ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3493/2013

Asupra recursului de față;

Prin sentința penală nr. 374 din 10 septembrie 2013, Tribunalul Iași a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care inculpatul A.C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași din infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) și b) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. rap. la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A.C.,cunoscut cu antecedente penale, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Iași în baza mandatului de arestare preventivă din data de 20 mai 2013 emis de Tribunalul Iași, la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de „omor calificat".

În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. rap. la art. 160b C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului A.C. și în baza art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestului preventiv, de la 19 mai 2013, ora 21:00, la zi.

În baza art. 7 din Legea 76/2008 a fost obligat inculpatul, după rămânerea definitivă a hotărârii, la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

S-a luat act că moștenitorii victimei A.M. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea, după rămânerea definitivă a hotărârii, către moștenitorii victimei A.M., a obiectelor ridicate de la cadavru și aflate în coletul plic nr. 4, precum și a lemnului folosit la comiterea infracțiunii aflat în plicul nr. 3, obiecte depuse la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Iași.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A.C. a sumei de 10 lei reprezentând contravaloarea lemnului folosit la comiterea infracțiunii și care nu aparține inculpatului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă care include și onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru faza judecății și care va fi avansat inițial Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției potrivit art. 189 C. proc. pen. (delegație din 30 iulie 2013 și din 09 august 2013).

S-a reținut că inculpatul A.C. este divorțat iar din căsătoria anterioară au rezultat doi copii minori. La data faptei inculpatul locuia în satul și comuna Heleșteni, jud. Iași, într-o casă aparținând părinților, împreună cu concubina C.T. cu care are doi copii minori. Acest aspect a nemulțumit pe frații mai mari ai inculpatului, A.M. și A.P., între cei trei frați existând o stare conflictuală permanentă, mai ales în condițiile în care toți trei erau consumatori cronici de alcool.

În ziua de 18 mai 2013, inculpatul A.C. a băut circa 1 litru de vin la bufetul din sat, iar în jurul orelor 16:00, mergând spre locuință, a trecut pe lângă casa fratelui mai mare, A.M..

Acesta se afla în curte și văzându-1 trecând prin fața casei sale l-a invitat în casă pentru a sta de vorbă.

Inculpatul A.C. a intrat în casă, în camera în care locuia permanent fratele său (soția acestuia fiind plecată în străinătate de mai mulți ani), s-a așezat pe un fotoliu, iar fratele său pe pat, după care au început să discute, conversația degenerând într-o ceartă, fratele M. făcându-i reproșuri legate de un telefon pe care l-ar fi stricat concubina inculpatului sau de faptul că acesta locuiește cu ea, persoană de etnie rromă, în locuința părintească.

La un moment dat a venit în casă și fratele mijlociu, martorul A.P., aflat și el în stare de ebrietate, acesta coalizându-se cu fratele mai mare în reproșurile la adresa inculpatului.

În acest context, la un moment dat A.M. i-a cerut inculpatului să plece din locuința sa, iar pentru a fi mai convingător a luat din coltul camerei o coadă de hârlet de 1,30 m lungime și circa 4 cm în diametru, amenințând cu acest par pe inculpat.

Potrivit susținerilor inculpatului victima A.M. chiar ar fi încercat să-l lovească când acesta ieșea în holul locuinței, aspect neconfirmat însă de martorul ocular A.P..

A.C. i-a smuls parul din mână și l-a lovit pe A.M. de 2-3 ori, acesta parând loviturile cu antebrațul stâng, moment în care martorul A.P. s-a strecurat pe lângă aceștia și a fugit din casă, mergând la bufetul sătesc unde a povestit cele văzute până atunci martorului G.I.

Rămas în locuință, inculpatul A.C. l-a mai lovit de două ori cu parul în zona craniană pe fratele său A.M., după care a ieșit în curte și a aruncat parul în dreapta casei, la circa 10 m, în tufișuri, ulterior mergând la barul din sat și apoi la locuința sa și povestind concubinei sale fapta comisă.

Martorul A.P., aflat în interiorul barului, a văzut pe inculpat în timp ce consuma alcool pe terasă și a așteptat plecarea acestuia spre domiciliu, după care la rândul său a plecat spre locuința fratelui A.M., iar aici martorul a găsit victima întinsă în pat și murdară de sânge pe cap și brațul stâng. A.M. i-a povestit ce a pățit, dar a refuzat să fie chemată ambulanța, martorul A.P. s-a culcat în acea seară într-o cameră alăturată, cu destinația de bucătărie, cei doi frați discutând între ei până pe la orele 02:00 dimineața, peretele dintre camere fiind subțire.

În dimineața zilei de 19 mai 2013, pe la orele 07:00, A.P. s-a trezit și s-a uitat pe geamul camerei dacă și fratele său a făcut același lucru. întrucât nu a văzut pe A.M. în pat, martorul a intrat în camera fratelui său unde l-a găsit pe A.M. ghemuit în genunchi, după ușă, cu fruntea rezemată de peretele din colțul camerei, nemișcat.

Potrivit declarațiilor martorului, acesta a întors victima pe partea dreaptă și l-a stropit cu apă, dar și-a dat seama că era decedat și a mers din nou la barul sătesc rugându-l pe martorul G.I. să sune la numărul pentru situații de urgență «112».

De asemenea, A.P. a povestit cele întâmplate și altor săteni întâlniți, printre care martora P.E.

S-a reținut că situația de fapt este confirmată și de martora B.D. care din curtea locuinței sale, aflată peste drum de cea a victimei, a auzit cearta dintre frați, l-a văzut pe A.P. fugind și 1-a întrebat dacă îl omoară pe M.; acesta nu i-a răspuns, dar în urma acestuia martora a auzit bufnituri în continuare și imediat a ieșit din casă și inculpatul A.C.

Potrivit concluziilor raportului medico-legal de necropsie din 13 iulie 2013 moartea numitului A.M. a fost de natură concuratoare, s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecința unui politraumatism cu echimoze faciale, plagă epicraniană, hemoragie subarahnoidiană focală, fractură de calotă si bază de craniu, fractură coasta 1 stângă, plagă contuză si excoriatii membre superioare si miocardosclerozei difuze si aterosclerozei coronariene cu reducerea lumenului vascular aprox. 75%.

De asemenea, raportul medico-legal precizează că leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente, urmate posibil de cădere iar între leziunile traumatice si deces existând legătură de cauzalitate directă mediată.

Inculpatul A.C. a recunoscut încă din primele declarații săvârșirea faptei, având o atitudine cooperantă în cadrul anchetei și regretând fapta, faptă explicată de inculpat prin aceea că s-a manifestat violent pentru că a fost bătut mereu de fratele mai mare, atât în copilărie, cât și cu câteva luni în urmă, fără să riposteze, deși era avantajat fizic față de victimă.

Inculpatul a susținut în declarațiile date că victima a fost cea care a încercat mai întâi să-l lovească cu parul, aspect care, nu este confirmat de martorul ocular A.P.

Chiar dacă victima ar fi fost cea care ar fi încercat să lovească mai întâi pe inculpat, vinovăția acestuia nu poate fi înlăturată sau atenuată în cauză, inculpatul însuși conștientizând acest aspect, declarând că „puteam să-i smulg parul și să-l arunc undeva". Totuși, deși conștientiza vulnerabilitatea victimei, deși cunoștea starea precară de sănătate a acesteia, inculpatul a ales să riposteze violent și extrem de agresiv la injuriile adresate de fratele său, pe care l-a părăsit fără a căuta un minim ajutor, ajutor pe care martorul A.P. nu-l putea acorda prin prisma stării de ebrietate în care se afla.

S-a constatat că în drept, fapta inculpatului A.C. care, în seara de 18 mai 2013, în timp ce se afla în locuința fratelui său A.M. din sat și comuna Heleșteni, jud. Iași, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al unor discuții contradictorii, a aplicat acestuia mai multe lovituri cu un par în zona capului, care au condus la decesul acestuia în noaptea de 18/19 mai 2013, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Datorită gradului de rudenie dintre inculpat și victimă - frați, s-a constatat că în cauză este aplicabilă agravanta legală dată de disp. art. 175 lit. c) C. pen. rap. la art. 149 C. pen.

Sub aspectul laturii subiective a faptei instanța a reținut că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției indirecte prev. de art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen., în sensul că a prevăzut rezultatul socialmente periculos al acțiunilor sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Inculpatul nu s-a înarmat cu scopul de a ucide victima, însă intenția indirectă de suprimare a vieții acesteia a apărut cel mai probabil spontan, la momentul când discuțiile purtate în contradictoriu au culminat cu solicitarea victimei de a părăsi locuința, solicitare întărită de înarmarea victimei cu un par.

S-a reținut că, față de obiectul vulnerant folosit, zona corpului vizată și intensitatea loviturilor aplicate, intenția inculpatului A.C. a fost cea specifică infracțiunii de omor, chiar dacă inculpatul nu a urmărit producerea rezultatului specific și, probabil, nici nu a realizat gravitatea leziunilor cauzate victimei, a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii lui în momentul în care a aplicat lovituri puternice cu un obiect apt a produce moartea și într-o zonă a corpului vitală, cunoscând și starea de sănătate precară a fratelui său.

Inculpatul a solicitat instanței să reține o anumită stare de provocare în care a acționat, însă din mijloacele de probă administrate nu rezultă însă, că victima ar fi provocat pe inculpat în sensul art. 73 lit. b) C. pen., esențiale în acest sens fiind declarațiile martorului ocular A.P.

Totuși, instanța a avut în vedere la individualizarea pedepsei starea de surescitare nervoasă în care atât inculpatul, cât și victima se aflau la momentul conflictului, martorul A.P. recunoscând starea de ebrietate în care toți trei frații se aflau și faptul că primul care s-a înarmat a fost victima, nu inculpatul.

S-a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpatul A.C., și s-a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., referitoare la dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în textul de incriminare, limite reduse cu o treime potrivit disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (10 ani - 16 ani și 8 luni), gradul de pericol social al faptei săvârșite, relevat de modalitatea, condițiile concrete de săvârșire a acesteia (agresarea unei persoane apropiate - frate - pe fondul consumului exagerat de alcool și al unor divergențe mai vechi, prin lovirea puternică cu un par, obiectul vulnerant cu care mai întâi victima însăși se înarmase pentru a intimida pe inculpat, fără a conștientiza gravitatea leziunilor cauzate și a asigura primirea unui minim de ajutor de către victima sa, gravitate ce nu a fost conștientizată însă nici de martorul A.P. care a dormit împreună cu victima conform declarațiilor date), dar și de persoana inculpatului care, potrivit declarației fratelui său, martorul A.P., ca și propriilor susțineri, este consumator cronic de băuturi alcoolice, nefiind la primul conflict cu legea penală și rigorile ei.

Prin raportare la aceste aspecte, dar mai ales la condamnările anterior dispuse față de inculpat și pentru care s-a împlinit termenul reabilitării judecătorești și la cele trei ordonanțe date de procuror ulterior prin care inculpatului i-au fost aplicate amenzi administrative, instanța nu a reținut în favoarea inculpatului A.C. circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

S-a aplicat inculpatului A.C. o pedeapsă cu închisoarea egală cu minimul special dat de aplicarea prevederilor art. 320

1

alin. (7) C.proc.pen pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, pedeapsă, ținând cont de circumstanțele în care fapta a fost comisă, de starea de ebrietate în care și victima se afla, ca de altfel toți cei trei frați prezenți, de conștientizarea încălcării drepturilor persoanelor din partea inculpatului, de vârsta acestuia și de atitudinea de cooperare cu organele judiciare adoptată într-un stadiu incipient al procedurii.

În baza art. 65 C. pen., având în vedere și dispozițiile art. 174 C. pen., a aplicat inculpatului A.C., alături de pedeapsa principală pentru infracțiunea de omor calificat, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În raport de prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, reținând că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege menționat.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., instanța a avut în vedere hotărârea Hirst contra Marii Britanii, dar și Decizia nr. 74/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii și față de aceste considerente, apreciind că din probatoriul administrat, nu rezultă o nedemnitate a inculpatului în ceea ce privește dreptul de a alege, astfel că, instanța nu a interzis exercițiul acestui drept de natură electorală și, în consecință, nu a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., instanța a constatat că inculpatul nu s-a folosit de vreo funcție, profesie sau activitate în vederea comiterii infracțiunilor, motiv pentru care a constatat că nu se impune aplicarea art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.

Cum nu există posibilitatea rezonabilă de a se prevedea că inculpatul ar putea fi numit tutore sau curator iar fapta comisă nu are legătură cu exercitarea de către inculpat a drepturilor părintești, neexistând elemente care să creeze convingerea instanței că întreruperea relațiilor inculpatului cu cei patru copii minori (doi din căsătoria anterioară și doi din relația de concubinaj) ar fi în interesul superior al acestora, nici drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. d) și e) C. pen. nu i-au fost interzise.

Cu privire la starea de arest preventiv s-a constatat că inculpatul A.C. a fost arestat preventiv prin încheierea de ședință din data de 20 mai 2013 a Tribunalului Iași, apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică în sensul prevederilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., pericol relevat de conținutul concret al faptei cu privire la care există indicii temeinice care justifică presupunerea că a fost comisă de inculpat, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, aspecte analizate de instanță în cuprinsul hotărârii.

Pe de altă parte, datele ce caracterizează persoana inculpatului (un consumator cronic de băuturi alcoolice, fond pe care devine agresiv, o persoană care încalcă constant relațiile sociale privind protecția patrimoniului persoanelor) permit concluzia că inculpatul, dacă ar fi lăsat în libertate, s-ar reactiva riscul de reiterare a acțiunilor ilicite eliminat prin privarea lui de libertate.

Pentru aceste motive, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 160

b

C. proc. pen., instanța a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a arestului preventiv.

Având în vedere dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008, întrucât infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A.C. face parte din Anexa la legea anterior menționată, și prin raportare la prevederile art. 13 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J., aprobată prin H.G. nr. 25 din 25 ianuarie 2011 (M. Of. nr. 64 din 25 ianuarie 2011), instanța a obligat inculpatul la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în - S.N.D.G.J.

În baza art. 169 C. proc. pen. instanța a dispus restituirea, după rămânerea definitivă a hotărârii, către moștenitorii victimei A.M. (ce vor fi identificați la acel moment întrucât până la pronunțarea soluției de față nu se formulase cerere pentru deschiderea procedurii succesorale), a obiectelor ridicate de la cadavru și aflate în coletul plic nr. 4, precum și a lemnului folosit la comiterea infracțiunii aflat în plicul nr. 3, obiecte depuse la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Iași.

În cazul acestui din urmă corp delict instanța a avut în vedere faptul că din probatoriile administrate în cursul urmăririi penale rezultă că parul folosit la comiterea agresiunii de către inculpat aparținea victimei (pare a fi vorba de o coadă de hârleț folosită în gospodăria acestuia).

S-a reținut că pentru aceste motive instanța nu poate dispune confiscarea corpului delict folosit la comiterea infracțiunii de către inculpat, însă, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul A.C. a sumei de 10 lei reprezentând contravaloarea lemnului folosit la comiterea infracțiunii și care nu aparține inculpatului. Această sumă a fost stabilită de instanță prin raportare la dimensiunile lemnului folosit de inculpat la comiterea infracțiunii, dimensiuni consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului, și utilitatea acelei bucăți de lemn.

Văzând și dispozițiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatul A.C. criticând-o sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pe care îl consideră prea mare raportat la modalitatea de comitere a faptei.

Prin Decizia penală nr. 157 din 1 octombrie 2013 Curtea de Apel Iași a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul A.C. împotriva sentinței penale nr. 374 din 10 septembrie 2013 a Tribunalului Iași, pe care a mentinut-o.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus la zi arestarea preventivă de la 10 septembrie 2013.

S-a reținut că din analiza coroborată a materialului probator administrat în faza de urmărire penală pe care inculpatul și l-a însușit conform prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., rezultă că în mod judicios și temeinic argumentat instanța de fond a stabilit vinovăția acestuia în săvârșirea faptei, în raport de situația de fapt reținută.

S-a constatat că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului, stabilindu-se corect că fapta acestuia contând în aceea că în seara de 18 mai 2013, în locuința din satul și comuna Heleșteni, județul Iași, a fratelui său A.M., i-a aplicat acestuia lovituri de 4 - 5 ori cu un par peste cap și brațe, provocându-i leziuni care au dus la decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. c) C. pen.

S-a constatat că prima instanță a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate, atât sub aspectul cuantumului acesteia cât și a modalității de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei comise prin a cărei modalitate de săvârșire a fost adusă atingere celei mai importante valori sociale ocrotite de lege și anume, dreptul la viață, corelat cu condițiile concrete de comitere, lovituri repetate cu parul în zona capului, consecințe pe care le au asemenea fapte, atingerea adusă relațiilor de familie și nu în ultimul rând, persoana inculpatului care deși a fost condamnat de mai multe ori, nu a înțeles să respecte valorile sociale ocrotite de lege.

Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond dând dovadă de suficientă clemență prin orientarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege, în condițiile reținerii art. 320

1

C. proc. pen.

S-a constatat că nu poate fi reținută critica inculpatului privind greșita individualizare a pedepsei deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, astfel că pedeapsa aplicată cu executare în regim de detenție este singura în măsură să asigure realizarea scopului educativ și de exemplaritate al acesteia, îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Cu privire la apărările inculpatului referitoare la faptul că nu a avut intenția de a-și omorî fratele și că acesta a lovit primul, s-a reținut că sunt contrazise de numărul mare de lovituri aplicate în zona capului.

Constatând că motivele formulate de inculpat nu sunt fondate, hotărârea apelată nu este afectată de vreun viciu nici în stabilirea situației de fapt, nici în aplicarea legii, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat, menținând soluția dată.

Împotriva Deciziei penale nr. 157 din 1 octombrie 2013 a Curții de Apel Iași, inculpatul A.C. a declarat recurs, fila 4.

La termenul de judecată din 11 noiembrie 2013 recurentul inculpat A.C., a declarat în ședință publică că își retrage recursul.

În conformitate cu dispozițiile art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369 din același cod, potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a lua act de manifestarea de voința a recurentului inculpat A.C.

În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata prevenției de la 19 mai 2013 la 11 noiembrie 2013.

În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul A.C. împotriva Deciziei penale nr. 157 din data de 01 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata prevenției de la 19 mai 2013 la 11 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11 noiembrie 2013.