ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3440/2012

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 175/D din 28 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr. 3189/110/2012, au fost condamnați inculpații: - U.A.C. la 10 ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și al art. 320 1 alin. ( 7) C. proc. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive, de la 11 mai 2012 la zi. - L.V.P. la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) și art. 109 alin. (1) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive, de la 11 mai 2012 la zi. În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc.

pen., art. 1357, art. 1372, art. 1381 și următoarele C. civ., au fost obligați inculpații în solidar, la inculpatul minor L.V.P. în solidar și cu partea responsabilă civilmente B. (fostă L.) N. la plata sumei de 6.500 lei cu titlu de daune materiale și 93.500 lei daune morale către părțile civile M.Ș. și M.S. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații U.A.C. și L.V.P., în vederea obținerii și stocării în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic. În baza art. 191 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat după cum urmează: inculpatul U.A.C. - 1200 lei, iar inculpatul L.V.P.

în solidar cu partea responsabilă civilmente B. (fostă L.) N. -1200 lei. S-a luat act că inculpații au fost asistați de apărători aleși. Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut în fapt că inculpații U.A.C. și L.V.P., în noaptea de 07 mai 2012, în jurul orelor 24 00 , în timp ce se aflau în locuința inculpatului U.A.C. din satul/corn. Pârgărești, Jud. Bacău, au lovit victima M.A.C. cu pumnii, picioarele și un scaun, provocând-i leziuni interne și externe ce au dus la deces, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. Întrucât la data săvârșirii faptei inculpatul L.V.P. avea vârsta de 17 ani, la încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina sa au fost menționate și prevederile art. 99 alin. (3) C. pen.

La încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului U.A.C. a fost reținută și circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c) C. pen., acesta fiind major și săvârșind fapta împreună cu un minor. Fapta a fost săvârșită de inculpați cu gradul de vinovăție al intenției indirecte. În noaptea respectivă, în jurul orelor 24 00 , când a revenit la domiciliu, inculpatul U.A.C., nemulțumit de faptul că victima se afla în locuința sa și că făcuse în numele său la barul din sat mai multe datorii în contul executării unor lucrări agricole viitoare, la îndemnul inculpatului L.V.P. și împreună cu acesta I- a luat la bătaie pe M.A.C., lovindu-l cu pumnii și picioarele peste tot corpul, în special în zona costală posterioară, până l-au doborât pe pardoseala încăperii.

Cei doi inculpați au continuat să lovească victima și în această poziție, la un moment dat, inculpatul U.A.C. folosind și un scaun din lemn, iar inculpatul L.V.P. urcându-se cu picioarele pe spatele acestuia. Agresiunea a durat circa 10 minute, după care inculpații au așezat victima pe pat. Constatând că M.A.C. se afla în stare gravă și apreciind că poate să moară în locuință, pentru a nu fi găsit în imobil, cei doi inculpați au hotărât să-l scoată afară din casă. întrucât victima nu putea merge singură, au luat-o de mâini și de picioare, transportând-o pe sus circa 100-150 metri până la intersecția str. Coșeri cu str. Teiului, la locul numit „P.", unde au așezat-o pe iarbă, pe marginea drumului, în fața porții de acces în grădina proprietatea numitului U.A.

După circa 15-20 de minute, ambii inculpați i-au adus victimei apă într-un bidon din plastic de 2,5 litri, după care cu toate că M.A.C. Ie-a spus că se simte rău, l-au părăsit, lăsându-l fără ajutor. A doua zi dimineața, inculpații au aflat la martorul B.M.L. că M.A.C. a fost găsit decedat în dimineața zilei de 08 mai 2012 în locul în care fusese lăsat de ei cu o seară înainte. Deși au constatat starea gravă de sănătate în care ajunsese victima ca urmare a loviturilor pe care i le-au aplicat, inculpații nu i-au acordat primul ajutor, nu au dus-o la spital și nici nu au solicitat ajutorul altor persoane, cu toate că aveau telefon mobil și autoturism la dispoziție, acceptând astfel producerea decesului.

Așa cum rezultă din raportul de constatare medico - legală, victima a decedat la scurt timp după producerea leziunilor, iar deplasarea sa prin mijloace proprii fiind puțin probabilă. Ca dovadă, victima a fost găsită în același loc în care a fost lăsată de inculpați, atât de ei înșiși la revenirea cu bidonul de apă, cât și, în dimineața zilei de 08 mai 2012, de martorii U.F. și tractoristul „l.". La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului U.A.C. , instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. si anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete in care a fost comisă fapta, prin folosirea de violențe fizice repetate și de mare intensitate, de două persoane împreună, urmările produse sau care s-ar fi putut produce.

Instanța a avut în vedere si circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale si care a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei, prezentându-se in fața organelor judiciare, dar care este o persoană violentă, aspect relevat de datele speței și susținut de raportul de necropsie aflat de dosarul de urmărire penală, împrejurări în temeiul cărora instanța i-a aplicat o pedeapsă spre maximul special, redus cu 1/3 ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului L.V.P. , instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

si anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete in care a fost comisă fapta, prin folosirea de violențe fizice repetate și de mare intensitate, de două persoane împreună, urmările produse sau care s-ar fi putut produce dar și de stare de minoritate în care se afla inculpatul la momentul comiterii infracțiunii. Instanța a avut în vedere si circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale si care a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei, prezentându-se in fața organelor judiciare, dar care este o persoană violentă, aspect relevat de datele speței și susținut de raportul medico legal de necropsie aflat de dosarul de urmărire penală, împrejurări în temeiul cărora instanța i-a aplicat o pedeapsă spre maximul special, redus, mai întâi, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (1) C. pen., redus cu 1/3 ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații L.V.P. și U.A.C. și partea responsabilă civilmente L. ( actual B. ) N. Motivele de apel expuse de apărătorii inculpaților au vizat cuantumul pedepselor stabilite de către prima instanță, iar în ceea ce privește pe inculpatul minor L.V.P. și latura civilă a sentinței apelate, solicitându-se reducerea despăgubirilor. Partea responsabilă civilmente L. ( actual B. ) N., a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor. Prin Decizia penală nr. 95 din 7 august 2012 Curtea de Apel Bacău Secția penală Cauze Minori și Familie a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați L.V.P. și U.A.C. și de partea responsabilă civilmente L. ( actual B.) N. împotriva sentinței penale nr. 175/D din 28 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău.

A fost dedusă în continuare starea de arest a inculpaților și menținută starea de arest a acestora. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. fiecare dintre apelanți au fost obligați să plătească statului câte 150 lei cheltuieli judiciare Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a apreciat că prima instanță a procedat la o justă aplicare a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei. Se reține astfel, din situația de fapt expusă, că victima a fost supusă unei agresiuni extreme, deosebit de intense, fiind lovită concomitent de ambii inculpați, atât cu pumnii și picioarele cât și cu un scaun de către inculpatul U.A.C., aspecte de natură să demonstreze un grad de pericol social concret extrem de ridicat al faptei reținute în sarcina inculpaților.

Cât privește motivul pentru care inculpații au acționat cu o asemenea violență, acesta este unul minor, respectiv inculpatul U.A.C. i-a reproșat victimei că aceasta făcuse la un magazin din sat anumite datorii în numele inculpatului. Cât privește motivul de apel dezvoltat în particular de apărătorul inculpatului L.V.P., și anume faptul că prima instanță nu a ținut seama de starea de minoritate a inculpatului și a aplicat o pedeapsă orientată în cuantum spre maximul special, astfel cum acesta a fost redus cu o treime în urma aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., nici această critică nu a putut fi primită de către instanța de apel.

Probatoriul administrat în cauză a relevat că inculpatul minor a avut principala contribuție la producerea efectului tanato - generator și în final la decesul victimei, acesta continuând să aplice lovituri cu picioarele în zone vitale alături de inculpatul U.A.C., atunci când victima se afla căzută pe podea, iar la un moment dat acest inculpat s-a urcat și cu picioarele pe corpul victimei, comprimându-i zona toracică. Aspectele mai sus reținute denotă astfel o periculozitate deosebită a inculpatului minor manifestată printr-o agresivitate crescută, astfel cum justificat a apreciat și prima instanță, și un grad de pericol social deosebit al faptei săvârșite, motive pentru care s-a apreciat că pedeapsa aplicată de instanța de fond este conformă atingerii scopului educativ - preventiv al pedepsei, astfel cum acesta a fost stabilit de prevederile art. 52 alin. (1) C. pen.

Cu privire la criticile formulate în legătură cu despăgubirile civile stabilite de către prima instanță,de asemenea, opinia Curții a fost în concordanță cu soluția dispusă de către prima instanță. S-a avut în vedere în această privință împrejurarea că inculpații au fost de acord cu plata despăgubirilor, manifestarea de voință a acestora având un caracter irevocabil. Pe de altă parte inculpatul L.V.P. este minor iar partea responsabilă civilmente L. ( actual B. ) N. nu a achiesat la plata despăgubirilor, astfel că se impune și o examinare pe fond a criticilor ce vizează cuantumul despăgubirilor. Se observă astfel că prejudiciul material constând în cheltuielile legate de înmormântarea victimei a fost dovedit sub aspectul existenței și întinderii acestuia prin probele administrate în cauză, respectiv declarații de martori și înscrisuri constând în bonuri cu care s-a făcut dovada achiziționării de bunuri.

Iar în ceea ce privește daunele morale acordate părinților victimei, acestea nu sunt cu nimic exagerate față de prejudiciul imens produs prin pierderea fiului acestora, neimpunându-se reducerea cuantumului stabilit de instanța de fond. Împotriva acestei decizii inculpatul U.A.C. a declarat, în termen legal, recursul de față solicitând acordarea de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și în condițiile art. 76 alin. (2) C. pen. o reducere a pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.) Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul declarat în raport cu motivul de casare invocat dar și în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., constată că recursul nu este fondat. Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate fată de ceilalți membri ai societății. Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile legii penale; sub acest aspect instanța de fond, confirmată de instanța de apel, a apreciat judicios atunci când a făcut aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu consecința reducerii semnificative (cu 1/3) a limitelor - minimă și maximă - ale pedepsei. Este incontestabil că decizia inculpatului de recunoaștere a faptei și solicitarea de judecată în procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. nu exclude, în principiu, posibilitatea ca instanța, în considerarea datelor care caracterizează pozitiv persoana și conduita inculpatului atât înainte cât și în cursul procesului penal, să rețină și circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Cu toate acestea, trebuie subliniat că art. 74 C. pen., în ansamblul său, arată împrejurările care constituie circumstanțe atenuante judiciare, instanța având însă posibilitatea, și nu obligația, să decidă, în raport de toate împrejurările cauzei, dacă se impune sau nu să fie reținute în favoarea inculpatului și să li se dea efectul prevăzut de art. 76 C. pen. Recunoașterea unor date sau împrejurări ale realității ca fiind circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul său, sau îl caracterizează într-o asemenea manieră pe inculpat încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită satisface imperativul unei juste individualizări a pedepsei.

În cauză însă inculpatul a comis o infracțiune de o gravitate extremă, fapta sa aducând atingere relațiilor sociale care se constituie și se desfășoară în legătură cu apărarea dreptului la viață al fiecărei persoane.

În raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei, reflectat de modul în care inculpatul a conceput-o și săvârșit-o împreună cu inculpatul minor, a au lovit victima cu pumnii și picioarele peste tot corpul, în special în zona costală posterioară, până au doborât-o pe pardoseala încăperii, iar apoi au transportat-o și au abandonat-o la 100-150 metri, lăsând-o fără ajutor, pe marginea drumului pe timp de noapte, rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei și au apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., că 10 ani închisoare reprezintă un cuantum necesar și suficient realizării dublei finalități a pedepsei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Față de considerentele ce precedă, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat , recursul declarat de inculpatul U.A.C. împotriva deciziei penale nr. 95 din 7 august 2012 a Curții de Apel Bacău - Secția Penală, Cauze Minori și Familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 11 mai 2012, la 24 octombrie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2012