ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3816/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3816/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 171/D/2013din 24 mai 2013, pronunțată de

Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2405/110/2013 s-a dispus:

I. în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a respins

cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata A.M.T., prin

apărătorul ales, din art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu art. 75 lit. a)

C. pen. în art. 25 C. pen. rap. la art. 183 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

și în consecință:

În temeiul art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu

art. 75 lit. a) C. pen. cu art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen.

cu art. 320

1

C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de „omor

calificat", condamnarea inculpatei A.M.T., la pedeapsa de 8 (opt) ani

închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), teza II-a și lit. b) C .pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat

inculpatei A.M.T., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a), teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

În

temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest.

În

temeiul art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa aplicată durata executată

deja prin reținere și arest preventive începând cu data de 15 noiembrie 2012 la

zi.

II. În temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a respins

cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul G.I. prin

apărătorul ales, din art. 174 alin. (1) C. pen. cu art. 75 lit. a) C. pen. în

art. 180 C. pen. sau art. 181 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și în

consecință:

În temeiul art. 174 alin. l C. pen. cu art. 75 lit. a)

C. pen. cu art. 74 lit. a) C. pen. cu art. 76 alin. (2) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de „omor calificat", condamnarea inculpatului

G.I., la 8 (opt) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat

inculpatului G.I., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa

aplicată durata executată deja prin reținere și arest preventive începând cu

data de 16 noiembrie 2012 la zi.

III. S-a respins solicitarea inculpatului F.C.G., de

aplicare a procedurii simplificate, prevăzute de art. 320

1

C. proc.

pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea

de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul F.C.G., prin

apărătorul desemnat din oficiu, din art. 174 alin. (1) C. pen. cu art. 75 lit.

a) C. pen. în art. 183 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și în consecință:

În temeiul art. 174 alin. l C. pen. cu art. 75 lit. a)

C. pen.,cu art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de „omor calificat", condamnarea inculpatului

F.C.G., 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza Ii-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat

inculpatului F.C.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest.

În

temeiul art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa aplicată durata executată

deja prin reținere și arest preventive începând cu data de 15 noiembrie 2012 la

zi.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1357 C.

civ., s-a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 1357

C. civ. cu art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, s-au admis pretențiile

civile formulate de părțile civile Spitalul Județean de Urgență Bacău și

Serviciul de Ambulanță Bacău, și în consecință:

Au fost obligați inculpații în solidar să plătească

către Spitalul Județean de Urgență Bacău suma de 537,92 lei cu titlu de

cheltuieli de spitalizare reprezentând contravaloarea serviciilor medicale

acordate părții vătămate A.R.

Au fost obligații inculpații, în solidar să plătească

către Serviciul de Ambulanță Bacău suma de 1006 lei reprezentând contravaloarea

transportului părții vătămate A.R.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus

prelevarea de probe biologice de la inculpații A.M.T., G.I. și F.C.G., după

rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

S-a constatat că inculpatul F.C.G. a avut apărător

desemnat din oficiu iar inculpații A.M.T. și G.I. au avut apărători aleși.

Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere

că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 1810/P/2012

din 08 ianuarie 2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților F.C.G.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; G.I. pentru săvârșirea infracțiunii de

omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen.; A.M.T. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de

art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare se reține că victima A.R. a locuit

singur într-un imobil situat în satul Arini, corn. Găiceana, jud. Bacău situat

în vecinătatea casei martorei F.A. și era cunoscut în comunitatea în care trăia

ca o persoană care consuma în exces băuturi alcoolice.

Din acest motiv, acesta era separat în fapt de soția

A.A., care este plecată din țară de mai mulți ani.

Dintre copiii soților A.R. și A., fiica A.M.T. în

vârstă de 28 de ani locuiește tot în satul Arini, corn. Găiceana, în casa

bunicii sale materne - numita G.M.

În aceiași curte cu inculpata, întru-un imobil separat

locuiesc și concubinii B.E. (cumnata victimei și mătușa după soră a inculpatei

A.M.T.) și I.L. împreună cu cei trei copiii minori, printre care se află și

C.R.A. în vârstă de 14 ani.

La nevoie, concubinii B.E. și I.L. sunt ajutați în

gospodărie de inculpații F.C.G. și G.I.

Inculpata A.M.T. este cunoscută în localitatea de

domiciliu ca fiind o consumatoare în exces de alcool.

În

dimineața zilei de 07 noiembrie 2012, victima A.R. s-a deplasat la locuința

cumnatei sale B.E., de unde de la saivanul de caprine a transportat gunoi la

domiciliul său cu căruța împrumutată de la inculpatul F.C.G.

În timpul desfășurării acestei activități, victima a

consumat băuturi alcoolice, ajungând ca de obicei,în stare de ebrietate.

După cel de-al doilea transport de gunoi, în jurul

orelor 16

00

când s-a întors la locuința cumnatei sale, fiica

acesteia din urmă, minora M., în vârstă de 10 ani, ce fusese cu căruța la

domiciliul victimei, i-a povestit inculpatei A.M.T. că, anterior, când se afla

la locuința numitului A.R., acesta a încercat să o violeze, dar nu a reușit

întrucât era prea beat, iar ea s-a opus.

Inculpata A.M.T. i-a relatat numitei B.E. cele aflate

de la fiica ei și, împreună cu aceasta, i-au reproșat victimei acest lucru.

A.R. nu a recunoscut acuzațiile ce i-au fost aduse și a plecat imediat la

domiciliul său.

În jurul orelor 17

00

în locuința numitei

B.E., se mai aflau, pe lângă inculpata A.M.T., și inculpații F.C.G. și G.I.

Inculpata A.M.T., care se afla într-o stare avansată de

ebrietate, a povestit și celor doi inculpați ceea ce s-a întâmplat între tatăl

ei și minora M., cerându-le acestora să o însoțească la locuința victimei,

pentru a o întreba de ce a făcut acest gest și să-i aplice o corecție fizică.

Aceștia au fost de acord și în jurul orelor 19

00

cei trei inculpați s-au deplasat cu căruța la domiciliul victimei, fiind

însoțiți și de minorul C.R.A. în vârstă de 14 ani, care a mers la domiciliul

lui A.R. în scopul de a lua un cazan de țuică, proprietatea mamei sale B.E.

Ajunși la imobil, cei trei au pătruns în curte și apoi

în încăperea în care dormea victima și, pe întuneric și prin somn, au luat-o la

bătaie, lovind-o cu pumnii și picioarele peste tot corpul, în special în zona

toraco - abdominală, au doborât-o pe pardoseala încăperii, lovind-o în

continuare, apoi au târât-o afară pe prispă, unde au lovit-o din nou.

În timp ce inculpații agresau victima, minorul C.R.A. a

stat în curte și nu a participat la acțiunea violentă a acestora.

În timpul agresiunii, la locuința victimei au venit

martorele F.A. și F.L.T., care fuseseră anunțate telefonic de ceea ce urma să

se întâmple de martorul I.L..

Martora F.A. le-a cerut agresorilor să înceteze

violențele exercitate asupra numitului A.R., situație în care aceștia au

transportat victima pe brațe în casă.

În

timp ce se îndrepta spre domiciliul său, martora F.A. a auzit din nou cum

victima striga după ajutor și țipa să nu mai fie bătută, situație în care a

revenit la locuința acesteia și le-a cerut din nou celor trei inculpați să

înceteze agresiunea. Cele două martore au observat în mod direct cum inculpații

loveau cu sălbăticie victima cu picioarele peste tot corpul.

După

cel de-al doilea episod al agresiunii, inculpații au părăsit locul faptei

îndreptându-se spre casele lor.

Martorul C.R.A. a plecat mai înainte de la domiciliul

victimei, plecând cu căruța, în care încărcase cu ajutorul inculpatului G.I. un

cazan de țuică, proprietatea mamei sale dar a observat în mod direct conflictul

de la început până la sfârșit.

Când a ajuns la domiciliu, martorul a povestit mamei

sale ce s-a întâmplat la locuința lui A.R., respectiv cum acesta a fost bătut

de către inculpați.

După ce au agresat victima, inculpații au lăsat-o fără

ajutor, expunând-o riscului de deces.

În zilele următoare, victima A.R. a fost menținută în

viață de îngrijirile acordate de vecina I.M.

De câteva ori, a venit la domiciliul său și inculpata

A.M.T. împreună cu ceilalți doi inculpați, cei trei schimbându-l de haine și

făcând munci de strictă necesitate în gospodărie.

Întrucât se simțea foarte rău, în data de 12 noiembrie

2012, victima a fost dusă cu Ambulanța mai întâi la Spitalul din corn. Podu

Turcului, jud. Bacău și apoi transferată la Spitalul Jud. de Urgență Bacău,

fiind internată la Secția Interne, unde în data de 13 noiembrie 2012 a decedat.

Conform concluziilor raportului de constatare

medico-legală, moartea victimei A.R. a fost violentă și s-a datorat

insuficienței cardio-respiratorii acute generate de un traumatism toracic cu

multiple fracturi costale bilateral și fractură de stern.

Leziunile de violență toracice s-au putut produse

printr-un mecanism de loviri repetate cu corpuri dure, posibil și lovire -

comprimare. între leziunile toracice și deces există legătură de cauzalitate.

Pe corpul victimei au mai fost evidențiate multiple

leziuni de violență care s-au putut produce concomitent cu leziunile toracice,

prin loviri cu corpuri și mijloace contondente, fără a avea capacitate

tanatogeneratoare și ar fi necesitat 8-10 zile îngrijiri medicale în cazul

supraviețuirii.

Prin prezentarea tardivă la spital în vederea

tratamentului de specialitate, fenomenele de insuficiență respiratorie, ca

urmare a multiplelor fracturi costale și de stern s-au agravat, reducând

șansele de salvare.

Prin acțiunea lor violentă îndreptată împotriva

victimei, inculpații au prevăzut rezultatul faptei lor, nu l-au urmărit, dar au

acceptat posibilitatea procedurii lui.

Inculpata

A.M.T. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, declarând că în seara zilei de

07 noiembrie 2012, în jurul orelor 19

00

s-a deplasat cu inculpații

F.C.G. și G.I. la domiciliul tatălui său cu intenția de „a-l certa" cu

privire la faptul că în aceiași zi încercase să o violeze pe minora M. în

vârstă de 10 ani și că, în momentul când a ajuns la locuința acestuia, cei doi

inculpați, fără a o mai aștepta „au fugit în locuință și l-au luat la bătaie pe

tatăl său". Până a coborât ea din căruță și a intrat în curte, cei doi

inculpați au scos victima afară în curte, lângă ușa de acces și o loveau cu

picioarele. A intervenit oprindu-i din agresiune și le-a cerut acestora să ducă

victima în casă, aceștia conformându-se. După ce inculpații au așezat victima

în pat, au continuat să o lovească, oprindu-se tot la intervenția ei verbală.

Instanța de fond a reținut că declarațiile inculpatei

A.M.T. nu se coroborează cu probatoriul administrat în cauză, din care rezultă

fără echivoc faptul că aceasta împreună cu inculpații F.C.G. și G.I. au lovit

victima atât în interiorul casei cât și în curte.

Martorele F.A. și F.L.T. au observat în mod direct

momentul în care inculpata A.M.T. împreună cu ceilalți doi agresori loveau

victima cu picioarele și o rostogoleau pe jos în timp ce se aflau în curtea

imobilului, în apropierea ușii de acces.

Faptul că A.M.T. l-a lovit de mai multe ori pe tatăl

său cu mâinile și picioarele a fost confirmat și de inculpații F.C.G. și G.I.

Instanța de fond a reținut că inculpata A.M.T. a avut o

contribuție importantă la săvârșirea infracțiunii, ea fiind aceea care aflată

în stare avansată de ebrietate, a avut inițiativa deplasării la domiciliul

tatălui său pentru a-i aplica o corecție fizică pentru comportamentul său

imoral din acea zi, ea a fost aceea care i-a determinat pe ceilalți doi

inculpați să o însoțească și să o sprijine în demersul său justițiar.

De altfel, fără inițiativa acesteia, inculpații F.C.G.

și G.I. nu s-ar fi deplasat în seara zilei de 07 noiembrie 2012 la domiciliul

victimei și fără ea nu ar fi pătruns în locuința acesteia.

Inculpatul F.C.G. a recunoscut săvârșirea infracțiunii

declarând că victima a fost agresată în principal numai de el și de inculpatul

G.I., iar inculpata A.M.T. l-ar fi lovit pe tatăl său doar de două ori cu

palmele peste față.

Afirmațiile acestui inculpat cu privire la contribuția

inculpatei A.M.T. la săvârșirea infracțiunii sunt contrazise de afirmațiile

martorelor F.A. și F.L.T. care au observat în mod direct momentul în care

victima era lovită de inculpată cu picioarele peste tot corpul în timp ce se

afla în curtea locuinței, în apropierea ușii de acces, căzută la pământ.

Inculpatul G.I. a recunoscut că a lovit victima de mai

multe ori cu pumnul în zona capului, dar a apreciat că loviturile sale nu

puteau să cauzeze leziuni care să ducă la deces și că cei care au agresat victima

au fost inculpații A.M.T. și F.C.G.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că

inculpatul G.I. a participat activ la agresarea victimei de la începutul

conflictului și până la sfârșit, aspect confirmat atât de inculpat în

declarațiile sale, de martorul C.R.G. cât și de ceilalți doi coinculpați.

Cauza

a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr. 217/110/2013 la data de 09

ianuarie 2013, primind termen pentru analizarea temeiniciei și legalității

stării de arest preventiv pentru cei trei inculpați, la data de 10 ianuarie

2013, ocazie cu care a fost menținută starea de arest preventiv.

Inculpata A.M.T., la termenul de judecată, - 07 martie

2013 - a solicitat instanței aplicarea procedurii simplificate de judecare a

cauzei, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.,

în sensul că recunoaște în întregime faptele imputate, este de acord, are

cunoștință de întreg materialul probator acumulat la urmărirea penală. Instanța

a admis solicitarea acesteia având în vedere, pe de o parte, manifestarea de

voință liber exprimată și, pe de altă parte, Decizia nr. 1470 din 08 noiembrie

2011 dată de Curtea Constituțională.

Inculpatul F.C.G. deși, a solicitat și el aplicarea

procedurii simplificate în baza art. 320

1

C. proc. pen., instanța

i-a respins cererea, întrucât audiat fiind acesta nu a recunoscut săvârșirea

faptei, în modalitatea expusă de rechizitoriu, având propria sa apărare. El a

susținut că doar a aplicat câteva lovituri victimei, lovituri, care, în opinia

sa nu au avut așa o intensitate încât să conducă la decesul părții vătămate.

Inculpatul G.I., nu a recunoscut săvârșirea faptei și

nici nu a solicitat aplicarea procedurii simplificate, prev. de 320

1

C. proc. pen.

Apărătorul ales al inculpatei A.M.T., a solicitat

instanței să ia act de faptul că actul medical întocmit în cauză la urmărirea

penală este foarte clar. Elimină orice dubii cu privire la neîntrunirea

elementelor constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte, prev. de art. 183 C. pen. Acesta este un caz clasic de acest gen de

infracțiuni. Parchetul a avut tendința de a agrava situația inculpatei,

probabil pentru ca să stea în picioare mai târziu propunerea de luare a măsurii

arestării preventive și de prelungire sau menținere.

Parchetul a reținut că inculpații au încercat să îi

aplice victimei o corecție pentru comportamentul său imoral din dimineața

acelei zile, și aici intervine elementul cheie care constă în aceea că fapta

inculpaților i-au cauzat victimei leziuni care în lipsa unui tratament de specialitate

aplicat imediat, i-au redus șansele de supraviețuire. Această concluzie este

confirmată de actul medico-legal întocmit în cauză.

Aspectele relevate de acest act medical au arătat că

moartea s-a datorat insuficienței cardio vasculare, a degenerat într-un

traumatism toracic, fracturi, că leziunile de violență au fost produse în urmă

cu 5-7 zile și nu au avut capacitatea tanato-generatoare să producă moartea

victimei. Au necesitat pentru vindecare 8-10 zile de îngrijiri medicale, așa

cum relevă actul medical. Moartea s-a datorat prezentării tardive la spital

pentru aplicarea unui tratament. însă în tot acest interval de timp, până la

momentul intervenției decesului, victima s-a aflat sub influența băuturilor

alcoolice.

În opinia apărării sunt întrunite toate elementele

constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, mai

ales că actul medical confirmă că loviturile nu au avut capacitatea

tanato-generatoare de a produce decesul victimei. De aceea, încadrarea dată

faptei este prea exagerată.

A

solicitat a se reține în cauză pentru inculpată starea de provocare prev. de

art. 73 lit. b) C. pen. Există o sumedenie de aspecte ce converg spre ideea că

inculpata s-a aflat într-o stare reală de provocare, întrucât inculpata a fost

abuzată sexual în copilărie de tatăl său, victima infracțiunii, iar acesta ar

fi încercat să o violeze în acea zi. Această stare de provocare a fost una

reală, a tulburat conștiința inculpatei, motiv pentru care a solicitat și

schimbarea formei de participare a inculpatei din autorat în instigare, arătând

că a omis acest aspect când a solicitat schimbarea încadrării juridice.

Parchetul nu a insistat pe starea de provocare, stare

care e relatată cu lux de amănunte de numita B.E., F.A., F.L.

Este imposibil de crezut că inculpata, femeie fiind,

suferind de un puternic handicap fizic ar fi putut aplica victimei lovituri

care să îi cauzeze moartea. Martorul C.R. relatează că inculpatul G.I. este cel

care avea încălțări cu protecție de fier care a lovit victima și i-a provocat

victimei fracturi costale, arătând că inculpata A. era încălțată cu șlapi.

Aceasta nu avea forța necesară de lovi un bărbat, și de aceea se impune

reținerea săvârșirii faptei sub forma instigării.

De asemenea, se impune reținerea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.,

conduita bună a inculpatei înainte de săvârșirea faptei, nu mai are antecedente

penale, și avea un comportament adecvat în comunitate.

Cu privire la reținerea lit. b) a art. 74 C. pen. arată

că stăruința depusă de inculpată după săvârșirea faptei pentru a înlătura

rezultatul produs, chiar dacă ajutorul sau stăruința nu au avut efectul scontat

ele trebuie reținute, căci inculpata a avut grijă de tatăl său după aplicarea

loviturilor, i-a adus mâncare, l-a căutat în fiecare zi. Curtea Supremă a admis

faptul că se pot reține atât circumstanțele prev. de art. 74 cât și cele prev.

de art. 320

1

C. pen.

A solicitat instanței aplicarea unei pedepse sub

minimul special, aplicarea instituției prev. de art. 86

1

C. pen.,

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. și

condamnarea inculpatei, în cazul respingerii schimbării încadrării juridice la

o pedeapsă prevăzută de lege având în vedere circumstanțele faptei, lipsa

pericolului persoanei inculpate, și aplicarea instituției suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei, obligându-se a respecta toate măsurile ce

vor fi stabilite în sarcina inculpatei, pentru a putea duce o viață normală

alături de copilul său care o așteaptă acasă, mai ales că are o problemă gravă

de vedere, handicap de gradul I de vedere.

Asupra cererii de schimbare a încadrării juridice

formulate de apărătorii celorlalți inculpați, a pus concluzii de admitere a

acestora.

Instanța

nu a putut fi de acord cu apărările formulate, cu solicitarea de schimbare a

încadrării juridice din art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu art. 75 lit.

a) C. pen. în art. 25 C. pen. rap. la art. 183 C. pen. și art. 75 lit. a) C.

pen., întrucât sub aspectul laturii subiective, omorul se deosebește de

loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte, infracțiune prev. de art. 183

C. pen.; dacă în cauza omorului, făptuitorul acționează cu intenție - directă

sau indirectă - de a ucide, în cazul loviturilor sau vătămărilor cauzatoare de

moarte, el acționează cu intenția de a lovit sau vătăma integritatea corporală

sau sănătatea victimei, moartea acesteia fiind un rezultat care depășește

intenția sa.

Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte este o infracțiune preterintenționată care presupune atât intenție

- în ceea ce privește fapta de lovire sau de vătămare corporală - cât și culpă

- în ceea ce privește moartea victimei. Așa fiind, pentru încadrarea juridică

corectă a unei fapte ca omor sau loviri ori vătămări cauzatoare de moarte, de

cea mai mare însemnătate este determinarea poziției psihice cu care a acționat

făptuitorul.

Situația de fapt reținută, atât la urmărirea penală cât

și la instanța de judecată, demonstrează, din acest punct de vedere latura

subiectivă sub imperiul căreia au acționat inculpații. Ei au fost trei, plecați

în scop vădit de „aplicare a unei corecții victimei", s-au repezit asupra

acestuia, în timp ce se afla în casa, în timp ce dormea, și prin somn au

început să-i aplice lovituri. L-au scos din casă și continuat apoi cu

loviturile și în curtea case. Trei indivizi contra unuia singur, aflat în stare

de ebrietate și în timpul somnului, relevă hotărârea, dorința lor de răzbunare,

în care forma de vinovăție este cel puțin intenția indirectă.

Din acest punct de vedere instanța a respins ambele

solicitări formulate de apărători, fiindcă cei doi inculpați A.M.T. și P.C.G.,

schimbarea încadrării juridice din art. 174 C. pen. în art. 183 C. pen.

De asemenea, apărătorul ales pentru inculpata A.M.T., a

solicitat schimbarea formei de participare a acesteia din autor în instigator

la comiterea infracțiunii de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte",

prev. de art. 183 C. pen.

Instanța a reținut că probatoriul confirmă și inculpata

recunoaște actele sale de violență, participarea sa la comiterea infracțiunii

nu s-a oprit doar la formarea ideii, la determinarea celorlalți doi la

comiterea infracțiunii. Acest moment, a fost depășit, când, într-adevăr, la

plecarea din casa lui B.E., inițiativa „corecției" a aparținut inculpatei.

Furioasă pe atitudinea tatălui său, care, se pare, că ar fi avut o tentativă de

abuz sexual asupra fiicei sale, le-a povestit celorlalți doi inculpați, și

astfel, toți trei s-au hotărât să meargă până la casa acestuia (A.R.) pentru a-i

cere „unele explicații pentru ce a făcut și să-i aplice o pedeapsă".

Despre intenția violentă a acestora a aflat și I.L.,

care temându-se de amploarea conflictului, a sunat la vecina părții vătămate P.A.,

pentru a merge și a aplana potențialul conflict (depoziții martor filele 65-73

urmărire penală și filele 63-64 dosar instanță).

Pentru

inculpatul G.I., apărătorul ales, a susținut că nu există probe certe că

inculpatul ar fi lovit victima în zona capului. Și în afară de declarația

acestui martor, C.B., alte probe nu sunt în dosar care să stabilească vinovăția

inculpatului. Declarațiile acestui martor se contrazic, cele date în cursul

urmăririi penale fiind diferite de cele date în cursul judecății. în fața

instanței vine și declară că nu a văzut absolut nimic legat de agresiunile

aplicate victimei. Schimbarea declarațiilor acestui martor nu coincide cu

niciuna date de ceilalți martori în cauză, ceea ce duce la ideea dacă se impune

reținerea acestei declarații la condamnarea inculpaților, avându-se în vedere

gradul redus al veridicității celor afirmate și gradul de rudenie din acel

dosar. Apoi mai trebuie avute în vedere și aspectele legale de dezvoltarea

psiho-fizică a acestui martor, de numai 13 ani. Se ridică întrebarea cât de

fidel poate reproduce un eveniment, având în vedere că percepțiile unui minor

sunt diferite de acele ale unei persoane majore, la un moment dat. De aceea,

trebuie avut în vedere vârsta acestuia, inteligența, obișnuința de a se

exprima, capacitatea de a reda lucruri. De aceea, depoziția acestui martor nu

își are locul printre celelalte depoziții.

În ceea ce privește reținerea vinovăției inculpatului G.I.,

nu se rețin decât declarațiile date de inculpați. Inculpatul F. afirmă că

inculpata A.M. a lovit victima de mai multe ori în zona feței, și abdomenului

apoi l-a scos afară singur. Se rețin apoi declarațiile martorelor F.A. și F.L.

care menționează că l-au văzut pe G.I. asistând la evenimentul în care A.M. și

F.C.G. lovea victima intens. Nu există probe că afară de cele 3-4 lovituri aplicate

de G.I., în zona feței, inculpatul ar mai fi lovit victima și în alte părți ale

corpului.

S-a insistat atât de mult pe aspectul cu bocancii, însă

într-una din declarațiile martorilor se arată expres că cel încălțat cu bocanci

era F., nu G.

În măsura în care se reține că decesul a intervenit ca

urmare a aplicării loviturilor costale, există dubii serioase cu privire la

vinovăția inculpatului G.I., și în consecință nu sunt probe certe și

concludente pentru a reține săvârșirea infracțiunii de omor în sarcina

acestuia.

În fața procurorului, inculpatul G.I. a declarat că

afară nu l-a lovit pe A.R., de teama de a nu fi văzut de vecini. în subsidiar,

dacă totuși se va reține vinovăția acestuia, apărătorul ales a solicitat

instanței, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 174 -

175 C. pen. în loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C.

pen. Se arată clar că decesul victimei a survenit ca urmare a lipsei acesteia

de a se preocupa de starea sa. Intenția directă și nici cea indirectă nu pot fi

reținute. Inculpații s-au deplasat la locuința victimei pentru a-i aplica o

corecție. Nu are pe cazier alte fapte penale.

Având cuvântul asupra cererilor de schimbare a

încadrării juridice formulate de apărătorii celorlalți inculpați, a pus

concluzii de admitere a acestora, iar cu privire la schimbarea formei de

participare a inculpatei A.M. din autorat în instigare, a sugerat că lasă la

aprecierea instanței.

Solicitarea

de schimbare a încadrării juridice din art. 174 C. pen.„omor", în „lovire

sau alte violențe" prev. de art. 180 C. pen. sau „vătămare

corporală", prev. de art. 181 C. pen. a fost respinsă de către instanța de

judecată, raportat la contribuția infracțională a acestui inculpat. Susține

apărarea că inculpatul G. nu a aplicat decât 3-4 lovituri, însă doctrina și

practica judiciară în spețe similare, a precizat faptul că numărul și

intensitatea loviturilor aplicate doar de unul dintre participanți are o

însemnătate redusă, esențială este participarea tuturor inculpaților, coeziunea

lor, încrederea pe care și-au acordat-o unul, altuia, prezența tuturor,

dându-le certitudinea reușitei acțiunii lor.

Inculpatul recunoaște că a lovit partea vătămată,

atunci când se afla în imobil, și, realizând că ar putea fi văzut de vecini

(transformați ulterior în martori), nu a mai continuat aplicarea de lovituri

aspra lui A.R.. Motivul pentru care se afla el acolo îi era precis, trebuia să-ți

aplice lui A. o corecție (lovituri) pentru ceea ce îndrăznise se facă pe

parcursul zilei. Comportamentul său, pentru ceilalți doi, F.C.G. și A.M. a fost

suficient pentru a le da lor puterea și curajul în acțiunile lor violente.

Situația de fapt, așa cum a fost reținută de organele

de urmărire penală și si instanța de judecată, a fost fondată pe probatoriile

acumulate: raport medico-legal de necropsie cu planșe foto; proces - verbal de

cercetare la fața locului cu plase foto; declarațiile martorilor F.A., F.L.T.,

C.R.G., B.E., I.L., I.M.; declarațiile inculpaților, precum și probatoriul

administrat pe parcursul cercetării judecătorești: declarație de parte civilă A.G.

(fila 43 vol. I instanță), parte civilă A.A. (fila 44 vol. I instanță),

declarații inculpați: A.M.T., F.C.G. a, G.I. (filele 58-63), depoziții de

martori: F.A., F.L., Câtea Robert Gabriel, B.E., I.L.,, I.M., (filele 63-65,

105-108), Ancheta socială întocmită de Primăria comunei Găiceana și

caracterizări în circumstanțiere pentru inculpați (filele 109-111), acte

medicale vizând situația stării de sănătate a inculpatei A.M.T. (filele 66-70,

126-132).

S-a reținut că, în drept, fapta inculpaților A.M.T.,

F.C.G. și G.I. care în seara zilei de 07 noiembrie 2012, în jurul orelor 19:30,

în stare de ebrietate fiind, la inițiativa inculpatei A.M.T., fiica victimei

A.R., s-au deplasat la domiciliul acesteia din satul Arini, corn. Găiceana,

jud. Bacău, au pătruns în încăperea în care aceasta dormea și au luat-o la

bătaie, lovind-o cu pumnii și picioarele peste tot corpul, mai ales în zona

toracică, doborând-o pe pardoseala încăperii unde au continuat să o lovească,

după care au târât-o afară în curte, unde au lovit-o din nou, cauzându-i

leziuni, care în lipsa unui tratament de specialitate ce trebuia acordat

imediat i-au redus șansele de salvate, și, în final, au dus la deces,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de art. 174

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpații

F.C.G. și G.I. și omor calificat, prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. c) din

C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpata A.M.T., pentru

aceasta urmează a fi angajată răspunderea penală, pentru fiecare dintre

infracțiunile reținute în sarcina lor.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere

criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.

În

privința solicitării inculpatei A.M.T. de a i se aplica o pedeapsă sub limita

minimă prev. de lege, prin reținerea dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen. instanța a avut în vedere că temeiul juridic indicat nu are caracter

obligatoriu, nu se impune orientarea pedepsei spre minimul special pentru a

putea fi redusă pedeapsa cu o treime. în schimb instanța este obligată să nu

depășească maximul redus cu o treime, ca urmare a atitudinii sale de

recunoaștere. Astfel, s-a aplicat inculpatei o pedeapsă sub limita minimă

specială, cu respectarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Pentru fiecare inculpat, instanța a reținut

împrejurarea bunei comportări avute înainte de comiterea faptelor, de lipsa

antecedentelor penale, cu titlu de circumstanță atenuantă judiciară prevăzută

de art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., pedeapsa fiind coborâtă

sub minimul special.

Privitor la persoana și conduita inculpaților, s-a

reținut că inculpata A.M.T. are cetățenia română, studii: școala profesională,

necăsătorită, un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente

penale, fără ocupație, fără loc de muncă, inculpatul G.I. are cetățenia română,

studii: 5 clase, este necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără

antecedente penale, fără ocupație, fără loc de muncă, iar inculpatul F.C.G. are

ca studii: 5 clase, este necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără

antecedente penale, fără ocupație, fără loc de muncă.

Art. 71 C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea

nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-c)

se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a

detențiunii pe viață, este de observat că potrivit art. 11 alin. (2) și art. 20

alin. (2) din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din

dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt

mai favorabile decât legile interne.

Or, interdicția absolută de a vota, impusă persoanelor

condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a statuat

Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în

cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei și de natura

infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate

din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între

interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârșirea de noi

infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor. în consecință

inculpatului i se va interzice numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

teza a II-a, lit. b) C. pen., potrivit art. 71 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul laturii civile instanța a reținut că deși

cheltuielile de înmormântare au fost suportate de frații inculpatei, de A.C.,

de A.A., A.D., toți aceștia, audiați fiind în fața instanței de judecată, au

precizat că nu au nici un fel de pretenții bănești de la inculpați.

Drept urmare, în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen.,

art. 1357 C. civ., s-a luat act că nu există constituire de parte civilă în

cauză.

În schimb însă, unitățile sanitare, Spitalul Județean

de Urgență Bacău și Serviciul de Ambulanță Bacău, au formulat pretenții bănești

împotriva autorilor faptei culpabile producătoare de prejudicii pentru aceste

unități sanitare, astfel că, în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1357

C. civ. cu art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, a admis pretenții civile

formulate de părțile civile: Spitalul Județean de Urgență Bacău, și Serviciul

de Ambulanță Bacău, și i-a obligat pe inculpați în solidar la plata sumei de

537,92 lei către Spitalul Județean de Urgență Bacău, cu titlu de cheltuieli de

spitalizare reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții

vătămate A.R., și la suma de 1.006 lei către Serviciul de Ambulanță Bacău reprezentând

contravaloarea transportului părții vătămate A.R.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus

prelevarea de probe biologice de la inculpații A.M.T., G.I. și F.C.G., după

rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Inculpații

au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței au declarat apel în termenul legal

apelantul parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, și inculpații A.M.T., F.C.G.

și G.I.

Prin decizia penală nr. 140 din 10 septembrie 2013,

Curtea de Apel Bacău, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis

apelul declarat de apelanții Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și

apelanții inculpați F.C.G. și G.I. împotriva sentinței penale nr. 171/D/2013

din 24 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2405/110/2013, a

desființat, în parte, sentința penală doar cu privire la cuantumul pedepsei

aplicate inculpatului G.I., omisiunea aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. pentru inculpatul F.C.G. și cuantumul pedepsei aplicate acestuia,

precum și greșita deducere a perioadei executate prin arest preventiv. În rejudecare,

a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului G.I. de la 8 ani închisoare

la 6 ( șase ) ani închisoare.

A reținut pentru inculpatul F.C.G. aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și în consecință, a redus

pedeapsa principală aplicată acestui inculpat, de la 10 (zece) ani închisoare

la 8 (opt) ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus în mod corect

perioadele executate prin arest preventiv de către inculpați astfel.

- pentru inculpații F.C.G. și A.M.T. de la 14 noiembrie

2012 lăzi;

- pentru inculpatul G.I. de la 15 noiembrie 2012 la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței

care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 383 alin. (1)

1

C. proc. pen.

raportat la art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a

inculpaților G.I., F.C.G. și A.M.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare către stat au rămas în sarcina acestuia.

II. În baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., a

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta inculpată A.M.T.

împotriva aceleiași sentințe.

Pentru

a decide astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că instanța de

fond, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea

soluției criticate, a făcut o descriere amănunțită, atât a situației de fapt,

cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu

privire la cauza dedusă judecății, precum și a probelor care au fundamentat-o,

respectând întocmai dispozițiile art. 356 C. proc. pen., care prevăd mențiunile

obligatorii pe care trebuie să le conțină considerentele hotărârii. Astfel,

instanța de fond a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe

larg activitatea infracțională desfășurată de inculpați, cât și a mijloacelor

de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și nemijlocit în

fața instanței și care au confirmat pe deplin situația de fapt expusă în

considerentele rechizitoriului.

Totodată, instanța s-a conformat dispozițiilor art. 356

C. proc. pen. atât în ceea ce privește analiza probelor care au servit ca temei

pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele, cât și a celor care au fost

înlăturate, procedând la identificarea acestora.

Din coroborarea materialului probator de la dosar,

Curtea a reținut că din declarațiile date rezultă fără dubiu că la data de 7

noiembrie 2012 au aplicat cu pumnii și picioarele lovituri victimei A.R., care

au condus la deces.

Sub aspectul nelegalității sentinței, aspect criticat

de către parchet, Curtea a constatat pedepsele deduse conform art. 88 C. pen.

pentru cei trei inculpați sunt greșite. Astfel, prin ordonanțele din data de 15

noiembrie 2012, s-a dispus reținerea inculpaților F.C.G. și A.M.T. pentru o

perioadă de 24 de ore urmând a se deduce perioada conducerii administrative a

celor doi inculpați la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău începând

cu data de 14 noiembrie 2012, ora 21

45

.

Ca atare, coroborând dispozițiile art. 88 C. pen. cu

art. 144 alin. (1) C. proc. pen., instanța trebuia să deducă din pedepsele

aplicate inculpaților F.C.G. și A.M.T. perioada executată prin reținere și

arest preventiv începând cu data de 14 noiembrie 2012 la zi și nu de la data de

15 noiembrie 2012 așa cum s-a dispus.

În ceea ce-l privește pe inculpatul G.I., acesta a fost

reținut prin ordonanța procurorului din data de 15 noiembrie 2012, situație în

care se impunea deducerea perioadei executate, conform art. 88 C. pen., de la

data de 15 noiembrie 2012 la zi și nu de la data de 16 noiembrie 2012 așa cum

s-a dispus de către instanța de judecată.

Referitor la criticile de netemeinicie formulate de

către parchet, Curtea a constatat că prima instanță a aplicat inculpaților G.

și A. aceeași pedeapsa principală în condițiile în care inculpata A. a fost

inițiatoarea actelor de violență, i-a instigat pe cei doi inculpați și dat

fiind gradul de rudenie cu victima - fiind fiica acestuia - răspunde pentru o

faptă mai gravă - omor calificat prev. de art. 175 C. pen.

Singura

împrejurare care o departajează pe inculpată sub aspect procedural este cea a

poziției procesuale, inculpata prevalându-se de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. Pedepsele aplicate celor doi inculpați trebuiau diferențiate și

sub aspectul faptului că inculpatul G.I. a avut o contribuție mai mică la

săvârșirea faptei.

Astfel,

răspunzând și motivelor de apel ale acestui inculpat, Curtea a reținut că deși

constant inculpatul a încercat să minimizeze contribuția sa la săvârșirea

faptei - în prima declarație a arătat că doar a aplicat un pumn în zona capului

victimei, ulterior, în declarația de la fila 138 u.p. arată că a intrat și el

în casă cu coinculpații, l-a lovit de 2-3 ori cu pumnul în față l-au dus în

casă unde din nou au continuat să îl lovească. Curtea a reținut o contribuție

mai mică a acestui inculpat care nu a participat în întregime la desfășurarea

violențelor asupra victimei având în vedere declarațiile martorului C.R.G. dar

și ale martorei P.A. care a încercat să-i oprească pe coinculpați să lovească

victima.

În aceste condiții în mod corect prima instanță nu a

schimbat încadrarea juridică a infracțiunii din cea de omor prev. de art. 174

-175 C. pen. în lovire prev. de art. 180 C. pen. sau vătămare corporală prev.

de art. 182 C. pen.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării

juridice a faptei, din infracțiunea de omor calificat în instigare la

infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 25 C. pen.

raportat la art. 183 C. pen., formulată de inculpata A.M., Curtea a reținut că

ceea ce deosebește infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte de cea de omor

este poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie

latura obiectivă a infracțiunii. Astfel, în timp ce în cazul infracțiunii

prevăzute de art. 183 C. pen., făptuitorul acționează cu praeterintenție,

acesta urmărind doar lovirea victimei, consecința mai gravă produsă, respectiv

decesul acesteia, depășind intenția făptuitorului și în raport cu care acesta

se află în culpă, în cazul infracțiunii de omor făptuitorul acționează numai cu

intenția de a suprima viața victimei.

În cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare

de moarte rezultatul letal se produce din culpă, în timp ce, din punct de

vedere subiectiv, infracțiunea de omor poate fi săvârșită cu intenție directă

sau indirectă presupunând, așadar, intenția făptuitorului de a ucide, rezultat

pe care-l prevede fie ca o consecință sigură a faptei, fie ca o eventualitate.

Intenția autorului de a ucide victima poate rezulta din

activitatea materială, obiectivă, desfășurată de acesta sau, dacă activitatea

materială nu este atât de revelatorie, intenția de a ucide se poate stabili pe

baza altor fapte sau împrejurări rezultate din probele administrate.

Pentru stabilirea poziției subiective a făptuitorului,

trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de

obiectul folosit, de regiunea corpului vizată și de urmările produse, important

nefiind rezultatul concret al acțiunii agresorului, ci intenția lui în raport

cu viața victimei. Inculpata a arătat că nu a urmărit să suprime viața

tatălui său ci a vrut doar să-i aplice o corecție fizică pentru comportamentul

sau imoral din aceeași zi.

Având

în vedere concluziile raportului medico legal care atestă că victima a

prezentat multiple fracturi costale și fractură de stern, cauzate de loviri

repetate cu corpuri dure, posibil și lovire comprimare. Pe corp s-au evidențiat

multiple leziuni de violență: tumefacții, echimoze, excoriații, hemoragie

subconjunctivală OS, ce s-au putut produce concomitent cu leziunile toracice,

prin loviri cu corpuri și mijloace contondente, fără a avea capacitate

tanatogeneratoare și ar fi necesitat 8-10 zile de îngrijiri medicale în cazul

supraviețuirii.

În

aceste condiții, este evident că aplicând în mod concertat de către trei

persoane lovituri cu pumnii și picioarele, atitudinea subiectivă a inculpaților

nu a fost doar de lovire, aceștia chiar dacă nu au urmărit decesul victimei, în

modalitatea în care au acționat au putut prevedea acest rezultat.

În aceste condiții în mod corect prima instanță nu a

schimbat încadrarea juridică a infracțiunii din cea de omor prev. de art. 174

-175 în cea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

Instanța de apel a apreciat că nu poate fi reținută

apărarea formulată de inculpata A. referitoare la reținerea circumstanței

atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen. pentru aceleași

considerente ca și cele reținute de instanța de fond.

Cu privire la apelul inculpatului F.C.G., Curtea a

reținut că este fondat având în vedere că la data de 7 martie 2013, înainte de

citirea actului de sesizare inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art.

320

1

C. proc. pen., precizând că recunoaște fapta, că a lovit cu

pumnii pe victimă peste mâini, peste picioare, cerere cu care procurorul de

ședință a fost de acord, precum și împrejurarea că inculpatul a semnat procesul

verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, prin care acesta

recunoaște săvârșirea faptei și o regretă (fila 107 dosar u.p.).

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata

A.M.T., solicitând achitarea, întrucât nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de omor calificat. Totodată, a arătat că instanța

de apel nu a reținut că a acționat sub impulsul unei provocări determinate de

acțiunea ilicită a victimei, care a vrut să-i violeze nepoata.

Analizând hotărârea atacată, atât sub aspectul criticilor

invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de

către inculpată este nefondat, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului,

art. 385

6

C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art.

385

9

din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului

declarat împotriva hotărârilor date în apel, recurenții și instanța se pot

referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de

lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde

decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia

dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C.

proc. pen.

În prezenta cauză, se constată că decizia recurată a

fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, la 10 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15

februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în

limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen.,

astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale, prevăzute

de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., se constată că

recurenta inculpată a motivat recursul în termen legal, motivele scrise de recurs

fiind transmise la dosar la data de 26 noiembrie 2013.

Invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen. recurenta inculpată a solicitat casarea deciziei,

întrucât probatoriul administrat în cauză nu confirmă întrunirea elementelor constitutive

ale infracțiunii de omor, faptă prev. de art. 174-art. 175 alin.

(1) lit. c) C. pen., ci de instigare la infracțiunea de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte, prev. de art. 25 rap. la art. 183 C. pen., sens în care a

solicitat și schimbarea încadrării juridice.

Raportat la starea de fapt, astfel cum a fost reținută

de instanța de fond și confirmată de instanța de apel, instanța de recurs

reține că recurenta inculpată A.M.T. împreună cu inculpații G.I., P.C.G. au

lovit victima, în timp ce dormea, cu pumnii și picioarele peste tot corpul, în

special în zona toraco - abdominală, doborând-o pe pardoseala încăperii unde au

continuat să o lovească, după care au târât-o afară în curte, unde au lovit-o

din nou, cauzându-i leziuni, care în lipsa unui tratament de specialitate ce

trebuia acordat imediat i-au redus șansele de salvate, și, în final, au dus la

deces.

Apărarea inculpatei a susținut că, față de intenția cu

care s-a acționat, respectiv aceea de a aplica o corecție victimei, tatăl

inculpatei, care a încercat să-și violeze nepoata, se impune schimbarea

încadrării juridice a faptei, întrucât rezultatul mai grav s-a produs din

culpă. De asemenea, apărarea a precizat că nu loviturile au dus la decesul

victimei, ci faptul că victima nu s-a dus la spital în timp util pentru a primi

tratamentul necesar în vederea vindecării rănilor cauzate în urma bătăii

administrate.

Instanța de recurs reține că, pentru caracterizarea

juridică a unei fapte ca omor relevante sunt împrejurările în care aceasta a

fost comisă, intensitatea loviturilor, zonele în care au fost aplicate,

consecințele cauzate însă trebuie avute în vedere și raporturile dintre părți.

Potrivit dispozițiilor art. 183 C. pen., infracțiunea

de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte există atunci când vreuna dintre

faptele prevăzute de art. 180-182 C. pen. a avut ca urmare moartea victimei.

Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de loviri

sau vătămări cauzatoare de moarte se realizează prin acțiuni sau inacțiuni

identice cu cele prin care se realizează infracțiunile de loviri sau alte

violențe, vătămare corporală și vătămare corporală gravă, care trebuie să aibă

ca urmare moarte victimei, fiind necesar ca între acestea și rezultatul produs

să existe legătură de cauzalitate.

Din

punct de vedere al laturii subiective, infracțiunea de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte este o infracțiune praeterintenționată. Lovirea sau fapta

de vătămare corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă produsă -

moartea victimei - i se atribuie făptuitorului pe baza culpei. Cu alte cuvinte,

făptuitorul își dă seama și vrea să lovească victima sau să-i producă o

vătămare corporală, dar se produce moartea acesteia, rezultat pe care, fie că l-a

prevăzut dar a crezut că nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut, deși putea

și trebuia să-l prevadă.

Sub acest aspect, atât în doctrina cât și în

jurisprudența, s-a subliniat că poziția subiectivă a făptuitorului - intenția

de a ucide sau de a lovi sau vătăma integritatea corporală - se stabilește în

fiecare caz ținându-se seama de instrumentul folosit de făptuitor, de zona

corpului vizată, numărul loviturilor, intensitatea acestora, precum și de toate

celelalte împrejurări concrete în contextul cărora a fost săvârșită fapta.

În cauză, chiar dacă inculpata A.M.T. împreună cu

inculpații G.I., F.C.G. nu au urmărit dece