cu procesul verbal de reconstituire, cu concluziile preliminare și raportul de constatare medico-legală, precum și cu avizul I.N.M.L.

Craiova, cu depozițiile părților civile, cu ordonanțele de reținere și de punere în mișcare a acțiunii penale și cu depozițiile martorilor C.D., C.I., I.D.I., G.D. și P.O., audiați pe parcursul urmăririi penale, din care rezultă cu certitudine că inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului și peste tot corpul, cauzându-i leziuni traumatice care au condus la deces. Astfel, martora C.I. audiată de instanța de judecată a relatat că își menține depoziția dată pe parcursul urmăririi penale existentă la dosar și a arătat că a văzut când inculpatul a lovit-o pe victimă de mai multe ori cu pumnii și picioarele, în timp ce aceasta era căzută, cauzându-i leziuni care au condus la decesul acesteia.

S-a mai arătat că aceeași situație a rezultat și din depozițiile celorlalți martori audiați în cauză, respectiv: C.D., concubina inculpatului care în depozițiile date a relatat că ieșind la poartă a constatat că victima în urma conflictului pe care l-a avut cu inculpatul a decedat, I.D.I., G.D. și P.O. care au relatat că au fost martori asistenți la reconstituire, ocazie cu care inculpatul a recunoscut că a lovit victima cu pumnii și picioarele până a căzut și a decedat. S-a reținut că fapta inculpatului G.I. care, în după amiaza zilei de 2 septembrie 2012, în urma unui conflict pe care l-a avut cu victima C.V. în vârstă de 63 ani din localitatea O. jud.Olt, a lovit-o în mod repetat pe întreaga suprafață corporală cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni care au dus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap.la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

și, în consecință se impune condamnarea sa. Inițial, pe parcursul urmăririi penale, în sarcina inculpatului G.I. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., această încadrare juridică având la bază concluziile preliminare medico-legale. Ulterior, după întocmirea de autopsie a cadavrului, constatându-se că victima C.V. a fost lovită în mod repetat de către inculpat fapt ce rezultă din leziunile multiple produse pe întreaga suprafață corporală, s-a constatat că încadrarea juridică corectă dată faptei săvârșită de inculpatul G.I. este infracțiunea de omor calificat, astfel că prin ordonanța din 12 octombrie 2012 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap.

la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cercetarea judecătorească efectuându-se sub aspectul săvârșirii de către inculpat a acestei infracțiuni. La termenul din data de 4 decembrie 2012, inculpatul, prin apărător a formulat în scris și oral cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., motivat de faptul că acesta nu a lovit-o pe victimă cu intenția de a-i lua viața, fapta fiind săvârșită cu preterintenție, inculpatul având intenția doar de a-i aplica victimei o corecție pentru că îl acuzase că-i furase bicicleta.

Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a apreciat că încadrarea juridică corectă dată faptei săvârșită de inculpatul G.I. este omor calificat prev.de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și, în consecință, se impune condamnarea inculpatului pentru această faptă. Având în vedere că inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul cercetării judecătorești, în sensul că, inițial, a relatat că i-a aplicat victimei o singură lovitură în zona capului, după care a revenit și a arătat că într-adevăr i-a aplicat victimei mai multe lovituri, s-a apreciat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În speță nu au putut fi reținute nici dispozițiile art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., întrucât faptul că victima i-a reproșat inculpatului că i-ar fi sustras bicicleta nu a fost de natură să-i producă acestuia o puternică tulburare sau emoție.

Potrivit dispozițiilor art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., constituie circumstanța atenuantă a stării de provocare săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere a demnității persoanei, sau prin alte acțiuni ilicite grave, ceea ce nu este cazul în speță. S-a apreciat că faptul că victima i-a reproșat inculpatului că i-ar fi sustras bicicleta nu constituie circumstanța atenuantă a stării de provocare în sensul dispozițiilor art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., dar constituie o circumstanță care a fost avută în vedere la individualizarea pedepsei.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 și art. 52 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei prin care s-a suprimat viața unei persoane, împrejurările reale ale săvârșirii acesteia, constând în aceea că inculpatul a bătut-o pe victimă pentru faptul că aceasta a mers la poarta sa și i-a reproșat că i-ar fi sustras bicicleta, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, constând în aceea că este tânăr, pe parcursul urmăririi penale și al judecății a avut o atitudine relativ sinceră, în sensul că a recunoscut și a regretat în mod profund săvârșirea faptei.

S-a mai arătat că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, din fișa de cazier judiciar rezultând că prin sentința penală nr. 182 din 12 aprilie 2002 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr. 358/2002, definitivă prin nerecurare a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare privativă de libertate, după care a fost sancționat de patru ori cu amendă administrativă pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat. Ținând cont de faptul că inculpatul nu este recidivist, în sensul dispozițiilor legale, de împrejurările reale ale săvârșirii infracțiunii și de datele ce caracterizează pozitiv persoana acestuia, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea privativă de libertate într-un cuantum situat la minimul special prevăzut de lege va fi de natură să-și atingă scopul preventiv educativ urmărit de lege și să conducă la reeducarea acestuia.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 2 septembrie 2012, iar in baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, motivat de faptul că nu s-au schimbat și nu au dispărut temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar fapta săvârșită de acesta este de o gravitate deosebită. Referitor la latura civilă, s-a reținut că la termenul din 20 noiembrie 2012, numita C.M., soția victimei, a relatat că de înmormântarea soțului său s-a ocupat fiul său C.V., iar ea se constituie parte civilă în cauză cu suma de 50.000 RON reprezentând daune morale. Cu aceeași ocazie a fost audiat și numitul C.V., fiul victimei, care a învederat instanței că se constituie parte civilă în cauză cu sumele de 11.615 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare și contravaloarea tuturor pomenirilor efectuate până în prezent.

Totodată, a solicitat ca inculpatul să-l despăgubească și cu suma de 13.674 RON reprezentând contravaloarea pomenirilor de la 6 luni până la 7 ani, precum și cu contravaloarea sumei de 400.000 euro reprezentând daune morale, respectiv 17 miliarde ROL. În dovedirea cererii privind despăgubirile civile partea civilă C.V. a depus la dosar situația cheltuielilor ocazionate de înmormântarea și pomenirile până la 6 luni pentru victima C.V. Cu ocazia audierii, referitor la latura civilă, inculpatul a precizat că este de acord ca în cazul în care va fi găsit vinovat să achite părtilor civile cheltuieli ocazionate de înmormântare și cheltuielile efectuate cu pomenirile până la 6 luni și de la 6 luni până la 7 ani.

Cu aceeași ocazie inculpatul a precizat că nu este de acord să le achite victimelor daunele morale. Având în vedere principiul disponibilității, instanța ținând cont de depozițiile părților civile și ale inculpatului, văzând și dispozițiile art. 14 C. proc. pen., rap. la art. 1357 C. civ., a admis in parte cererile și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 25.289 RON despăgubiri civile și 15.000 RON daune morale către partea civilă C.V. și la 20.000 RON daune morale către partea civilă C.M. Totodată, în raport cu depoziția inculpatului, s-a constatat că acesta a fost de acord să-i achite părții civile C.V.

suma de 25.289 RON cu titlu de despăgubiri civile . Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G.I., care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale sub aspectul laturii penale, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev de art 183 C. pen., având în vedere că nu a acționat cu intenția de a provoca decesul victimei, ci numai cu intenția de a-i aplica acesteia o corecție, decesul survenind ulterior. De asemenea au fost invocate critici sub aspectul nereținerii circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât a acționat violent, sub stăpânirea unei puternice tulburări și emoții determinată de acțiunea victimei, care l-a acuzat pe nedrept de furtul bicicletei, numindu-l „hoțul satului”.

Au fost invocate critici și sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, solicitându-se reținerea dispozițiilor art 320 1 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere că inculpatul a avut o atitudinea procesuală sinceră, recunoscând comiterea faptei astfel cum a fost expusă în rechizitoriu, iar recunoașterea a intervenit înainte de începerea cercetării judecătorești, astfel că erau îndeplinite condițiile pentru a se proceda la judecata cauzei conform procedurii simplificate. Prin decizia penală nr. 181 din 16 mai 2013, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a admis apelul inculpatului G.I., împotriva sentinței penale nr. 28 din 26 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 5957/104/2012, a desființat, în parte, sentința apelată sub aspectul laturii penale și în baza art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic.

art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul G.I. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. A dedus în continuare detenția preventivă de la 26 februarie 2013 la zi și a menținut arestarea preventivă a inculpatului, menținând și celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Pentru a pronunța decizia menționată, Curtea a avut în vedere următoarele considerente: Instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, în sensul că, în data de 02 septembrie 2012, victima C.V., aflată în stare de ebrietate, s-a deplasat la domiciliul inculpatului, acuzându-l pe nedrept de faptul că i-a sustras bicicleta și o plasă cu obiecte personale (victima uitând că bicicleta și plasa au fost luate chiar de soția lui, în timp ce se afla la bar).

În aceste condiții între cei doi a avut loc o altercație verbală care a degenerat, inculpatul aplicând victimei lovituri repetate cu pumnii și picioarele, la nivelul capului și abdomenului. În urma loviturilor aplicate, victima a căzut la pământ iar inculaptul a continuat să o lovească, producându-i leziuni care au condus la decesul acesteia.

A apreciat că încadrarea juridică a faptei a fost corect reținută de prima instanță, fiind neîntemeiate criticile inculaptului, prin care solicită schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev de art 183 C. pen., reținând că ceea ce diferențiază infracțiunea de omor de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este intenția cu care inculpatul acționează, în sensul că infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune praeterintenționată, în sensul că lovirea sau vătămarea corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă produsă-decesul persoanei, survine din culpă.

Curtea a constatat că în speță, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, inculpatul a aplicat victimei lovituri în mod repetat, în diferite zone ale corpului, cu intensitate, victima fiind lovită și în timp ce era doborâtă la pământ, iar ca urmare a acestor lovituri victima a intrat într-o stare de comă, după care a decedat, din modul de comitere a faptei și intensitatea loviturilor aplicate rezultând faptul că inculpatul a acționat cu intenție, chiar dacă indirectă, prevăzând că forța și numărul acestor lovituri pot conduce la moartea victimei și, chiar dacă nu a urmărit, a acceptat producerea rezultatului. S-au apreciat ca neîntemeiate criticile formulate de inculpat referitoare la omisiunea reținerii scuzei provocării, raportat la atitudinea victimei care l-a acuzat de furtul bicicletei.

Curtea a constatat că este adevărat că victima s-a deplasat la locuința inculpatului și l-a acuzat pe acesta, pe nedrept, de furtul bicicletei, însă a considerat că această atitudine nu poate constitui circumstanța atenuantă a provocării întrucât nu se poate concluziona că inculpatul s-a aflat sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții determinate de acțiunea provocatorie a victimei. S-au apreciat ca fiind întemeiate criticile formulate de inculpat referitoare la omisiunea de a fi aplicate dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Conform acestor dispoziții legale, înainte de începerea cercetării judecătorești, în ședința publică din data de 04 decembrie 2012, inculpatul a declarat că recunoaște comiterea faptei, solicitând ca judecata să se desfășoare conform procedurii simplificate.

Cu toate acestea, deși erau îndeplinite condițiile legale pentru ca judecata să se desfășoare conform dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., instanța, din oficiu, apreciind că situația de fapt nu este lămurită, a procedat la a administrarea de probe. S-a arătat că împrejurarea că au fost administrate, din oficiu, probe de către instanță pentru lămurirea situației de fapt și a încadrării juridice a faptei nu poate fi imputată inculpatului și nu îl poate priva pe acesta de dreptul de a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime conform dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, criticile formulate de inculpat s-au constatat ca fiind întemeiate, pedeapsa aplicată de instanța de fond fiind prea aspră raportat la circumstanțele reale de comitere a faptei, împrejurarea că victima a fost cea care a declanșat conflictul acuzându-l pe inculpat pe nedrept de furtul bicicletei sale, împrejurarea că este tânăr, a recunoscut și regretat comiterea faptei. S-au considerat ca nefondate criticile formulate de inculpat referitoare la nereținerea circumstanțelor atenuante, nefiind justificată reținerea în cauză de asemenea circumstanțe, față de gradul de pericol social ridicat al faptei comise prin care a fost suprimată viața unei persoane și față de datele ce caracterizează persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale pentru infracțiuni de furt calificat.

În consecință, luând în considerare toate criteriile de individualizare a pedepsei conform dispozițiilor art. 72 C. pen., inclusiv limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca efect al aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., instanța de apel a apreciat că scopul educativ-preventiv al pedepsei se poate realiza prin aplicarea unei pedepse de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. S-a reținut că latura civilă a fost corect soluționată, prin luarea în considerare a principiului disponibilității în ce privește despăgubirile materiale, având în vedere că inculpatul a declarat că este de acord să achite părții civile daunele materiale, fiind în mod corect obligat inculpatul la plata sumei de 25.289 RON despăgubiri civile.

S-a considerat că daunele morale au fost, de asemenea, just apreciate de către instanța de fond, sub acest aspect, de altfel, nefiind invocate critici în apelul inculpatului. Constatând că temeiurile care au justificat arestarea preventivă subzistă în continuare și nu s-au modificat, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând în continuare pericol pentru ordinea publică, instanța de apel a dedus, în continuare, detenția preventivă de la 26 februarie 2013 la zi din pedeapsa aplicată și a menținut arestarea preventivă a inculpatului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G.I., solicitând admiterea recursului și schimbarea, de către instanța de recurs, a încadrării juridice reținute de către instanța de fond și confimată de către instanța de apel - anume cea prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

- în cea prevăzută de art. 183 C. pen., în baza cazurilor de casare întemeiate pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 12 și 17 C. proc. pen., susținând că faptei îi lipsește latura subiectivă caracteristică infracțiuni de omor, inculpatul acționând cu intenția de a aplica o corecție corporală și nu de a ucide victima, încadrarea juridică corectă fiind cea prevăzută de art. 183 C. pen. Analizând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că hotărârea pronunțată în cauză de către instanța de apel este legală și temeinică și constată recursul declarat de către recurentul inculpat G.I. ca fiind nefondat.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., în raport de preschimbarea termenului de judecată acordat pentru soluționarea recursului declarat de inculpatul G.I. din data de 22 octombrie 2013 pentru acest termen de judecată, se apreciază că recurentul a motivat în termen recursul, motivele fiind expuse, prin apărător, oral, în ziua judecății, cu respectarea obligațiilor impuse de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. În legătură cu critica întemeiată pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. privind greșita încadrare juridică a faptei săvârșite de către recurent, se reține că prin textul art. I pct. 16 din Legea nr. 2/2013 aceste dispoziții au fost abrogate în mod expres, astfel încât această critică nu ar mai trebui examinată în cadrul recursului promovat de către inculpat.

Cu toate acestea, având în vedere strânsa legătură cu cea de a doua critică susținută de către inculpat, referitoare la incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., sub aspectul lipsei unuia dintre elementele constitutive ale infracțiuni pentru care a fost condamnat - respectiv latura subiectivă, constând în intenția directă sau indirectă de a ucide victima -instanța de recurs va examina, în mod unitar, ambele motive de recurs invocate, considerând critica recurentului privind greșita încadrare juridică a faptei ca fiind circumscrisă dispozițiilor art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., în raport și de împrejurarea că ceea se tinde a fi modificat prin critica formulată nu este situația de fapt reținută în speță, ci norma de incriminare aplicabilă.

Susținerea inculpatului privind greșita încadrare juridică a faptei pentru care a fost condamnat reprezintă o reiterare a cererilor de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., formulate de către recurent atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel și care, în mod corespunzător au fost respinse de instanțe.

Se reține că inculpatul a aplicat victimei lovituri în mod repetat, în diferite zone ale corpului, cu intensitate, victima fiind lovită și în timp ce era doborâtă la pământ, iar ca urmare a acestor lovituri, victima a intrat într-o stare de comă și a decedat, din modul de comitere a faptei și intensitatea loviturilor aplicate rezultând faptul că inculpatul a acționat cu intenție, chiar dacă indirectă, prevăzând că forța și numărul acestor lovituri pot conduce la moartea victimei și, chiar dacă nu a urmărit, a acceptat producerea rezultatului.

De asemenea, Înalta Curte reține că există legătură de cauzalitate între loviturile aplicate de inculpat și decesul victimei, aceasta rezultând din declarațiile martorilor audiați în cauză, din recunoașterea recurentului în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, dar și din raportul de constatare medico-legală din 10 octombrie 2012 al Serviciului de Medicină Legală și Control din cadrul Institutului de Medicină Craiova sub nr. A1. din 11 octombrie 2012, în care se concluzionează că moartea victimei C.V., în vârstă de 63 ani, a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și contuziei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-facial acut închis, că leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, în condițiile unei agresiuni individuale, iar între acestea și moartea victimei există legătură de cauzalitate directă și necondiționată.

Înalta Curte, față de împrejurarea că infracțiunea de omor se săvârșește cu intenția de a ucide și nu cu intenția generală de a vătăma, observă că expresia „uciderea unei persoane" utilizată în textul art. 174 C. pen. corespunde unei îndreptări a acțiunii spre un rezultat specific, constând în moartea victimei. În această lumină, se apreciază că îndreptarea conștientă a acțiunii violente a inculpatului spre diferite zone ale corpului, cu intensitate, în mod repetat, inclusiv după ce victima căzuse la pământ, relevă intenția de ucidere prin prevederea și acceptarea rezultatului decesului, element caracteristic laturii subiective a infracțiunii de omor și nu celei de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, în cazul căreia rezultatul morții victimei se produce din culpă și nu cu intenție.

Date fiind considerentele ce preced, instanța de recurs apreciază că soluțiile pronunțate de instanțele anterioare referitoare la aspectele invocate sunt temeinice și legale, sens în care urmează a respinge atât critica formulată de recurentul inculpat în baza cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. cât și pe cea întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., constatându-se că susținerile acestuia privind lipsa unui element constitutiv al infracțiunii pentru care a fost condamnat sau greșita încadrare juridică a faptei comise nu sunt întemeiate. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I.

împotriva deciziei penale atacate. În baza art. 383 alin. (2) raportat la art. 385 9 alin. (4) C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 02 septembrie 2012 la 08 octombrie 2013. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 181 din 16 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 02 septembrie 2012 la 08 octombrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronuntată în ședință publică, azi 08 octombrie 2013.