ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3816/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 171/D/2013din 24 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2405/110/2013 s-a dispus: I. în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata A.M.T., prin apărătorul ales, din art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu art. 75 lit. a) C. pen. în art. 25 C. pen. rap. la art. 183 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și în consecință: În temeiul art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu art. 75 lit. a) C. pen. cu art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. cu art. 320 1 C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de „omor calificat", condamnarea inculpatei A.M.T., la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza II-a și lit. b) C .pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei A.M.T., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a Ii-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest. În temeiul art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa aplicată durata executată deja prin reținere și arest preventive începând cu data de 15 noiembrie 2012 la zi. II. În temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul G.I. prin apărătorul ales, din art. 174 alin. (1) C. pen. cu art. 75 lit. a) C. pen. în art. 180 C. pen. sau art. 181 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și în consecință: În temeiul art. 174 alin. l C. pen.

cu art. 75 lit. a) C. pen. cu art. 74 lit. a) C. pen. cu art. 76 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de „omor calificat", condamnarea inculpatului G.I., la 8 (opt) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului G.I., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest. În temeiul art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa aplicată durata executată deja prin reținere și arest preventive începând cu data de 16 noiembrie 2012 la zi.

III. S-a respins solicitarea inculpatului F.C.G., de aplicare a procedurii simplificate, prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. În temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul F.C.G., prin apărătorul desemnat din oficiu, din art. 174 alin. (1) C. pen. cu art. 75 lit. a) C. pen. în art. 183 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și în consecință: În temeiul art. 174 alin. l C. pen. cu art. 75 lit. a) C. pen.,cu art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de „omor calificat", condamnarea inculpatului F.C.G., 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza Ii-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului F.C.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest. În temeiul art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa aplicată durata executată deja prin reținere și arest preventive începând cu data de 15 noiembrie 2012 la zi. În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ., s-a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză. În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ.

cu art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, s-au admis pretențiile civile formulate de părțile civile Spitalul Județean de Urgență Bacău și Serviciul de Ambulanță Bacău, și în consecință: Au fost obligați inculpații în solidar să plătească către Spitalul Județean de Urgență Bacău suma de 537,92 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate A.R. Au fost obligații inculpații, în solidar să plătească către Serviciul de Ambulanță Bacău suma de 1006 lei reprezentând contravaloarea transportului părții vătămate A.R. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații A.M.T., G.I. și F.C.G., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

S-a constatat că inculpatul F.C.G. a avut apărător desemnat din oficiu iar inculpații A.M.T. și G.I. au avut apărători aleși. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 1810/P/2012 din 08 ianuarie 2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților F.C.G. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; G.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; A.M.T. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare se reține că victima A.R. a locuit singur într-un imobil situat în satul Arini, corn. Găiceana, jud. Bacău situat în vecinătatea casei martorei F.A. și era cunoscut în comunitatea în care trăia ca o persoană care consuma în exces băuturi alcoolice. Din acest motiv, acesta era separat în fapt de soția A.A., care este plecată din țară de mai mulți ani. Dintre copiii soților A.R. și A., fiica A.M.T. în vârstă de 28 de ani locuiește tot în satul Arini, corn. Găiceana, în casa bunicii sale materne - numita G.M. În aceiași curte cu inculpata, întru-un imobil separat locuiesc și concubinii B.E. (cumnata victimei și mătușa după soră a inculpatei A.M.T.) și I.L. împreună cu cei trei copiii minori, printre care se află și C.R.A.

în vârstă de 14 ani. La nevoie, concubinii B.E. și I.L. sunt ajutați în gospodărie de inculpații F.C.G. și G.I. Inculpata A.M.T. este cunoscută în localitatea de domiciliu ca fiind o consumatoare în exces de alcool. În dimineața zilei de 07 noiembrie 2012, victima A.R. s-a deplasat la locuința cumnatei sale B.E., de unde de la saivanul de caprine a transportat gunoi la domiciliul său cu căruța împrumutată de la inculpatul F.C.G. În timpul desfășurării acestei activități, victima a consumat băuturi alcoolice, ajungând ca de obicei,în stare de ebrietate. După cel de-al doilea transport de gunoi, în jurul orelor 16 00 când s-a întors la locuința cumnatei sale, fiica acesteia din urmă, minora M., în vârstă de 10 ani, ce fusese cu căruța la domiciliul victimei, i-a povestit inculpatei A.M.T.

că, anterior, când se afla la locuința numitului A.R., acesta a încercat să o violeze, dar nu a reușit întrucât era prea beat, iar ea s-a opus. Inculpata A.M.T. i-a relatat numitei B.E. cele aflate de la fiica ei și, împreună cu aceasta, i-au reproșat victimei acest lucru. A.R. nu a recunoscut acuzațiile ce i-au fost aduse și a plecat imediat la domiciliul său. În jurul orelor 17 00 în locuința numitei B.E., se mai aflau, pe lângă inculpata A.M.T., și inculpații F.C.G. și G.I. Inculpata A.M.T., care se afla într-o stare avansată de ebrietate, a povestit și celor doi inculpați ceea ce s-a întâmplat între tatăl ei și minora M., cerându-le acestora să o însoțească la locuința victimei, pentru a o întreba de ce a făcut acest gest și să-i aplice o corecție fizică.

Aceștia au fost de acord și în jurul orelor 19 00 cei trei inculpați s-au deplasat cu căruța la domiciliul victimei, fiind însoțiți și de minorul C.R.A. în vârstă de 14 ani, care a mers la domiciliul lui A.R. în scopul de a lua un cazan de țuică, proprietatea mamei sale B.E. Ajunși la imobil, cei trei au pătruns în curte și apoi în încăperea în care dormea victima și, pe întuneric și prin somn, au luat-o la bătaie, lovind-o cu pumnii și picioarele peste tot corpul, în special în zona toraco - abdominală, au doborât-o pe pardoseala încăperii, lovind-o în continuare, apoi au târât-o afară pe prispă, unde au lovit-o din nou. În timp ce inculpații agresau victima, minorul C.R.A. a stat în curte și nu a participat la acțiunea violentă a acestora.

În timpul agresiunii, la locuința victimei au venit martorele F.A. și F.L.T., care fuseseră anunțate telefonic de ceea ce urma să se întâmple de martorul I.L.. Martora F.A. le-a cerut agresorilor să înceteze violențele exercitate asupra numitului A.R., situație în care aceștia au transportat victima pe brațe în casă. În timp ce se îndrepta spre domiciliul său, martora F.A. a auzit din nou cum victima striga după ajutor și țipa să nu mai fie bătută, situație în care a revenit la locuința acesteia și le-a cerut din nou celor trei inculpați să înceteze agresiunea. Cele două martore au observat în mod direct cum inculpații loveau cu sălbăticie victima cu picioarele peste tot corpul. După cel de-al doilea episod al agresiunii, inculpații au părăsit locul faptei îndreptându-se spre casele lor.

Martorul C.R.A. a plecat mai înainte de la domiciliul victimei, plecând cu căruța, în care încărcase cu ajutorul inculpatului G.I. un cazan de țuică, proprietatea mamei sale dar a observat în mod direct conflictul de la început până la sfârșit. Când a ajuns la domiciliu, martorul a povestit mamei sale ce s-a întâmplat la locuința lui A.R., respectiv cum acesta a fost bătut de către inculpați. După ce au agresat victima, inculpații au lăsat-o fără ajutor, expunând-o riscului de deces. În zilele următoare, victima A.R. a fost menținută în viață de îngrijirile acordate de vecina I.M. De câteva ori, a venit la domiciliul său și inculpata A.M.T. împreună cu ceilalți doi inculpați, cei trei schimbându-l de haine și făcând munci de strictă necesitate în gospodărie.

Întrucât se simțea foarte rău, în data de 12 noiembrie 2012, victima a fost dusă cu Ambulanța mai întâi la Spitalul din corn. Podu Turcului, jud. Bacău și apoi transferată la Spitalul Jud. de Urgență Bacău, fiind internată la Secția Interne, unde în data de 13 noiembrie 2012 a decedat. Conform concluziilor raportului de constatare medico-legală, moartea victimei A.R. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute generate de un traumatism toracic cu multiple fracturi costale bilateral și fractură de stern. Leziunile de violență toracice s-au putut produse printr-un mecanism de loviri repetate cu corpuri dure, posibil și lovire - comprimare. între leziunile toracice și deces există legătură de cauzalitate.

Pe corpul victimei au mai fost evidențiate multiple leziuni de violență care s-au putut produce concomitent cu leziunile toracice, prin loviri cu corpuri și mijloace contondente, fără a avea capacitate tanatogeneratoare și ar fi necesitat 8-10 zile îngrijiri medicale în cazul supraviețuirii. Prin prezentarea tardivă la spital în vederea tratamentului de specialitate, fenomenele de insuficiență respiratorie, ca urmare a multiplelor fracturi costale și de stern s-au agravat, reducând șansele de salvare. Prin acțiunea lor violentă îndreptată împotriva victimei, inculpații au prevăzut rezultatul faptei lor, nu l-au urmărit, dar au acceptat posibilitatea procedurii lui. Inculpata A.M.T. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, declarând că în seara zilei de 07 noiembrie 2012, în jurul orelor 19 00 s-a deplasat cu inculpații F.C.G.

și G.I. la domiciliul tatălui său cu intenția de „a-l certa" cu privire la faptul că în aceiași zi încercase să o violeze pe minora M. în vârstă de 10 ani și că, în momentul când a ajuns la locuința acestuia, cei doi inculpați, fără a o mai aștepta „au fugit în locuință și l-au luat la bătaie pe tatăl său". Până a coborât ea din căruță și a intrat în curte, cei doi inculpați au scos victima afară în curte, lângă ușa de acces și o loveau cu picioarele. A intervenit oprindu-i din agresiune și le-a cerut acestora să ducă victima în casă, aceștia conformându-se. După ce inculpații au așezat victima în pat, au continuat să o lovească, oprindu-se tot la intervenția ei verbală. Instanța de fond a reținut că declarațiile inculpatei A.M.T.

nu se coroborează cu probatoriul administrat în cauză, din care rezultă fără echivoc faptul că aceasta împreună cu inculpații F.C.G. și G.I. au lovit victima atât în interiorul casei cât și în curte. Martorele F.A. și F.L.T. au observat în mod direct momentul în care inculpata A.M.T. împreună cu ceilalți doi agresori loveau victima cu picioarele și o rostogoleau pe jos în timp ce se aflau în curtea imobilului, în apropierea ușii de acces. Faptul că A.M.T. l-a lovit de mai multe ori pe tatăl său cu mâinile și picioarele a fost confirmat și de inculpații F.C.G. și G.I. Instanța de fond a reținut că inculpata A.M.T.

a avut o contribuție importantă la săvârșirea infracțiunii, ea fiind aceea care aflată în stare avansată de ebrietate, a avut inițiativa deplasării la domiciliul tatălui său pentru a-i aplica o corecție fizică pentru comportamentul său imoral din acea zi, ea a fost aceea care i-a determinat pe ceilalți doi inculpați să o însoțească și să o sprijine în demersul său justițiar. De altfel, fără inițiativa acesteia, inculpații F.C.G. și G.I. nu s-ar fi deplasat în seara zilei de 07 noiembrie 2012 la domiciliul victimei și fără ea nu ar fi pătruns în locuința acesteia. Inculpatul F.C.G. a recunoscut săvârșirea infracțiunii declarând că victima a fost agresată în principal numai de el și de inculpatul G.I., iar inculpata A.M.T.

l-ar fi lovit pe tatăl său doar de două ori cu palmele peste față. Afirmațiile acestui inculpat cu privire la contribuția inculpatei A.M.T. la săvârșirea infracțiunii sunt contrazise de afirmațiile martorelor F.A. și F.L.T. care au observat în mod direct momentul în care victima era lovită de inculpată cu picioarele peste tot corpul în timp ce se afla în curtea locuinței, în apropierea ușii de acces, căzută la pământ. Inculpatul G.I. a recunoscut că a lovit victima de mai multe ori cu pumnul în zona capului, dar a apreciat că loviturile sale nu puteau să cauzeze leziuni care să ducă la deces și că cei care au agresat victima au fost inculpații A.M.T. și F.C.G. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpatul G.I.

a participat activ la agresarea victimei de la începutul conflictului și până la sfârșit, aspect confirmat atât de inculpat în declarațiile sale, de martorul C.R.G. cât și de ceilalți doi coinculpați. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr. 217/110/2013 la data de 09 ianuarie 2013, primind termen pentru analizarea temeiniciei și legalității stării de arest preventiv pentru cei trei inculpați, la data de 10 ianuarie 2013, ocazie cu care a fost menținută starea de arest preventiv. Inculpata A.M.T., la termenul de judecată, - 07 martie 2013 - a solicitat instanței aplicarea procedurii simplificate de judecare a cauzei, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., în sensul că recunoaște în întregime faptele imputate, este de acord, are cunoștință de întreg materialul probator acumulat la urmărirea penală.

Instanța a admis solicitarea acesteia având în vedere, pe de o parte, manifestarea de voință liber exprimată și, pe de altă parte, Decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 dată de Curtea Constituțională. Inculpatul F.C.G. deși, a solicitat și el aplicarea procedurii simplificate în baza art. 320 1 C. proc. pen., instanța i-a respins cererea, întrucât audiat fiind acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei, în modalitatea expusă de rechizitoriu, având propria sa apărare. El a susținut că doar a aplicat câteva lovituri victimei, lovituri, care, în opinia sa nu au avut așa o intensitate încât să conducă la decesul părții vătămate. Inculpatul G.I., nu a recunoscut săvârșirea faptei și nici nu a solicitat aplicarea procedurii simplificate, prev. de 320 1 C. proc.

pen. Apărătorul ales al inculpatei A.M.T., a solicitat instanței să ia act de faptul că actul medical întocmit în cauză la urmărirea penală este foarte clar. Elimină orice dubii cu privire la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. Acesta este un caz clasic de acest gen de infracțiuni. Parchetul a avut tendința de a agrava situația inculpatei, probabil pentru ca să stea în picioare mai târziu propunerea de luare a măsurii arestării preventive și de prelungire sau menținere. Parchetul a reținut că inculpații au încercat să îi aplice victimei o corecție pentru comportamentul său imoral din dimineața acelei zile, și aici intervine elementul cheie care constă în aceea că fapta inculpaților i-au cauzat victimei leziuni care în lipsa unui tratament de specialitate aplicat imediat, i-au redus șansele de supraviețuire.

Această concluzie este confirmată de actul medico-legal întocmit în cauză. Aspectele relevate de acest act medical au arătat că moartea s-a datorat insuficienței cardio vasculare, a degenerat într-un traumatism toracic, fracturi, că leziunile de violență au fost produse în urmă cu 5-7 zile și nu au avut capacitatea tanato-generatoare să producă moartea victimei. Au necesitat pentru vindecare 8-10 zile de îngrijiri medicale, așa cum relevă actul medical. Moartea s-a datorat prezentării tardive la spital pentru aplicarea unui tratament. însă în tot acest interval de timp, până la momentul intervenției decesului, victima s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice. În opinia apărării sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, mai ales că actul medical confirmă că loviturile nu au avut capacitatea tanato-generatoare de a produce decesul victimei.

De aceea, încadrarea dată faptei este prea exagerată. A solicitat a se reține în cauză pentru inculpată starea de provocare prev. de art. 73 lit. b) C. pen. Există o sumedenie de aspecte ce converg spre ideea că inculpata s-a aflat într-o stare reală de provocare, întrucât inculpata a fost abuzată sexual în copilărie de tatăl său, victima infracțiunii, iar acesta ar fi încercat să o violeze în acea zi. Această stare de provocare a fost una reală, a tulburat conștiința inculpatei, motiv pentru care a solicitat și schimbarea formei de participare a inculpatei din autorat în instigare, arătând că a omis acest aspect când a solicitat schimbarea încadrării juridice. Parchetul nu a insistat pe starea de provocare, stare care e relatată cu lux de amănunte de numita B.E., F.A., F.L.

Este imposibil de crezut că inculpata, femeie fiind, suferind de un puternic handicap fizic ar fi putut aplica victimei lovituri care să îi cauzeze moartea. Martorul C.R. relatează că inculpatul G.I. este cel care avea încălțări cu protecție de fier care a lovit victima și i-a provocat victimei fracturi costale, arătând că inculpata A. era încălțată cu șlapi. Aceasta nu avea forța necesară de lovi un bărbat, și de aceea se impune reținerea săvârșirii faptei sub forma instigării. De asemenea, se impune reținerea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., conduita bună a inculpatei înainte de săvârșirea faptei, nu mai are antecedente penale, și avea un comportament adecvat în comunitate.

Cu privire la reținerea lit. b) a art. 74 C. pen. arată că stăruința depusă de inculpată după săvârșirea faptei pentru a înlătura rezultatul produs, chiar dacă ajutorul sau stăruința nu au avut efectul scontat ele trebuie reținute, căci inculpata a avut grijă de tatăl său după aplicarea loviturilor, i-a adus mâncare, l-a căutat în fiecare zi. Curtea Supremă a admis faptul că se pot reține atât circumstanțele prev. de art. 74 cât și cele prev. de art. 320 1 C. pen. A solicitat instanței aplicarea unei pedepse sub minimul special, aplicarea instituției prev. de art. 86 1 C. pen., schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen.

și condamnarea inculpatei, în cazul respingerii schimbării încadrării juridice la o pedeapsă prevăzută de lege având în vedere circumstanțele faptei, lipsa pericolului persoanei inculpate, și aplicarea instituției suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, obligându-se a respecta toate măsurile ce vor fi stabilite în sarcina inculpatei, pentru a putea duce o viață normală alături de copilul său care o așteaptă acasă, mai ales că are o problemă gravă de vedere, handicap de gradul I de vedere. Asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulate de apărătorii celorlalți inculpați, a pus concluzii de admitere a acestora. Instanța nu a putut fi de acord cu apărările formulate, cu solicitarea de schimbare a încadrării juridice din art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen.

cu art. 75 lit. a) C. pen. în art. 25 C. pen. rap. la art. 183 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., întrucât sub aspectul laturii subiective, omorul se deosebește de loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte, infracțiune prev. de art. 183 C. pen.; dacă în cauza omorului, făptuitorul acționează cu intenție - directă sau indirectă - de a ucide, în cazul loviturilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte, el acționează cu intenția de a lovit sau vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, moartea acesteia fiind un rezultat care depășește intenția sa. Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune preterintenționată care presupune atât intenție - în ceea ce privește fapta de lovire sau de vătămare corporală - cât și culpă - în ceea ce privește moartea victimei.

Așa fiind, pentru încadrarea juridică corectă a unei fapte ca omor sau loviri ori vătămări cauzatoare de moarte, de cea mai mare însemnătate este determinarea poziției psihice cu care a acționat făptuitorul. Situația de fapt reținută, atât la urmărirea penală cât și la instanța de judecată, demonstrează, din acest punct de vedere latura subiectivă sub imperiul căreia au acționat inculpații. Ei au fost trei, plecați în scop vădit de „aplicare a unei corecții victimei", s-au repezit asupra acestuia, în timp ce se afla în casa, în timp ce dormea, și prin somn au început să-i aplice lovituri. L-au scos din casă și continuat apoi cu loviturile și în curtea case. Trei indivizi contra unuia singur, aflat în stare de ebrietate și în timpul somnului, relevă hotărârea, dorința lor de răzbunare, în care forma de vinovăție este cel puțin intenția indirectă.

Din acest punct de vedere instanța a respins ambele solicitări formulate de apărători, fiindcă cei doi inculpați A.M.T. și P.C.G., schimbarea încadrării juridice din art. 174 C. pen. în art. 183 C. pen. De asemenea, apărătorul ales pentru inculpata A.M.T., a solicitat schimbarea formei de participare a acesteia din autor în instigator la comiterea infracțiunii de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte", prev. de art. 183 C. pen. Instanța a reținut că probatoriul confirmă și inculpata recunoaște actele sale de violență, participarea sa la comiterea infracțiunii nu s-a oprit doar la formarea ideii, la determinarea celorlalți doi la comiterea infracțiunii. Acest moment, a fost depășit, când, într-adevăr, la plecarea din casa lui B.E., inițiativa „corecției" a aparținut inculpatei.

Furioasă pe atitudinea tatălui său, care, se pare, că ar fi avut o tentativă de abuz sexual asupra fiicei sale, le-a povestit celorlalți doi inculpați, și astfel, toți trei s-au hotărât să meargă până la casa acestuia (A.R.) pentru a-i cere „unele explicații pentru ce a făcut și să-i aplice o pedeapsă". Despre intenția violentă a acestora a aflat și I.L., care temându-se de amploarea conflictului, a sunat la vecina părții vătămate P.A., pentru a merge și a aplana potențialul conflict (depoziții martor filele 65-73 urmărire penală și filele 63-64 dosar instanță). Pentru inculpatul G.I., apărătorul ales, a susținut că nu există probe certe că inculpatul ar fi lovit victima în zona capului. Și în afară de declarația acestui martor, C.B., alte probe nu sunt în dosar care să stabilească vinovăția inculpatului.

Declarațiile acestui martor se contrazic, cele date în cursul urmăririi penale fiind diferite de cele date în cursul judecății. în fața instanței vine și declară că nu a văzut absolut nimic legat de agresiunile aplicate victimei. Schimbarea declarațiilor acestui martor nu coincide cu niciuna date de ceilalți martori în cauză, ceea ce duce la ideea dacă se impune reținerea acestei declarații la condamnarea inculpaților, avându-se în vedere gradul redus al veridicității celor afirmate și gradul de rudenie din acel dosar. Apoi mai trebuie avute în vedere și aspectele legale de dezvoltarea psiho-fizică a acestui martor, de numai 13 ani. Se ridică întrebarea cât de fidel poate reproduce un eveniment, având în vedere că percepțiile unui minor sunt diferite de acele ale unei persoane majore, la un moment dat.

De aceea, trebuie avut în vedere vârsta acestuia, inteligența, obișnuința de a se exprima, capacitatea de a reda lucruri. De aceea, depoziția acestui martor nu își are locul printre celelalte depoziții. În ceea ce privește reținerea vinovăției inculpatului G.I., nu se rețin decât declarațiile date de inculpați. Inculpatul F. afirmă că inculpata A.M. a lovit victima de mai multe ori în zona feței, și abdomenului apoi l-a scos afară singur. Se rețin apoi declarațiile martorelor F.A. și F.L. care menționează că l-au văzut pe G.I. asistând la evenimentul în care A.M. și F.C.G. lovea victima intens. Nu există probe că afară de cele 3-4 lovituri aplicate de G.I., în zona feței, inculpatul ar mai fi lovit victima și în alte părți ale corpului.

S-a insistat atât de mult pe aspectul cu bocancii, însă într-una din declarațiile martorilor se arată expres că cel încălțat cu bocanci era F., nu G. În măsura în care se reține că decesul a intervenit ca urmare a aplicării loviturilor costale, există dubii serioase cu privire la vinovăția inculpatului G.I., și în consecință nu sunt probe certe și concludente pentru a reține săvârșirea infracțiunii de omor în sarcina acestuia. În fața procurorului, inculpatul G.I. a declarat că afară nu l-a lovit pe A.R., de teama de a nu fi văzut de vecini. în subsidiar, dacă totuși se va reține vinovăția acestuia, apărătorul ales a solicitat instanței, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 174 - 175 C. pen.

în loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. Se arată clar că decesul victimei a survenit ca urmare a lipsei acesteia de a se preocupa de starea sa. Intenția directă și nici cea indirectă nu pot fi reținute. Inculpații s-au deplasat la locuința victimei pentru a-i aplica o corecție. Nu are pe cazier alte fapte penale. Având cuvântul asupra cererilor de schimbare a încadrării juridice formulate de apărătorii celorlalți inculpați, a pus concluzii de admitere a acestora, iar cu privire la schimbarea formei de participare a inculpatei A.M. din autorat în instigare, a sugerat că lasă la aprecierea instanței. Solicitarea de schimbare a încadrării juridice din art. 174 C. pen.„omor", în „lovire sau alte violențe" prev. de art. 180 C. pen.

sau „vătămare corporală", prev. de art. 181 C. pen. a fost respinsă de către instanța de judecată, raportat la contribuția infracțională a acestui inculpat. Susține apărarea că inculpatul G. nu a aplicat decât 3-4 lovituri, însă doctrina și practica judiciară în spețe similare, a precizat faptul că numărul și intensitatea loviturilor aplicate doar de unul dintre participanți are o însemnătate redusă, esențială este participarea tuturor inculpaților, coeziunea lor, încrederea pe care și-au acordat-o unul, altuia, prezența tuturor, dându-le certitudinea reușitei acțiunii lor. Inculpatul recunoaște că a lovit partea vătămată, atunci când se afla în imobil, și, realizând că ar putea fi văzut de vecini (transformați ulterior în martori), nu a mai continuat aplicarea de lovituri aspra lui A.R..

Motivul pentru care se afla el acolo îi era precis, trebuia să-ți aplice lui A. o corecție (lovituri) pentru ceea ce îndrăznise se facă pe parcursul zilei. Comportamentul său, pentru ceilalți doi, F.C.G. și A.M. a fost suficient pentru a le da lor puterea și curajul în acțiunile lor violente. Situația de fapt, așa cum a fost reținută de organele de urmărire penală și si instanța de judecată, a fost fondată pe probatoriile acumulate: raport medico-legal de necropsie cu planșe foto; proces - verbal de cercetare la fața locului cu plase foto; declarațiile martorilor F.A., F.L.T., C.R.G., B.E., I.L., I.M.; declarațiile inculpaților, precum și probatoriul administrat pe parcursul cercetării judecătorești: declarație de parte civilă A.G.

(fila 43 vol. I instanță), parte civilă A.A. (fila 44 vol. I instanță), declarații inculpați: A.M.T., F.C.G. a, G.I. (filele 58-63), depoziții de martori: F.A., F.L., Câtea Robert Gabriel, B.E., I.L.,, I.M., (filele 63-65, 105-108), Ancheta socială întocmită de Primăria comunei Găiceana și caracterizări în circumstanțiere pentru inculpați (filele 109-111), acte medicale vizând situația stării de sănătate a inculpatei A.M.T. (filele 66-70, 126-132). S-a reținut că, în drept, fapta inculpaților A.M.T., F.C.G. și G.I. care în seara zilei de 07 noiembrie 2012, în jurul orelor 19:30, în stare de ebrietate fiind, la inițiativa inculpatei A.M.T., fiica victimei A.R., s-au deplasat la domiciliul acesteia din satul Arini, corn.

Găiceana, jud. Bacău, au pătruns în încăperea în care aceasta dormea și au luat-o la bătaie, lovind-o cu pumnii și picioarele peste tot corpul, mai ales în zona toracică, doborând-o pe pardoseala încăperii unde au continuat să o lovească, după care au târât-o afară în curte, unde au lovit-o din nou, cauzându-i leziuni, care în lipsa unui tratament de specialitate ce trebuia acordat imediat i-au redus șansele de salvate, și, în final, au dus la deces, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpații F.C.G. și G.I. și omor calificat, prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

pentru inculpata A.M.T., pentru aceasta urmează a fi angajată răspunderea penală, pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina lor. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. În privința solicitării inculpatei A.M.T. de a i se aplica o pedeapsă sub limita minimă prev. de lege, prin reținerea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. instanța a avut în vedere că temeiul juridic indicat nu are caracter obligatoriu, nu se impune orientarea pedepsei spre minimul special pentru a putea fi redusă pedeapsa cu o treime. în schimb instanța este obligată să nu depășească maximul redus cu o treime, ca urmare a atitudinii sale de recunoaștere.

Astfel, s-a aplicat inculpatei o pedeapsă sub limita minimă specială, cu respectarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Pentru fiecare inculpat, instanța a reținut împrejurarea bunei comportări avute înainte de comiterea faptelor, de lipsa antecedentelor penale, cu titlu de circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special. Privitor la persoana și conduita inculpaților, s-a reținut că inculpata A.M.T. are cetățenia română, studii: școala profesională, necăsătorită, un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, fără ocupație, fără loc de muncă, inculpatul G.I. are cetățenia română, studii: 5 clase, este necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, fără ocupație, fără loc de muncă, iar inculpatul F.C.G.

are ca studii: 5 clase, este necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, fără ocupație, fără loc de muncă. Art. 71 C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, este de observat că potrivit art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicția absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie.

Indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor. în consecință inculpatului i se va interzice numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) C. pen., potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. Sub aspectul laturii civile instanța a reținut că deși cheltuielile de înmormântare au fost suportate de frații inculpatei, de A.C., de A.A., A.D., toți aceștia, audiați fiind în fața instanței de judecată, au precizat că nu au nici un fel de pretenții bănești de la inculpați.

Drept urmare, în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ., s-a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză. În schimb însă, unitățile sanitare, Spitalul Județean de Urgență Bacău și Serviciul de Ambulanță Bacău, au formulat pretenții bănești împotriva autorilor faptei culpabile producătoare de prejudicii pentru aceste unități sanitare, astfel că, în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ. cu art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, a admis pretenții civile formulate de părțile civile: Spitalul Județean de Urgență Bacău, și Serviciul de Ambulanță Bacău, și i-a obligat pe inculpați în solidar la plata sumei de 537,92 lei către Spitalul Județean de Urgență Bacău, cu titlu de cheltuieli de spitalizare reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate A.R., și la suma de 1.006 lei către Serviciul de Ambulanță Bacău reprezentând contravaloarea transportului părții vătămate A.R.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații A.M.T., G.I. și F.C.G., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva sentinței au declarat apel în termenul legal apelantul parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, și inculpații A.M.T., F.C.G. și G.I. Prin decizia penală nr. 140 din 10 septembrie 2013, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de apelanții Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și apelanții inculpați F.C.G. și G.I. împotriva sentinței penale nr. 171/D/2013 din 24 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2405/110/2013, a desființat, în parte, sentința penală doar cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului G.I., omisiunea aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. pentru inculpatul F.C.G. și cuantumul pedepsei aplicate acestuia, precum și greșita deducere a perioadei executate prin arest preventiv. În rejudecare, a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului G.I. de la 8 ani închisoare la 6 ( șase ) ani închisoare. A reținut pentru inculpatul F.C.G. aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și în consecință, a redus pedeapsa principală aplicată acestui inculpat, de la 10 (zece) ani închisoare la 8 (opt) ani închisoare. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus în mod corect perioadele executate prin arest preventiv de către inculpați astfel. - pentru inculpații F.C.G. și A.M.T. de la 14 noiembrie 2012 lăzi; - pentru inculpatul G.I. de la 15 noiembrie 2012 la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii. În baza art. 383 alin. (1) 1 C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpaților G.I., F.C.G. și A.M. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare către stat au rămas în sarcina acestuia. II. În baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta inculpată A.M.T. împotriva aceleiași sentințe. Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că instanța de fond, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, a făcut o descriere amănunțită, atât a situației de fapt, cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății, precum și a probelor care au fundamentat-o, respectând întocmai dispozițiile art. 356 C. proc.

pen., care prevăd mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină considerentele hotărârii. Astfel, instanța de fond a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpați, cât și a mijloacelor de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și nemijlocit în fața instanței și care au confirmat pe deplin situația de fapt expusă în considerentele rechizitoriului. Totodată, instanța s-a conformat dispozițiilor art. 356 C. proc. pen. atât în ceea ce privește analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele, cât și a celor care au fost înlăturate, procedând la identificarea acestora.

Din coroborarea materialului probator de la dosar, Curtea a reținut că din declarațiile date rezultă fără dubiu că la data de 7 noiembrie 2012 au aplicat cu pumnii și picioarele lovituri victimei A.R., care au condus la deces. Sub aspectul nelegalității sentinței, aspect criticat de către parchet, Curtea a constatat pedepsele deduse conform art. 88 C. pen. pentru cei trei inculpați sunt greșite. Astfel, prin ordonanțele din data de 15 noiembrie 2012, s-a dispus reținerea inculpaților F.C.G. și A.M.T. pentru o perioadă de 24 de ore urmând a se deduce perioada conducerii administrative a celor doi inculpați la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău începând cu data de 14 noiembrie 2012, ora 21 45 . Ca atare, coroborând dispozițiile art. 88 C. pen.

cu art. 144 alin. (1) C. proc. pen., instanța trebuia să deducă din pedepsele aplicate inculpaților F.C.G. și A.M.T. perioada executată prin reținere și arest preventiv începând cu data de 14 noiembrie 2012 la zi și nu de la data de 15 noiembrie 2012 așa cum s-a dispus. În ceea ce-l privește pe inculpatul G.I., acesta a fost reținut prin ordonanța procurorului din data de 15 noiembrie 2012, situație în care se impunea deducerea perioadei executate, conform art. 88 C. pen., de la data de 15 noiembrie 2012 la zi și nu de la data de 16 noiembrie 2012 așa cum s-a dispus de către instanța de judecată.

Referitor la criticile de netemeinicie formulate de către parchet, Curtea a constatat că prima instanță a aplicat inculpaților G. și A. aceeași pedeapsa principală în condițiile în care inculpata A. a fost inițiatoarea actelor de violență, i-a instigat pe cei doi inculpați și dat fiind gradul de rudenie cu victima - fiind fiica acestuia - răspunde pentru o faptă mai gravă - omor calificat prev. de art. 175 C. pen. Singura împrejurare care o departajează pe inculpată sub aspect procedural este cea a poziției procesuale, inculpata prevalându-se de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Pedepsele aplicate celor doi inculpați trebuiau diferențiate și sub aspectul faptului că inculpatul G.I. a avut o contribuție mai mică la săvârșirea faptei.

Astfel, răspunzând și motivelor de apel ale acestui inculpat, Curtea a reținut că deși constant inculpatul a încercat să minimizeze contribuția sa la săvârșirea faptei - în prima declarație a arătat că doar a aplicat un pumn în zona capului victimei, ulterior, în declarația de la fila 138 u.p. arată că a intrat și el în casă cu coinculpații, l-a lovit de 2-3 ori cu pumnul în față l-au dus în casă unde din nou au continuat să îl lovească. Curtea a reținut o contribuție mai mică a acestui inculpat care nu a participat în întregime la desfășurarea violențelor asupra victimei având în vedere declarațiile martorului C.R.G. dar și ale martorei P.A. care a încercat să-i oprească pe coinculpați să lovească victima.

În aceste condiții în mod corect prima instanță nu a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii din cea de omor prev. de art. 174 -175 C. pen. în lovire prev. de art. 180 C. pen. sau vătămare corporală prev. de art. 182 C. pen. Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de omor calificat în instigare la infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 183 C. pen., formulată de inculpata A.M., Curtea a reținut că ceea ce deosebește infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte de cea de omor este poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii.

Astfel, în timp ce în cazul infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen., făptuitorul acționează cu praeterintenție, acesta urmărind doar lovirea victimei, consecința mai gravă produsă, respectiv decesul acesteia, depășind intenția făptuitorului și în raport cu care acesta se află în culpă, în cazul infracțiunii de omor făptuitorul acționează numai cu intenția de a suprima viața victimei. În cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte rezultatul letal se produce din culpă, în timp ce, din punct de vedere subiectiv, infracțiunea de omor poate fi săvârșită cu intenție directă sau indirectă presupunând, așadar, intenția făptuitorului de a ucide, rezultat pe care-l prevede fie ca o consecință sigură a faptei, fie ca o eventualitate.

Intenția autorului de a ucide victima poate rezulta din activitatea materială, obiectivă, desfășurată de acesta sau, dacă activitatea materială nu este atât de revelatorie, intenția de a ucide se poate stabili pe baza altor fapte sau împrejurări rezultate din probele administrate. Pentru stabilirea poziției subiective a făptuitorului, trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată și de urmările produse, important nefiind rezultatul concret al acțiunii agresorului, ci intenția lui în raport cu viața victimei. Inculpata a arătat că nu a urmărit să suprime viața tatălui său ci a vrut doar să-i aplice o corecție fizică pentru comportamentul sau imoral din aceeași zi.

Având în vedere concluziile raportului medico legal care atestă că victima a prezentat multiple fracturi costale și fractură de stern, cauzate de loviri repetate cu corpuri dure, posibil și lovire comprimare. Pe corp s-au evidențiat multiple leziuni de violență: tumefacții, echimoze, excoriații, hemoragie subconjunctivală OS, ce s-au putut produce concomitent cu leziunile toracice, prin loviri cu corpuri și mijloace contondente, fără a avea capacitate tanatogeneratoare și ar fi necesitat 8-10 zile de îngrijiri medicale în cazul supraviețuirii. În aceste condiții, este evident că aplicând în mod concertat de către trei persoane lovituri cu pumnii și picioarele, atitudinea subiectivă a inculpaților nu a fost doar de lovire, aceștia chiar dacă nu au urmărit decesul victimei, în modalitatea în care au acționat au putut prevedea acest rezultat.

În aceste condiții în mod corect prima instanță nu a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii din cea de omor prev. de art. 174 -175 în cea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. Instanța de apel a apreciat că nu poate fi reținută apărarea formulată de inculpata A. referitoare la reținerea circumstanței atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen. pentru aceleași considerente ca și cele reținute de instanța de fond. Cu privire la apelul inculpatului F.C.G., Curtea a reținut că este fondat având în vedere că la data de 7 martie 2013, înainte de citirea actului de sesizare inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., precizând că recunoaște fapta, că a lovit cu pumnii pe victimă peste mâini, peste picioare, cerere cu care procurorul de ședință a fost de acord, precum și împrejurarea că inculpatul a semnat procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, prin care acesta recunoaște săvârșirea faptei și o regretă (fila 107 dosar u.p.). Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata A.M.T., solicitând achitarea, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat. Totodată, a arătat că instanța de apel nu a reținut că a acționat sub impulsul unei provocări determinate de acțiunea ilicită a victimei, care a vrut să-i violeze nepoata. Analizând hotărârea atacată, atât sub aspectul criticilor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de către inculpată este nefondat, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, recurenții și instanța se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc.

pen. În prezenta cauză, se constată că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la 10 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat. Verificând îndeplinirea cerințelor formale, prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., se constată că recurenta inculpată a motivat recursul în termen legal, motivele scrise de recurs fiind transmise la dosar la data de 26 noiembrie 2013. Invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 C. proc.

pen. recurenta inculpată a solicitat casarea deciziei, întrucât probatoriul administrat în cauză nu confirmă întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de omor, faptă prev. de art. 174-art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., ci de instigare la infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 25 rap. la art. 183 C. pen., sens în care a solicitat și schimbarea încadrării juridice. Raportat la starea de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond și confirmată de instanța de apel, instanța de recurs reține că recurenta inculpată A.M.T. împreună cu inculpații G.I., P.C.G.

au lovit victima, în timp ce dormea, cu pumnii și picioarele peste tot corpul, în special în zona toraco - abdominală, doborând-o pe pardoseala încăperii unde au continuat să o lovească, după care au târât-o afară în curte, unde au lovit-o din nou, cauzându-i leziuni, care în lipsa unui tratament de specialitate ce trebuia acordat imediat i-au redus șansele de salvate, și, în final, au dus la deces. Apărarea inculpatei a susținut că, față de intenția cu care s-a acționat, respectiv aceea de a aplica o corecție victimei, tatăl inculpatei, care a încercat să-și violeze nepoata, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, întrucât rezultatul mai grav s-a produs din culpă. De asemenea, apărarea a precizat că nu loviturile au dus la decesul victimei, ci faptul că victima nu s-a dus la spital în timp util pentru a primi tratamentul necesar în vederea vindecării rănilor cauzate în urma bătăii administrate.

Instanța de recurs reține că, pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca omor relevante sunt împrejurările în care aceasta a fost comisă, intensitatea loviturilor, zonele în care au fost aplicate, consecințele cauzate însă trebuie avute în vedere și raporturile dintre părți. Potrivit dispozițiilor art. 183 C. pen., infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte există atunci când vreuna dintre faptele prevăzute de art. 180-182 C. pen. a avut ca urmare moartea victimei. Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se realizează prin acțiuni sau inacțiuni identice cu cele prin care se realizează infracțiunile de loviri sau alte violențe, vătămare corporală și vătămare corporală gravă, care trebuie să aibă ca urmare moarte victimei, fiind necesar ca între acestea și rezultatul produs să existe legătură de cauzalitate.

Din punct de vedere al laturii subiective, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune praeterintenționată. Lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă produsă - moartea victimei - i se atribuie făptuitorului pe baza culpei. Cu alte cuvinte, făptuitorul își dă seama și vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare corporală, dar se produce moartea acesteia, rezultat pe care, fie că l-a prevăzut dar a crezut că nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să-l prevadă.

Sub acest aspect, atât în doctrina cât și în jurisprudența, s-a subliniat că poziția subiectivă a făptuitorului - intenția de a ucide sau de a lovi sau vătăma integritatea corporală - se stabilește în fiecare caz ținându-se seama de instrumentul folosit de făptuitor, de zona corpului vizată, numărul loviturilor, intensitatea acestora, precum și de toate celelalte împrejurări concrete în contextul cărora a fost săvârșită fapta. În cauză, chiar dacă inculpata A.M.T. împreună cu inculpații G.I., F.C.G. nu au urmărit dece