ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2938/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2938/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 120 din 19 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5841/99/2012 al

Tribunalului Iași a fost respinsă, ca nefondată, cererea de rejudecare după

extrădare cu privire la sentința penală nr. 529 din 17 septembrie 2008

pronunțată în Dosarul nr. 1661/99/2007 al Tribunalului Iași, modificată si

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 663 din 22 februarie 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, cerere formulată de condamnatul H.S.G.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat condamnatul la plata sumei

de 1.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru

a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin

sentința penală nr. 529 din 17 septembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 1661/99/2007

al Tribunalului Iași s-a dispus condamnarea inculpatului H.S.G., pentru

săvârșirea infracțiunilor de:

-

tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art. 20 C. pen. și

art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. c)) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.

a), b), e) C. pen. pe durata de 3 ani;

-

„lipsire de libertate în mod în mod ilegal”, prev. și ped. de art. 189 alin. (1)

și (2) C. pen., la pedeapsa închisorii de 7 ani;

-

„omor calificat

”

, prev. și ped. de art. 174-175 alin.

(1) lit. c)) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a), b), e) C.

pen. pe durata de 6 ani;

-

„intrare și ieșire dintr-un stat străin prin trecerea ilegală a frontierei

acestuia”, prev. și ped. de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001

(modificată și completată), la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) și a art.35 alin.(3) C. pen., s-au

contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea

mai severă de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în

interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a), b), e) C. pen. pe durata

de 6 ani.

S-a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata și în condițiile art. 71

alin. (1), (2) C. pen.

În

baza art.350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării dispusă împotriva

inculpatului prin încheierea din 22 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul

Iași în Dosarul nr. 11979/2005, definitivă.

În

baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. pen. și a art. 17 alin. (1), (3) C. proc.

pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească

copiilor minori ai victimei, cu titlu de despăgubiri, următoarele sume:

-

câte 5.535.000 lei (ROL) pentru minorii H.V.F., H.L., H.A., calculată pentru

perioada august 2000 - iulie 2003, sume ce vor fi actualizate la data efectivă

a plății acestora în raport de indicele de inflație;

-

suma de 5.835.000 lei (ROL) pentru H.M., calculată pentru perioada august 2000

- august 2003, sumă ce va fi actualizată la data efectivă a plății acesteia în

raport de indicele de inflație.

A

fost obligat inculpatul să plătească minorilor H.V.F., H.L., H.A., S. (fostă

H.) M. cu titlu de daune morale câte 100.000.000 lei (ROL), sumă ce va fi

actualizată la data efectivă a plății în raport de indicele de inflație.

S-a

constatat că ceilalți moștenitori legali ai victimei (H.M., H.S.N., H.C., H.I.,

H.C.) nu s-au constituit părți civile în cauză.

În

baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului cu

titlu de cheltuieli judiciare suma de 5.000.000 lei (ROL).

Pentru

a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Până

în luna august 2000, inculpatul H.S.G. a locuit împreună cu ambii părinți -

H.V. și H.M. - precum și cu ceilalți copii ai acestora, în sat Săveni, corn.

Gropnița, jud. Iași, iar în iulie-august 2001 a plecat în străinătate, fără a

mai reveni în țară.

În

locuința părinților săi, a asistat la numeroase certuri născute între aceștia,

și care se finalizau, de cele mai multe ori cu violențe fizice și psihice a

căror victimă era mama sa.

Aceste

conflicte erau inițiate de tatăl său care, pe fondul consumului de băuturi

alcoolice, îi reproșa soției sale că întreține relații extraconjugale, iar de

mai multe ori inculpatul a intervenit în apărarea mamei acesteia.

În

seara zilei de 20 mai 2000, între părinții săi a izbucnit un nou conflict,

generat tot de tatăl său care consumase băuturi alcoolice. Inculpatul nu se

afla în locuință însă, fiind chemat de la prietenul său H.D. de către una

dintre surori.

Intervenind

și de această dată și intrând în conflict cu tatăl său, inculpatul i-a aplicat

acestuia multe lovituri, cu un ciocan, în zona capului și a toracelui, după

care, cu ajutorul bunicului său, F.P., l-a legat cu o funie de mâini și de

picioare, i-a pus un căluș în gură și l-a aruncat și închis într-un beci, fără

scară de ieșire. Victima, reușind să iasă singură din beci, a doua zi dimineață

s-a deplasat la locuința martorei A.L. - sora sa, a primit îngrijiri și haine

de la cumnatul său, A.N., și a fost transportat la Spitalul de Neurochirurgie

Iași, fiind internat în perioada 21 mai 2000 - 7 iunie 2000 - cu diagnosticul

de „Poli-traumatism - fractură deschisă cu înfundare parental stg.; fracturi

costale 3-5 stg. și 8-9 dr., contuzii pumn și antebraț bilateral, contuzii umăr

stâng - drept, aspect ce rezultă din foaia de observație clinică aflată la

dosar.

După

circa 2 luni de zile, respectiv pe la jumătatea lunii august 2000, datorită

unor certuri violente consumate între părinții săi, inculpatul a aplicat

tatălui său, cu o bărdiță, mai multe lovituri în zona capului, dar și în zona

toracică, provocându-i alte leziuni și agravându-le pe cele anterioare, context

în care s-a produs decesul acestuia. în aceeași noapte, inculpatul a legat

victima cu mâinile la spate, cu o funie, deplasând-o în beciul din curte, iar

la câteva zile a îngropat-o în grădina casei, lângă o glugă de coceni.

Atât

rudele victimei cât și cetățenii din sat au aflat de la inculpat și mama sa că

victima este plecată în Israel, la muncă, unde mai lucrase și anterior anului

2000.

În

cursul anului 2001 în luna iulie - august inculpatul însoțit de martorul D.D.

și B.P. a plecat în Serbia, iar de aici a trecut de mai multe ori, în mod

fraudulos, pe teritoriul Greciei.

La

data de 28 mai 2003 pe baza denunțului făcut de martorul L.G. și sora victimei

- A.L. - organele de urmărire penală au descoperit cadavrul victimei în curtea

locuinței.

Raportul

de constatare medico-legală (necropsie) din 4 iunie 2003 emis de I.M.L. Iași

sub nr. 733/ C din 22 septembrie 2003, a concluzionat că: moartea lui H.V. a

fost de cauză violentă și s-a datorat traumatismului cranian și traumatismului

toracic; aspectul și localizarea soluțiilor de continuitate de la nivelul

scheletului pledează pentru producerea lor cel mai probabil printr-un mecanism

de lovire activă pentru fracturile extremității cefalice și de comprimare

toraco-abdominală pentru fracturile de la nivelul scheletului toracic.

De

asemenea, s-a stabilit că întrucât cadavrul a fost înhumat, iar adipoceara este

instalată și în viscere și este generalizată, se poate aprecia că au trecut

circa trei ani de la deces.

În

timpul anchetei penale, pe baza declarațiilor martorilor audiați la 29 mai 2003

- A.L. - sora victimei și A.N. - cumnatul victimei s-a stabilit că în cursul

anului 2000, anterior decesului,victima H.V. a fost internată la Spitalul de Neurochirurgie

din Iași, pentru traumatisme cauzate de fiul său, H.S.G., aspect reliefat în

raportul de constatare medico-legală nr. 733/ C din 22 septembrie 2003.

Astfel,

raportul de constatare medico-legală din 22 februarie 2007 întocmit de I.M.L.

Iași, prin examinarea documentației medicale (F.O. nr. 7214 emisă de spitalul

menționat mai sus) privind pe victima H.V., a concluzionat că: la data de 21

mai 2000 aceasta a prezentat fractură deschisă cu înfundare parietală stg.

tratată chirurgical cu defect osos restant, fracturi costale C3-C5 stg. și

C8-C9 dr., tumefacții și echimoze; leziunile au putut fi produse prin loviri cu

mijloace și corpuri contondente și pot data din 21 mai 2000; a necesitat 30-35

zile îngrijiri medicale pentru vindecare; leziunile au fost de natură să pună

în primejdie viața victimei.

Situația

de fapt reținută de instanță este pe deplini demonstrată de următoarele probe:

declarațiile martorului L.G., H.M., A.L. și A.N., L.I., G.G., H.E., H.D. și A.,

procesul verbal de cercetare la locul faptei, planșe fotografice, acte

medico-legale emise de I.M.L. Iași.

Apărările

inculpatului formulate în scris și oral de apărătorul ales, în sensul de a se

dispune achitarea sa, în baza art. 10 lit. c)) C. proc. pen. nu vor fi primite

de instanță, în cauză existând probe certe și directe și indirecte ce susțin,

fără dubiu, săvârșirea de către acesta în contextul descris mai sus a faptelor

pentru care este judecat.

Relevante

sunt în acest sens declarațiile martorului L.G., ascultat în ambele etape

procesuale , din care rezultă că în cursul lunii mai, într-o zi, martora H.M.

i-a cerut să-l dezgroape pe soțul ei, H.V., și să-l transporte din curtea

locuinței într-un alt loc sau să dea cadavrul pe o apă, făcându-i promisiuni că

îi va oferi pentru aceasta bani și bunuri. Cu această ocazie, martora i-a spus

că fiul ei, H.S. l-ar fi omorât, și că tot atunci a fost condus de aceasta în

grădina casei spre a-i arăta locul unde a fost îngropată victima. în aceeași

noapte s-a deplasat la locuința numitei A.L. - sora victimei - căreia i-a

relatat aspectele aflate despre uciderea fratelui său, iar a doua zi, ambii

s-au prezentat la postul de poliție spre a face denunțul.

Din

aceleași declarații rezultă că la data de 28 mai 2003 martorul s-a prezentat la

postul de poliție Gropnița unde a denunțat faptul că în ziua anterioară, numita

H.M., în vârstă de 47 de ani, din aceeași localitate, i-ar fi propus să o ajute

să dezgroape cadavrul soțului ei, H.V., care se afla îngropat în grădina

locuinței acesteia și să-l transport într-un alt loc, la marginea satului unde

să-l îngroape din nou, fără să se afle despre aceasta.

Totodată,

martorul a declarat că în același context, a aflat de la H.M. că soțul ei a

decedat în vara anului 2000, când, pe fondul unui scandal, fiul ei H.S.G., i-a

aplicat mai multe lovituri cu un topor în cap tatălui său, aspecte ce rezultă

și din procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de procuror la

data de 28 mai 2003.

Martorul

a declarat și că mai înainte de dispariția victimei, a văzut-o cu un braț

fracturat dar nu cunoaște în ce împrejurări s-a produs acea fractură. De

asemenea, a declarat că, H.M. i-a spus că soțul ei a fost bătut mai întâi de

H.D., zis „T.

”

și apoi că a fost omorât de fiul ei, H.S.G.

care l-a și îngropat.

În

baza acestui denunț, organul de urmărire penală, deplasându-se la locuința

indicată de martor, în prezența martorilor asistenți D.D. și L.I., au

descoperit prin săparea terenului ce era acoperit cu gunoi la 15 m față de

locuință, în partea de sud, lângă o glugă de coceni, la o adâncime de 1,10 m,

cadavrul mumifiat al unei persoane de sex masculin, întins pe partea dreaptă cu

piciorul drept flexat sub cel stâng, având brațele legate la spate cu o funie

cu grosimea de 1 cm și lungimea de 3 m.

După

aspectul fizic și îmbrăcămintea de pe corp (un tricou de culoare deschisă cu

dungi orizontale albastre, care era ridicat până în dreptul pieptului, o

pereche de blugi de culoare albastră și pantofi negri cu șireturi în picioare)

s-a stabilit că acel cadavru aparține numitului H.V., în vârstă de 48 de ani.

Audiată

în faza urmăririi penale, la data de 29 mai 2003 (a doua zi după descoperirea

cadavrului în condițiile sus-arătate), dar și la data de 5 februarie 2007,

martora H.M. a declarat că în luna iunie 2000 în locuința sa a avut loc un

conflict generat de victimă care, pe fondul consumului de alcool, i-a aplicat o

lovitură în stomac cu o sticlă de țuică. în timp ce încerca să fugă spre

locuința tatălui său - F.P. (decedat) - a fost prinsă de victimă și dusă într-o

magazie unde a fost lovită din nou cu pumnii, timp în care a ajuns acasă și

fiul lor H.S.G.. Victima a intrat în conflict și cu fiul său, H.S.G., care

intervenea de fiecare dată între cei doi, făcându-i reproșuri acestuia că

întreține relații intime cu ea.

În

acest context, inculpatul i-a aplicat lovituri victimei cu un ciocan, în zona

capului, după care, împreună cu F.P. - tatăl martorei, l-a legat cu o funie și

l-a aruncat într-un beci închis apoi cu un capac.

Victima

a reușit să iasă singură din beci, a doua zi, fiind internată în spital.

În

cursul lunii august, într-una din zile, victima a inițiat un nou conflict, tot

pe fondul consumului de băuturi alcoolice, lovind-o pe martoră, iar între cei

doi a intervenit inculpatul.

Martora

a declarat că victima era într-o stare avansată de ebrietate, că a încercat

să-l lovească pe inculpat cu o sapă, dar care i-a fost luată din mână de acesta

din urmă și rezemată de un gard. A văzut că în timp ce victima îi făcea

aceleași reproșuri inculpatului, acesta din urmă a luat o bărdiță de lângă

pragul ușii bucătăriei cu care i-a aplicat o singură lovitură, cu muchia, la

nivelul feței sau capului. în urma loviturii, victima a căzut pe o parte, în

fața ușii, pe trotuar, s-a ridicat apoi singură, dar nu foarte repede. Martora

a fugit spre locuința tatălui său, F.P., și privind în urmă, a văzut cum cei

doi se loveau reciproc, răcnind unul la celălalt, au intrat apoi în bucătăria

casei unde continuau să se lovească, iar după circa un sfert de oră, l-a văzut

pe inculpat ieșind din curtea locuinței.

Revenind

în locuința sa, între orele 20:30 - 21:00, a găsit victima pe un pat, întinsă

pe partea stângă a corpului, horcăind.

Martora

a revenit în locuință și la ora 1:00 găsind victima în același loc și în

aceeași poziție, iar inculpatul era plecat de acasă.

A

doua zi, dimineața, pe la orele 6:00, a revenit din nou în locuință, constatând

că victima nu se mai afla în bucătărie, ci numai inculpatul, care dormea.

În

aceeași dimineață, martora a coborât în beci unde a găsit victima pe pământ,

întinsă pe spate, cu mâinile legate la spate cu o funie. După trei-patru zile,

martora a văzut că trupul victimei nu mai era în beci, aflând ulterior de la

inculpat că îngropase victima în curtea casei, într-un loc unde strângeau

resturile de furaje de la animale.

În

cursul judecății, martora, luând cunoștință de dispozițiile art. 80 C. proc.

pen. a refuzat să facă declarații, precizând însă că le menține pe cele

anterioare din faza urmăririi penale (fila 239).

Martora

A.L. - sora victimei - a declarat că în noaptea de 27 - 28 mai 2003, pe la

orele 24:30 – 1:00, a venit la locuința sa martorul L.G. de la care a aflat că

fratele ei a fost omorât de fiul său - H.S.G. și că este îngropat în curtea

casei precum și că H.M. îi ceruse ajutorul pentru a-l dezgropa și transporta

într-un alt loc.

Martora

a declarat și că în cursul lunii iunie 2000, fratele ei, H.V. a venit la

locuința sa, având capul spart, urme de lovituri pe tot corpul iar pe mâini

sfoară și sârmă.

Victima

i-a povestit, în prezența soțului ei - A.N., că a fost lovit cu o sapă în cap,

de fiul său H.S.G., apoi l-a băgat în beci, că i s-a pus un căluș în gură, a

fost legat de mâini și de picioare. în aceeași zi victima a fost transportată

la spital, fiind ajutat de martorul A.N.

Martorul

A.N. cumnatul victimei a declarat că în ziua de 21 mai 2000 a venit la locuința

sa H.V. - având mâinile legate în față cu o sfoară și cu un material sintetic

de perdea, îmbrăcămintea plină de paie, murdară de sânge și mult sânge în zona

capului și vânătăi vizibile în zona toracică, și acuzând dureri insuportabile.

De

la victimă a aflat că în seara zilei de 20 mai a fost bătută în locuința sa de

către fiul său, H.S.G., legată și aruncată în beci,fără scară de ieșire, că ușa

de acces a fost închisă și acoperită cu o plapumă pentru a nu se auzi

strigătele și cu saci de grâu, că a reușit să iasă din acel beci în dimineața

următoare. în aceeași zi, martorul a transportat victima la dispensarul din

comuna Gropnița, apoi internată la Spitalul de Neurochirurgie Iași.

Din

declarațiile martorilor menționați rezultă și că victima H.V. nu au mai fost

văzută la domiciliu și în sat, iar inculpatul și mama sa H.M. le-au relatat

celor din comunitate că acesta este plecat la muncă în Israel.

Din

aceleași declarații rezultă și că inculpatul a părăsit țara în anul 2001,

aspect confirmat și de declarația martorului D.D. Astfel martorul a declarat că

în luna iulie - august 2001, împreună cu inculpatul și cu B.P. au părăsit

România, prezentând pașapoarte la ieșire din țară, plecând la lucru în Serbia,

iar după cea două luni de zile au trecut ilegal frontiera de stat a Greciei,

plătind pentru aceasta câte 70 mărci germane unei persoane ce le-a asigurat

pătrunderea pe teritoriul acestui stat. Martorul a relatat și că în mai multe

rânduri au trecut în mod fraudulos de pe teritoriul Serbiei în Grecia, iar în

ianuarie 2002 inculpatul se afla încă în această țară.

Până

la revenirea sa în tară, martorul a avut discuții cu inculpatul în legătură cu

dispariția în condiții suspecte a tatălui său, acesta din urmă însă nu a exprimat

nici o opinie în sensul infirmării acestora, afirmând că dorește să rămână în

continuare în Grecia, la muncă, pentru a-și ajuta familia.

Cum

analiza coroborată a tuturor declarațiilor martorilor audiați în cauză și

actele medico-legale aflate la dosarul cauzei răstoarnă prezumția legală de

nevinovăție, instanța a reținut vinovăția inculpatului.

În

raport de toate aceste aspecte, instanța a constatat că, în drept, activitatea

infracțională desfășurată de inculpat realizează conținutul constitutiv al următoarelor

infracțiuni:

-

tentativă de „omor calificat

”

, prev. și ped. de art. 20

C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. - constând în aceea

că la data de 20 mai 2000, i-a aplicat tatălui său H.V., mai multe lovituri, cu

corpuri contondente în zona capului și toracelui, cauzându-i leziuni corporale

ce au necesitat pentru vindecare 45-50 zile îngrijiri medicale și care, prin

ele însele și la data producerii lor i-au pus victimei viața în primejdie;

-

lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. (2) C. pen.

- constând în aceea că după lovirea victimei la data de 20 mai 2000, împreună

cu F.P. a imobilizat-o și a aruncat-o într-un beci, fără scară de ieșire;

-

omor calificat prev. și ped. de art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. constând

în aceea că în cursul lunii august 2000, a aplicat tatălui său cu corpuri

contondente numeroase lovituri în zona capului și toracelui, cauzându-i leziuni

corporale care au determinat decesul acestuia;

-

intrarea și ieșirea dintr-un stat străin, prin trecerea ilegală a frontierei

acestuia prev. și ped. de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 (cu

modificările și completările ulterioare) constând în aceea că în intervalul

august 2001 - ianuarie 2002 a pătruns în mod fraudulos în mai multe rânduri pe

teritoriul Greciei, fără a avea viză de intrare în această țară.

Faptele

de mai sus au fost săvârșite în stare de concurs real făcându-se în cauză

aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen.

Tratamentul

sancționator a fost stabilit în raport de criteriile prescrise de art. 72 C.

pen., respectiv: natura și gravitatea deosebită a faptelor, urmările acestora,

limitele de pedeapsă prevăzute în fiecare text sancționator aplicabil în speță,

calitatea de infractor primar al inculpatului, dar și conduita avută de acesta

ulterior săvârșirii faptelor.

Astfel

s-au aplicat inculpatului pedepse cu închisoare al căror cuantum va fi stabilit

la limita minimului special prevăzut de fiecare text sancționator.

În

conformitate cu art. 65 alin. (2) C. pen., s-au aplicat inculpatului, pe lângă

pedepsele principale stabilite pentru infracțiunile prev. de art. 174-175 C.

pen., și pedepse complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., ce vor fi executate în condițiile

și în limitele arătate de art. 53 alin. (2) lit. a) și art. 66 C. pen.

Potrivit

ar. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) cu art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit

pedepsele stabilite mai sus, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai severă

de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 6 ani.

S-a

aplicat inculpatului, în raport de natura și gravitatea deosebită a faptelor,

pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a), b) C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen.

Urmare

sancțiunilor aplicate, în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută măsura

arestării preventive dispusă împotriva inculpatului prin încheierea din 22

decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 11979/2005.

Cu

privire la latura civilă a cauzei, s-au reținut următoarele:

După

victima H.V. au rămas ca moștenitori legali soția sa, H.M., și copiii săi,

între care și minorii H.F., H.L., H.A., și H.M.

În

ce privește pe copiii minori ai victimei, ținând seama de aspectul că

reprezentantul lor legal, H.M., nu a exercitat acțiunea civilă în numele și

pentru aceștia, instanța s-a pronunțat din oficiu potrivit art. 17 alin. (3) C.

proc. pen..

Ținând

seama de aspectul că primii trei minori primesc pensie de urmaș după victimă

începând cu data 28.07.2003 - aspect ce rezultă din adresa nr. 22668 din 24

martie 2008, emisă de Casa Județeană de pensii Iași (fila 285) având în vedere

și aspectul că în perioada cuprinsă între august 2000 - iulie 2003 aceștia au

fost lipsiți de contribuția materială lunară pe care ar fi adus-o victima la

întreținerea lor, instanța constată că se impune despăgubirea acestora, în

condițiile art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ.,

astfel că va fi obligat inculpatul să plătească fiecăruia câte 5.535.000 lei

(ROL) cu titlu de daune materiale calculate pentru perioada menționată în

raport de salariul minim brut pe țară stabilit prin actele normative emise în

această materie în vigoare pentru anii 2000 -2003.

Au

fost acordate daune materiale acestora doar până la momentul încasărilor

pensiilor de urmaș nu și ulterior acestui moment, deoarece sumele încasate cu

acest titlu depășesc cuantumul contribuției lunare pe care ar fi alocat-o

victima pentru fiecare dintre ei, dacă ar fi trăit, astfel cum rezultă din

analiza comparativă a datelor înserate în adresa menționată și salariul minim

brut pe țară garantat în plată stabilit de actele normative în materie pentru

anii 2003, 2004 etc.

Apreciind

că decesul victimei a cauzat acestora și un prejudiciu moral constând în

suferințele de natură psihică la care au fost expuși prin dispariția tatălui

său prin condițiile reținute mai sus, instanța a obligat pe inculpat și la

plata a câte 100 milioane lei (ROL) cu titlu de daune morale, sume ce vor fi

actualizate la data efectivă a plății în raport de indicele de inflație.

În

ce privește pe soția victimei, instanța a constatat că nu a emis pretenții

materiale sau morale în cauză. De asemenea, instanța a constatat că în calitate

de curator special al fiilor săi majori H.S.L., H.C., H.C., H.I. și H.A. -

desemnată prin dispoziția nr. 2989 din 14 decembrie 2007 (fila 289) emisă de

primarul comunei Gropnița, jud. Iași deoarece aceștia prezintă afecțiuni de

natură psihică, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei

(filele 92 și urm.) - aceasta nu a emis pretenții în cauză.

Prin

decizia penală nr. 136 din 03 noiembrie 2009, Curtea de Apel Iași a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, a desființat în parte

hotărârea Tribunalului Iași, în sensul aplicării unui spor de pedeapsa de 1 an

și 6 luni închisoare la pedeapsa rezultantă, inculpatul urmând să execute

pedeapsa unică de 16 ani și 6 luni închisoare.

Prin

aceeași decizie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul H.S.G.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:

În

scopul aflării adevărului și pentru a lămuri cauza sub toate aspectele de fapt

și de drept, în apel au fost audiați martorii H.M. (fila 82), soția victimei F.E.

(fila 87), soacra victimei P.A. (fila 98), cumnata soției victimei, E.C. (fila

119), mătușa soției victimei, A.L. (fila 149) - sora victimei și L.G. (fila 240

dosar instanța de fond, A.L. (fila 242 dosar tribunal) au fost audiați și la

instanța de fond.

H.M.,

mama inculpatului a susținut de această dată că, autorul omorului este tatăl

său F.P., decedat la 14 octombrie 2006, ar fi aflat acest lucru abia în

momentul când F.P. i-a cerut să se ducă la L.G. pentru ca să dezgroape

cadavrul.

În

prima declarație pe care a dat-o la Parchetul de pe lângă tribunal (f. 55 u.p.)

H.M. ar fi ascuns acest lucru de teama tatălui său dar a relatat detaliat ce

s-a întâmplat în acea zi a lunii august 2000, în jurul orelor 16:00 – 17:00, cu

referire la încăierarea dintre inculpat și victimă și la momentul când

inculpatul a lovit victima cu bărdița în cap, atunci când aceasta s-a repezit

spre inculpat, refuzând „să se liniștească” așa cum îi solicitase inculpatul.

Singurul

martor ocular a fost soția victimei, care a dat declarații în faza de urmărire

penală și în apel.

Este

adevărat că, în situația unor infracțiuni consumate în familie, de cele mai

multe ori, martorii direcți sunt implicați emoțional, fiind rude cu victima sau

autorul ca și în speța de față.

De

aceea, declarațiile acestor martori trebuie evaluate cu atenție și apreciate în

contextul întregului probatoriu administrat, în considerarea disp. art. 63

alin. (1

1

) C. proc. pen.

Versiunea

prezentată de martora H.M. în faza apelului - la instanța de fond aceasta

refuzând să dea declarații - a încercat a fi acreditată și de martorii P.A., F.E.

și E.C. - toate rude directe ale mamei inculpatului - pentru a susține apărarea

inculpatului.

Astfel,

F.E., soacra victimei a susținut că „ a văzut” când soțul său F.P. împreună cu C.

și C., copii victimei au „omorât-o în bătaie”, pe aceasta.

P.A.

a susținut că F.P. i-ar fi „mărturisit” înainte cu vreo trei zile înainte de a

muri că el l-a omorât pe V.H. și a ascuns acest lucru „ de rușine”. Martora nu

face referire la vreun alt participant la uciderea lui H.V., dar susține că cei

patru copii cu dizabilități ai familiei H. pe care îi denumește „ handicapați

psihic

”

nu sunt agresivi, sunt extrem de liniștiți;

F.P. era bătrân și bolnav.

E.C.,

mătușa soției victimei, relatează că era de față când F.P. înainte de a muri „a

mărturisit” că împreună cu C.H., unul dintre copiii victimei ar fi omorât-o pe

aceasta. în apel, s-a încercat audierea ca martor a lui H.C., dar din cauza

stării de sănătate a acestuia nu s-a reușit acest lucru el având probleme de

percepție, de comunicare.

Declarațiile

acestor martori nu se coroborează în contextul întregului probatoriu

administrat în cauză.

Astfel,

dacă martora H.M. îl indică ca autor al omorului pe tatăl său, F.P., F.E., mama

sa, susține că a văzut că au participat și C. și C., doi dintre copiii familiei

H.

Și

între declarațiile martorilor E.C. și P.A., care au asistat la momentul când

F.P., s-a mărturisit înainte de a muri, există diferențe cu privire la

participanții la uciderea lui H.V.

Din

coroborarea întregului probator al dosarului rezultă că între inculpat și

victimă se consumau adeseori violențe , în contextul mai sus descris, când

inculpatul intervenea pentru a-l liniști pe tatăl său care era deosebit de

violent. La fel s-a întâmplat și în luna mai 2000 și ulterior în august 2000

când inculpatul i-a aplicat multiple lovituri victimei care a și decedat.

Ulterior,

atât inculpatul cât și mama sa au lansat zvonul că H.V. este plecat la muncă în

străinătate, iar inculpatul a părăsit teritoriul României.

Martorul

L.G. a relatat constant faptul că H.M. i-ar fi spus că fiul său S.G. l-a omorât

pe V. și i-ar fi cerut să dezgroape cadavrul, oferindu-i un vițel.

Apărarea

inculpatului care a încercat să acrediteze faptul că F.P. este autorul, este

nesusținută, toate probele indicându-l pe inculpat ca autorul faptei de omor.

Nici

celelalte critici aduse de inculpat hotărârii nu sunt întemeiate.

Referindu-ne

la infracțiunea prev. de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 relevantă

este declarația martorului D.D. (fila 339) audiat atât la urmărirea penală cât

și la instanța de fond, în care precizează că a plecat în străinătate împreună

cu inculpatul H. în august 2001.

Din

Serbia „au trecut clandestin în Grecia pentru că nu aveau viză și au fost

expulzați, apoi au revenit clandestin în această țară”.

Este

adevărat că, ulterior, România a devenit țară membră U.E., dar Legea nr.

248/2005, privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în

străinătate nu dispune pentru trecut, ci numai pentru viitor, așa încât nici

această critică nu poate fi primită de instanță.

Instanța

de fond a argumentat cuantumul despăgubirilor civile acordate părților civile,

măsuri pentru care, incidente fiind dispozițiile art. 17 alin. (3) C. proc.

pen., acțiunea civilă se exercită din oficiu.

Caracterul

daunelor materiale cuvenite părții civile până la momentul acordării pensiilor

de urmaș, a fost stabilit în raport cu salariul minim pe economie așa cum a

evoluat acesta în conformitate cu legislația în materie, din perioada

2000-2003.

Și

daunele morale au fost judicios evaluate, impunându-se o reparație a

prejudiciului nepatrimonial cauzat copiilor minori.

În

ce privește apelul Parchetului acesta este fondat doar sub ultimul aspect

invocat și anume aplicarea unui spor de pedeapsă, pentru a se da eficiență

pluralității infracționale sub forma concursului de infracțiuni.

În

ce privește pedepsele aplicate inculpatului, se con stată că au fost corect

apreciate criteriile prev. de art. 72 C. pen., instanța de fond raportându-se

judicios acestora și ținând cont atât de cauzele ce agravează răspunderea

penală cât și de cele care o atenuează.

Împrejurările

în care inculpatul a comis faptele, comportamentul anterior al victimei dar și

al inculpatului - aspecte relevate și de martorii audiați în apel - sunt

argumente ce justifică cuantumul pedepselor aplicate inculpatului care răspund

cerințelor impuse de art. 52 C. pen.

Așa

fiind, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va fi admis apelul

Parchetului doar sub aspectul sporului de pedeapsă ce se impune a fi aplicat,

având în vedere pluralitatea infracțională sub forma concursului de

infracțiuni.

Prin

decizia penală nr. 663 din 22 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, s-a a admis recursul declarat de inculpatul H.S.G., s-a

casat în parte hotărârea Tribunalului Iași și decizia Curții de Apel Iași numai

în ceea ce privește latura penală a cauzei, în sensul că s-a dispus, în temeiul

disp. art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. pen., încetarea

procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr.

112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002, întrucât a intervenit prescripția

răspunderii penale.

Au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:

Dispozițiile

art. 124 C. pen. care reglementează instituția prescripției speciale arată că

prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă

termenul de prescripție prevăzut de art. 122 C. pen. este depășit cu încă

jumătate.

Dispozițiile

art. 1 alin (1) din O.U.G. nr. 112/2001 privind sancționarea unor fapte

săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără

cetățenie domiciliate în România, aprobată prin Legea nr. 252/2002 prevăd că :

„intrarea sau ieșirea dintr-un stat străin prin trecerea ilegală a frontierei

acestuia, săvârșită de către un cetățean român sau de o persoană fără cetățenie

domiciliată pe teritoriul României, constituie infracțiune și se pedepsește cu

închisoare de la 3 luni la 2 ani”. Infracțiunea prevăzută de acest articol are

o pedeapsă de maxim 2 ani închisoare iar dispozițiile art. 122 lit. d) C. pen.

prevăd că termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când

legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un

an, dar care nu depășește 5 ani.

În

raport cu data săvârșirii infracțiunii, potrivit declarației mamei

inculpatului, martora H.M., dată în 29 mai 2003 în fața organelor de urmărire

penala, fila 51 verso dosar UP. Vol. 1 Nr. 1483/P/2006 inculpatul „a plecat la

muncă în Grecia în luna iulie 2001”. De asemenea, aceiași martoră H.M. a

declarat, la data de 5 februarie 2007, fila 57 dosar U.P. nr. 1483/P/2006 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, că în luna iulie

2001, „H.S.G. a plecat din țară cu o călăuză , D.D. și Paul Budău”.

Potrivit

declarațiilor martorului D.D., (fila 339 dosar fond și fila 73 dosar U.P nr

1483/P/2006 vol. 1) acesta a declarat că a plecat împreună cu inculpatul în

luna august 2001 cu un autocar din București în Serbia, unde au muncit, iar

după 2 luni de zile, au trecut fraudulos granița în Grecia cu ajutorul unei

călăuze pentru că nu aveau viză de tranzit pe teritoriul acestei țări.

De

la momentul ultimului act considerat fiind data săvârșirii faptei când

inculpatul a părăsit teritoriul României respectiv, luna august 2001, potrivit

declarațiilor martorului D.D. termenul de prescripție s-a împlinit în luna

martie 2009.

Prescripția

răspunderii penale fiind o cauză care a stins raportul juridic de conflict,

născut prin săvârșirea de către inculpatul H.S.G. a infracțiunii prevăzută de

art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, ca urmare a nerealizării lui în

termenul de 7 ani și 6 luni termen prevăzut de lege, s-a stins răspunderea

penală, constând în stingerea dreptului statului de a stabili răspunderea

penală și de a aplica pedeapsa stabilită prin sentința penală nr. 529 din 17

septembrie 2008 a Tribunalului Iași, secția penală, și menținută prin decizia

nr. 136 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori, stingându-se totodată obligația inculpatului H.S.G. de a mai

suporta consecințele săvârșirii acestei infracțiunii.

Instanța

de apel trebuia să constate intervenită prescripția răspunderii penale pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001

și dispunerea reindividualizării pedepselor pentru fiecare dintre celelalte

trei infracțiuni în parte săvârșite de către inculpatul H.S.G.

Înalta

Curte a constatat că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt,

reținând în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. și

art. 174-art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., condamnându-1 la pedeapsa de 8 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b), e), C. pen. pe durata de 3 ani; săvârșirea infracțiunii de

lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută și pedepsită de art. 189 alin.

(1) și (2) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare; săvârșirea infracțiunii de

omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen.,

la pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe durata de 6 ani;

Din

declarațiile martorei A.L. din data de 29 mai 2003 și 05 februarie 2007 filele

68, 69 dosar UP nr. 1483/P/2006, din data de 03 martie 2008, fila 242 Dosar nr.

1661/99/2007 al Tribunalului Iași, secția penală, declarația din data de 27

octombrie 2009, fila 149 Dosar nr. 1661/99/99/2007 al Curții de Apel București,

secția penală, și A.N. din data de 22 februarie 2007 fila 88 dosar UP nr.

143/P/2006 și la data de 03 martie 2008, fila 244 Dosar nr. nr. 1661/99/2007 al

Tribunalului Iași, secția penală, a rezultat că în ziua de 27/ 28 mai 2000

orele 24:30-01:00 rezultă că, numitul H.V. s-a prezentat la domiciliul

acestora, fiind lovit la cap, legat la mâini cu sârmă și sfoară și plin de

sânge spunând că a fost bătut de fiul său H.S.G. și a fost încuiat în beci

nefiind lăsat să iasă, de către acesta, însă în cursul nopții a reușit să fugă.

Ulterior

acestui incident, a doua zi, victima H.V. a fost condusă de către A.N. la

spitalul de neurochirurgie din Iași unde a fost internat o lună de zile,

fiindu-i eliberat un certificat medical pe care martorul l-a văzut dar al cărui

conținut nu-l poate preciza.

Aceste

relatări rezultă și din declarațiile martorei H.M., soția victimei date în faza

de urmărire penală, aceasta afirmând că la ieșirea din spital a victimei a

precizat că a venit la domiciliul comun cu capul bandajat solicitându-i

acesteia suma de 700.00 lei pentru a plăti perioada de îngrijiri medicale

acordate de către spitalul din Iași, reproșându-i martorei și fiului lor, H.S.G.

că datorită lor a trebuit să se interneze în spital amenințând-o pe aceasta și

pe fiul său că-i va omori pentru suferințele pricinuite.

H.M.

a declarat că în luna august 2000 înainte de „Sfânta Măria” ca urmare a unui

incident asemănător, între ea și soțul său, acesta aflându-se sub consumul

excesiv de băuturi alcoolice, i-a adresat injurii și violențe verbale și

fizice, și drept urmare fiul lor H.S.G. a intervenit, lovindu-o pe victimă cu o

„bărdiță” în zona capului, următoarele acte de violență desfășurându-se în

imobilul comun în zona bucătăriei, momente la care martora nu a asistat

personal întrucât a fugit, de frică la tatăl său F.P. relatându-i incidentul

creat și care se afla în curs la domiciliul acestora. Aceasta a părăsit

domiciliul comun revenind la intervale de timp de câteva ore găsindu-l pe soțul

său pe patul din bucătărie, ulterior în beciul casei apreciind că este decedat,

după care nu l-a mai văzut nicăieri, iar Ia solicitarea sa, fiul său, H.S.G.

i-a relatat acesteia că l-a omorât pe tatăl său și l-a îngropat în grădina din

spatele domiciliului.

Ulterior

în faza cercetării judecătorești în fața instanței de apel aceasta și-a

schimbat depozițiile spunând că tatăl acesteia, F.P., decedat în anul 2006, l-a

omorât pe soțul său însă nu a destăinuit acest lucru pentru că îi era frică de

tatăl său. Și din conținutul depozițiilor martorelor E.C., mătușa soției

victimei, P.A., cumnata soției victimei, F.E., mama soției victimei, date în

fața instanței de apel rezultă că autorul decesului victimei H.V., este F.P.

tatăl soției victimei.

Declarația

martorului L.G. dată în faza de U.P la data de 28 mai 2003, fila 59-66 dosar

U.P. nr. 1483/P/2006, și cea din data de 27 octombrie 2009, fila 150 dosar

apel, relevă constant că H.M. a venit personal la domiciliul sau rugându-l să-l

dezgroape pe soțul acesteia care se află îngropat în spatele casei sale, și „să

dea cadavrul pe o apă”, de moartea victimei H.V. fiind vinovat fiul ei, H.S.G.

Față

de aceste împrejurări, Înalta Curte a constatat că fapta inculpatului din ziua

de 27/ 28 mai 2000 de a a-i aplica tatălui său H.V. lovituri repetate cu pumnii

și picioarele în zone vitale respectiv zona toracelui și a capului cu

intensitate deosebită și cu obiecte vulnerante folosite, având aptitudinea de a

produce decesul victimei punând în primejdie viața victimei, cu consecința unor

leziuni grave pentru viața victimei, conducând la acordarea de îngrijiri

medicale, potrivit Raportului de constatare medico legală nr. 2200/278 din 22

februarie 2007 întocmit de I.M.L. lași prin examinarea documentației medicale

(F.O nr. 7214 emisă de Spitalul menționat anterior) de la data 21 mai 2000-07

iunie 2000 și a necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, având

în vedere și relațiile preexistente între cei doi fiind tată și fiu și

violențele desfășurate în mod reciproc de-a lungul timpului, constituie

convingerea Înaltei Curți că sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 20 rap. ia art. 174-175 alin. (1)

lit. c) C. pen.

Împrejurarea

că în aceiași zi de 27/ 28 mai 2000, inculpatul împreună cu F.P., în prezent

decedat, bunicul inculpatului l-au încuiat pe tatăl inculpatului, H.V., în

beciul locuinței de domiciliu, legându-l la mâini și picioare cu o sârmă și

sfoară și fiindu-i pus în gură și un căluș, persoana vătămată fiind lipsită de

libertate fizică și de posibilitatea de a se deplasa și acționa în conformitate

cu propria voință întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută și pedepsită de disp. art. 189 C.

pen.

Fapta

inculpatului din luna august 2000 de a-i aplica tatălui său H.V. lovituri

repetate cu pumnii și picioarele în zone vitale respectiv zona toracelui și a

capului cu intensitate deosebită și cu obiecte vulnerante folosite respectiv cu

o bărdiță, conducând la decesul victimei H.V. constituie elementele

constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de disp. art. 174-175 alin. (1) lit.

c) C. pen.

Vinovăția

inculpatului și încadrarea juridică a acestor trei fapte a fost corect reținută

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și cercetare

judecătorească prin prisma scopului urmărit de inculpat și conturat de

ansamblul tuturor acțiunilor acestuia.

În

aceste condiții, cum instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu

realitatea, hotărârea fiind întemeiată pe o apreciere corectă a probelor, Înalta

Curte a constatat că nu poate fi reținut cazul de casare prev. de art.385

9

pct. 18 C. proc. pen., referitor la eroarea gravă de fapt care a avut drept

consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare iar solicitarea

inculpatului, în sensul pronunțării unei hotărâri de achitare a sa în temeiul

art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 20 rap. la 174-175 alin.

(1) lit. c) C. pen., art. 189 C. pen., art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen.,

nu este fondată.

Cum

vinovăția inculpatului rezultă, cu certitudine, din probele administrate de organele

judiciare, s-a apreciat că solicitarea de achitare, pentru infracțiunile

săvârșite nu este fondată.

S-a

mai reținut că, în prezenta cauză, instanța de fond a făcut o corectă

individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului

acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate întocmai

criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.

Înalta

Curte a constatat ca nu este fondat nici motivul de recurs circumscris cazului

de casare prev. de art.385

9

pct. 10 C. proc. pen.

S-a

reținut că afirmațiile inculpatului în sensul că declarațiile martorilor A.L.

și A.N. sunt subiective și nu se coroborează cu celelalte probe din dosar și

declarațiile mamei sale H.M., care la urmărire penală a declarat că îl

recunoaște pe fiul său inculpatul H.S.G. ca fiind autorul faptei, iar ulterior

aceasta a refuzat să dea declarație în fata instanței de fond, susținând că își

menține declarațiile date la urmărire penală revenind în apel cu o nouă

declarație susținând că autorul faptei este F.P., nu trebuiau luate în

considerare, întrucât din pricina loviturilor pricinuite de către agresiunile

suferite de la soțul său aceasta are probleme medicale multiple nu pot fi

primite de Înalta Curte. Declarațiile martorei H.M. date în faza de urmărire

penală se coroborează și cu declarațiile martorului L.G. care a fost rugat de

către soția victimei să-l dezgroape pe soțul său al cărui cadavru se află în

curtea casei și în baza al cărui denunț a început cercetarea penală.

Revenirea

ulterioară cu declarații noi ale martorei H.M. și cu cele ale martorelor E.C.,

mătușa soției victimei, P.A., cumnata soției victimei, F.E., mama soției

victimei, date în fața instanței de apel din care rezultă că autorul decesului

victimei H.V., este F.P. tatăl soției victimei, nu pot fi reținute de înalta

Curte, atâta vreme cât pe parcursul cercetării judecătorești la instanța de

fond și Ia urmărirea penală nu s-a susținut aceste lucru, declarațiile acestora

modificându-se ulterior intervenirii decesului numitului F.P., pentru acesta

nemaintervenind răspunderea penală.

Nu

au fost reținute de către Înalta Curte nici declarațiile, autentificate de

către un notar public, din data de 30 noiembrie 2009 și respectiv, 08 decembrie

2009 depuse în fața instanței de recurs ale martorilor H.A., H.F. și H.L., din

conținutul cărora rezultă că tatăl lor, victima era o persoană violentă iar la

momentul săvârșirii faptei respectiv 13-15 august 2000 aceștia nu se aflau

acasă fiind plecați într-o excursie la Cacica, însă, când au revenit acasă au

aflat că tatăl lor este plecat în străinătate să muncească, iar ulterior

fratele lor, H.C. le-a spus că tatăl lor este mort, autorul faptei fiind

bunicul lor F.P., din același considerent prezentat anterior, precum și

împrejurarea că la instanța de apei s-a încercat audierea martorului H.C., dar

ca urmare a deficiențelor medicale a acestuia nu a putut fi audiat.

Din

adresa nr. 386014 din 04 mai 2010 emisă de M.A.I. - Inspectoratul de Poliție al

Județului Iași - Serviciul de Investigații Criminale a rezultat că persoana

condamnată H.S.G. se sustrage de la executarea mandatului de executare a

pedepsei și a fost dat în urmărire internațională prin Ordinul Biroului

Național Interpol cu nr. 64638/ AD.

La

data de 08 martie 2010 împotriva condamnatului H.S.G. a fost emis Mandatul

European de Arestare nr. 6/2010 și în baza căruia condamnatul a fost

identificat și arestat în Creta, Grecia, unde a fost încarcerat la data de

25.05.2012.

Din

adresa nr. 385246 din 14 iunie 2012 emisă de M.A.I. Serviciul de Investigații

Criminale, rezultă că H.S.G. sa fost extrădat din Grecia în favoarea României

la data de 08 iunie 2012 și a fost introdus în C.R.A.P. București.

Prin

cererea înregistrată la data de 12 iunie 2012 sub nr. 5841/99/2012 pe rolul

Tribunalului Iași petentul condamnat H.S.G. a solicitat admiterea cererii de

rejudecare după extrădare întrucât cauza penală a fost judecată în lipsa sa, el

fiind plecat în străinătate unde muncea legal și nu a avut cunoștință despre

existența procesului penal.

Prin

încheierea de ședință din 17 iulie 2012, pentru considerentele expuse, s-a

dispus în baza art. 522

1

C. proc. pen. cu referire la art. 403 alin.

(3) C. proc. pen. admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare

formulată de petentul condamnat H.S.G., privind sentința penală nr. 529 din 17

septembrie 2008 a Tribunalului Iași, modificată și rămasă definitivă prin

decizia penală 663 din 22 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală.

Prin

încheierea de ședință din 15 ianuarie 2013 s-a respins cererea de suspendare a

executării pedepsei aplicata inculpatului H.S.G., prin sentința penala nr. 529

din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Iași, modificată și rămasă definitivă

prin decizia penală 663 din 22 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală.

În

rejudecare, s-a procedat potrivit dispozițiilor art. 69 și următoarele C. proc.

pen. la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în

proces-verbal separat și atașata la dosarul cauzei.

În

probațiune s-a încuviințat și s-a procedat la reaudierea părților vătămate

H.M., H.A., H.F., H.L., S.M. și a martorilor propuși de acuzare prin

rechizitoriu și a celor propuși în apărare de către inculpat, numiții H.A.,

H.M., H.D., H.A., G.G., L.I., L.G., A.L., A.N., H.E., C.M., C.I., L.M., R.I. și

D.D.

Pentru

părțile vătămate majore aflate în imposibilitate de a-și apăra interesele

datorită capacității de exercițiu restrânse, datorate încadrării în categoria

persoanelor cu handicap, instanța a desemnat un apărător din oficiu.

Analizând

actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Procedura

reglementată de art. 522

1

C. proc. pen. urmărește asigurarea

dreptului efectiv la apărare al inculpatului judecat în lipsă, cu respectarea

garanțiilor procedurale instituite de art.6 CEDO. Fiind o reluare a unei

judecăți definitive, la cererea persoanei condamnate în lipsă, prin uzitarea

dispozițiilor art. 522

1

C. proc. pen. se va tinde fie la răsturnarea

probatoriului privind situația de fapt si vinovăția stabilite, fie la atenuarea

răspunderii penale prin administrarea de dovezi de natura a conduce instanța de

rejudecare la o alta concluzie in privința tratamentului sancționator aplicat

în primul cadru procesual.

Or,

în cauza, probatoriile administrate cu ocazia rejudecării cauzei nu au fost de

natură de a înlătura sau a modifica situația de fapt și vinovăția inculpatului H.S.G.

stabilite prin sentința penală 529 din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Iași,

modificată și rămasă definitivă prin decizia penală 663 din 22 februarie 2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (expuse in extenso

anterior).

Inculpatul,

prin declarația dată în fața instanței, a tins la înlăturarea acuzelor aduse,

prin prezentarea unei alte situații de fapt cu privire la evenimentele din

datele de 20 mai 2000, respectiv din luna august 2000. Astfel inculpatul a

arătat că a aflat de hotărârea de condamnare în anul 2010 când a primit un

telefon de la sora sa S.M. care i-a spus că a fost condamnat la 16 ani

închisoare.

Relativ

la faptele din luna mai 2000, inculpatul declară că în perioada respectivă

lucra împreună cu tatăl său la o construcție în corn. Rediu, jud. Iași și,

datorită faptului că nu a fost plătit suficient a părăsit acea lucrare și a

încercat să-și găsească de lucru în Iași.

Când

a revenit acasă în corn. Gropnița a aflat de la frații săi că tatăl lor este

internat în spital întrucât a fost bătut de către mama sa și de bunicul său,

F.P., inculpatul menționând că ambii săi părinți erau consumatori de băuturi

alcoolice iar între ei se consumau deseori violente fizice.

Susține

inculpatul că nu era acasă când s-a externat tatăl său, și nici nu l-a întrebat

ulterior pe acesta despre incidentul care a determinat spitalizarea sa.

începând cu sfârșitul lunii iulie și până în septembrie susține inculpatul că a

lucrat în Bârlad, împreună cu doi colegi, la o construcție la care a și locuit

întreag