ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 446/2013

Asupra cauzei penale de față:

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 208/D din 4 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 6435/110/2011 s-a dispus:

1

C. proc. pen. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a interzis fiecărui inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive din 12 septembrie 2011 la zi.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a fiecărui inculpat.

În temeiul art. 7 rap. la art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la fiecare inculpat pentru depozitarea lor în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Conform art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă și enumerate la fila nr. 51 dosar până la soluționarea definitivă a cauzei.

Potrivit art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998, 1003 C. civ. au fost obligați inculpații C.F. și C.A. să plătească în solidar părții civile N.I. suma de 2000 lei daune materiale și suma de 2500 lei daune morale.

Au fost obligați inculpații să plătească în solidar o contribuție lunară de întreținere către reprezentantul legal N.I. în favoarea minorului N.R.A., suma de 83 lei, începând cu data de 11 septembrie 2011 (data decesului victimei N.V.) și până la majorat.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 1800 lei cheltuieli judiciare (1000 lei în faza de urmărire penală).

S-a constatat ca inculpații au fost asistați de apărători din oficiu - av. A.M. și C.N.

Pentru a pronunța aceasta sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 702/P/2011 din 30 noiembrie 2011 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inc. C.F. și C.A., fiecare pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul C.A. întrucât în seara zilei de 11 septembrie 2011, în jurul orelor 20.00-20.30, pe fondul consumului de alcool și al unor conflicte premergătoare faptei, au lovit pe victima N.V. cu o furcă (C.F.) și cu o scândură (C.A.) în zona capului, a coastelor, a toracelui, abdomenului și brațelor cauzându-i leziuni traumatice grave care au condus la decesul imediat al victimei.

La termenul din 21 februarie 2012, inculpatul C.F. a declarat în fața instanței, că știe pentru comiterea cărei fapte este trimis în judecată, recunoaște infracțiunea așa cum este reținută în rechizitoriu, cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală și, și le însușește și solicită să fie judecat conform procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen.

Prin încheierea din 21 februarie 2012, instanța a admis cererea inc. C.F. de soluționare a cauzei conform art. 320

1

C. proc. pen.

Din întreg probatoriul administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești (pentru inculpatul C.A.), instanța reține următoarea situație de fapt:

În data de 11 septembrie 2011, în jurul orei 18,30 victima N.V. s-a deplasat împreună cu martorul B.M. la barul aparținând numitului G. din com. Bârsănești, sat Bârsănești, Jud. Bacău, unde fiecare au comandat câte un suc.

S-a menționat faptul că victima N.V. se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Pe terasa barului, N.V. a avut un incident cu inculpatul C.A., care, de asemenea, se afla sub influența băuturilor alcoolice, mai exact acesta l-a scuipat pe inculpat cu suc, inculpatul a ripostat în același mod cu bere, iar victima l-a mai scuipat o dată pe inculpat cu suc.

Imediat, cele două părți au început să se înjure reciproc, după care s-au lovit cu palmele în zona feței, fiind despărțiți de către martora G.A., administratorul barului. Inculpatul C.A. a început să sângereze în zona nasului, fiind ajutat să se spele de sânge de către martorul A.G.

Apoi, inculpatul C.A. a intrat în bar unde l-a contactat telefonic pe fratele său C.G., căruia i-a relatat cele întâmplate, solicitându-i să vină să îl ia de la bar și să îl ducă la domiciliu.

Urmare acestui apel telefonic, martorul C.M. și fratele său, inculpatul C.F. s-au deplasat cu autoturismul, la barul unde se afla fratele acestora C.A., de unde l-au luat pe acesta din urmă și s-au întors la domiciliu.

Ajunși acasă, datorită faptului că inculpatul C.A. a avut acel incident susmenționat cu victima N.V. și luând cunoștință că acesta din urmă a adresat cuvinte jignitoare mamei inculpaților, martora C.E., inculpatul C.F., care se afla sub influența alcoolului, a luat o furcă și a coborât de la locuința sa în vale, pe DJ 116, în direcția barului lui G., cu intenția de a căuta victima și de a-i aplica o corecție fizică.

La scurt timp, a fost urmat de fratele său C.G. care a luat asupra sa o bâtă de baseball și s-a deplasat în aceiași direcția ca și fratele său, inculpatul C.F.

Imediat, inculpatul C.A. și cu fratele său M. au urcat în autoturismul susmenționat și au plecat în aceiași direcție cu fratele lor G.

Pe drum au oprit la casa victimei, iar inculpatul C.A. a vorbit cu soția acesteia, numita N.I., căreia i-a adresat amenințări spunându-i că îl va omorî pe soțul acesteia. În același timp, lângă mașină au apărut inculpatul C.F. și cu fratele său G., care au urcat și s-au deplasat în căutarea victimei.

Ulterior, frații C. au mai avut un incident cu victima N.V. în dreptul locuinței familiei C., situată în apropierea locuinței familiei C., unde victima se afla împreună cu alte persoane. Când a văzut că frații C. se îndreaptă către el, N.V. a aruncat cu casca de la scuter după agresori, apoi a intrat în curte la familia C., de unde a luat o lopată și s-a întors în drum, după care a încercat să îi lovească pe aceștia.

În toată perioada în care în care frații C. s-au deplasat în căutarea victimei, aceasta din urmă a efectuat de mai multe ori același traseu dus – întors cu scuterul pe DJ 116, în apropierea locuinței inculpaților, având asupra sa o bardă pe care o agita în aer.

Anterior, N.V. îi adresase cuvinte jignitoare martorei C.E., mama inculpaților, în momentul în care a observat-o pe aceasta deplasându-se pe marginea șoselei.

În cele din urmă, cei doi inculpați și ceilalți doi frați ai lor au revenit la domiciliu, au parcat mașina pe uliță în apropierea locuinței, după care au ieșit la șosea.

La o moment dat, în jurul orelor 20,00-20,30 l-au văzut pe N.V. trecând cu scuterul în dreptul lor, motiv pentru care inculpatul C.A. a smuls bâta de baseball din mâna fratelui său G. și a aruncat-o în direcția victimei, fără a o nimeri.

Când a văzut aceasta, victima N.V. a oprit scuterul mai la deal de locul unde se aflau frații C., a coborât și s-a îndreptat către aceștia, adresându-le injurii și amenințări cu acte de violență. Când a ajuns în mijlocul șoselei (DJ116), victima a fost întâmpinată de inculpatul C.F. care a îndreptat către victimă furca pe care o avea asupra sa, apropiind-o de pieptul acesteia.

Victima N.V. i-a cerut inculpatului C.F. să se dea la o partea deoarece nu are treabă cu el, ci cu inculpatul C.A., F. nedând curs acestei solicitări.

Atunci, N.V. a ridicat barda cu intenția de a o arunca în direcția inculpatului C.A., solicitând-i în continuare inculpatului C.F. să se dea la o parte, însă acesta din urmă a ridicat furca și l-a lovit pe N.V. peste mâna în care ținea barda, obiectul căzând pe asfalt.

Imediat, cei doi inculpați au lovit victima cu o furcă (inculpatul C.F.) și cu o scândură (inculpatul C.A.) în zona capului, a coastelor, a toracelui, abdomenului și brațelor, victima căzând pe asfalt cu fața în sus și lovindu-se în zona occipitală. Inculpații au continuat să lovească victima în zona capului și a pieptului cu o violență deosebită, deși aceasta era căzută la pământ, dezarmată și în imposibilitate de a se mai apăra.

În urma loviturilor aplicare victima a decedat imediat.

Se menționează că anterior producerii evenimentului, martorul C.M. a plecat de la fața locului, iar C.M. a observat doar momentul în care fratele său F. l-a lovit peste mână pe N.V., după care a intrat în locuință, fiind chemat de soția sa.

Din concluziile raportului de constatare medico – legală nr. 88/A4 din 12 septembrie 2011, emis de CML Onești, rezultă că „moartea numitului N.V. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute instalate după fracturi de boltă și bază de craniu, fracturi costale stângi și de stern, hematom subdural frontal drept și temporal stâng și hemoragie în trunchiul cerebral consecutiv unui politraumatism prin agresiune. Leziunile de violență externe și interne s-au putut produce prin lovire cu corpuri și mijloace contondente, corpuri tăietoare și corpuri tăietoare-despicătoare, în circumstanțele stabilite de anchetă și au legătură de cauzalitate directă cu decesul”.

La reținerea situației de fapt, instanța a avut ca mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului; declarații parte vătămată/parte civilă N.I.; depozițiile martorilor B.M., C.G., C.M., C.M., C.E., A.I.G., G.A., B.C., M.V., A.G., B.P.A., R.G., P.G., A.S., proces-verbal de ridicare furcă; planșe foto; proces-verbal de constatare preliminară a cauzelor decesului victimei N.V.; raportul de constatare medico – legală nr. 88/A4 din 12 septembrie 2011, emis de CML Onești. toate coroborate cu declarațiile inculpaților C.F. și C.A.

În drept fapta comisă de fiecare inculpat întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. pentru care s-a dispus condamnarea acestora. Întrucât infracțiunea dedusă judecății a fost comisă de inc. C.A. în stare de recidivă postexecutorie față de condamnările anterioare pentru infracțiuni la legea circulației și de furt calificat, instanța a reținut la încadrarea juridică și dispozițiile art. 37 lit. b) C. proc. pen.

Apărarea inculpatului C.A. precum că nu a fost prezent la fața locului în momentul loviturii victimei nu a fost primită de instanță deoarece rezultă cu certitudine din depozițiile martorilor C.G. și C.E. că victima N.V. a fost lovită cu furca de C.F. și cu scândura de C.A. De asemenea, martorul C.M. a declarat că în momentul în care a ajuns acasă, mama sa E. i-a spus că F. și A. l-au lovit pe N.V.; iar martorii C.M. și A.I.G. l-au văzut pe C.A. la locul faptei. Nu în ultimul rând, la fața locului a fost descoperită scândura cu urme de sânge, cu care C.A. a lovit victima.

Instanța a reținut în favoarea celor doi inculpați circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. deoarece din întregul material probatoriu administrat în cauză, rezultă atât atitudinea provocatorie a victimei premergătoare lovirii ei de către inculpați, cât și starea de provocare așa cum este reglementată de Codul penal. Chiar în momentul în care a ridicat barda pentru a-l lovit pe inculpatul C.A., inculpatul C.F. a intervenit și l-a lovit pe N.V. cu furca peste mână astfel încât acesta a scăpat barda.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inc. C.F. instanța a avut în vedere împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social concret al acesteia, valoarea socială supremă ocrotită de lege care a fost încălcată – viața unei persoane -, periculozitatea inculpatului care a săvârșit fapta împreună cu fratele său, faptul că este infractor primar, a recunoscut comiterea faptei și regretă sincer aceasta, precum și starea de provocare în care a comis infracțiunea. Instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse principale privativă de libertate orientată spre minimul special prevăzut de lege, făcând și aplicarea disp. art. 73 lit. b) și 76 alin. (2) C. pen. și a art. 320

1

C. proc. pen. este necesară și suficientă pentru reeducarea inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului C.A., instanța a avut în vedere împrejurările comiterii faptei, gravitatea ei deosebită, valoarea socială supremă ocrotită de lege și care a fost încălcată prin activitatea infracțională a inculpatului – viața unei persoane -, periculozitatea inculpatului care a săvârșit fapta împreună cu fratele său, în stare de recidivă postexecutorie, nu a recunoscut comiterea infracțiunii, negând permanent că a participat la această infracțiune.

Reținând însă dispozițiile art. 73 lit. b) și 76 alin. (2) C. pen. instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse principale privativă de libertate orientată sub minimul special prevăzut de lege este necesară și suficientă pentru reeducarea inculpatului.

De asemenea, instanța a aplicat fiecărui inculpat și câte o pedeapsă complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a interzis fiecărui inculpat exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive din 12 septembrie 2011 la zi și potrivit art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a fiecărui inculpat.

În temeiul art. 7 rap. la art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la fiecare inculpat pentru depozitarea lor în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Conform art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă și enumerate la fila nr. 51 dosar până la soluționarea definitivă a cauzei.

Partea vătămată N.I. (soția victimei N.V.) s-a constituit parte civilă în cauză solicitând 100.000 lei daune morale pentru durerea suferită prin decesul soțului, pensie lunară de întreținere pentru minorul N.R.A. în cuantum de 500 lei pe lună, 4000 lei daune materiale reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea și 200 lei cheltuieli efectuate cu pomana de 40 de zile.

Partea civilă a dovedit doar cheltuielile efectuate cu înmormântarea și praznicul, din depoziția martorei R.A. rezultând că N.I. este cea care a suportat cheltuielile cu acest eveniment. Însă aceiași martoră a declarat că parastasul de 40 de zile a fost organizat pe cheltuiala părinților victimei și nu de partea civilă.

Ca atare, instanța a apreciat că părții civile i se cuvin cheltuieli efectuate cu înmormântarea și praznicul ulterior acesteia în cuantum de 4000 lei și 5000 lei daune morale fiind evident prejudiciul de natură morală suferit prin decesul soțului.

Însă, faptele inculpaților fiind comise în stare de provocare, culpa fiind de 50% a acestora, 50% a victimei, daunele morale și materiale la care au fost obligați inculpații în solidar se vor înjumătăți.

Răspunderea penală a inculpaților atrage și răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, astfel ca instanța în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998, 1003 C. civ. i-a obligat la repararea prejudiciului material și moral produs părții civile prin plata sumelor de 2000 lei daune materiale și 2500 lei daune morale (ca efect al reținerii art. 73 lit. b) C. pen. pe latură penal).

Totodată, instanța a constatat că victima nu realiza venituri și că avea un copil minor în întreținere – N.R.A., . inculpații au fost obligați să plătească în solidar o contribuție lunară de întreținere în favoarea acestui minor în cuantum de 83 lei calculat la venitul minim pe economie (670 lei), începând cu data decesului victimei N.V. – 11 septembrie 2011 – și până la majoratul minorului.

Constatând culpa procesuală a inculpaților, aceștia au fost obligați conform art. 191 alin. (2) C. proc. pen. să plătească statului fiecare câte 1800 lei cheltuieli judiciare din care 1000 lei sunt în faza de urmărire penală.

S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători din oficiu.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații C.A. și C.F.

Apelurile inculpaților au vizat atât aspecte de nelegalitate cât și de netemeinicie.

Astfel, apărătorii inculpaților au invocat incidența în cauză a legitimei apărări-cauză care înlătură caracter al faptei comise.

În acest sens s-a susținut că acțiunile violente comise de inculpați împotriva victimei au constituit atitudini de apărare a acestora întreprinsă în scopul înlăturării atacului inițiat de victimă împotriva inculpatului C.A.

În secundar, apelanții inculpați au formulat critici relative la operațiunile de individualizare judiciară a pedepselor, pe care le-a apreciat a fi prea aspre în raport cu circumstanțele concrete de săvârșirea a faptelor și persoana lor, având în vedere împrejurările care îi caracterizează în mod pozitiv.

Prin motivele de apel depuse în scris la dosarul cauzei, inculpatul C.A. a mai solicitat reținerea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., cu consecința reducerii pedepsei principale.

Prin decizia penală nr. 145 în 20 noiembrie 2012 Curtea de Apel Bacău – Secția penală în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații C.A. și C.F. împotriva sentinței penale nr. 208/P din 4 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 6435/110/2011.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpaților C.A. și C.F.

În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus în continuare arestarea preventivă a fiecărui inculpat de la 4 septembrie 2012, la zi.

În baza art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen. a obligat apelanții inculpați să plătească statului câte de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a apreciat corect reținută situația de fapt, precum și încadrarea juridică.

A considerat că nu sunt incidente dispozițiile art. 44 C. pen., nefiind îndeplinite condițiile referitoare la atac și apărare.

Pedepsele aplicate celor 2 inculpați au fost apreciate ca just individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., neimpunându-se redozarea pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații C.F. și C.A., solicitând casarea hotărârii atacate, achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. (inculpatul C.F.) și reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. (inculpații C.F. și C.A.).

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., le consideră nefondate pentru următoarele considerente:

Inculpatul C.F. a recunoscut fapta așa cum a fost reținută în rechizitoriu prevalându-se de disp. art. 320

1

C. proc. pen.

Inculpatul C.A. prin motivele de apel a solicitat și acesta aplicarea acestei proceduri simplificate, însă, raportat la momentul la care a formulat această cerere s-a considerat a fi tardivă.

Ambii inculpați, în faza apelului, au solicitat să se constate că au acționat în legitimă apărare.

Așa cum, în mod corect, curtea de apel nu a primit această apărare, considerând-o nefondată, Înalta Curte, în acord cu instanța de prim control judiciar, apreciază a nu fi incidente disp. art. 44 C. pen.

Acțiunile victimei N.V., nu pot constitui decât un act de provocare, fapt ce a justificat reținerea în cauză a circumstanțelor atenuante legale prev. de art. 73 lit. b) C. pen. și nu un atac actual sau iminent inițiat de către aceasta asupra inculpaților.

De esența legitimei apărări este existența unei agresiuni, a unui atac material, direct imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

Chiar dacă s-ar admite ipoteza existenței unui atac din partea victimei, în cauză nu este îndeplinită condiția referitoare la proporționalitatea apărării cu gravitatea atacului.

Riposta inculpaților a fost deosebit de violentă, folosindu-se de o furcă și o scândură, lovind zone vitale ale corpului, fără ca victima să poată a se opune, fiind căzută la pământ și dezarmată, având posibilitate maximă de a opune rezistență.

Deloc de neglijat în aprecierea inexistenței legitimei apărări este și raportul disproporționat de forțe între inculpați și victimă. În timp ce inculpații acționau conjugat, înarmați cu obiecte contondente, victima era singură, căzută la pământ, practic lipsită de apărare.

Astfel nu se poate susține că cei 2 inculpați au acționat în legitimă apărare fiind exclusă probabilitatea acestor inculpați.

Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați (caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte va constata că acestea au fost judicios individualizate.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict

personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din

contra el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material

probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea

realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub

aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității

faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real

persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența

pedepsei.

Sub aspectul individualizării pedepsei, trebuie efectuată o justă

adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzută de art. 72 C. pen.,

ținându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise, de circumstanțele

reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului

(atitudinea cu privire la fapta comisă, antecedența penală).

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât

exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală

înscrise și în Codul penal român, în art. 52 alin. (1), potrivit căruia „scopul

pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni” în același timp însă, se

impune ca în cadrul operației de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia

în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită,

să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită

fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea

stabilirii pedepsei celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui

condamnat.

Ori, faptele pentru care inculpații au fost condamnați de instanța de fond sunt neîndoielnic grave, astfel că în operațiunea complexă a individualizării

tratamentului penal. Înalta Curte având în vedere maniera în care aceștia au procedat, activitățile ilicite desfășurate, importanța și specificul valorilor

sociale ocrotite de legea penală, consecințele grave ale acțiunilor lor și, nu în ultimul rând, circumstanțele personale ale inculpaților (atitudinea cu privire la

faptele comise, antecedența penală, situația familială și materială, ș.a.) apreciază că resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin

sancțiunile aplicate de prima instanță, atât sub aspectul cuantumului, cât și a

modalității de executare. Dacă asemenea fapte nu ar fi urmate de o ripostă

corespunzătoare a organelor în drept s-ar întreține climatul infracțional și s-ar

crea inculpaților menționați impresia că pot ignora în continuare valorile ocrotite de lege, prin normele speciale, fără a accepta să-și corijeze comportamentul, putându-se ajunge în final în atare mod la lipsă de educativ a pedepselor aplicate.

Curtea reține, de asemenea, că recunoașterea anumitor împrejurări ca și circumstanțe atenuante judiciare este posibilă numai dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Or în cauză a fost reținută circumstanța atenuantă a provocării nejustificându-se reținerea altor circumstanțe în cauză.

Așa fiind, concluzia care se desprinde este aceea că s-a acordat suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor, dar și poziției procesuale a inculpatului, astfel că pedepsele aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare sunt juste și proporționale, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al sancțiunii.

Înalta Curte consideră că în cauză nu se impune o reindividualizare a pedepsei stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de control judiciar apel, deoarece aceasta sub aspectul cuantumului reflectă în mod plural nu numai gradul de pericol social foarte ridicat al faptei comise de inculpat, circumstanțele reale, dar și circumstanțele personale ale inculpaților, dându-li-se posibilitatea unei reintegrări viitoare pozitive în societate.

Prin urmare, față de cele învederate Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1, lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate

recursurile declarate de inculpații C.F. și C.A. împotriva deciziei penale nr. 145 din data de 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.F. și C.A. împotriva deciziei penale nr. 145 din data de 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, durata prevenției de la 12 septembrie 2011 la 7 februarie 2013.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2013.