ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2074/2013

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 14 din 18 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. 6477/40/2012 au fost condamnați inculpații: 1. V.M., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare. 2. V.S., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174, 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 20 ani închisoare. În temeiul art. 65 lit. i) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) C. pen. s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timp de 6 ani.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 350 alin. (1) raportat la art. 300 2 și art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului V.M. durata reținerii și arestării preventive de la 22 iulie 2012 la zi, respectiv durata arestării preventive de la 31 august 2012 la zi pentru inculpatul V.S. Au fost obligați inculpații să plătească părții civile N.I.I., în solidar, suma de 13.000 lei daune materiale și 15.000 lei daune morale.

Au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părții civile N.I.I. o contribuție periodică în sumă de 600 lei lunar, respectiv câte 200 lei, lunar, pentru fiecare din minorii G.D.G., G.C.M. și G.G.M., începând cu data săvârșirii faptei, respectiv 21 iulie 2012 și până la majoratul fiecărui minor în parte. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din 22 octombrie 2012 au fost trimiși în judecată inculpații V.M. și V.S., ambii pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., fapte constând, în esență, în aceea că în noaptea de 20/ 21 iulie 2012, inculpații, care sunt frați, pe fondul consumului de alcool au lovit victima G.C.

cu pumnii și picioarele în toate zonele corpului, în loc public, cauzându-i leziuni traumatice ce au condus la deces. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fașa locului și planșă fotografică (fila 6-8; 18-38 dosar urmărire penală), proces verbal de examinare a hainelor inculpatului V.M. (fila 9 dosar urmărire penală), proces verbal de examinare criminalistică și planșă fotografică (fila 47-48; 50-61 doar urmărire penală), concluzii provizorii medico-legale și raport de necropsie nr. 210/N din 15 octombrie 2012 (fila 66-71 dosar urmărire penală), planșă fotografică cu aspecte fixate cu ocazia efectuării necropsiei (fila 72-102 dosar urmărire penală), raport de expertiză medico-legală psihiatrică din 27 septembrie 2012 pentru inculpatul V.S.

(fila 128 - 129 dosar urmărire penală), declarațiile martorilor B.D. (fila 130 dosar urmărire penală), P.C. (fila 131, 133 dosar urmărire penală), O.C. (fila 132, 135 dosar urmărire penală și fila 56 dosar), E.A.A. (fila 134 dosar urmărire penală și fila 83 dosar), R.C.B. (fil.136 dosar urmărire penală și fila 57 dosar), B.I. (fila 137, 138-139 dosar urmărire penală și 59-60 dosar) și I.M. (fila 58 dosar instanță), precum și cu declarațiile inculpatului V.M., care a recunoscut fapta. Instanța de fond a reținut că, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul V.M. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., declarând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, cu precizarea că a lovit victima singur, iar nu împreună cu fratele său.

Prin încheierea din data de 6 noiembrie 2012, instanța a respins cererea inculpatului de judecare a cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, apreciind că acesta nu poate beneficia de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., având în vedere că nu recunoaște fapta așa cum este reținută în rechizitoriu, respectiv că a comis omorul împreună cu fratele său. Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 34 din 11 martie 2013, a admis apelurile declarate de inculpații V.M. și V.S. împotriva sentinței penale nr. 14 din 18 ianuarie pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. 6477/40/2012. A desființat în parte sentința penală mai sus-menționată și în rejudecare: A condamnat pe inculpatul V.M., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa principală de 15 ani închisoare (în loc de 18 ani închisoare).

A condamnat pe inculpatul V.S., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174, 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa principală de 16 ani închisoare (în loc de 20 ani închisoare). A menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii. În temeiul art. 381 alin. (1) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus, în continuare, din pedeapsa de executat pentru fiecare inculpat durata arestării preventive de la data de 18 ianuarie 2013, la zi. În temeiul art. 383 alin. (1) 1 raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpaților V.M. și V.S. Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs inculpații V.M.

și V.S. și partea civilă N.I.I. Recurentul inculpat V.M. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. și a solicitat redozarea pedepsei, apreciind că s-a făcut o greșită aplicare a legii prin hotărârea atacată. În acest sens, a arătat că nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 73 lit. a) și b) C. pen., nefiind reținută circumstanța atenuantă a provocării, pe care astfel le solicită a fi reținute, alături de dispozițiile art. 74-76 C. pen., cu efectul reducerii pedepsei sub minimul special. Recurentul inculpat V.S. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., susținând că s-a stabilit o pedeapsă în alte limite prin neaplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., în apel, deși a declarat că recunoaște săvârșirea faptei, astfel după cum se află la dosarul cauzei, astfel că în raport de aspectele învederate a solicitat admiterea recursului și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Partea civilă N.I.I., în motivele scrise aflate la dosarul cauzei a criticat decizia atacată, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., apreciind că s-a procedat greșit la reducerea pedepselor aplicate inculpaților, întrucât aceștia au premeditat fapta și nu au recunoscut-o. A mai arătat că în urma faptei de omor săvârșite de către inculpați a rămas văduvă cu trei copii minori în îngrijire, iar inculpații nu au contribuit material cu nimic pentru ajutorarea copiilor.

Concluzionând, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, respingerea recursurilor formulate de inculpați privind reducerea pedepselor și menținerea celor stabilite de Tribunalul Botoșani. Recursurile sunt nefondate. Analizând hotărârea pronunțată prin prisma motivelor invocate de recurentul inculpat V.S. și de partea civilă N.I.I. vizând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală raportate la cazurile de casare care au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, cu referire la data la care a fost pronunțată decizia penală nr. 34/2013 a Curții de Apel Suceava, respectiv 11 martie 2013, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. a fost abrogat, sub aspectul reindividualizării pedepsei. Noile dispoziții ale art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 2/2013 se referă doar la cazul în care se poate face recurs atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Așa fiind, cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că din sfera de cenzură a acestei instanțe, în calea de atac a recursului a fost exclusă greșita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., rămânând astfel numai situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speță nu s-a întâmplat, pedepsele aplicate inculpaților V.S.

și V.M. încadrându-se în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare. În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul V.M., interpelat de instanță, în sensul că în raport de noile modificări introduse prin Legea nr. 2/2013, invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. presupune depunerea motivelor de recurs, în scris, cu 5 zile înaintea primului termen de judecată, apărătorul inculpatului arătând că se află la dosar motivele de recurs formulate de către acesta, a apreciat că se subsumează acestui caz de reformare criticile sale. Dispozițiile invocate vizează cazul în care se poate face recurs când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

În situația în care, prin extrapolare, instanța de recurs ar fi constatat că inculpatul, deși se încadra în prevederile legale nu a beneficiat de procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. în raport de modificările intervenite prin art. XI din O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011, în sensul că dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedura completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și cauzelor aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, Înalta Curte constată că în cauză nu este aplicabil textul de lege astfel modificat.

În acest context juridic coroborat cu stadiul procesual al cauzei, inculpatul nu poate beneficia de noile modificări legislative. Or, prin criticile susținute vizând aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, se tinde la reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului V.M., ceea ce prin noua reglementare nu mai este posibil, astfel după cum anterior s-a arătat. Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. recursurile fiind nefondate, Înalta Curte urmează a le respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpa ț ii V.M. ș i V.S. ș i de partea civilă N.I.I. împotriva deciziei penale nr. 34 din data de 11 martie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori . Deduce prevenția din pedeapsa aplicată inculpatului V.M. de la data de 22 iulie 2012 la data de 13 iunie 2013 și pentru inculpatul V.S. de la data 31 august 2012 la data de 13 iunie 2013. Obligă recuren ț ii inculpa ț i la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta parte civil N.I.I.

la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședi nță publică, azi 13 iunie 2013.