ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3440/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3440/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față:
În baza
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 175/D din 28 iunie 2012 pronunțată de
Tribunalul Bacău
în dosarul penal nr. 3189/110/2012, au fost
condamnați inculpații:
-
U.A.C.
la 10 ani închisoare și 6 ani
pedeapsa
complementară interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.,
pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de
art. 174 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. c) C.
pen. și al art. 320
1
alin. (
7)
C. proc. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C.
pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 350
C. proc. pen., s-a menținut starea de
arest
a inculpatului.
În baza art. 88 C.
pen., s-a dedus din pedeapsă durata
reținerii și a arestării preventive, de la 11 mai 2012 la
zi.
-
L.V.P.
la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii
de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.,
cu aplicarea art. 99
alin. (3) și art.
109 alin. (1) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc.
pen.
S-au interzis inculpatului drepturile
prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71
alin. (2) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a
menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din
pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive, de la 11 mai 2012 la zi.
În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C.
proc. pen., art. 1357, art. 1372, art. 1381 și următoarele C. civ., au fost
obligați inculpații în solidar, la inculpatul minor L.V.P. în solidar și cu
partea responsabilă civilmente B. (fostă L.) N. la plata sumei de 6.500 lei cu
titlu de daune materiale și 93.500 lei daune morale către părțile civile M.Ș.
și M.S.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008,
s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații U.A.C. și L.V.P., în
vederea obținerii și stocării în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a
profilului genetic.
În baza art. 191 alin. (1), (2) și (3)
C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare
avansate de stat după cum urmează: inculpatul U.A.C. - 1200 lei, iar inculpatul
L.V.P. în solidar cu partea responsabilă civilmente B. (fostă L.) N. -1200 lei.
S-a luat act că inculpații au fost
asistați de apărători aleși.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța
a reținut în fapt că inculpații U.A.C. și L.V.P., în noaptea de 07 mai 2012, în
jurul orelor 24
00
, în timp ce se aflau în locuința inculpatului U.A.C.
din satul/corn. Pârgărești, Jud. Bacău, au lovit victima M.A.C. cu pumnii,
picioarele și un scaun, provocând-i leziuni interne și externe ce au dus la
deces, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor,
prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.
Întrucât la data săvârșirii faptei
inculpatul L.V.P. avea vârsta de 17 ani, la încadrarea juridică dată faptei
reținute în sarcina sa au fost menționate și prevederile art. 99 alin. (3) C.
pen.
La încadrarea juridică dată faptei
reținute în sarcina inculpatului U.A.C. a fost reținută și circumstanța
agravantă prev. de art. 75 lit. c) C. pen., acesta fiind major și săvârșind
fapta împreună cu un minor.
Fapta a fost
săvârșită de inculpați cu gradul de vinovăție al
intenției indirecte.
În noaptea
respectivă, în jurul orelor 24
00
, când a revenit la
domiciliu,
inculpatul U.A.C., nemulțumit de faptul că
victima se afla în locuința sa și
că făcuse în numele său la barul din
sat mai multe datorii în contul executării unor lucrări
agricole viitoare, la îndemnul inculpatului L.V.P. și împreună cu acesta I-
a luat la bătaie pe M.A.C., lovindu-l
cu pumnii și picioarele peste tot corpul, în special în zona costală
posterioară, până l-au doborât pe pardoseala încăperii. Cei doi inculpați au
continuat să lovească victima și în această
poziție, la un moment dat,
inculpatul
U.A.C. folosind și un scaun din lemn, iar
inculpatul L.V.P. urcându-se cu picioarele pe spatele
acestuia. Agresiunea a durat circa 10 minute, după
care inculpații au așezat victima pe pat. Constatând că M.A.C. se afla în
stare gravă și apreciind că poate să moară în
locuință, pentru a nu fi găsit în imobil, cei doi inculpați au hotărât să-l
scoată afară din casă.
întrucât victima nu putea merge singură, au
luat-o de mâini și de picioare, transportând-o pe sus circa 100-150 metri până
la
intersecția str. Coșeri cu str. Teiului,
la locul numit „P.", unde au așezat-o pe iarbă, pe marginea drumului, în
fața porții de acces în
grădina proprietatea numitului U.A.
După circa 15-20 de minute, ambii inculpați i-au adus victimei
apă într-un
bidon din plastic de 2,5 litri, după care cu toate că M.A.C.
Ie-a spus că se
simte rău, l-au părăsit, lăsându-l fără
ajutor.
A doua zi
dimineața, inculpații au aflat la martorul B.M.L. că M.A.C. a fost găsit
decedat în
dimineața zilei de 08 mai 2012
în locul în care fusese lăsat de ei cu o
seară înainte.
Deși au constatat starea gravă de sănătate în care ajunsese
victima ca
urmare a loviturilor pe care i le-au aplicat, inculpații nu i-au
acordat primul ajutor, nu au dus-o la
spital și nici nu au solicitat
ajutorul
altor persoane, cu toate că aveau telefon mobil și autoturism
la
dispoziție, acceptând astfel producerea decesului. Așa cum
rezultă din raportul de constatare medico -
legală, victima a decedat
la scurt timp după producerea leziunilor, iar
deplasarea sa prin
mijloace proprii fiind
puțin probabilă. Ca dovadă, victima a fost găsită
în același loc în care
a fost lăsată de inculpați, atât de ei înșiși la
revenirea cu bidonul de apă, cât și, în dimineața zilei de 08 mai 2012,
de
martorii U.F. și tractoristul „l.".
La
individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului U.A.C.
, instanța a avut în vedere criteriile
generale de
individualizare prevăzute de art.
72 C. pen. si anume: gradul de
pericol
social al faptei, împrejurările concrete in care a fost comisă
fapta, prin folosirea de violențe fizice repetate
și de mare intensitate, de două persoane împreună, urmările produse sau care
s-ar fi putut
produce.
Instanța a avut
în vedere si circumstanțele personale ale
inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale
si care a
avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei, prezentându-se in
fața organelor judiciare, dar care este o persoană violentă, aspect relevat de
datele speței și susținut de raportul de necropsie aflat de
dosarul de
urmărire penală, împrejurări în temeiul cărora instanța i-a
aplicat o
pedeapsă spre maximul special, redus cu 1/3 ca urmare a
reținerii
dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
La
individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului L.V.P.
, instanța a avut în vedere criteriile
generale de
individualizare prevăzute de art.
72 C. pen. si anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete
in care a fost comisă
fapta, prin
folosirea de violențe fizice repetate și de mare intensitate, de două persoane
împreună, urmările produse sau care s-ar fi putut
produce dar și de
stare de minoritate în care se afla inculpatul la momentul comiterii
infracțiunii.
Instanța a avut în vedere si circumstanțele personale ale
inculpatului,
care nu este cunoscut cu antecedente penale si care a avut o atitudine sinceră
de recunoaștere a faptei, prezentându-se in fața organelor judiciare, dar care
este o persoană violentă, aspect
relevat
de datele speței și susținut de raportul medico legal de
necropsie aflat de dosarul de urmărire penală,
împrejurări în temeiul
cărora
instanța i-a aplicat o pedeapsă spre maximul special, redus,
mai întâi,
potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (1) C. pen., redus cu 1/3
ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat
apel inculpații L.V.P. și U.A.C. și partea responsabilă civilmente L. ( actual
B. ) N.
Motivele de apel expuse de apărătorii
inculpaților au vizat
cuantumul pedepselor
stabilite de către prima instanță, iar în ceea ce
privește pe inculpatul minor L.V.P. și latura
civilă a
sentinței apelate,
solicitându-se reducerea despăgubirilor.
Partea responsabilă civilmente L. (
actual B. ) N., a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor.
Prin Decizia penală nr. 95 din 7 august 2012 Curtea de Apel
Bacău Secția
penală Cauze Minori și Familie a respins ca nefondate
apelurile declarate de inculpați L.V.P.
și U.A.C.
și de partea responsabilă
civilmente L. ( actual B.) N. împotriva sentinței penale nr. 175/D din 28 iunie
2012
pronunțată de Tribunalul Bacău.
A fost dedusă în
continuare starea de arest a inculpaților și
menținută starea de arest a acestora.
În conformitate cu dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen. fiecare dintre apelanți au fost obligați să plătească
statului câte 150 lei cheltuieli judiciare
Pentru a decide
astfel instanța de control judiciar a apreciat că
prima instanță a procedat la o justă
aplicare a criteriilor de
individualizare
prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune
reducerea
cuantumului pedepsei.
Se reține astfel, din situația de fapt expusă, că victima a fost
supusă unei
agresiuni extreme, deosebit de intense, fiind lovită
concomitent de ambii inculpați, atât
cu pumnii și picioarele cât și cu un scaun de către inculpatul U.A.C., aspecte
de
natură să demonstreze un grad de pericol
social concret extrem de
ridicat al faptei reținute în sarcina
inculpaților.
Cât privește
motivul pentru care inculpații au acționat cu o
asemenea violență, acesta este unul minor, respectiv
inculpatul
U.A.C. i-a reproșat victimei că
aceasta făcuse la un
magazin din sat
anumite datorii în numele inculpatului.
Cât privește
motivul de apel dezvoltat în particular de
apărătorul
inculpatului L.V.P., și anume faptul că prima
instanță nu a ținut seama de starea de minoritate a inculpatului și a
aplicat o pedeapsă orientată în cuantum spre
maximul special, astfel
cum acesta a
fost redus cu o treime în urma aplicării dispozițiilor art.
320
1
alin. (7) C. proc. pen., nici
această critică nu a putut fi primită de
către instanța de apel.
Probatoriul
administrat în cauză a relevat că inculpatul minor a
avut principala
contribuție la producerea efectului tanato - generator
și în final la
decesul victimei, acesta continuând să aplice lovituri cu
picioarele în zone vitale alături de
inculpatul U.A.C., atunci când victima se afla căzută pe podea, iar la un
moment dat acest inculpat s-a urcat și cu picioarele pe corpul victimei,
comprimându-i zona toracică.
Aspectele mai sus reținute denotă
astfel o periculozitate deosebită a inculpatului minor manifestată printr-o
agresivitate
crescută, astfel cum
justificat a apreciat și prima instanță, și un grad
de pericol social deosebit al faptei săvârșite,
motive pentru care s-a
apreciat că
pedeapsa aplicată de instanța de fond este conformă atingerii scopului educativ
- preventiv al pedepsei, astfel cum acesta
a fost stabilit de
prevederile art. 52 alin. (1) C. pen.
Cu privire la criticile formulate în
legătură cu despăgubirile civile stabilite de către prima instanță,de asemenea,
opinia Curții a
fost în concordanță cu
soluția dispusă de către prima instanță.
S-a avut în vedere în această privință
împrejurarea că
inculpații au fost de acord
cu plata despăgubirilor, manifestarea de
voință a acestora având un
caracter irevocabil.
Pe de altă parte
inculpatul L.V.P. este minor iar
partea responsabilă civilmente L. ( actual B. ) N. nu a
achiesat la plata despăgubirilor,
astfel că se impune și o examinare
pe fond
a criticilor ce vizează cuantumul despăgubirilor.
Se observă astfel că prejudiciul material constând în cheltuielile
legate de înmormântarea victimei a
fost dovedit sub aspectul
existenței și
întinderii acestuia prin probele administrate în cauză,
respectiv declarații de martori și înscrisuri
constând în bonuri cu care
s-a făcut dovada achiziționării de bunuri.
Iar în ceea ce privește daunele morale
acordate părinților
victimei, acestea nu
sunt cu nimic exagerate față de prejudiciul imens
produs prin pierderea
fiului acestora, neimpunându-se reducerea
cuantumului
stabilit de instanța de fond.
Împotriva acestei
decizii inculpatul U.A.C. a
declarat, în termen legal, recursul de față solicitând
acordarea de
circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C.
pen. și
în condițiile art.
76 alin. (2) C. pen. o reducere a pedepsei (caz de
casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)
Înalta Curte de
Casație și Justiție, analizând recursul declarat în
raport cu motivul de casare invocat
dar și în raport
cu
prevederile
art. 385
9
alin. (3) C.
proc. pen., constată că recursul nu este
fondat.
Potrivit art. 52
C. pen., pedeapsa este o măsură de
constrângere
și un mijloc de reeducare a condamnatului.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar
prin executarea pedepsei se urmărește
formarea unei atitudini
corecte față de
muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de
conviețuire
socială.
Potrivit art. 72
C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile
părții generale a Codului penal, de
limitele
de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol
social al
faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte
împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la
împiedicarea condamnatului de a comite
alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți
destinatari ai legii
penale de a nu comite
astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât
scopul imediat cât și
scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei
înțelegând prin aceasta numai
dezideratul
împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni,
ignorându-se
valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate fată de ceilalți
membri ai societății.
Reeducarea sau îndreptarea
condamnatului constă în
aptitudinea pedepsei
de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale
acestuia și a inocula valențe comportamentale în
strictă concordanță
cu cerințele de
respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept
penal.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au
reținut în mod corect, pe baza
probelor administrate, fapta și
vinovăția
inculpatului și au făcut o încadrare corespunzătoare în
dispozițiile
legii penale; sub acest aspect instanța de fond, confirmată de instanța de
apel, a apreciat judicios atunci când a
făcut
aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., cu consecința
reducerii semnificative (cu 1/3) a limitelor -
minimă și maximă - ale
pedepsei.
Este
incontestabil că decizia inculpatului de recunoaștere a
faptei și solicitarea de judecată în procedura simplificată prevăzută
de
art. 320
1
C. proc.
pen. nu exclude, în principiu, posibilitatea
ca instanța, în
considerarea datelor care caracterizează pozitiv persoana și conduita
inculpatului atât înainte cât și în cursul
procesului
penal, să rețină și circumstanțe atenuante prev. de art. 74
alin. (1) lit.
a) și c) C. pen.
Cu toate acestea,
trebuie subliniat că art. 74 C. pen., în ansamblul său, arată împrejurările care
constituie circumstanțe atenuante judiciare, instanța având însă posibilitatea,
și nu obligația,
să decidă, în raport de toate împrejurările cauzei, dacă
se impune sau
nu să fie
reținute în favoarea inculpatului și să li se dea efectul prevăzut de art. 76 C.
pen.
Recunoașterea unor date sau împrejurări ale realității ca fiind
circumstanțe
atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele
avute în vedere
de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea
faptei în ansamblul său, sau îl caracterizează într-o
asemenea
manieră pe inculpat încât numai
aplicarea unei pedepse sub minimul
special prevăzut de lege pentru
infracțiunea săvârșită satisface imperativul unei juste individualizări a
pedepsei.
În cauză însă
inculpatul a comis o infracțiune de o gravitate
extremă, fapta sa aducând atingere
relațiilor sociale care se constituie
și se desfășoară în legătură cu apărarea dreptului la
viață al fiecărei
persoane.
În raport cu
gradul ridicat de pericol social al faptei, reflectat de
modul în care
inculpatul a conceput-o și săvârșit-o împreună cu inculpatul minor, a au lovit
victima cu pumnii și picioarele peste tot
corpul, în special în zona costală posterioară, până au
doborât-o pe
pardoseala încăperii, iar apoi au transportat-o și au abandonat-o la
100-150 metri, lăsând-o fără ajutor,
pe marginea drumului pe timp de noapte, rezultă că instanțele au făcut o justă
și corectă
individualizare a pedepsei și au
apreciat corect, în deplin acord cu
criteriile
generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,
că 10 ani
închisoare reprezintă un cuantum necesar și suficient
realizării dublei finalități a pedepsei (art. 52 C. pen.) - reeducarea
inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Față de considerentele ce precedă,
avându-se în vedere și
faptul că,
verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art.
385
9
alin. (3) C. proc. pen., nu se
identifică existența altor
motive, care, analizate din oficiu, să ducă
la casare, urmează ca
recursul declarat în
cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art.
385
15
alin.
(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., recurentul va
fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,
în sumă de 400 lei,
din
care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat
, recursul declarat de inculpatul U.A.C.
împotriva
deciziei penale nr. 95 din 7 august 2012 a
Curții de Apel Bacău - Secția Penală, Cauze Minori și Familie.
Deduce din
pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și
arestării
preventive de la 11 mai 2012, la 24 octombrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de
cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând
onorariul parțial cuvenit apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 24 octombrie 2012