ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1646/2013

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 296 din data de 24 iulie 2012, Tribunalul Iași a hotărât următoarele:

„În temeiul dispozițiilor art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul S.G., recidivist, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Iași, la pedeapsa de 14 ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani.

În temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (2) C. pen. revocă beneficiul liberării condiționate acordate inculpatului S.G. din executarea pedepsei de 5 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 851 din 30 noiembrie 2006 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia 126 din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași și definitivă prin decizia penală nr. 1013 din 20 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 183 C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 208-art. 209 lit. a), lit. g) C. pen. și contopește restul rămas neexecutat din această pedeapsă de 753 de zile de închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, stabilind pedeapsa rezultantă de 14 ani de închisoare, pe care, în conformitate cu dispozițiile art. 61 alin. (1) C. pen. o sporește cu 2 ani.

Inculpatul S.G. va executa pedeapsa rezultantă principală de 16 ani de închisoare și pedeapsa complimentară de 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului S.G.

În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa principală de executat durata reținerii și arestării preventive, de la 6 septembrie 2011 la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ. (în redactarea anterioară Legii nr. 71/2011), admite în parte acțiunile civile formulate de H.R.A.,și H.C.,

Obligă inculpatul S.G. să plătească părții civile H.R.A. suma de 23.230 RON cu titlul de despăgubiri civile, din care suma de 20.000 RON, daune morale și 3.230 RON, despăgubiri civile pentru prejudiciul material creat.

Obligă inculpatul S.G. la plata sumei de 50.000 RON către partea civilă H.C., cu titlul de despăgubiri civile-daune morale.

În temeiul dispozițiilor art. 348 C. proc. pen. raportat la art. 17 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ. admite acțiunea civilă formulată pentru minora H.A.E., reprezentată legal de R.O.L.

Obligă inculpatul S.G. să plătească părții civile H.A.E. o prestație periodică lunară egală cu suma de 86,1 RON, de la data de 5 septembrie 2011 și până la majoratul minorei, cu dobândă legală de la data scadenței și până la plata efectivă a fiecărei prestații.

Obligă inculpatul S.G. să plătească părții civile minore H.A.E. suma de 50.000 RON, cu titlul de daune morale.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. dispune restituirea către numitul A.S., domiciliat în comuna M., județul I., a două cuțite de bucătărie ridicate de la acesta la data de 5 septembrie 2011, conform procesului-verbal din acea dată.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. dispune restituirea către moștenitorii victimei H.C.R. a cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii, indisponibilizat conform procesului-verbal de conducere în teren din 7 septembrie 2011.

Tribunalul Iași a reținut următoarele:

În cursul anului 2003 inculpatul S.G. a fost încarcerat pentru prima dată în Penitenciarul Iași, fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu. Acolo l-a cunoscut pe numitul H.C.R., care era încarcerat pentru infracțiunea de tâlhărie, cu care s-a împrietenit.

În cursul anului 2005, ambii s-au liberat din Penitenciarul Iași, întâlnindu-se ulterior în discoteca Arena situată lângă Tribunalul Iași. Inculpatul S.G. era însoțit de nepoata de pe soră, numita R.O.L., căreia i-a făcut cunoștință cu numitul H.C.R. Ulterior, cei doi s-au împrietenit, trăind o perioadă în concubinaj, relație din care în cursul anului 2006 s-a născut minora H.A.E.

Până în cursul anului 2009, când a fost încarcerat pentru a doua oară în Penitenciarul Iași pentru comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, inculpatul a fost în relație de prietenie cu numitul H.C.R.

În perioada detenției, inculpatul a aflat că H.C.R. s-a certat cu concubina sa, astfel încât nepoata sa R.O.L. a cerut instanței de judecată încredințarea spre creștere și educare a fiicei H.A.E., acțiune admisă în cursul anului 2009.

Ulterior, în anul 2010 inculpatul a aflat de la rude că nepoata sa R.O.L. a plecat la muncă în Germania împreună cu sora ei R.L., lăsând pe fiica sa H.A.E. în grija mamei sale S.F., sora inculpatului, motiv din care victima H.C.R. a avut mereu o relație tensionată cu numita S.F.

La data de 17 august 2011 inculpatul S.G. s-a liberat din Penitenciarul Botoșani, având un rest de pedeapsă de executat de 753 de zile. Întrucât în sat H. comuna M. nu mai avea casă, și-a stabilit domiciliul la mama sa în municipiul I., Aleea D. Precizăm că inculpatul are un copil minor născut în cursul anul 2008 din relația de concubinaj avută cu numita O.I.A., motiv din care își petrecea cea mai mare parte a timpului liber în compania concubinei și fiului său, care locuiesc în cartierul N.

Inculpatul era hotărât să se odihnească o perioadă de timp după care să încerce să se angajeze în țară sau în străinătate, cel mai probabil în Turcia cu ajutorul cumnatului său A.S., cetățean turc, care este căsătorit de cca. 14 ani cu numita S.F.

În ziua de 4 septembrie 2011, în jurul orelor 14:00-15:00, în timp ce se afla împreună cu concubina sa O.I.A. în locuința din cartierul D.C. din municipiul Iași, inculpatul a fost contactat telefonic de către sora sa S.F., care l-a invitat la iarbă verde în zona R.-B. Inculpatul a acceptat propunerea și după ce a trecut pe la domiciliul concubinei de unde au luat copilul, au plecat împreună cu surorile sale și cumnatul A.S., cu autoturismul marca N.P. condus de ultimul, spre zona R.-B. situat în comuna B., județul I..

Ajunși la destinație inculpatul S.G. împreună cu numitul A.S. s-a ocupat de aprinderea focului, iar surorile acestuia numitele S.A. și S.F., împreună cu numita O.I.A. au pregătit carnea pentru grătar. După prepararea grătarului participanții la picnic au mâncat și au consumat fiecare câteva pahare de bere, fără a ajunge în stare de ebrietate.

La un moment dat inculpatul a fost sunat de către nepotul său M.C., pe care atât el cât și sora sa S.F. l-au invitat la grătar. În jurul orelor 18:00 numitul M.C. împreună cu sora sa M.M. și soțul acesteia numitul F.C., au venit în locul în care se aflau membrii familiei S. cu un V.T.

Inculpatul împreună cu concubina au mai preparat un grătar pentru servirea persoanelor invitate, după care cei prezenți au mai consumat împreună 3 sticle de bere având capacitatea de 2,5 l fiecare.

În jurul orelor 19:50, când afară se înserase, la vreo 20 metri de locul în care se afla grupul format din numiții S.F., S.A., A.S., F.C., M.M., M.C., O.I.A. și inculpatul S.G., a oprit un taxi, condus de către martorul U.F., din care a coborât numitul H.C.R. Acesta s-a îndreptat spre grupul respectiv, s-a salutat cordial cu F.C., apoi i-a salutat pe inculpat și pe numitul M.C., după care s-a apropiat de zona unde se jucau copii și a luat-o în brațe pe fiica sa în vârstă de 5 ani.

Inculpatul împreună cu concubina sa O.I.A. și copilul lor se aflau lângă grătar, numiții M.C., M.M. și soțul acesteia, F.C. împreună cu copiii lor stăteau la câțiva metri, pe pături, iar numita S.F. împreună cu soțul A.S. se aflau sub un copac la circa 5-6 metri de locul în care se afla inculpatul.

Numitul H.C.R. cu fetița în brațe a mers până la copac, spunându-i numitei S.F. că intenționează să o ia pe fiica sa să doarmă la domiciliul său. Numita S.F. s-a opus, spunându-i că nu-i dă copilul, întrucât este beat și drogat. În familie era de notorietate faptul că victima H.C.R. atribuia numitei S.F. vina pentru destrămarea relației sale și că de mai multe ori H.C.R. a provocat scandal la locuința acesteia, încercând să-și ia fetița în vizită, la ore și momente considerate nepotrivite de martoră. Între cei victima H.C.R. și S.F. a început o ceartă violentă, moment în care numita S.F. s-a deplasat după un copac din zonă, a luat telefonul mobil și la ora 19:52, pe un ton ridicat, a sunat la numărul de urgență 112, solicitând prezența unui echipaj de poliție la fața locului.

Văzând acest lucru, numitul H.C.R. s-a enervat și a scos dintr-o borsetă de culoare neagră pe care o avea pe umăr, un cuțit și un spray paralizant și ținând cuțitul în mâna dreaptă și în mâna stângă spray-ul s-a îndreptat spre numita S.F., adresându-i injurii și amenințând-o cu acte de violență.

În acel moment toate persoanele prezente s-au ridicat în picioare, iar inculpatul S.G., profitând de neatenția victimei H.C.R., care era poziționat cu spatele la el și nu-l observa, s-a apropiat de acesta și prin răsucirea mâinii l-a deposedat de cuțitul cu care era în armat. În acest moment, victima s-a dat doi pași înapoi, s-a întors spre inculpat și i-a spus acestuia că nu-i va face nimic, însă inculpatul S.G., aflat într-o stare de surescitare nervoasă determinată de atitudinea amenințătoare a victimei, a dorit, după propriile declarații, să-l sperie pe H.C.R., să-i dea o lecție și, reacționând, i-a aplicat victimei imediat o lovitură de o mare intensitate cu cuțitul în hemitoracele stâng, producându-i o plagă tăiată dispusă vertical de 7,5 cm lungime și 4,3 cm dehiscență cu interesare pericardică și cardiacă.

În urma loviturii primite, victima a strigat surprinsă: „Băi, nebunule! M-ai tăiat”, după care s-a întors și a început să alerge spre taxi. Martorul U.F., șoferul taxi-ului, persoana care a perceput în mod nemijlocit momentul în care inculpatul a înjunghiat victima cu cuțitul, s-a speriat, a pornit motorul autoturismului încercând să părăsească locul respectiv, însă a fost oprit de victima H.C.R., care cu ultimele puteri a reușit să urce în taxi pe bancheta din dreapta față. Autoturismul a demarat în trombă de la locul incidentului, victima solicitându-i conducătorului auto să o transporte de urgență la o unitate spitalicească din municipiul Iași.

În timp ce rulau spre drumul principal victima îi spunea martorului că a fost înjunghiat, rostind de mai multe ori prenumele de G. și F. Când au intrat pe DN 24 Iași-Vaslui, din cauza hemoragiei masive a victimei, martorul U.F. a oprit autoturismul pe raza satului P., comuna B. Imediat, la ora 19:57, acesta a sunat la 112, solicitând intervenția unui echipaj al ambulanței. După terminarea discuției telefonice martorul U.F. a văzut că victima a intrat într-o stare de agonie la scurt timp intervenind decesul acesteia (declarație martor).

În jurul orei 20:10 la fața locului s-a prezentat un echipaj din cadrul Poliției Bârnova, care a asigurat locul incidentului până la sosirea echipei operative, iar în jurul orei 20:34 a sosit un echipaj din cadrul Serviciului Județean de Ambulanță Iași, lucrătorii acestuia constatând decesul victimei H.C.R.

În timpul cercetărilor, în jurul orelor 21:00, procurorul criminalist împreună cu ofițerii poliției judiciare din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Iași, Serviciului de Investigații Criminale, Biroul de Investigații Criminale și secția a 5-a poliție au procedat la efectuarea cercetării locului comiterii infracțiunii precum și a investigațiilor specifice în vederea identificării autorului faptei de omor calificat.

După efectuarea cercetării la fața locului cadavrul numitului H.C.R. a fost transportat la morga I.M.L. Iași, un de la data de 5 septembrie 2011, în baza ordonanței procurorului din data de 4 septembrie 2011, a fost efectuată necropsia medico-legală a cadavrului, fiindu-ne înaintate următoarele concluzii provizorii:

Moartea lui H.C.R. a fost violentă.

Ea s-a datorat insuficienței cardio respiratorii acute consecutivă hemotoraxului masiv și hemopericardului prin plagă înjunghiată toracică cu interesare pericardică și cardiacă.

Leziunile s-au putut produce prin lovire activă cu corp înțepător tăietor.

Moartea poate data din 4 septembrie 2011.

Ulterior, raportul medico-legal de necropsie din 21 septembrie 2011 întocmit în cauză de specialiștii din cadrul Institutului de Medicină Legală Iași a concluzionat următoarele:

Moartea numitului H.C.R. a fost violentă.

Ea s-a datorat insuficienței cardio respiratorii acute consecutivă hemotoraxului masiv și hemopericardului prin plagă înjunghiată toracică cu interesare pericardică și cardiacă.

Aspectul și topografia leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii lor cel mai probabil prin lovire activă cu corp tăietor-înțepător.

Examenul toxicologic efectuat pe eșantioane recoltate de la cadavru a evidențiat o alcoolemie de 0,95 g‰.

Sângele victimei aparține grupei sanguine 0.

Decesul poate data din 4 septembrie 2011.

În drept, s-a constatat că fapta inculpatului S.G. care la data de 4 septembrie 2011, la ora 19:50-20:00 în timp ce se afla în loc public, în prezența mai multor persoane, pe fondul stării de tulburare provocată de victima H.C.R., prin amenințarea de către acesta cu moartea asupra surorii sale, S.F., l-a deposedat pe acesta de cuțitul pe care îl avea asupra sa, aplicându-i o lovitură cu cuțitul în zona pieptului, lovitură în urma căreia victima a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzute de art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, părțile civile H.R.A. și H.C. și inculpatul S.G.

Procurorul a invocat netemeinicia hotărârii sub aspectul greșitei rețineri a scuzei provocării, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., arătând că victima nu a realizat nici o acțiune care să inducă temeri reale și serioase că va uza de cuțit sau spray.

Părțile civile au criticat hotărârea atât pe latură penală, invocând greșita reținere a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., cât și pe latură civilă, privind cuantumul despăgubirilor.

Inculpatul a invocat critici de nelegalitate și netemeinicie, respectiv faptul că în mod nelegal prima instanță i-a respins cererea privind aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., iar pedeapsa este prea mare în raport de împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, în starea de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Prima instanță a apreciat ca întemeiat în parte apelul declarat de inculpat și ca neîntemeiate apelurile declarate de procuror și părțile civile.

Cu referire la critica inculpatului privind neaplicarea art. 320

1

C. proc. pen. s-a reținut că prima instanță a procedat corect, în concordanță cu prevederile art. 320

1

alin. (8) C. proc. pen., în raport de împrejurarea că inculpatul a solicitat să dea declarație în care nu a expus aceeași situație de fapt reținută în actul de sesizare, astfel că instanța a declanșat cercetarea judecătorească administrând nemijlocit probe.

S-au apreciat însă, ca întemeiate, criticile inculpatului sub aspectul individualizării pedepsei, concluzionându-se că circumstanțele reale și personale ale inculpatului nu justifică aplicarea unui spor de pedeapsă.

Criticile parchetului și ale părților civile au fost respinse, constatându-se că situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță, iar despăgubirile materiale și morale acordate au fost corect evaluate.

În consecință Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 155 din 1 noiembrie 2012, a admis apelul declarat de inculpatul S.G., desființând în parte sentința primei instanțe.

Rejudecând, a înlăturat sporul de 2 ani închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 14 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin aceeași decizie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și părțile civile H.R.A. și H.C.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, părțile civile H.R.A. și H.C. și inculpatul S.G.

Parchetul, reiterând criticile formulate în apel, a invocat greșita reținere a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., motivând că victima nu a îndeplinit nici un act care să poată fi interpretat în sensul că ar fi pus în pericol valori fundamentale ocrotite de legea penală, în speță viața martorei S.F., mai ales că scandaluri asemănătoare mai avuseseră loc între cei doi, fără alte consecințe.

Părțile civile nu au formulat în scris nicio motivare a recursului și, deși legal citate, nici nu s-au prezentat în instanță pentru susținerea orală a acestuia.

Inculpatul, de asemenea, a reiterat criticile formulate în apel, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. cu referire că în mod nelegal prima instanță i-a respins cererea privind aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., precum și cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. privind individualizarea pedepsei, solicitând reducerea acesteia.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât sub aspectul criticilor formulate de recurenți, cât și conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Cu referire la recursul declarat de parchet, privind greșita reținere a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.), Înalta Curte apreciază că nu este fondat.

Chiar dacă, așa cum s-a susținut și de reprezentantul Ministerului Public nu exista nici un atac și datele cauzei conduc la concluzia că victima H.C.R. nu a intenționat decât să sperie și să intimideze, sub aspectul circumstanței atenuante a provocării interesează îndeosebi poziția psihică a inculpatului și modul în care el s-a raportat la fapta victimei. Faptul că victima H.C.R., după ce a proferat injurii și amenințări la adresa numitei S.F., scoțând din borsetă, pentru a-și întări amenințările un cuțit și un spray paralizant, nu le-a folosit de îndată, nu s-a năpustit asupra acesteia, nu a folosit spray-ul paralizant după ce fost deposedat de cuțit, trăgându-se înapoi câțiva pași și imediat ce a fost înjunghiat a pus mâinile la piept și a fugit acreditează ideea susținută de procuror că victima nu intenționa să demareze un atac, ci să o învețe o lecție pe S.F., ca aceasta, știindu-i de frică, să nu-i pună piedici în realizarea dorințelor sale de a se vedea cu minora H.A.E. și de a o lua atunci când dorea.

Pentru a se reține circumstanța atenuantă a provocării, nu este suficient ca victima să aibă o comportare injurioasă sau amenințătoare; pentru incidența art. 73 lit. b) C. pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată ca gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea de infracțiuni.

Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existența unei puternice tulburări sau emoții se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificație.

Constată instanța că sunt îndeplinite aceste condiții, victima H.C.R., care, potrivit declarațiilor martorilor nu se bucura de o bună reputație și avea o constituție fizică robustă, promovând o acțiune de amenințare gravă, dorind ca persoanele de față să se teamă de el. Inculpatul S.G. este și el cunoscut cu antecedente penale pentru o infracțiune de violență gravă, însă rapiditatea și violența cu care el a acționat dovedesc că fapta sa este o reacție la atitudinea victimei care a tulburat atmosfera de familie, prin injurii și cuvinte indecente, prin atitudinea amenințătoare a acesteia care a scos un cuțit în prezența rudelor sale, printre care și copii, a amenințat cu moartea pe sora sa, în contextul general anterior în care H.C.R. nu se afla la primul conflict cu S.F. La aprecierea poziției psihice a inculpatului instanța are în vedere că anterior faptei, inculpatul era liniștit, nu se afla personal în conflict cu victima, dar că avea cunoștință despre obișnuitele scandaluri provocate de aceasta cu privire la exercitarea drepturilor sale părintești.

Ceea ce este important în cauza de față, este natura și intensitatea ripostei inculpatului care, în contextul amintit, a înțeles sa acționeze tot în mod violent, dar într-o manieră vădit disproporționat de gravă în raport cu gravitatea pericolului creat prin acțiunile de amenințare promovate de victimă. În atare context, inculpatul a surprins victima din spate, i-a prins mâna și i-a răsucit-o, aplicându-i imediat o lovitură de cuțit în zona pieptului, în timp ce aceasta se afla în retragere.

Prin urmare, corect s-a constatat că inculpatul S.G. a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de provocarea venită din partea victimei, produsă prin amenințare cu moartea însoțită de înarmarea cu un cuțit și cu un spray paralizant, mai ales asupra surorii sale, aspect ce determina reținerea în favoarea lui a circumstanței atenuante a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpat acesta invocă, într-o primă critică, greșita respingere a cererii sale de aplicare a art. 320

1

C. proc. pen. (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.).

Critica nu este fondată, Înalta Curte reținând că prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 320

1

alin. (8) C. proc. pen., respingând cererea inculpatului de fi judecat în procedura simplificată.

Din datele dosarului rezultă că inculpatul a consimțit să dea declarații în cauză, după ce i s-a pus în vedere că se poate prevala de dreptul la tăcere iar, dacă dorește să dea declarație, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Pentru a beneficia de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., inculpatul trebuia să arate că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și dorește ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În declarația pe care a dat-o în primă instanță inculpatul nu numai că nu a recunoscut toate circumstanțele de comitere a faptei prezentate în rechizitoriu, dar a prezentat o ipoteză faptică ce impunea, în versiunea sa, reținerea legitimei apărări, astfel că, în mod corect prima instanță a apreciat că este necesară efectuarea cercetării judecătorești și administrarea de probe pentru a se stabili dacă, într-adevăr, inculpatul a acționat într-o situație ce atrage înlăturarea răspunderii penale.

Nici cea de-a doua critică formulată de inculpat, privind individualizarea pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.) nu este fondată.

În apel s-a reevaluat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, înlăturându-se sporul de 2 ani închisoare stabilit de prima instanță, acesta având de executat pedeapsa de 14 ani închisoare, cuantum pe care Înalta Curte îl apreciază ca fiind corespunzător, raportat la gravitatea faptei și circumstanțele producerii acesteia, reținându-se o culpă de 70% în comiterea faptei în sarcina inculpatului.

Cât privește recursurile declarate de părțile civile, acestea nu au invocat nici un motiv de casare și nici Înalta Curte, evaluând hotărârea conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. nu reține nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a soluției.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile formulate în cauză.

Conform art. 385

16

, art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru inculpat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat și recurentele părți civile vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, de părțile civile H.R.A. și H.C. și de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 155 din 1 noiembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 6 septembrie 2011 la 15 mai 2013.

Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 200 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2013.