ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2074/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2074/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor
de față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 14 din 18 ianuarie
2013 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. 6477/40/2012 au fost
condamnați inculpații:
V.M., pentru
săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174,
175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare.
V.S., pentru
săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174,
175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 20 ani închisoare.
În temeiul art. 65 lit.
i) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) C. pen. s-a aplicat fiecărui inculpat
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timp de 6 ani.
Pe timpul și în
condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaților exercitarea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul art. 350 alin.
(1) raportat la art. 300
2
și art. 160
b
alin. (1) și (3) C.
proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
În temeiul art. 357 alin.
(2) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din
pedeapsa aplicată inculpatului V.M. durata reținerii și arestării preventive de
la 22 iulie 2012 la zi, respectiv durata arestării preventive de la 31 august
2012 la zi pentru inculpatul V.S.
Au fost obligați
inculpații să plătească părții civile N.I.I., în solidar, suma de 13.000 lei
daune materiale și 15.000 lei daune morale.
Au fost obligați
inculpații, în solidar, să plătească părții civile N.I.I. o contribuție
periodică în sumă de 600 lei lunar, respectiv câte 200 lei, lunar, pentru
fiecare din minorii G.D.G., G.C.M. și G.G.M., începând cu data săvârșirii
faptei, respectiv 21 iulie 2012 și până la majoratul fiecărui minor în parte.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă
Tribunalul Botoșani din 22 octombrie 2012 au fost trimiși în judecată
inculpații V.M. și V.S., ambii pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat
prevăzută și pedepsită de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., fapte
constând, în esență, în aceea că în noaptea de 20/ 21 iulie 2012, inculpații,
care sunt frați, pe fondul consumului de alcool au lovit victima G.C. cu pumnii
și picioarele în toate zonele corpului, în loc public, cauzându-i leziuni
traumatice ce au condus la deces.
Situația de fapt și
vinovăția inculpaților au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă:
proces verbal de cercetare la fașa locului și planșă fotografică (fila 6-8;
18-38 dosar urmărire penală), proces verbal de examinare a hainelor
inculpatului V.M. (fila 9 dosar urmărire penală), proces verbal de examinare
criminalistică și planșă fotografică (fila 47-48; 50-61 doar urmărire penală),
concluzii provizorii medico-legale și raport de necropsie nr. 210/N din 15
octombrie 2012 (fila 66-71 dosar urmărire penală), planșă fotografică cu
aspecte fixate cu ocazia efectuării necropsiei (fila 72-102 dosar urmărire
penală), raport de expertiză medico-legală psihiatrică din 27 septembrie 2012
pentru inculpatul V.S. (fila 128 - 129 dosar urmărire penală), declarațiile
martorilor B.D. (fila 130 dosar urmărire penală), P.C. (fila 131, 133 dosar
urmărire penală), O.C. (fila 132, 135 dosar urmărire penală și fila 56 dosar), E.A.A.
(fila 134 dosar urmărire penală și fila 83 dosar), R.C.B. (fil.136 dosar
urmărire penală și fila 57 dosar), B.I. (fila 137, 138-139 dosar urmărire
penală și 59-60 dosar) și I.M. (fila 58 dosar instanță), precum și cu
declarațiile inculpatului V.M., care a recunoscut fapta.
Instanța de fond a
reținut că, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul V.M. a
solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., declarând
că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și
solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, cu precizarea că a lovit
victima singur, iar nu împreună cu fratele său.
Prin încheierea din
data de 6 noiembrie 2012, instanța a respins cererea inculpatului de judecare a
cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, apreciind că
acesta nu poate beneficia de dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen.,
având în vedere că nu recunoaște fapta așa cum este reținută în rechizitoriu,
respectiv că a comis omorul împreună cu fratele său.
Curtea de Apel Suceava,
secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 34 din 11
martie 2013, a admis apelurile declarate de inculpații V.M. și V.S. împotriva
sentinței penale nr. 14 din 18 ianuarie pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul
nr. 6477/40/2012.
A desființat în parte
sentința penală mai sus-menționată și în rejudecare:
A condamnat pe
inculpatul V.M., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și
pedepsită de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa principală de
15 ani închisoare (în loc de 18 ani închisoare).
A condamnat pe
inculpatul V.S., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și
pedepsită de art. 174, 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa principală de 16 ani
închisoare (în loc de 20 ani închisoare).
A menținut celelalte
dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art. 381 alin.
(1) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus, în continuare, din
pedeapsa de executat pentru fiecare inculpat durata arestării preventive de la
data de 18 ianuarie 2013, la zi.
În temeiul art. 383 alin.
(1)
1
raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea
de arest preventiv a inculpaților V.M. și V.S.
Împotriva
sus-menționatei decizii au declarat recurs inculpații V.M. și V.S. și partea
civilă N.I.I.
Recurentul inculpat V.M.
a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
2
C.
proc. pen. și a solicitat redozarea pedepsei, apreciind că s-a făcut o greșită
aplicare a legii prin hotărârea atacată.
În acest sens, a
arătat că nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc.
pen. și nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 73 lit. a) și b) C. pen.,
nefiind reținută circumstanța atenuantă a provocării, pe care astfel le
solicită a fi reținute, alături de dispozițiile art. 74-76 C. pen., cu efectul
reducerii pedepsei sub minimul special.
Recurentul inculpat V.S.
a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc.
pen., susținând că s-a stabilit o pedeapsă în alte limite prin neaplicarea
dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., în apel, deși a declarat că
recunoaște săvârșirea faptei, astfel după cum se află la dosarul cauzei, astfel
că în raport de aspectele învederate a solicitat admiterea recursului și
aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Partea civilă N.I.I.,
în motivele scrise aflate la dosarul cauzei a criticat decizia atacată,
invocând cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.,
apreciind că s-a procedat greșit la reducerea pedepselor aplicate inculpaților,
întrucât aceștia au premeditat fapta și nu au recunoscut-o.
A mai arătat că în
urma faptei de omor săvârșite de către inculpați a rămas văduvă cu trei copii
minori în îngrijire, iar inculpații nu au contribuit material cu nimic pentru
ajutorarea copiilor.
Concluzionând, a
solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, respingerea
recursurilor formulate de inculpați privind reducerea pedepselor și menținerea
celor stabilite de Tribunalul Botoșani.
Recursurile sunt
nefondate.
Analizând hotărârea
pronunțată prin prisma motivelor invocate de recurentul inculpat V.S. și de
partea civilă N.I.I. vizând cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct.
14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor Codului de
procedură penală raportate la cazurile de casare care au fost modificate prin
Legea nr. 2/2013, cu referire la data la care a fost pronunțată decizia penală nr.
34/2013 a Curții de Apel Suceava, respectiv 11 martie 2013, cazul de casare
prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. a fost abrogat, sub
aspectul reindividualizării pedepsei.
Noile dispoziții ale art.
385
9
pct. 14 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin art. I pct.
15 din Legea nr. 2/2013 se referă doar la cazul în care se poate face recurs
atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Așa fiind, cu privire
la cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.,
Înalta Curte constată că din sfera de cenzură a acestei instanțe, în calea de
atac a recursului a fost exclusă greșita individualizare a pedepsei în raport
cu prevederile art. 72 C. pen., rămânând astfel numai situația în care s-au
aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speță
nu s-a întâmplat, pedepsele aplicate inculpaților V.S. și V.M. încadrându-se în
limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare.
În ceea ce privește
recursul declarat de inculpatul V.M., interpelat de instanță, în sensul că în
raport de noile modificări introduse prin Legea nr. 2/2013, invocarea cazului
de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen.
presupune depunerea motivelor de recurs, în scris, cu 5 zile înaintea primului
termen de judecată, apărătorul inculpatului arătând că se află la dosar
motivele de recurs formulate de către acesta, a apreciat că se subsumează
acestui caz de reformare criticile sale.
Dispozițiile invocate
vizează cazul în care se poate face recurs când hotărârea este contrară legii
sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.
În situația în care,
prin extrapolare, instanța de recurs ar fi constatat că inculpatul, deși se
încadra în prevederile legale nu a beneficiat de procedura simplificată
prevăzută de art. 320
1
C. proc. pen. în raport de modificările
intervenite prin art. XI din O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011, în sensul că
dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător
la primul termen cu procedura completă imediat următor intrării în vigoare a
prezentei ordonanțe de urgență și cauzelor aflate în curs de judecată în care cercetarea
judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr.
2/2013 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, Înalta
Curte constată că în cauză nu este aplicabil textul de lege astfel modificat.
În acest context
juridic coroborat cu stadiul procesual al cauzei, inculpatul nu poate beneficia
de noile modificări legislative.
Or, prin criticile
susținute vizând aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege,
se tinde la reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului V.M., ceea ce
prin noua reglementare nu mai este posibil, astfel după cum anterior s-a
arătat.
Ca atare, după
verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385
9
alin. (3) C.
proc. pen. recursurile fiind nefondate, Înalta Curte urmează a le respinge
conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune
potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate
de inculpa
ț
ii
V.M.
ș
i
V.S.
ș
i de partea civilă
N.I.I.
împotriva deciziei
penale
nr.
34 din
data de 11 martie
2013 a Curții de Apel Suceava,
secția
penală
și
pentru
cauze
cu
minori
.
Deduce prevenția din pedeapsa aplicată inculpatului
V.M.
de la data de 22
iulie
2012 la data de 13
iunie
2013 și pentru
inculpatul
V.S.
de la data 31
august
2012 la data de 13
iunie
2013.
Obligă recuren
ț
ii inculpa
ț
i la plata sumei de
câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei,
reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurenta parte civil
N.I.I.
la plata sumei de
100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședi
nță publică, azi 13
iunie 2013.