ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2394/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele; Prin sentința penală nr. 48/D din 28 februarie 2012, a Tribunalului Bacău s-a dispus condamnarea inculpatului M.V. : la 6 ani închisoare si 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a si lit. b) C. pen. pentru comiterea tentativei la infracțiunea la omor calificat prevăzuta de art. 20 rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. si a art. 320 1 din Legea nr. 202/2010.

Conform art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani si 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 967 din 28 mai 2010 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă la 16 iunie 2010 prin nerecurare, pedeapsă care s-a adăugat la pedeapsa aplicata în cauză , urmând ca inculpatul să execute 8 ani si 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a si lit. b) C. pen. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a si lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen. Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din 28 decembrie 2011 și a arestării preventive din 2 ianuarie 2012 la zi.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 7, rap. la art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat pentru depozitarea lor în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. S-a luat act că partea vătămata M.M. nu s-a constituit parte civilă în cauza. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. si art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 inculpatul a fost obligat să plătească suma de 3859,74 lei către Spitalul Județean de Urgență Bacău reprezentând cheltuielile de spitalizare a victimei M.M. Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat sa plătească statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare (din care 500 lei în faza de urmărire penală).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în ziua de 14 noiembrie 2011, M.V., fiind sub influența băuturilor alcoolice, a mers la locuința mamei sale, M.M. din jud. Bacău, și pe fondul unor neînțelegeri mai vechi, a lovit-o cu pumnii și picioarele în zona capului, toracelui și a membrelor inferioare, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 95-100 zile de îngrijiri medicale , așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 1800 A1/2011 al SML Bacău. La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei, gravitatea ei deosebită, modalitatea în care a acționat inculpatul, relația de rudenie dintre inculpat și victimă (mama sa), periculozitatea inculpatului, care se află în stare de recidivă postcondamnatorie, faptul că se afla sub influența băuturilor alcoolice, atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal regretând săvârșirea faptei.

Instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse principale privativă de libertate orientată spre minimul special prevăzut de lege, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 320 1 , este necesară și suficientă pentru reeducarea inculpatului. Împotriva acestei sentințe, în termen legal inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei aplicate, avându-se în vedere atitudinea sinceră a și faptul că are 6 copii minori. Prin decizia penală nr. 49 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a fost admis apelul declarat de inculpatul M.V., și desființată sentința penală, numai cu privire la indicarea greșită a actului normativ în care este prevăzut art. 320 1 constatându-se că acesta este prevăzut în Codul de procedură penală.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și dedusă prevenția la zi. Instanța de apel a constatat că inculpatul nu a fost sincer pe tot parcursul procesului penal, în cursul urmăririi penale nerecunoscând lovirea activă a victimei iar împrejurarea că are 6 copii minori nu poate fi folosită în favoarea sa întrucât el este vinovat de violențele exercitate tocmai asupra unui membru de familie, ceea ce înseamnă că aceste valori sociale nu sunt însușite de inculpat. Curtea de apel a constatat că temeiul juridic al art. 320 1 este indicat greșit, acesta fiind încorporat în Codul de procedură penală, după ce acest act normativ a fost modificat și completat prin Legea nr. 202/2010, unde era prevăzut la art. I, pct. 43. De altfel, este de menționat că O.U.G.nr.

121/2011 iar nu Legea nr. 202/2010, a modificat Codul de procedură penală. Împotriva aceste decizii inculpatul a declarat recurs. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că recursul declarat de inculpat este tardiv pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. Potrivit art. 385 3 alin. (2), raportat la art. 363 C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul de recurs curge de la pronunțare. Potrivit art. 385 4 raportat la art. 368 alin. (2) C. proc. pen., asupra renunțării se poate reveni în termenul pentru declararea recursului.

Analizând actele și lucrările de la dosar Înalta Curte constată că, la 10 aprilie 2012, fiind prezent la pronunțarea deciziei inculpatul M.V. a afirmat că nu declară recurs în cauză ( fila 14 verso, dosar apel) și abia la 16 mai 2012 (data poștei) inculpatul a înaintat declarația de recurs, cu toate că în cauză, la 24 aprilie 2012, fuseseră emise formele de executare a pedepsei. Așa fiind, recursul declarat de inculpat la 16 mai 2012 este tardiv și urmează să fie respins ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. a), teza I C. proc. pen. În consecință, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 49 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2012.