ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3472/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 500 din 13 iunie 2013, Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul disp.art. 334 C. proc. pen. a respins ca nefondată, cererea inculpatului P.F. de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriul Parchetului, din infracțiunea prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplic.art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen., cu aplic.art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplic.art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.F. la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, în stare de recidivă postexecutorie.

În temeiul disp. art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei principale cu inchisoarea. S-a făcut aplicarea art. 71-64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și în temeiul disp.art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei pronunțate reținerea și arestarea preventivă de la 9 octombrie 2012 la zi, conform încheierii de îndreptare eroare materială. Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 111, 112 lit. d) și art. 116 C. pen. s-a luat față de inculpat măsura interzicerii de a se afla în Mun.București pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei cu inchisoarea și s-a constatat că nu există constituire de parte civila în cauză.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut în fapt, că în data de 8/9 octombrie 2012, în timp ce se aflau în Parcul Herăstrău din București, sector 1, pe fondul unei altercații conjugale și în contextul unui consum apreciabil de alcool, inculpatul P.F. i-a aplicat victimei E.M. lovituri repetate cu pumnii la nivelul toracelui, abdomenului și capului, provocându-i leziuni care au condus la decesul acesteia. În data de 08 octombrie 2012, cei doi s-au întâlnit în zona Pieței Crângași, de unde s-au deplasat apoi la Piața Domenii, iar în final în Parcul Herăstrău. în intervalul orar 12 00 -19 00 , aceștia au consumat însemnate cantități de băuturi alcoolice (vin și bere), ambii ajungând în stare avansată de ebrietate.

După orele 19 00 , împreună au mers într-o zonă a Parcului Herăstrău, la Grădina Japoneză, unde intenționau să doarmă in cursul nopții de 08/09 octombrie 2012. La un moment dat, pe fondul stării de ebrietate inculpatul a declanșat o ceartă cu aceasta, urmată de schimburi de cuvinte triviale. Cu această ocazie, inculpatul i-a aplicat numitei E.M. numeroase lovituri cu pumnii în zonele toracelui, abdomenului și în final în zona feței, E.M. izbindu-se cu capul de trunchiul de copac pe care cei doi îl foloseau pentru sprijinirea capului, suferind, astfel, leziuni grave. Inculpatul P.F. nu a dat atenție acestui fapt, apreciind că starea acesteia este cauzată de consumul de băuturi alcoolice și a adormit lângă E.M., deși aceasta îi spunea că o doare capul.

In aceste condiții victima agresiunii a decedat în cursul nopții. Instanța a reținut ca fiind pe deplin dovedită existența faptei comisă de inculpat cu vinovăția cerută de lege (intenție indirectă) și a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsa individualizata în concordanță cu criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., și anume dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsa fixate în partea specială (astfel cum rezulta acestea în urma aplicării disp.art. 320 1 alin. (7) C. pen.), gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și imprejurările care atenuează sau agravează răspunderea penala.

În egală măsura, s-a arătat că aceste împrejurări conturează nu numai gradul ridicat de pericol social al faptei comise de către inculpat, dar și periculozitatea acestuia, caracteristică potențată și de antecedentele sale penale, ce denotă existența și persistența unor mentalități și deprinderi antisociale, precum și o lipsa de respect fața de valorile sociale ocrotite de lege și un potențial scăzut de a reacționa pozitiv la o pedeapsa prea blândă ori la un alt act de clemență. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel, inculpatul P.F. Prin Decizia nr. 198 din 06 august 2013 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.F., împotriva sentinței penale nr. 500 din 13 iunie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și a fost dedusă din pedeapsa aplicată prin sentința apelată, perioada detenției preventive, de la 09 octombrie 2012, la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că faptele inculpatului de a-i aplica victimei, lovituri repetate, cu pumnii în zonele toracelui, abdomenului și în final în zona feței, aceste din urmă lovituri, fiind urmate de izbirea victimei cu capul de un trunchi de copac, cu o deosebită intensitate, ceea ce a determinat producerea unei hemoragii meningo-cerebrale consecința unui traumatism cranio-cerebral în cadrul unui politraumatism cu multiple echimoze pe față, trunchi și membre, plagă scalp și buză inferioară, infiltrat sanguin epicraian, hematom malar și mandibular drept, fractură coasta IX stângă, hematom perirenal stâng și infiltrat sanguin difuz în rădăcina mezenterului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C pen., și nu pe cele ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C pen., inculpatul acționând cu vinovăție, sub forma intenției indirecte, în sensul că a prevăzut moartea victimei, ca rezultat al acțiuniilor sale, și a acceptat producerea acestui rezultat, chiar dacă nu l-a urmărit.

Curtea a mai reținut că în ceea ce privește criticile apărării vizând modalitatea în care a fost efectuată cercetarea judecătorească în cauză, de către prima instanță, nu le poate aprecia ca pertinente, având în vedere că judecătorul fondului a soluționat speța conform procedurii simplificate prev. de art. 320 1 C. proc. pen., inculpatul fiind de acord cu probele administrate la urmărirea penală, pe care și le-a însușit în mod voluntar, nesolicitând administrarea altor probe pe situația de fapt în fața primei instanțe.

De asemenea, s-a reținut că în condițiile în care inculpatul a exercitat acte de violență excesive asupra victimei E.M., aplicându-i acesteia numeroase lovituri cu pumnii la nivelul toracelui, abdomenului și capului, în data de 8/9 octombrie 2012, în timp ce se afla în parcul Herăstrău, din București, sector 1, producându-i leziuni ce au condus la deces, au conturat nu numai gradul ridicat de pericol social al faptei comise de către inculpat, precum și periculozitatea acestuia, având în vedere antecedentele sale penale, pentru care a fost condamnat de către instanțele judecătorești la pedepse privative de libertate, executate parțial, care însă nu și-au atins scopul, inculpatul persistând în conduita sa antisocială și săvârșind o infracțiune mult mai gravă, cum este aceea de omor calificat, este evident că în speță este exclusă reținerea disp.

art. 74-76 C. pen., așa cum a solicitat apărarea. Aceste date și imprejurări, alături de starea de recidivă postexecutorie lipsesc de eficiență, sub aspectul calificării ca circumstanța atenuantă, conduita adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal, care însă și-a găsit încadrarea în disp. art. 320 1 C. proc. pen., astfel încât nu a rămas iară efecte juridice favorabile inculpatului. Nici circumstanțele personale ale inculpatului, nu sunt de natură să determine o altă concluzie având în vedere că acesta nu are ocupație și nici locuință stabilă, ceea ce a conturat nu numai gradul ridicat de pericol social al faptei comise de către inculpat, dar și periculozitatea acestuia, generată și de antecedentele sale penale.

Împotriva Deciziei nr. 198 din 06 august 2013, a Curții de Apel București, secția I penală, a declarat recurs inculpatul P.F. care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor atacate, și rejudecând cauza schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Examinând recursul declarat de inculpatul P.F. prin raportare la dispozițiile art. 385 2 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: In cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la data de 6 august 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc.

pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în tennenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Inculpatul a motivat recursul în termenul prevăzut în art. 385 alin. (2) C. proc.

pen., criticând decizia sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei, susținând că trebuie reținute dispozițiile art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., fapta încadrându-se în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte și nu în infracțiunea de omor calificat. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că această critică se încadrează formal în cazul de casare prevăzut în art. 385 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., însă este nefondată. Fapta reținută în sarcina inculpatului P.F., astfel cum a fost stabilită prin sentința de condamnare și, de altfel, recunoscută în totalitate de către inculpat, care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., corespunde normei de incriminare a faptei de omor calificat prevăzută în art. 174-art.

175 alin. (1) lit. i) C. pen. Modul în care inculpatul a acționat, aplicând victimei, lovituri repetate în zonele toracelui, abdomenului și în zona feței, ca și urmarea produsă, corespund atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv infracțiunii de omor calificat, și nu infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, fiind dovedită împrejurarea că inculpatul a acționat cel puțin cu intenția indirectă de a produce moartea victimei, și nu cu intenția de a lovi. Trebuie precizat că, în temeiul art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., instanța de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor faptice reținute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracțiunilor, tară să procedeze la analiza sau la reaprecierea situației de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului.

Referitor la cel de al doilea motiv de recurs invocat de inculpat, Înalta Curte apreciază că individualizarea pedepsei este o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare și de stabilire a sancțiunii și nu verificarea modalității în care instanțele de fond și apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziție legală. Din oficiu, analizând critica în mod strict prin raportare la cazul de casare invocat, dar și al aplicării art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen. privind efectul circumstanțelor atenuante, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limite legale. Față de cele reținute, constatând că nu sunt incidente nici celelalte cazuri de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefoiidat, recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva Deciziei penale nr. 198 din 06 august 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Potrivit art. 385 alin. (4) C. proc. pen., din durata pedepsei închisorii aplicată va deduce pentru inculpatul P.F., timpul reținerii și arestării preventive de la 9 decembrie 2012 la 8 noiembrie 2013. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F. Împotriva Deciziei penale nr. 198 din 06 august 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 9 decembrie 2012 la 8 noiembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 noiembrie 2013.