ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3565/2013

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 339 din 06 septembrie 2012, a condamnat pe inculpații:

A aplicat inculpaților pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1) – (3) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate acestora deținerea preventivă începând cu 12 martie 2011 până la zi.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. și art. 1003 C. civ. anterior, a admis acțiunea civilă formulată în nume propriu de partea civilă G.C.,  și, în consecință:

- a obligat în solidar pe inculpați să plătească părții civile G.C. suma de 6000lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și praznice tradiționale efectuate de aceasta pentru victima Ț.M.;

A admis, în parte, acțiunea civilă formulată de G.C., în calitate de curator în numele și pentru minorii Ț.R.M. și Ț.A., c în prezent aflați Republica Moldova (la familia I.I. și C.) și, în consecință:

- a obligat în solidar pe inculpați să plătească, cu titlu de despăgubiri materiale minorilor Ț.R.M. și Ț.A. prin reprezentantul lor legal I.V. (la familia I.I. și C.) suma de 2652 lei pentru fiecare minor calculată de la data decesului victimei, 11 martie 2011 până la data pronunțării prezentei hotărâri, 06 septembrie 2012, sume ce vor fi actualizate la data plății efective, în raport cu rata inflației precum și suma de 176 lei lunar pentru fiecare minor reprezentând prestație periodică începând cu data pronunțării prezentei sentințe și până la împlinirea vârstei majoratului acestora;

- a obligat în solidar pe inculpați să plătească minorilor Ț.R.M. și Ț.A. daune morale, respectiv câte 100.000 lei pentru fiecare minor, sume ce vor fi actualizate la data plății efective, în raport cu rata inflației.

A respins, ca nefondate, excepțiile invocate de intimați referitoare la cererea formulată de partea civilă G.C., prin avocatul ales, vizând constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare – cumpărare nr. 3042 din 26 octombrie 2011 și nr. 560 din 29 februarie 2012 autentificate la Biroul Notarului Public B.D.F. cu sediul în Iași.

A admis cererea formulată de partea civilă G.C., prin apărătorul ales și în consecință:

A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între inculpatul F.M. (vânzător) și intimații F.V. și F.M. (cumpărători) autentificat sub nr. 3042/2011 precum și a contractului de vânzare cumpărare încheiat între intimații F.V. și M. și intimații F.C. și A. autentificat sub nr. 560 din 29 februarie 2012 (ambele autentificate la Biroul Notarului Public B.D.F. cu sediul în Iași), având ca obiect terenul în suprafață de 2500 m.p. situat în intravilan sat Coarnele Caprei, comuna Coarnele Caprei, județul Iași (compus din parcela 1A în suprafață de 2017 m.p. și parcela 2 V în suprafață de 514 m.p., intabulat în Cartea Funciară sub nr. 60106 a comunei Coarnele Caprei, jud. Iași, cu nr. cadastral 60106.

A dispus repunerea părților (intimați și inculpatul F.M.) în situația de fapt anterioară perfectării contractelor de vânzare-cumpărare a căror nulitate absolută este constatată prin prezenta hotărâre.

În baza art. 163 alin. (1) – (2) și (5) C. proc. pen., a menținut măsura asiguratorie asupra bunurilor mobile și imobile ce aparțin inculpaților F.M. și F.G. dispusă prin încheierea de ședință din 03 octombrie 2011 pronunțată în prezenta cauză.

A dispus punerea în executare a măsurii sechestrului asigurator asupra terenului în suprafață de 2500 m. p. situat în intravilan sat Coarnele Caprei, comuna Coarnele Caprei, județul Iași (compus din parcela 1A în suprafață de 2017 m.p. și parcela 2 V în suprafață de 514 m.p., intabulat în cartea Funciară sub nr. 60106 a comunei Coarnele Caprei, jud. Iași, cu nr. cadastral 60106, dobândit de inculpatul F.M. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat la Biroul Notarul Public P.G. sub nr. 621 din 24 mai 2006, până la concurența sumelor acordate prin prezenta hotărâre părților civile G.C. și minorilor Ț.R.M. și Ț.A. cu titlu de daune materiale, daune morale și prestație periodică.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În cursul anului 2010, numitul Ț.V., fratele lui Ț.M., victima din prezenta cauză, în timp ce se afla în barul aparținând A.F. DROBOTA situat în centrul satului/comunei Coarnele Caprei jud. Iași, a fost victima unei agresiuni fizice, autorii fiind între alții, și inculpații F.M. și F.G., faptele de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., săvârșite de aceștia din urmă formând obiectul dosarului penal nr. 2229/239/2010 al Judecătorului Hârlău, între membrii celor două familii existând, deci, relații conflictuale.

În seara zilei de 11 martie 2011, inculpații au mers la barul menționat anterior, administrat de numitul D.G., pentru a consuma băuturi alcoolice.

În bar se mai aflau și alte persoane, între care martorii V.M., P.C., barmanul de serviciu, M.I., T.C. și T.E.

Inculpații și-au cumpărat câte o sticlă de bere de 2 litri, așezându-se apoi la masa la care se afla martorul T.E., care tocmai terminase un joc de table cu martorul V.M.

La un moment dat, martorii T.E. și T.C. au plecat din bar, iar ceilalți urmăreau sau participau la un joc play-station conectat la un televizor din incinta localului.

În bar și-a făcut apariția pentru scurt timp și martorul N.V., pentru a-și cumpăra țigări, găsindu-i aici pe cei doi inculpați care se aflau în mijlocul barului, stând în picioare, la o masă, consumând băuturi alcoolice. În jurul orelor 20.00, în bar a intrat și victima Ț.M., care, după ce și-a cumpărat 100 ml rom, împreună cu martorul N.V., a mers la masa la care se aflau cei doi inculpați, stând în picioare, și intrând în discuții cu aceștia. Martorul N.V. a purtat discuții cu inculpații legate de arendarea unui teren, stabilind să se întâlnească a doua zi, după care a plecat din bar, la insistențele repetate ale soției sale.

Și între victima Ț.M. și inculpați s-au purtat niște discuții, ultimele fiind însă contradictorii, potrivit declarației martorului N.V. care, cât timp se mai afla în încă în bar, ar fi auzit-o pe victimă, spunându-le: „Ce aveți cu mine, ați avut ce ați avut cu frate-meu, dar cu mine ce aveți?”.

Din acest motiv, dar și pentru că din discuțiile purtate de victimă cu inculpații reieșea că aceștia din urmă „bătuseră mai înainte pe un frate al victimei”, martorul N.V. a intervenit între ei, cerându-le „să se liniștească”, iar victimei i-a propus să-l însoțească spre casă, propunere ce nu a fost însă acceptată de aceasta.

La scurt timp după plecarea martorului N.V. din bar, pe fondul discuțiilor contradictorii purtate cu victima legate de dosarul penal ce se afla pe rolul Judecătoriei Hârlău privind plângerea penală formulată de fratele victimei (Ț.V.) împotriva fraților F., inculpații i-au aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnul ce a determinat căderea acesteia pe pardoseala din gresie a barului.

Zgomotul produs de căderea victimei pe pardoseală a fost perceput „cu o bufnitură” de persoanele aflate în bar, care se aflau antrenate în vizionarea jocului play-station, stând cu fața spre tejgheaua unde era instalat televizorul din incinta barului, și întorcându-se cu fața spre sala barului, au observat-o pe victimă jos, pe spate, pe pardoseala barului, dar și pe inculpați, care se aflau lângă aceasta, țipând și înjurând-o pe victimă, lovind-o cu picioarele peste cap și peste întreg corpul. Martorul P.C., gestionarul barului, auzind dintr-un separeu zgomote („bufnituri”) produse de lovituri și vocile ambilor inculpați care îi strigau victimei „vrei bani, îți dăm bani”, a strigat la cei doi agresori să se oprească, nefiind luat însă în seamă, inculpații continuând să lovească victima.

Observând pe victimă căzută pe pardoseală, persoanele de lângă tejghea, respectiv martorii V.M., T.M. și M.I., de spaimă, s-au refugiat într-un separeu alăturat, unde se afla și P.C. pentru a aranja niște sticle, rămânând aici circa 5-10 minute. În acest timp, inculpații au scos din bar pe victima aflată în stare de inconștiență, „târând-o” afară și lăsând-o lângă răzătoarea metalică, în colțul clădirii în care funcționa barul. Aici, inculpații au continuat să lovească victima, oprindu-se doar în momentul în care, văzându-l pe martorul N.V., care revenise la bar și dorind să intre în local și văzând victima întinsă pe pământ a încercat să o ridice, au început să-l lovească pe acesta cu pumnii și picioarele, doborându-l lângă victimă. Inculpații s-au îndepărtat de locul unde abandonase victima doar la intervenția soției martorului menționat, N.A., țipând și strigând agresorilor să nu mai lovească pe soțul său și pe victimă.

Imediat ce au târât victima din bar, inculpatul F.G. s-a reîntors în bar, cerând de la martorul P.C. o „cârpă” de șters pe jos, fiind refuzat însă și invitat să părăsească barul.

Ieșind din „separeul” unde s-au refugiat martorii, inclusiv P.C., au observat pe pardoseala sălii barului o pată de sânge, dar și urme de târâre dinspre mijlocul sălii către ușa de acces.

Între timp, s-a reîntors la bar, cu autoturismul, martorul T.C. care, întâmpinat de ceilalți martori ce se îndreptau spre ieșirea din bar, a aflat de la aceștia că victima a fost lovită de inculpații F.M. și F.G.

Barul a fost închis imediat de martorul P.C. care intenționa să anunțe organele de poliție, acesta observând, în timp ce închidea ușa, la circa 8 metri de intrarea în bar, lângă o răzătoare, pe inculpații F.M. și G., „pe cineva căzut”, dar și pe martorii N.V. și N.A., aceasta din urmă strigând inculpaților: „Nu mai dați, nu mai dați!”.

Atât martorul P., cât și ceilalți martori (M.I., V.M., T.M.) au urcat în autoturismul condus de T.C., îndreptându-se spre locuințele lor. În timpul deplasării, martorul P.C. a apelat serviciul „112”, anunțând organele de poliție, despre evenimentul produs în cursul serii de 11 martie 2011 în localul barului pe care îl gestiona.

Victima a fost transportată la dispensarul din localitate de către frații acesteia, ce au fost anunțați de martorul N.V., iar la scurt timp aceasta a decedat.

La orele 23,50 din 11 martie 2011, procurorul de caz, înștiințat de I.P.J. Iași – Serviciul Criminalistic despre evenimentul produs în barul A.F. D. din com. Coarnele Caprei, jud. Iași, soldat cu decesul victimei Ț.M., împreună cu echipa operativă s-a deplasat la locul faptei pentru efectuarea cercetărilor, întocmindu-se procesul verbal atașat la dosar și planșele fotojudiciare.

În cauză a fost ordonată efectuarea necropsiei medico-legale pentru a se concluziona cu privire la felul morții, cauza morții victimei, leziunile prezentate de victimă în momentul examinării cadavrului, mecanismul de producere al leziunilor corporale constatate și legătura de cauzalitate dintre acestea și decesul victimei, alcoolemia pe care o avea victima.

Actele medico-legale elaborate de I.M.L. Iași în urma efectuării necropsiei victimei, respectiv constatările preliminare din actul nr. 424 din 14 martie 2011, precum și cele înserate în procesul-verbal din 12 martie 2011 întocmit de medicul legist au concluzionat în sensul că moartea victimei a fost violentă, că aceasta s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unui politraumatism cu fracturi costale bilaterale, dilacerare hepatică, hemo-peritoneu, fractură complexă masiv facial, fractură etaj anterior bază de craniu, contuzii organe interne.

Totodată, se reține concluzia că topografia și morfologia leziunilor tanatogeneratoare pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu mijloace contondente, precum și concluzia că între leziunile de violență tanatogeneratoare și deces există o legătură directă de cauzalitate.

În raportul de necropsie medico-legală nr. 424 din 28 martie 2011 emis de I.M.L. Iași au fost înserate concluziile anterior menționate, fiind relevat, totodată, că:

-

la examenul extern al corpului victimei s-au constatat multiple echimoze, excoriații, plăgi contuze;

-

la examenul intern al corpului victimei au fost identificate: fractură piramidă nazală, fractură masiv facial, fractură etaj anterior bază craniu, edem cerebral, fractură hioid, fractură stern, fracturi costale multiple, bilaterale, edem pulmonar, hemoperitoneu, dilacerare hepatică, contuzii organe.

Pe parcursul procesului penal, inculpatul F.M. a recunoscut că, în urma unor discuții contradictorii cu victima, legate de plângerea penală formulată împotriva lui de către fratele acesteia din urmă, dar enervat și de faptul că victima i-ar fi propus ca inculpații să-i dea suma de 3000 lei pentru a-i spune fratelui să-și retragă plângerea, i-a aplicat victimei o lovitură cu pumnul în față, provocându-i căderea pe pardoseala barului, lovind-o singur, în continuare, peste cap și corp cu picioarele, afirmând, însă, că a lovit-o singur.

De asemenea, a susținut că, în timp ce lovea victima, a fost împins de două ori de fratele său care-i spunea să nu mai lovească victima, dar a continuat violențele asupra victimei, pe care a târât-o singur afară din bar, lăsând-o la colțul clădirii.

Din analiza declarațiilor inculpatului F.G. date în cele două faze procesuale, prima instanță a reținut că acesta a negat constant participarea sa activă, directă la agresiunea fizică asupra victimei alături de fratele său, prezentând versiuni diferite, fie în sensul că nu s-a întâlnit deloc cu victima în seara zilei de 11 martie 2011 în barul A.F. D. ori în alte împrejurări, fie în sensul că, prezent în acel bar și având discuțiile contradictorii cu victima legate de plângerea penală în curs de judecată pentru fapte penale reclamate de fratele victimei, s-a retras apoi din preajma acesteia din urmă, implicându-se în conflict doar pentru a-l opri pe fratele său să nu agreseze victima.

Astfel, în prima declarație olografă, inculpatul a susținut că, deși a intrat în barul menționat în mai multe rânduri, începând cu orele 16.00 din 11 martie 2011, consumând sau cumpărând băuturi alcoolice (bere), nu s-a întâlnit cu victima în bar sau în alte împrejurări.

În a doua declarație olografă din 12 martie 2011, a susținut, între altele, că, în seara zilei de 11 martie 2011, intrând în bar cu fratele său, s-a întâlnit în bar cu victima, ambii inculpați purtând discuții cu aceasta legate de plângerea penală formulată de fratele victimei împotriva lor, că victima ar fi condiționat retragerea plângerii de faptul de a primi de la aceștia o sumă de bani – 3000 lei. Susține inculpatul că, după această discuție s-a retras din preajma victimei, observând, totodată, că aceasta a fost lovită cu pumnul în zona feței de către fratele său, că victima „s-a dezechilibrat”, căzând pe pardoseala din gresie a barului, fiind lovită în continuare cu picioarele peste cap și corp.

Inculpatul a mai susținut :„Eu am intervenit și l-am împins pe fratele meu, căzând amândoi la podea, moment în care m-am împiedicat cu piciorul drept de corpul lui M.Ț. și m-am murdărit pe cizmă de sânge întrucât sângera”, că victima era lovită în continuare de inculpatul F.M., și de aceea l-a luat pe acesta și l-a scos afară din bar. Revenind în bar, inculpatul F.M. a luat victima de mâini și-a scos-o afară, până la colțul clădirii, lăsând-o jos. Aici a mai avut loc o altercație, între inculpatul F.M. și două persoane (martorii N.V. și A.), după care au plecat spre locuința lor.

În același sens sunt și declarațiile date de inculpatul F.G. în fața procurorului de caz (din 12 martie 2011), fără a putea oferi vreo explicație asupra faptului că declarațiile martorilor aflați la locul faptei susțin participarea sa activă, directă la agresarea victimei.

În declarația din 25 martie 2011, inculpatul a contestat declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv ale martorilor P.C. și T. zis „S.” (T.M.), fiind ordonată de către procurorul de caz reaudierea acestor martori.

În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a adoptat aceeași poziție procesuală, de nerecunoaștere a faptei ce formează obiectul prezentei judecăți, declarația sa fiind parțial contradictorie cu declarația inculpatului F.M.

Astfel, încercând să contrazică susținerile din declarațiile martorilor audiați în prima fază procesuală, dar și să ofere o explicație legată de prezența unor pete de sânge identificate pe cizmele inculpatului F.G., ambii inculpați au susținut în fața instanței, că victima a fost lovită doar de unul dintre ei, respectiv de F.M. și că, dorind să oprească agresiunea asupra victimei, inculpatul F.G. l-ar fi împins pe primul inculpat, și că ar fi căzut amândoi. Însă, în timp ce inculpatul F.M. susține că fratele său ar fi căzut peste victimă, inculpatul F.G. declară că „Am căzut pe pardoseală, nu peste victimă”, această din urmă susținere fiind în discordanță și cu acea din declarația dată în fața organului de urmărire penală unde declară astfel: „Eu am intervenit și m-am împiedicat cu piciorul drept de corpul lui M.Ț. și m-am murdărit pe cizmă de sânge întrucât sângera”.

Referitor la acest din urmă aspect, inculpatul F.G. mai oferă o altă explicație în declarația dată în fața instanței, la stăruința sa, la termenul de judecată din 04 septembrie 2012, când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei.

În această declarație a susținut că, după ce s-a consumat conflictul de la bar, ambii au fost invitați de martorul T.E. în locuința acestuia unde au rămas circa 15-20 minute, susținere ce nu se regăsește nici în declarațiile sale anterioare, nici în declarațiile inculpatului F.M., dar nici în declarațiile martorului T.E., și că, la plecarea din această locuință ar fi încălțat cizmele fratelui său „întrucât aveau aceeași culoare și același model”, și această apărare fiind infirmată de probele dosarului (procesul-verbal din 07 iunie 2011 atașat la dosarul instanței, referitor la mijloacele materiale de probă, articole de îmbrăcăminte și încălțăminte aparținând victimei și inculpaților, planșele fotojudiciare efectuate cu prilejul cercetărilor penale în zilele de 11-12 martie 2011) din care rezultă că cei doi inculpați purtau cizme de cauciuc diferite ca mărime, model, culoare.

Apărările, versiunile diferite formulate de inculpați în sensul de a impune concluzia contrară aceleia reținute în actul de inculpare și în actul de sesizare a instanței vizând participarea activă, nemijlocită a inculpatului F.G., în calitate de coautor, la agresiunea fizică a victimei soldată cu decesul acesteia, nu au fost primite de prima instanță, din moment ce acestea sunt pe deplin infirmate de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Astfel, martorul T.M. (declarațiile din 12 martie 2011 date în cursul urmăririi penale plus declarația dată în fața instanței) a relatat că, în timp ce se afla în bar cu martorii T.E., V.M., M.I., P.C., barmanul de serviciu, cu care juca la televizor fotbal, a auzit o bufnitură („căzătură”) în spatele lor și, îndreptându-și privirea spre acel loc, l-a văzut pe Ț.M. căzut jos la dușumea, iar pe frații F.M. și F.G. lovindu-l cu picioarele peste cap și corp.

A susținut martorul și că P.C. le-a solicitat fraților F. să se oprească, aceștia nu l-au băgat în seamă și au continuat să îl lovească pe Ț.M., aceste susțineri fiind reliefate și în declarația dată procurorului de caz („Atunci când am auzit bufnitura și imediat l-am văzut căzut pe podeaua barului, frații F.M. și F.G. se aflau chiar lângă Ț.M. Acesta din urmă era căzut pe spate frații F. îl loveau amândoi cu picioarele peste corp și peste cap pe Ț.M. care nu a făcut vreun gest de apărare … „Nu pot spune câte lovituri i-au aplicat cei 2 frați lui Ț.M. pentru că noi ne-am retras într-o magazie. Dar în schimb au auzit zgomotele produse de lovituri și care au durat cred mai bine de 10 minute) și confirmate în fața instanței („… Declarația de la dosar îmi aparține integral și semnăturile de pe aceasta”. „… E adevărat ce am afirmat în timpul audierii, și anume că, după ce am văzut victima căzută jos pe pardoseala barului, am auzit-o strigând „Nu mă mai loviți”, că nu am nicio vină”. „… confirm instanței că după ce am auzit o bufnitură în bar m-am întors și am văzut victima jos, iar pe frații F. cum o loveau peste cap și peste corp. E adevărat că martorul P.C. le-a solicitat fraților F. „Nu mai loviți pe Ț.”).

În același sens au fost reținute și declarațiile martorului V.M. date pe parcursul procesului penal.

Astfel, martorul a relatat în toate declarațiile că în timp ce asista la jocul de pe televizor împreună cu ceilalți martori (P.V.C., M.I., T.M., T.C.), a auzit o „bufnitură” puternică în spatele lor, și întorcându-se spre sala barului a văzut victima pe pardoseala barului, amândoi frații F. o loveau cu picioarele peste cap și corp. Același martor a declarat că P.C. a strigat la un moment dat la cei doi să nu mai lovească victima, iar din magazia („separeu”) în care s-a retras pentru 5-10 min cu ceilalți martori a auzit „bufniturile” produse de loviturile agresorilor, apoi un zgomot „de târâre” și zgomotul produs de deschiderea ușii barului. Ieșind din magazie, a văzut că inculpatul F.G. „vroia să intre în bar, spunând că vrea să șteargă sângele de pe podeaua barului”, nefiind lăsat să intre de către martorul P.C.

De asemenea, martorul V.M. a declarat că nu a văzut ca vreunul dintre frații F. să încerce să-l împiedice pe celălalt de a mai lovi victima, sau ca amândoi inculpații să se împiedice și să cadă la rândul lor pe pardoseala barului.

Martorul P.C.V., audiat numai în faza urmăririi penale, prima instanță făcând aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., întrucât s-a constatat imposibilitatea aducerii silite a acestuia la sediul instanței, fiind plecat în străinătate, a declarat că în seara zilei 11 martie 2011, în timp ce era de serviciu, în jurul orelor 19,30 au intrat în bar inculpații F.M. și G. care erau sub influența băuturilor alcoolice și care au cumpărat fiecare câte un pet de 2 l de bere, mergând apoi la o masă unde se afla și martorul T.E., stând în picioare.

În jurul orelor 20.00 a văzut intrând în bar pe Ț.M. care a consumat mai întâi la „tejghea” 100 ml rom, apoi încă 100 ml rom în momentul în care a apărut martorul N.V., oferindu-i și acestuia din urmă 100 ml rom. Susține martorul că în jurul orelor 21,40, în timp ce se afla la „separeul” barului de lângă tejghea pentru a așeza niște sticle de suc pe raft a auzit scandal în sala barului și „bufnituri produse de loviri” și, în același timp a auzit vocea fraților F.G. și M. care spuneau victimei „vrei bani, îți dăm bani !”. Încercând să iasă din „separeu” pentru a vedea ce se întâmplă, au intrat peste el martorii T.M., T., M.I. și V.M. foarte speriați și care i-au spus că frații F. îl bat pe Ț.M. Circa 3 minute a rămas în separeu împreună cu ceilalți martori, auzind dinspre sala barului zgomote puternice de lovituri și glasurile fraților F.G. și M. Martorul a mai declarat că în timp ce victima era lovită, nu a auzit pe vreunul dintre frați strigând celuilalt să nu mai lovească victima. De asemenea, a relatat că inculpatul F.G. a venit la separeu cerându-i o cârpă de șters pe jos, refuzându-i, însă, cererea.

Ieșind din separeu, a observat pe podeaua barului o pată de sânge, dar și urme de târâre dinspre mijlocul sălii către ușa de acces. La ieșirea din bar, la 8 m de intrarea în bar, lângă o răzătoare, a observat pe martorii N.V., pe victima întinsă jos, dar și pe martora N.A. strigând fraților F. „Nu mai dați, nu mai dați!”, ulterior aflând că și soțul acesteia fusese lovit de inculpat.

Martorul P.C. a mai declarat că prietenii săi, respectiv martorii M.I., V.M., T.M. i-au povestit că ambii frați l-au lovit pe Ț.M.

Martorul M.I.M. audiat în cursul judecății a declarat că, aflându-se în bar în seara zilei de 11 martie 2011 împreună cu martorii P.C., T.M., V.M., stând pe scaune, cu spatele la sala de mese, a auzit la un moment dat „o bufnitură” și, întorcând capul, a observat victima pe jos, inculpații erau lângă victimă, vorbind foarte tare. A auzit victima spunând inculpaților „Lăsați-mă în pace, ce aveți cu mine?”, dar aceștia țipau la ea.

Martorul a mai declarat că s-a retras în separeu, că l-a auzit pe martorul P.C. spunând inculpaților să nu mai lovească victima („Nu mai dați, nu mai dați în el! Lăsați-l în pace!”), că după ce a ieșit din separeu a observat că victima nu mai era în bar, că unul dintre inculpați i-a cerut barmanului o cârpă sau un mop pentru a șterge pe jos în bar, fiind însă refuzat. Ieșind din bar, a văzut victima culcată jos, la câțiva metri de răzătoarea barului, zărind doar pe unul dintre inculpați după colțul clădirii, la circa 10-11 m față de victimă.

Martorul a mai relatat că, după ce a văzut victima căzută jos, în bar, i-a auzit pe ambii inculpați spunând și repetând victimei „Bă, te omor!”, înjurând-o, în timp ce aceasta le spunea „Lăsați-mă în pace; ce aveți cu mine”. Ce aveți cu mine”. Înainte de a intra în separeu, a observat că unul dintre inculpați, F.G., era în picioare, „la picioarele victimei”, iar celălalt era pe victima căzută jos.

Martorul T.C., audiat în faza urmăririi penale, a declarat că a observat în bar, în seara zilei de 11 martie 2012, pe inculpați și pe victimă, toți trei cumpărând și consumând băuturi alcoolice, că a părăsit pentru circa 10 minute acest bar pentru a-i transporta la domiciliu pe numiții T.E. și T.D., iar la întoarcerea spre bar, l-a observat pe inculpatul F.M. ieșind cu spatele din bar și ținând victima de mâini, lăsând-o jos, la 5-6 m față de ușa de acces.

De asemenea, l-a văzut pe inculpatul F.G. ieșind în același timp, la picioarele victimei. Întrebând pe martorii P.C.,V.M., T.M. și M.I. despre ceea ce s-a întâmplat, martorul a aflat că inculpații au lovit victima în bar, cu pumnii și cu picioarele, până când aceasta a ajuns în stare de inconștiență.

Martorul N.V. audiat în ambele faze procesuale a declarat că în seara zilei de 11 martie 2012, mergând la bar pentru a-și cumpăra țigări, s-a întâlnit cu frații F.M. și G. care serveau băuturi alcoolice (bere) la o masă, a venit în urma sa și victima cu care a mers la masa unde se aflau cei doi, iar după unele discuții cu aceștia, a plecat. Revenind la bar, a găsit victima jos, cu fața în sus, lângă o răzătoare, la circa 7-8 m de ușa de acces în bar, iar lângă aceasta se aflau inculpații F.G. și F.M. Încercând să ridice victima de jos, a fost lovit cu pumnii de unul dintre inculpați, căzând jos, agresiunea fiind curmată la insistențele soției sale, martora N.A., care a strigat inculpatului F.M. să nu mai lovească pe soțul său.

Declarațiile martorului N.V. se coroborează deplin cu declarația martorei N.A. și a celorlalți martori audiați în cauză.

Martora N.A. a declarat că în seara zilei de 11 martie 2011 a intrat de mai multe ori în bar pentru a-și chema soțul acasă. Reîntorcându-se la bar cu soțul său, N.V., a observat la colțul clădirii, într-o baltă de apă, lângă o răzătoare metalică, pe victima Ț.M., iar lângă aceasta stăteau în picioare frații F.M. și G.

Martora a relatat și că victima era plină de sânge pe față, înțelegând din aceasta că a fost bătută. În același timp a văzut cum inculpații loveau victima peste tot corpul iar soțul său, încercând să ridice victima, a fost lovit de mai multe ori cu pumnii, în zona feței, de către inculpatul F.M., fiind doborâtă la pământ, inculpații depărtându-se din acel loc doar urmare strigătelor sale. După ce soțul său și-a revenit, a mers să anunțe pe fracții victimei, aceștia din urmă transportând victima la dispensarul din localitate, decesul acesteia intervenind la scurt timp.

Prima instanță a constatat că declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului F.G. sunt infirmate integral de toate elementele de fapt desprinse din declarațiile martorilor audiați în cauză ce converg spre concluzia inechivocă că acesta a participat, în mod activ și direct la agresarea fizică a victimei, aplicându-i simultan sau succesiv împreună cu inculpatul F.M., numeroase lovituri de o intensitate (forță) deosebită cu pumnii și picioarele, peste cap și corp atât înainte cât și după doborârea acesteia din urmă pe pardoseala barului, participând efectiv și la târârea victimei pentru a fi scoasă din bar și abandonată în imediata apropiere a barului.

Totodată, prima instanță a constatat că declarațiile inculpatului F.M. nu pot fi acceptate decât parțial, respectiv susținerile în care recunoaște participarea sa directă, activă la agresarea fizică a victimei atât înainte cât și după doborârea acesteia, cât timp acestea sunt confirmate de întreg probatoriul cauzei, urmând a fi înlăturate ca nesincere, subiective acele părți din declarații ce nu se coroborează și cu declarațiile martorilor oculari audiați în cauză ce relevă, fără echivoc, lovirea victimei de către ambii inculpați.

Prin urmare, constatând că declarațiile martorilor audiați în cele două faze procesuale, coroborate cu constatările și concluziile actelor medico-legale aflate la dosar, privind leziunile corporale interne și externe prezentate de victimă în momentul efectuării necropsiei, felul și cauzele morții, topografia și morfologia leziunilor identificate, legătura directă de cauzalitate între leziunile tanogeneratoare prezentate și deces, demonstrează neîndoielnic că ambii inculpați acționând simultan sau succesiv au aplicat victimei numeroase lovituri, cu pumnii și picioarele, de mare intensitate în forme vitale ale corpului (cap și torace), fapt ce explică prezența multiplelor fracturi identificate pe corpul victimei, precum și afectarea gravă a organelor interne din zona toracică, ceea ce a condus la decesul victimei, prima instanță a reținut vinovăția acestora.

În drept, instanța a constatat că fapta săvârșită de inculpați realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de:

- omor calificat, prevăzut și pedepsit de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în ceea ce privește pe inculpatul F.M.;

- omor calificat și deosebit de grav, prevăzut și pedepsit de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., în ce privește pe inculpatul F.G., stabilirea acestei încadrări juridice (pusă în discuția părților la termenele de judecată din 12 decembrie 2011 și din 04 septembrie 2012) fiind determinată de săvârșirea faptei în împrejurări ce imprimă infracțiunii caracter calificat (săvârșirea faptei în loc public), dar și caracter deosebit de grav (omor săvârșit de către o persoană care a mai comis un omor), aspect reținut pe baza fișei de cazier judiciar a inculpatului din care rezultă că are în antecedență o condamnare pentru o infracțiune de tentativă de omor calificat.

În raport de aceste din urmă precizări prima instanță a dispus, conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului F.G., din infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. Prima instanță a reținut că dispozițiile art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., sunt aplicabile și în cazul în care prima faptă constituie o tentativă de omor, cum este cazul în speța de față, și nu o infracțiune de omor consumată, avându-se în vedere pentru aceasta textul din art. 144 C. pen., care arată că, „prin săvârșirea unei infracțiuni sau comiterea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea penală le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora ca atare, instigator sau complice”.

În ce privește pe inculpatul F.G., Tribunalul a reținut și incidența dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., deoarece fapta care formează obiectul prezentei judecăți a fost săvârșită ulterior expirării duratei de executare a pedepselor de 4 ani închisoare aplicată pentru tentativă la omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen., prin sentința penală nr. 337 din 15 aprilie 2003 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală nr. 4905 din 31 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție (liberat condiționat la 29 aprilie  2005 cu un rest de pedeapsă neexecutat de 502 zile închisoare) și de 502 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 762 din 04 decembrie 2006, definitivă prin decizia penală nr. 919 din 23 martie 2007 a Tribunalului Iași (liberat condiționat la 11 martie 2008, rest de pedeapsă neexecutat 168 zile închisoare).

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, prima instanță a reținut că inculpații au acționat asupra victimei cu intenția de a o ucide, reliefată, între altele, de folosirea de mijloace apte a suprima viața victimei, aplicând acesteia lovituri repetate cu pumnii și picioarele în zone vitale (cap și zona toracică), de intensitatea deosebită a loviturilor aplicate ce au avut drept consecință producerea unor multiple fracturi (respectiv fracturi costale bilaterale, șase fracturi costale), fractură stern la nivel C3-4, dilacerarea lobului drept al ficatului, fractură complexă masiv facial, fractură etaj anterior bază de craniu, fractură piramidă nazală) și contuzii la nivelul organelor interne, încât au determinat, în final, moartea victimei, fiind astfel întemeiat a se concluziona în sensul că inculpații au avut reprezentarea suprimării vieții victimei, rezultat față de care, chiar dacă nu l-au urmărit, au manifestat indiferență ceea ce înseamnă că l-au acceptat, fiind realizată, în speță, forma de intenție prevăzută în art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.

Individualizarea judiciară a pedepselor a fost realizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: gravitatea deosebită a faptei săvârșită în condițiile reținute mai sus, limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor în textele de lege incidente în cauză, circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, de circumstanțele personale ale fiecăruia dintre inculpați. Astfel, în ce privește pe inculpatul F.G., s-a reținut că are statut de recidivist postexecutoriu, condamnat anterior tot pentru o infracțiune contra vieții persoanei (tentativă de omor calificat) ceea ce conturează o periculozitate socială deosebită din partea acestuia, că a adoptat o atitudine de nerecunoaștere a faptei. În privința inculpatului F.M. s-a reținut că nu este la primul contact cu legea penală, având în antecedență condamnări atrase de săvârșirea unor infracțiuni de violență, deși a recunoscut săvârșirea faptei, a încercat prin declarațiile sale să distorsioneze aflarea adevărului în cauză, în sensul de a susține și impune versiunea că inculpatul F.G. nu a participat activ, direct, în calitate de coautor, la uciderea victimei.

Astfel, Tribunalul a dispus condamnarea inculpaților F.M. și F.G., la pedepse cu închisoare, al căror cuantum a fost stabilit diferențiat în raport cu încadrarea juridică a faptei stabilite prin prezenta sentință, de 15 ani închisoare și, respectiv 16 ani închisoare, aplicând în condițiile art. 65 C. pen., pedepse complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru o durată de 7 ani și respectiv de 8 ani ce vor fi executate conform art. 66 C. pen.

În ce privește pedepsele accesorii aplicate inculpaților, prima instanță, față de dispozițiile obligatorii din Decizia nr. 74 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, dar și de opinia cristalizată în jurisprudența C.E.D.O. (cauza H. contra Regatului Unit și cauza S. și P. contra României) în sensul că instanța nu poate dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen., în mod automat, prin efectul legii, ci trebuie să aprecieze asupra conținutului concret al acestora, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen., a dat eficiență juridică acestor criterii.

Prin urmare, față de natura și gravitatea faptelor săvârșite a concluzionat în sensul că inculpații sunt nedemni de a exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice electiv și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., drepturi ce au fost interzise pe durata și în condițiile art. 71 C. pen.

În latura civilă a cauzei, prima instanță, apreciind asupra cererii de daune materiale formulate de partea civilă G.C., constatând că sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale din art. 998 și art. 1003 C. civ., că probele administrate în cele două faze procesuale (înscrisuri) susțin temeinicia cererii, că suma solicitată cu acest titlu este una rezonabilă în raport cu natura, tipul și cuantumul cheltuielilor generate de astfel de evenimente, a admis cererea și, în consecință, a obligat în solidar pe inculpați la dezdăunarea acesteia cu suma de 6000 lei reprezentând cheltuieli suportate de aceasta pentru înmormântarea victimei și organizarea parastaselor tradiționale.

În ce privește cererile de daune formulate de G.C., în calitate de curator, în numele și pentru minorii Ț.R.M. și Ț.A., cereri susținute de apărătorul ales oral, dar și în scris, prima instanță, ținând seama că la dosarul cauzei nu s-au produs probe spre a se face dovada veniturilor pe care le aloca victima lunar pentru întreținerea minorilor, ori a veniturilor licite pe care reușea să le procure în acest scop, a avut în vedere venitul minim net pe economie stabilit prin H.G. nr. 1193/2010 și H.G. nr. 1125/2011, și a stabilit că acestora li se cuvin despăgubiri materiale pentru perioada 11 martie 2011 – 06 septembrie 2012 în sumă globală de 2652 lei pentru fiecare, iar pentru perioada ulterioară pronunțării prezentei hotărâri și până la majoratul fiecărui copil se a stabilit ca inculpații să le plătească în solidar câte 176 lei lunar cu titlu de prestație periodică, sume ce vor fi actualizate la data plății efective a acestora.

Referitor la cererea de daune morale, formulată în numele și pentru copiii minori ai victimei, prima instanță a reținut că nu poate fi contestată existența prejudiciului moral cauzat minorilor determinat de dispariția iremediabilă a tatălui lor căruia i-au fost încredințați spre creștere și educare în baza hotărârii judecătorești, acesta fiind susținătorul lor direct atât în plan material cât și moral.

Însă, sub aspectul sumelor pretinse cu acest titlu, 150.000 lei pentru fiecare copil, Tribunalul, pe lângă gravitatea și însemnătatea prejudiciului în discuție, a avut în vedere și criteriul echității, criteriu în raport de care indemnizația destinată reparării prejudiciului moral trebuie să fie justă, echitabilă și nu exagerată, astfel că a admis în parte cererile de daune morale, în limita sumei de 100.000 lei pentru fiecare minor, sume ce vor fi actualizate la data plății efective, în raport cu rata inflației și la plata cărora au fost obligați în solidar inculpații.

În ce privește cererile formulate de G.C., în nume propriu, dar și pentru cei doi minori rămași după victimă, cereri susținute pentru toate părțile civile, oral și în scris prin apărătorul ales, în sensul de a se constata nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între inculpatul F.M. în calitate de vânzător și intimații F.V. și M. în calitate de cumpărători, și de către aceștia din urmă cu intimații F.C. și A., având ca obiect terenul intravilan în suprafață de 2500 mp situat în sat Coarnele Caprei comuna Coarnele Caprei, jud. Iași ce a constituit până la data de 26 octombrie 2011 proprietatea inculpatului, dar înstrăinat în cursul judecății, respectiv la 26 octombrie 2011, deși prin încheierea de ședință din 03 octombrie 2011 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ce aparțin inculpaților, prima instanță a constatat că acestea sunt întemeiate.

Astfel, din probele dosarului rezultă cu prisosință că inculpatul, ignorând dispoziția primei instanțe de instituire a sechestrului asigurator a înstrăinat bunul imobil către familia fratelui său, F.V. și M., aceștia din urmă înstrăinându-l părinților inculpatului, F.C. și A., împrejurări ce impun concluzia că prin aceste vânzări succesive părțile contractante au acționat cu rea-credință, în frauda legii și cu scopul evident de a nu despăgubi pe părțile civile cu sumele de bani acordate acestora cu titlu de daune materiale și morale.

Prin urmare, Tribunalul a constatat că părțile civile au calitatea procesuală de a solicita constatarea nulității absolute a contractelor menționate, și ca atare, în baza art. 1236, 1238 din Noul C. civ. și art. 1246 din același cod, a admis cererea, a constatat nulitatea absolută a contractelor și pe cale de consecință a dispus repunerea părților în situația de fapt anterioară perfectării contractelor, în sensul reîntoarcerii bunului imobil în patrimoniul inculpatului F.M.

Pentru a garanta repararea prejudiciilor materiale și morale cauzate prin infracțiunea ce formează obiectul prezentei judecăți, prima instanță a menținut măsura sechestrului asigurător asupra terenului în suprafață de 2500 mp situat în intravilan sat Coarnele Caprei, jud. Iași, bun ce constituie proprietatea inculpatului F.M. dobândit în baza contractului autentic de vindere-cumpărare nr. 621 din 24 mai 2006 și a dispus punerea în executare a acestei măsuri până la concurența sumelor acordate părților civile din prezenta cauză.

Împotriva sentinței au declarat apel cei doi inculpați, intimații F.V., F.M., F.C., F.A. și partea civilă G.C.

Inculpatul F.M. a solicitat reducerea pedepsei, arătând că provine dintr-o familie organizată, nu are antecedente penale, a avut o

atitudine pozitiva post-infracțională (prezentarea la orice chemare a organelor judiciare, dorința de a acoperi cheltuielile de înmormântare, recunoaștere și cooperare cu organele judiciare și prima instanță) ș

i prezintă o periculozitate scăzuta având în vedere și degradarea stării de sănătate.

În latură civilă a solicitat reducerea daunelor morale, înlăturarea dispozițiilor privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare a terenului în suprafață de 2500 m.p. situat în intravilan sat Coarnele Caprei, comuna Coarnele Caprei, județul Iași și a celor privind măsura sechestrului asigurător instituit asupra acestui teren.

Inculpatul F.G. a solicitat, în principal, achitarea în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., arătând că

martorii nu au văzut nimic, aceștia aflându-se după bar, în spatele tejghelei, absorbiți de un joc pe calculator, ci doar au presupus că el a participat la lovirea victimei, deoarece se afla lângă fratele său, încercând să îl oprească. A arătat că declarațiile martorilor din fața primei instanțe demonstrează nevinovăția sa, chiar daca instanța în mod vădit a dorit să le distorsioneze.

Inculpatul

F.G. a solicitat, de asemenea, schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispozițiilor, art. 176 lit. c) C. pen., precum și reducerea pedepsei aplicate de Tribunal.

Prin memoriile scrise depuse la dosarul instanței de apel inculpatul

F.G. a invocat abuzuri atât ale organelor de urmărire penală, care au dictat declarațiile martorilor, nu au înștiințat pe avocații inculpaților cu privire la reaudierea martorilor T.V., N.V., N.A. și nu au procedat la prezentarea materialului de urmărire penală, cât și ale primei instanțe care a refuzat să consemneze întocmai relatările martorilor și a refuzat aducerea martorilor T.C. și P.C.V.

Inculpații au solicitat în apel efectuarea unei expertize medico-legale care să aibă ca obiectiv stabilirea în concret a leziunilor tanatogeneratoare, stabilirea topografiei și morfologiei lor pentru ca în raport de concluziile expertului, de declarațiile martorilor, de declarațiile acestora făcute în cele două faze procesuale instanța să poată aprecia cu privire la numărul făptuitorilor și cu privire la regiunea/zona corporală presupus lezată de loviturile fiecăruia dintre inculpați.

De asemenea, au solicitat reconstituirea faptei și efectuarea unei cercetări la fața locului, pentru a se lămurii împrejurări legate de „poziția” martorilor la locul faptei, precum și de locul, distanța de la care au perceput desfășurarea conflictului fizic asupra victimei, persoana/persoanele implicate activ în desfășurarea acelui conflict.

De altfel, aceste probe au fost solicitate și cu prilejul cercetării judecătorești desfășurate în primă instanță. Constatând că nu se impune reluarea argumentelor de fapt și de drept amplu expuse în hotărârea judecătorească atacată, Curtea reține că T

ribunalul Iași, printr-o analiză completă și detaliată a probelor solicitate de inculpați, pe care instanța de apel și-o însușește, a respins corect solicitarea de administrare a acestor probe.

În plus, inculpații au solicitat reaudierea martorilor audiați de prima instanță, invocând pretinse abuzuri cu prilejul audierii acestora în fața Tribunalului, audierea martorului T.E.

Intimații F.V., F.M., F.C. și F.A. au solicitat admiterea apelurilor lor și înlăturarea dispozițiilor de anularea a contractelor de vânzare-cumpărare a terenului în suprafață de 2500 m.p., arătând că vânzarea terenului nu s-a făcut prin fraudă la lege. În susținerea apelurilor promovate aceștia au invocat lipsa

interesului legitim

și

lipsa calității procesuale active

a părții civile în anularea contractelor, împrejurări pe care le-au numit „excepții”, dar pe care instanța de apel le-a analizat ca apărări de fond.

Partea civilă G.C. a solicitat majorarea pedepselor aplicate celor doi inculpați.

Prin decizia penală nr. 125 din 27 iunie 2013, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpatul F.M., intimații F.V., F.M., F.C., F.A. și partea civilă G.C. împotriva sentinței penale nr. 339 din 06 septembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Iași, pe care a desființat-o, în parte, în latură penală și în latură civilă, în sensul că:

- a majorat pedepsele principale aplicate inculpaților;

- a înlăturat dispozițiile privind respingerea, ca nefondate, a excepțiilor invocate de intimați referitoare la cererea formulată de partea civilă G.C. vizând constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 3042 din 26 octombrie 2011 și nr. 560 din 29 februarie 2012 autentificate la Biroul Notarului Public B.D.F. cu sediul în Iași;

- a înlăturat dispozițiile privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între inculpatul F.M. (vânzător) și intimații F.V. și F.M. (cumpărători) autentificat sub nr. 3042/2011, precum și a contractului de vânzare cumpărare încheiat între intimații F.V. și F.M. și intimații F.C. și F.A. autentificat sub nr. 560 din 29 februarie 2012 (ambele autentificate la Biroul Notarului Public B.D.F. cu sediul în Iași), având ca obiect terenul în suprafață de 2500 m.p. situat în intravilan sat Coarnele Caprei, comuna Coarnele Caprei, județul Iași (compus din parcela 1A în suprafață de 2017 m.p. și parcela 2 V în suprafață de 514 m.p., intabulat în Cartea Funciară sub nr. 60106 a comunei Coarnele Caprei, jud. Iași, cu nr. cadastral 60106);

- a înlăturat dispozițiile privind repunerea părților (intimați și inculpatul F.M.) în situația de fapt anterioară perfectării contractelor de vânzare-cumpărare a căror nulitate absolută a fost constatată prin sentință;

- a înlăturat dispozițiile privind punerea în executare a măsurii sechestrului asigurător asupra terenului în suprafață de 2500 m.p. situat în intravilan sat Coarnele Caprei, comuna Coarnele Caprei, județul Iași (compus din parcela 1A în suprafață de 2017 m.p. și parcela 2 V în suprafață de 514 m.p., intabulat în cartea Funciară sub nr. 60106 a comunei Coarnele Caprei, jud. Iași, cu nr. cadastral 60106, dobândit de inculpatul F.M. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat la Biroul Notarul Public P.G. sub nr. 621 din 24 mai 2006), prin notarea litigiului dintre părți și prin luarea inscripției ipotecare.

Rejudecând, a majorat de la 15 ani la 17 ani pedeapsa închisorii aplicată inculpatului F.M.

A majorat de la 16 ani la 18 ani pedeapsa închisorii aplicată inculpatului F.G.

A respins, ca inadmisibilă, în cadrul procesului penal, cererea părții civile G.C. de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub. nr. 3042 din 26 octombrie 2011 și nr. 560 din 29 februarie 2012 la Biroul Notarului Public B.D.F.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.G.

A menținut măsura arestării preventive a inculpaților F.M. și F.G.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpaților durata arestului preventiv de la 06 septembrie 2012 la zi.

A obligat pe inculpatul F.G. la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul legal de zile, prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen., inculpații F.G. și F.M.

Criticile formulate de recurenții inculpați vizează vinovăția inculpatului F.G. și netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului F.M., solicitându-se fie trimiterea cauzei pentru rejudecare (inculpatul F.G.), fie redu