ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2394/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele;

Prin

sentința penală nr. 48/D din 28 februarie 2012, a Tribunalului

Bacău s-a dispus condamnarea inculpatului M.V.

:

la 6 ani închisoare si 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercițiului

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II

a

si lit. b) C. pen. pentru

comiterea

tentativei la infracțiunea la omor calificat prevăzuta de art. 20 rap. la art.

174-175

alin.

(1) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

si a art. 320

1

din Legea nr. 202/2010.

Conform art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată

a

executării pedepsei de 2 ani si 6 luni închisoare, aplicată prin

Sentința penală nr. 967 din 28 mai 2010 a

Judecătoriei Bacău, rămasă

definitivă

la 16 iunie 2010 prin nerecurare, pedeapsă care s-a adăugat

la pedeapsa aplicata în cauză , urmând ca inculpatul

să execute 8 ani

si 6 luni închisoare

și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II

a si lit. b) C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II

a si lit. b)

C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa

aplicată

durata reținerii din 28 decembrie 2011

și a arestării preventive din 2 ianuarie 2012

la zi.

Conform art. 350 C. proc. pen.,

s-a menținut starea de

arest a

inculpatului.

În baza art. 7, rap. la art. 4 lit. b) din Legea nr.

76/2008, s-a

dispus prelevarea probelor

biologice de la inculpat pentru depozitarea

lor în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare după rămânerea

definitivă

a prezentei hotărâri.

S-a luat act că partea vătămata

M.M. nu s-a constituit

parte civilă în

cauza.

În baza art. 14, art. 346 C.

proc. pen. si art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 inculpatul a fost obligat să

plătească suma de

3859,74

lei către Spitalul Județean de Urgență Bacău reprezentând

cheltuielile de spitalizare a victimei M.M.

Conform art. 191 alin. (1) C.

proc. pen. inculpatul a fost

obligat sa plătească statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare (din

care 500 lei în faza de urmărire penală).

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, în ziua de

14

noiembrie 2011, M.V., fiind sub influența băuturilor alcoolice, a

mers la locuința mamei sale, M.M. din

jud. Bacău, și pe fondul unor neînțelegeri mai

vechi, a lovit-o

cu pumnii și picioarele în zona capului, toracelui și a

membrelor inferioare, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un

număr de 95-100 zile de îngrijiri medicale , așa cum rezultă din

certificatul medico-legal nr. 1800 A1/2011 al SML

Bacău.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a

avut în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei, gravitatea ei

deosebită, modalitatea în care a acționat

inculpatul, relația de rudenie

dintre

inculpat și victimă (mama sa), periculozitatea inculpatului, care

se află în stare de recidivă postcondamnatorie,

faptul că se afla sub

influența băuturilor alcoolice, atitudinea sinceră

manifestată pe

parcursul procesului penal

regretând săvârșirea faptei.

Instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse

principale

privativă de libertate orientată

spre minimul special prevăzut de lege, făcând și aplicarea dispozițiilor art.

320

1

, este necesară și suficientă

pentru reeducarea

inculpatului.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal inculpatul a declarat

apel, solicitând reducerea pedepsei aplicate, avându-se

în vedere

atitudinea sinceră a și faptul

că are 6 copii minori.

Prin decizia penală nr. 49 din

10 aprilie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,

a fost admis apelul

declarat

de inculpatul M.V., și desființată sentința penală,

numai cu privire la indicarea

greșită a actului normativ în care este

prevăzut

art. 320

1

constatându-se că acesta este prevăzut în Codul de

procedură penală.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței

penale apelate.

A fost menținută starea de arest preventiv a

inculpatului și dedusă prevenția la zi.

Instanța de apel a constatat că inculpatul nu a fost

sincer pe tot parcursul procesului penal, în cursul urmăririi penale

nerecunoscând lovirea activă a victimei iar împrejurarea că are 6 copii minori

nu poate fi folosită în favoarea sa întrucât el este vinovat de violențele

exercitate tocmai asupra unui membru de familie, ceea ce înseamnă că aceste

valori sociale nu sunt însușite de inculpat.

Curtea de apel a constatat că

temeiul juridic al art. 320

1

este

indicat greșit, acesta fiind încorporat în Codul de

procedură penală,

după

ce acest act normativ a fost modificat și completat prin Legea nr. 202/2010,

unde era prevăzut la art. I, pct. 43. De altfel, este de

menționat că O.U.G.nr. 121/2011 iar nu Legea nr. 202/2010,

a modificat Codul de procedură penală.

Împotriva aceste decizii

inculpatul a declarat recurs.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările

dosarului, constată

că recursul declarat de

inculpat este tardiv pentru considerentele ce

se vor arăta în

continuare.

Potrivit  art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen., termenul de

recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.

Potrivit art. 385

3

alin. (2), raportat la

art. 363 C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la

pronunțare, termenul de recurs curge de la

pronunțare.

Potrivit art. 385

4

raportat la art. 368

alin. (2) C. proc. pen., asupra renunțării se poate reveni în termenul pentru

declararea recursului.

Analizând actele și lucrările de la dosar Înalta

Curte constată

că, la 10 aprilie 2012, fiind

prezent la pronunțarea deciziei inculpatul

M.V. a afirmat că nu declară recurs în cauză ( fila 14 verso,

dosar

apel) și abia la 16 mai 2012 (data poștei) inculpatul a

înaintat declarația de recurs, cu toate că în cauză, la 24 aprilie 2012,

fuseseră emise formele de executare a pedepsei.

Așa fiind, recursul declarat de inculpat la 16 mai

2012 este tardiv și urmează să fie respins ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1)

lit. a), teza

I

C.

proc. pen.

În consecință, potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din

care suma

de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul M.V.

împotriva

deciziei penale nr. 49 din 10 aprilie 2012 a Curții de

Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 400 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând

onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 11 iulie 2012.