ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2938/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 120 din 19 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5841/99/2012 al Tribunalului Iași a fost respinsă, ca nefondată, cererea de rejudecare după extrădare cu privire la sentința penală nr. 529 din 17 septembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 1661/99/2007 al Tribunalului Iași, modificată si rămasă definitivă prin decizia penală nr. 663 din 22 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cerere formulată de condamnatul H.S.G. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat condamnatul la plata sumei de 1.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 529 din 17 septembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 1661/99/2007 al Tribunalului Iași s-a dispus condamnarea inculpatului H.S.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art. 20 C. pen. și art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. c)) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a), b), e) C. pen. pe durata de 3 ani; - „lipsire de libertate în mod în mod ilegal”, prev. și ped. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., la pedeapsa închisorii de 7 ani; - „omor calificat ” , prev. și ped.

de art. 174-175 alin. (1) lit. c)) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a), b), e) C. pen. pe durata de 6 ani; - „intrare și ieșire dintr-un stat străin prin trecerea ilegală a frontierei acestuia”, prev. și ped. de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 (modificată și completată), la pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) și a art.35 alin.(3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai severă de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a), b), e) C. pen. pe durata de 6 ani.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen. În baza art.350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării dispusă împotriva inculpatului prin încheierea din 22 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 11979/2005, definitivă. În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. pen. și a art. 17 alin. (1), (3) C. proc.

pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească copiilor minori ai victimei, cu titlu de despăgubiri, următoarele sume: - câte 5.535.000 lei (ROL) pentru minorii H.V.F., H.L., H.A., calculată pentru perioada august 2000 - iulie 2003, sume ce vor fi actualizate la data efectivă a plății acestora în raport de indicele de inflație; - suma de 5.835.000 lei (ROL) pentru H.M., calculată pentru perioada august 2000 - august 2003, sumă ce va fi actualizată la data efectivă a plății acesteia în raport de indicele de inflație. A fost obligat inculpatul să plătească minorilor H.V.F., H.L., H.A., S. (fostă H.) M. cu titlu de daune morale câte 100.000.000 lei (ROL), sumă ce va fi actualizată la data efectivă a plății în raport de indicele de inflație.

S-a constatat că ceilalți moștenitori legali ai victimei (H.M., H.S.N., H.C., H.I., H.C.) nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 5.000.000 lei (ROL). Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Până în luna august 2000, inculpatul H.S.G. a locuit împreună cu ambii părinți - H.V. și H.M. - precum și cu ceilalți copii ai acestora, în sat Săveni, corn. Gropnița, jud. Iași, iar în iulie-august 2001 a plecat în străinătate, fără a mai reveni în țară. În locuința părinților săi, a asistat la numeroase certuri născute între aceștia, și care se finalizau, de cele mai multe ori cu violențe fizice și psihice a căror victimă era mama sa.

Aceste conflicte erau inițiate de tatăl său care, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, îi reproșa soției sale că întreține relații extraconjugale, iar de mai multe ori inculpatul a intervenit în apărarea mamei acesteia. În seara zilei de 20 mai 2000, între părinții săi a izbucnit un nou conflict, generat tot de tatăl său care consumase băuturi alcoolice. Inculpatul nu se afla în locuință însă, fiind chemat de la prietenul său H.D. de către una dintre surori. Intervenind și de această dată și intrând în conflict cu tatăl său, inculpatul i-a aplicat acestuia multe lovituri, cu un ciocan, în zona capului și a toracelui, după care, cu ajutorul bunicului său, F.P., l-a legat cu o funie de mâini și de picioare, i-a pus un căluș în gură și l-a aruncat și închis într-un beci, fără scară de ieșire.

Victima, reușind să iasă singură din beci, a doua zi dimineață s-a deplasat la locuința martorei A.L. - sora sa, a primit îngrijiri și haine de la cumnatul său, A.N., și a fost transportat la Spitalul de Neurochirurgie Iași, fiind internat în perioada 21 mai 2000 - 7 iunie 2000 - cu diagnosticul de „Poli-traumatism - fractură deschisă cu înfundare parental stg.; fracturi costale 3-5 stg. și 8-9 dr., contuzii pumn și antebraț bilateral, contuzii umăr stâng - drept, aspect ce rezultă din foaia de observație clinică aflată la dosar. După circa 2 luni de zile, respectiv pe la jumătatea lunii august 2000, datorită unor certuri violente consumate între părinții săi, inculpatul a aplicat tatălui său, cu o bărdiță, mai multe lovituri în zona capului, dar și în zona toracică, provocându-i alte leziuni și agravându-le pe cele anterioare, context în care s-a produs decesul acestuia.

în aceeași noapte, inculpatul a legat victima cu mâinile la spate, cu o funie, deplasând-o în beciul din curte, iar la câteva zile a îngropat-o în grădina casei, lângă o glugă de coceni. Atât rudele victimei cât și cetățenii din sat au aflat de la inculpat și mama sa că victima este plecată în Israel, la muncă, unde mai lucrase și anterior anului 2000. În cursul anului 2001 în luna iulie - august inculpatul însoțit de martorul D.D. și B.P. a plecat în Serbia, iar de aici a trecut de mai multe ori, în mod fraudulos, pe teritoriul Greciei. La data de 28 mai 2003 pe baza denunțului făcut de martorul L.G. și sora victimei - A.L. - organele de urmărire penală au descoperit cadavrul victimei în curtea locuinței.

Raportul de constatare medico-legală (necropsie) din 4 iunie 2003 emis de I.M.L. Iași sub nr. 733/ C din 22 septembrie 2003, a concluzionat că: moartea lui H.V. a fost de cauză violentă și s-a datorat traumatismului cranian și traumatismului toracic; aspectul și localizarea soluțiilor de continuitate de la nivelul scheletului pledează pentru producerea lor cel mai probabil printr-un mecanism de lovire activă pentru fracturile extremității cefalice și de comprimare toraco-abdominală pentru fracturile de la nivelul scheletului toracic. De asemenea, s-a stabilit că întrucât cadavrul a fost înhumat, iar adipoceara este instalată și în viscere și este generalizată, se poate aprecia că au trecut circa trei ani de la deces.

În timpul anchetei penale, pe baza declarațiilor martorilor audiați la 29 mai 2003 - A.L. - sora victimei și A.N. - cumnatul victimei s-a stabilit că în cursul anului 2000, anterior decesului,victima H.V. a fost internată la Spitalul de Neurochirurgie din Iași, pentru traumatisme cauzate de fiul său, H.S.G., aspect reliefat în raportul de constatare medico-legală nr. 733/ C din 22 septembrie 2003. Astfel, raportul de constatare medico-legală din 22 februarie 2007 întocmit de I.M.L. Iași, prin examinarea documentației medicale (F.O. nr. 7214 emisă de spitalul menționat mai sus) privind pe victima H.V., a concluzionat că: la data de 21 mai 2000 aceasta a prezentat fractură deschisă cu înfundare parietală stg.

tratată chirurgical cu defect osos restant, fracturi costale C3-C5 stg. și C8-C9 dr., tumefacții și echimoze; leziunile au putut fi produse prin loviri cu mijloace și corpuri contondente și pot data din 21 mai 2000; a necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale pentru vindecare; leziunile au fost de natură să pună în primejdie viața victimei. Situația de fapt reținută de instanță este pe deplini demonstrată de următoarele probe: declarațiile martorului L.G., H.M., A.L. și A.N., L.I., G.G., H.E., H.D. și A., procesul verbal de cercetare la locul faptei, planșe fotografice, acte medico-legale emise de I.M.L. Iași. Apărările inculpatului formulate în scris și oral de apărătorul ales, în sensul de a se dispune achitarea sa, în baza art. 10 lit. c)) C. proc.

pen. nu vor fi primite de instanță, în cauză existând probe certe și directe și indirecte ce susțin, fără dubiu, săvârșirea de către acesta în contextul descris mai sus a faptelor pentru care este judecat. Relevante sunt în acest sens declarațiile martorului L.G., ascultat în ambele etape procesuale , din care rezultă că în cursul lunii mai, într-o zi, martora H.M. i-a cerut să-l dezgroape pe soțul ei, H.V., și să-l transporte din curtea locuinței într-un alt loc sau să dea cadavrul pe o apă, făcându-i promisiuni că îi va oferi pentru aceasta bani și bunuri. Cu această ocazie, martora i-a spus că fiul ei, H.S. l-ar fi omorât, și că tot atunci a fost condus de aceasta în grădina casei spre a-i arăta locul unde a fost îngropată victima.

în aceeași noapte s-a deplasat la locuința numitei A.L. - sora victimei - căreia i-a relatat aspectele aflate despre uciderea fratelui său, iar a doua zi, ambii s-au prezentat la postul de poliție spre a face denunțul. Din aceleași declarații rezultă că la data de 28 mai 2003 martorul s-a prezentat la postul de poliție Gropnița unde a denunțat faptul că în ziua anterioară, numita H.M., în vârstă de 47 de ani, din aceeași localitate, i-ar fi propus să o ajute să dezgroape cadavrul soțului ei, H.V., care se afla îngropat în grădina locuinței acesteia și să-l transport într-un alt loc, la marginea satului unde să-l îngroape din nou, fără să se afle despre aceasta. Totodată, martorul a declarat că în același context, a aflat de la H.M.

că soțul ei a decedat în vara anului 2000, când, pe fondul unui scandal, fiul ei H.S.G., i-a aplicat mai multe lovituri cu un topor în cap tatălui său, aspecte ce rezultă și din procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de procuror la data de 28 mai 2003. Martorul a declarat și că mai înainte de dispariția victimei, a văzut-o cu un braț fracturat dar nu cunoaște în ce împrejurări s-a produs acea fractură. De asemenea, a declarat că, H.M. i-a spus că soțul ei a fost bătut mai întâi de H.D., zis „T. ” și apoi că a fost omorât de fiul ei, H.S.G. care l-a și îngropat. În baza acestui denunț, organul de urmărire penală, deplasându-se la locuința indicată de martor, în prezența martorilor asistenți D.D.

și L.I., au descoperit prin săparea terenului ce era acoperit cu gunoi la 15 m față de locuință, în partea de sud, lângă o glugă de coceni, la o adâncime de 1,10 m, cadavrul mumifiat al unei persoane de sex masculin, întins pe partea dreaptă cu piciorul drept flexat sub cel stâng, având brațele legate la spate cu o funie cu grosimea de 1 cm și lungimea de 3 m. După aspectul fizic și îmbrăcămintea de pe corp (un tricou de culoare deschisă cu dungi orizontale albastre, care era ridicat până în dreptul pieptului, o pereche de blugi de culoare albastră și pantofi negri cu șireturi în picioare) s-a stabilit că acel cadavru aparține numitului H.V., în vârstă de 48 de ani. Audiată în faza urmăririi penale, la data de 29 mai 2003 (a doua zi după descoperirea cadavrului în condițiile sus-arătate), dar și la data de 5 februarie 2007, martora H.M.

a declarat că în luna iunie 2000 în locuința sa a avut loc un conflict generat de victimă care, pe fondul consumului de alcool, i-a aplicat o lovitură în stomac cu o sticlă de țuică. în timp ce încerca să fugă spre locuința tatălui său - F.P. (decedat) - a fost prinsă de victimă și dusă într-o magazie unde a fost lovită din nou cu pumnii, timp în care a ajuns acasă și fiul lor H.S.G.. Victima a intrat în conflict și cu fiul său, H.S.G., care intervenea de fiecare dată între cei doi, făcându-i reproșuri acestuia că întreține relații intime cu ea. În acest context, inculpatul i-a aplicat lovituri victimei cu un ciocan, în zona capului, după care, împreună cu F.P. - tatăl martorei, l-a legat cu o funie și l-a aruncat într-un beci închis apoi cu un capac.

Victima a reușit să iasă singură din beci, a doua zi, fiind internată în spital. În cursul lunii august, într-una din zile, victima a inițiat un nou conflict, tot pe fondul consumului de băuturi alcoolice, lovind-o pe martoră, iar între cei doi a intervenit inculpatul. Martora a declarat că victima era într-o stare avansată de ebrietate, că a încercat să-l lovească pe inculpat cu o sapă, dar care i-a fost luată din mână de acesta din urmă și rezemată de un gard. A văzut că în timp ce victima îi făcea aceleași reproșuri inculpatului, acesta din urmă a luat o bărdiță de lângă pragul ușii bucătăriei cu care i-a aplicat o singură lovitură, cu muchia, la nivelul feței sau capului. în urma loviturii, victima a căzut pe o parte, în fața ușii, pe trotuar, s-a ridicat apoi singură, dar nu foarte repede.

Martora a fugit spre locuința tatălui său, F.P., și privind în urmă, a văzut cum cei doi se loveau reciproc, răcnind unul la celălalt, au intrat apoi în bucătăria casei unde continuau să se lovească, iar după circa un sfert de oră, l-a văzut pe inculpat ieșind din curtea locuinței. Revenind în locuința sa, între orele 20:30 - 21:00, a găsit victima pe un pat, întinsă pe partea stângă a corpului, horcăind. Martora a revenit în locuință și la ora 1:00 găsind victima în același loc și în aceeași poziție, iar inculpatul era plecat de acasă. A doua zi, dimineața, pe la orele 6:00, a revenit din nou în locuință, constatând că victima nu se mai afla în bucătărie, ci numai inculpatul, care dormea. În aceeași dimineață, martora a coborât în beci unde a găsit victima pe pământ, întinsă pe spate, cu mâinile legate la spate cu o funie.

După trei-patru zile, martora a văzut că trupul victimei nu mai era în beci, aflând ulterior de la inculpat că îngropase victima în curtea casei, într-un loc unde strângeau resturile de furaje de la animale. În cursul judecății, martora, luând cunoștință de dispozițiile art. 80 C. proc. pen. a refuzat să facă declarații, precizând însă că le menține pe cele anterioare din faza urmăririi penale (fila 239). Martora A.L. - sora victimei - a declarat că în noaptea de 27 - 28 mai 2003, pe la orele 24:30 – 1:00, a venit la locuința sa martorul L.G. de la care a aflat că fratele ei a fost omorât de fiul său - H.S.G. și că este îngropat în curtea casei precum și că H.M. îi ceruse ajutorul pentru a-l dezgropa și transporta într-un alt loc.

Martora a declarat și că în cursul lunii iunie 2000, fratele ei, H.V. a venit la locuința sa, având capul spart, urme de lovituri pe tot corpul iar pe mâini sfoară și sârmă. Victima i-a povestit, în prezența soțului ei - A.N., că a fost lovit cu o sapă în cap, de fiul său H.S.G., apoi l-a băgat în beci, că i s-a pus un căluș în gură, a fost legat de mâini și de picioare. în aceeași zi victima a fost transportată la spital, fiind ajutat de martorul A.N. Martorul A.N. cumnatul victimei a declarat că în ziua de 21 mai 2000 a venit la locuința sa H.V. - având mâinile legate în față cu o sfoară și cu un material sintetic de perdea, îmbrăcămintea plină de paie, murdară de sânge și mult sânge în zona capului și vânătăi vizibile în zona toracică, și acuzând dureri insuportabile.

De la victimă a aflat că în seara zilei de 20 mai a fost bătută în locuința sa de către fiul său, H.S.G., legată și aruncată în beci,fără scară de ieșire, că ușa de acces a fost închisă și acoperită cu o plapumă pentru a nu se auzi strigătele și cu saci de grâu, că a reușit să iasă din acel beci în dimineața următoare. în aceeași zi, martorul a transportat victima la dispensarul din comuna Gropnița, apoi internată la Spitalul de Neurochirurgie Iași. Din declarațiile martorilor menționați rezultă și că victima H.V. nu au mai fost văzută la domiciliu și în sat, iar inculpatul și mama sa H.M. le-au relatat celor din comunitate că acesta este plecat la muncă în Israel. Din aceleași declarații rezultă și că inculpatul a părăsit țara în anul 2001, aspect confirmat și de declarația martorului D.D.

Astfel martorul a declarat că în luna iulie - august 2001, împreună cu inculpatul și cu B.P. au părăsit România, prezentând pașapoarte la ieșire din țară, plecând la lucru în Serbia, iar după cea două luni de zile au trecut ilegal frontiera de stat a Greciei, plătind pentru aceasta câte 70 mărci germane unei persoane ce le-a asigurat pătrunderea pe teritoriul acestui stat. Martorul a relatat și că în mai multe rânduri au trecut în mod fraudulos de pe teritoriul Serbiei în Grecia, iar în ianuarie 2002 inculpatul se afla încă în această țară. Până la revenirea sa în tară, martorul a avut discuții cu inculpatul în legătură cu dispariția în condiții suspecte a tatălui său, acesta din urmă însă nu a exprimat nici o opinie în sensul infirmării acestora, afirmând că dorește să rămână în continuare în Grecia, la muncă, pentru a-și ajuta familia.

Cum analiza coroborată a tuturor declarațiilor martorilor audiați în cauză și actele medico-legale aflate la dosarul cauzei răstoarnă prezumția legală de nevinovăție, instanța a reținut vinovăția inculpatului. În raport de toate aceste aspecte, instanța a constatat că, în drept, activitatea infracțională desfășurată de inculpat realizează conținutul constitutiv al următoarelor infracțiuni: - tentativă de „omor calificat ” , prev. și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. - constând în aceea că la data de 20 mai 2000, i-a aplicat tatălui său H.V., mai multe lovituri, cu corpuri contondente în zona capului și toracelui, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 45-50 zile îngrijiri medicale și care, prin ele însele și la data producerii lor i-au pus victimei viața în primejdie; - lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped.

de art. 189 alin. (2) C. pen. - constând în aceea că după lovirea victimei la data de 20 mai 2000, împreună cu F.P. a imobilizat-o și a aruncat-o într-un beci, fără scară de ieșire; - omor calificat prev. și ped. de art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. constând în aceea că în cursul lunii august 2000, a aplicat tatălui său cu corpuri contondente numeroase lovituri în zona capului și toracelui, cauzându-i leziuni corporale care au determinat decesul acestuia; - intrarea și ieșirea dintr-un stat străin, prin trecerea ilegală a frontierei acestuia prev. și ped. de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 (cu modificările și completările ulterioare) constând în aceea că în intervalul august 2001 - ianuarie 2002 a pătruns în mod fraudulos în mai multe rânduri pe teritoriul Greciei, fără a avea viză de intrare în această țară.

Faptele de mai sus au fost săvârșite în stare de concurs real făcându-se în cauză aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen. Tratamentul sancționator a fost stabilit în raport de criteriile prescrise de art. 72 C. pen., respectiv: natura și gravitatea deosebită a faptelor, urmările acestora, limitele de pedeapsă prevăzute în fiecare text sancționator aplicabil în speță, calitatea de infractor primar al inculpatului, dar și conduita avută de acesta ulterior săvârșirii faptelor. Astfel s-au aplicat inculpatului pedepse cu închisoare al căror cuantum va fi stabilit la limita minimului special prevăzut de fiecare text sancționator.

În conformitate cu art. 65 alin. (2) C. pen., s-au aplicat inculpatului, pe lângă pedepsele principale stabilite pentru infracțiunile prev. de art. 174-175 C. pen., și pedepse complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., ce vor fi executate în condițiile și în limitele arătate de art. 53 alin. (2) lit. a) și art. 66 C. pen. Potrivit ar. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) cu art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite mai sus, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai severă de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 6 ani.

S-a aplicat inculpatului, în raport de natura și gravitatea deosebită a faptelor, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen. Urmare sancțiunilor aplicate, în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului prin încheierea din 22 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 11979/2005. Cu privire la latura civilă a cauzei, s-au reținut următoarele: După victima H.V. au rămas ca moștenitori legali soția sa, H.M., și copiii săi, între care și minorii H.F., H.L., H.A., și H.M. În ce privește pe copiii minori ai victimei, ținând seama de aspectul că reprezentantul lor legal, H.M., nu a exercitat acțiunea civilă în numele și pentru aceștia, instanța s-a pronunțat din oficiu potrivit art. 17 alin. (3) C. proc.

pen.. Ținând seama de aspectul că primii trei minori primesc pensie de urmaș după victimă începând cu data 28.07.2003 - aspect ce rezultă din adresa nr. 22668 din 24 martie 2008, emisă de Casa Județeană de pensii Iași (fila 285) având în vedere și aspectul că în perioada cuprinsă între august 2000 - iulie 2003 aceștia au fost lipsiți de contribuția materială lunară pe care ar fi adus-o victima la întreținerea lor, instanța constată că se impune despăgubirea acestora, în condițiile art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., astfel că va fi obligat inculpatul să plătească fiecăruia câte 5.535.000 lei (ROL) cu titlu de daune materiale calculate pentru perioada menționată în raport de salariul minim brut pe țară stabilit prin actele normative emise în această materie în vigoare pentru anii 2000 -2003.

Au fost acordate daune materiale acestora doar până la momentul încasărilor pensiilor de urmaș nu și ulterior acestui moment, deoarece sumele încasate cu acest titlu depășesc cuantumul contribuției lunare pe care ar fi alocat-o victima pentru fiecare dintre ei, dacă ar fi trăit, astfel cum rezultă din analiza comparativă a datelor înserate în adresa menționată și salariul minim brut pe țară garantat în plată stabilit de actele normative în materie pentru anii 2003, 2004 etc. Apreciind că decesul victimei a cauzat acestora și un prejudiciu moral constând în suferințele de natură psihică la care au fost expuși prin dispariția tatălui său prin condițiile reținute mai sus, instanța a obligat pe inculpat și la plata a câte 100 milioane lei (ROL) cu titlu de daune morale, sume ce vor fi actualizate la data efectivă a plății în raport de indicele de inflație.

În ce privește pe soția victimei, instanța a constatat că nu a emis pretenții materiale sau morale în cauză. De asemenea, instanța a constatat că în calitate de curator special al fiilor săi majori H.S.L., H.C., H.C., H.I. și H.A. - desemnată prin dispoziția nr. 2989 din 14 decembrie 2007 (fila 289) emisă de primarul comunei Gropnița, jud. Iași deoarece aceștia prezintă afecțiuni de natură psihică, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei (filele 92 și urm.) - aceasta nu a emis pretenții în cauză. Prin decizia penală nr. 136 din 03 noiembrie 2009, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, a desființat în parte hotărârea Tribunalului Iași, în sensul aplicării unui spor de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare la pedeapsa rezultantă, inculpatul urmând să execute pedeapsa unică de 16 ani și 6 luni închisoare.

Prin aceeași decizie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul H.S.G. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: În scopul aflării adevărului și pentru a lămuri cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în apel au fost audiați martorii H.M. (fila 82), soția victimei F.E. (fila 87), soacra victimei P.A. (fila 98), cumnata soției victimei, E.C. (fila 119), mătușa soției victimei, A.L. (fila 149) - sora victimei și L.G. (fila 240 dosar instanța de fond, A.L. (fila 242 dosar tribunal) au fost audiați și la instanța de fond. H.M., mama inculpatului a susținut de această dată că, autorul omorului este tatăl său F.P., decedat la 14 octombrie 2006, ar fi aflat acest lucru abia în momentul când F.P.

i-a cerut să se ducă la L.G. pentru ca să dezgroape cadavrul. În prima declarație pe care a dat-o la Parchetul de pe lângă tribunal (f. 55 u.p.) H.M. ar fi ascuns acest lucru de teama tatălui său dar a relatat detaliat ce s-a întâmplat în acea zi a lunii august 2000, în jurul orelor 16:00 – 17:00, cu referire la încăierarea dintre inculpat și victimă și la momentul când inculpatul a lovit victima cu bărdița în cap, atunci când aceasta s-a repezit spre inculpat, refuzând „să se liniștească” așa cum îi solicitase inculpatul. Singurul martor ocular a fost soția victimei, care a dat declarații în faza de urmărire penală și în apel. Este adevărat că, în situația unor infracțiuni consumate în familie, de cele mai multe ori, martorii direcți sunt implicați emoțional, fiind rude cu victima sau autorul ca și în speța de față.

De aceea, declarațiile acestor martori trebuie evaluate cu atenție și apreciate în contextul întregului probatoriu administrat, în considerarea disp. art. 63 alin. (1 1 ) C. proc. pen. Versiunea prezentată de martora H.M. în faza apelului - la instanța de fond aceasta refuzând să dea declarații - a încercat a fi acreditată și de martorii P.A., F.E. și E.C. - toate rude directe ale mamei inculpatului - pentru a susține apărarea inculpatului. Astfel, F.E., soacra victimei a susținut că „ a văzut” când soțul său F.P. împreună cu C. și C., copii victimei au „omorât-o în bătaie”, pe aceasta. P.A. a susținut că F.P. i-ar fi „mărturisit” înainte cu vreo trei zile înainte de a muri că el l-a omorât pe V.H.

și a ascuns acest lucru „ de rușine”. Martora nu face referire la vreun alt participant la uciderea lui H.V., dar susține că cei patru copii cu dizabilități ai familiei H. pe care îi denumește „ handicapați psihic ” nu sunt agresivi, sunt extrem de liniștiți; F.P. era bătrân și bolnav. E.C., mătușa soției victimei, relatează că era de față când F.P. înainte de a muri „a mărturisit” că împreună cu C.H., unul dintre copiii victimei ar fi omorât-o pe aceasta. în apel, s-a încercat audierea ca martor a lui H.C., dar din cauza stării de sănătate a acestuia nu s-a reușit acest lucru el având probleme de percepție, de comunicare. Declarațiile acestor martori nu se coroborează în contextul întregului probatoriu administrat în cauză.

Astfel, dacă martora H.M. îl indică ca autor al omorului pe tatăl său, F.P., F.E., mama sa, susține că a văzut că au participat și C. și C., doi dintre copiii familiei H. Și între declarațiile martorilor E.C. și P.A., care au asistat la momentul când F.P., s-a mărturisit înainte de a muri, există diferențe cu privire la participanții la uciderea lui H.V. Din coroborarea întregului probator al dosarului rezultă că între inculpat și victimă se consumau adeseori violențe , în contextul mai sus descris, când inculpatul intervenea pentru a-l liniști pe tatăl său care era deosebit de violent. La fel s-a întâmplat și în luna mai 2000 și ulterior în august 2000 când inculpatul i-a aplicat multiple lovituri victimei care a și decedat.

Ulterior, atât inculpatul cât și mama sa au lansat zvonul că H.V. este plecat la muncă în străinătate, iar inculpatul a părăsit teritoriul României. Martorul L.G. a relatat constant faptul că H.M. i-ar fi spus că fiul său S.G. l-a omorât pe V. și i-ar fi cerut să dezgroape cadavrul, oferindu-i un vițel. Apărarea inculpatului care a încercat să acrediteze faptul că F.P. este autorul, este nesusținută, toate probele indicându-l pe inculpat ca autorul faptei de omor. Nici celelalte critici aduse de inculpat hotărârii nu sunt întemeiate. Referindu-ne la infracțiunea prev. de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 relevantă este declarația martorului D.D. (fila 339) audiat atât la urmărirea penală cât și la instanța de fond, în care precizează că a plecat în străinătate împreună cu inculpatul H. în august 2001. Din Serbia „au trecut clandestin în Grecia pentru că nu aveau viză și au fost expulzați, apoi au revenit clandestin în această țară”.

Este adevărat că, ulterior, România a devenit țară membră U.E., dar Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate nu dispune pentru trecut, ci numai pentru viitor, așa încât nici această critică nu poate fi primită de instanță. Instanța de fond a argumentat cuantumul despăgubirilor civile acordate părților civile, măsuri pentru care, incidente fiind dispozițiile art. 17 alin. (3) C. proc. pen., acțiunea civilă se exercită din oficiu. Caracterul daunelor materiale cuvenite părții civile până la momentul acordării pensiilor de urmaș, a fost stabilit în raport cu salariul minim pe economie așa cum a evoluat acesta în conformitate cu legislația în materie, din perioada 2000-2003.

Și daunele morale au fost judicios evaluate, impunându-se o reparație a prejudiciului nepatrimonial cauzat copiilor minori. În ce privește apelul Parchetului acesta este fondat doar sub ultimul aspect invocat și anume aplicarea unui spor de pedeapsă, pentru a se da eficiență pluralității infracționale sub forma concursului de infracțiuni. În ce privește pedepsele aplicate inculpatului, se con stată că au fost corect apreciate criteriile prev. de art. 72 C. pen., instanța de fond raportându-se judicios acestora și ținând cont atât de cauzele ce agravează răspunderea penală cât și de cele care o atenuează. Împrejurările în care inculpatul a comis faptele, comportamentul anterior al victimei dar și al inculpatului - aspecte relevate și de martorii audiați în apel - sunt argumente ce justifică cuantumul pedepselor aplicate inculpatului care răspund cerințelor impuse de art. 52 C. pen.

Așa fiind, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va fi admis apelul Parchetului doar sub aspectul sporului de pedeapsă ce se impune a fi aplicat, având în vedere pluralitatea infracțională sub forma concursului de infracțiuni. Prin decizia penală nr. 663 din 22 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a a admis recursul declarat de inculpatul H.S.G., s-a casat în parte hotărârea Tribunalului Iași și decizia Curții de Apel Iași numai în ceea ce privește latura penală a cauzei, în sensul că s-a dispus, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. pen., încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele: Dispozițiile art. 124 C. pen. care reglementează instituția prescripției speciale arată că prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut de art. 122 C. pen. este depășit cu încă jumătate. Dispozițiile art. 1 alin (1) din O.U.G.

nr. 112/2001 privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, aprobată prin Legea nr. 252/2002 prevăd că : „intrarea sau ieșirea dintr-un stat străin prin trecerea ilegală a frontierei acestuia, săvârșită de către un cetățean român sau de o persoană fără cetățenie domiciliată pe teritoriul României, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani”. Infracțiunea prevăzută de acest articol are o pedeapsă de maxim 2 ani închisoare iar dispozițiile art. 122 lit. d) C. pen. prevăd că termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.

În raport cu data săvârșirii infracțiunii, potrivit declarației mamei inculpatului, martora H.M., dată în 29 mai 2003 în fața organelor de urmărire penala, fila 51 verso dosar UP. Vol. 1 Nr. 1483/P/2006 inculpatul „a plecat la muncă în Grecia în luna iulie 2001”. De asemenea, aceiași martoră H.M. a declarat, la data de 5 februarie 2007, fila 57 dosar U.P. nr. 1483/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, că în luna iulie 2001, „H.S.G. a plecat din țară cu o călăuză , D.D. și Paul Budău”. Potrivit declarațiilor martorului D.D., (fila 339 dosar fond și fila 73 dosar U.P nr 1483/P/2006 vol. 1) acesta a declarat că a plecat împreună cu inculpatul în luna august 2001 cu un autocar din București în Serbia, unde au muncit, iar după 2 luni de zile, au trecut fraudulos granița în Grecia cu ajutorul unei călăuze pentru că nu aveau viză de tranzit pe teritoriul acestei țări.

De la momentul ultimului act considerat fiind data săvârșirii faptei când inculpatul a părăsit teritoriul României respectiv, luna august 2001, potrivit declarațiilor martorului D.D. termenul de prescripție s-a împlinit în luna martie 2009. Prescripția răspunderii penale fiind o cauză care a stins raportul juridic de conflict, născut prin săvârșirea de către inculpatul H.S.G. a infracțiunii prevăzută de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, ca urmare a nerealizării lui în termenul de 7 ani și 6 luni termen prevăzut de lege, s-a stins răspunderea penală, constând în stingerea dreptului statului de a stabili răspunderea penală și de a aplica pedeapsa stabilită prin sentința penală nr. 529 din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Iași, secția penală, și menținută prin decizia nr. 136 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, stingându-se totodată obligația inculpatului H.S.G.

de a mai suporta consecințele săvârșirii acestei infracțiunii. Instanța de apel trebuia să constate intervenită prescripția răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 și dispunerea reindividualizării pedepselor pentru fiecare dintre celelalte trei infracțiuni în parte săvârșite de către inculpatul H.S.G. Înalta Curte a constatat că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt, reținând în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. și art. 174-art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., condamnându-1 la pedeapsa de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e), C. pen.

pe durata de 3 ani; săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută și pedepsită de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare; săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe durata de 6 ani; Din declarațiile martorei A.L. din data de 29 mai 2003 și 05 februarie 2007 filele 68, 69 dosar UP nr. 1483/P/2006, din data de 03 martie 2008, fila 242 Dosar nr. 1661/99/2007 al Tribunalului Iași, secția penală, declarația din data de 27 octombrie 2009, fila 149 Dosar nr. 1661/99/99/2007 al Curții de Apel București, secția penală, și A.N.

din data de 22 februarie 2007 fila 88 dosar UP nr. 143/P/2006 și la data de 03 martie 2008, fila 244 Dosar nr. nr. 1661/99/2007 al Tribunalului Iași, secția penală, a rezultat că în ziua de 27/ 28 mai 2000 orele 24:30-01:00 rezultă că, numitul H.V. s-a prezentat la domiciliul acestora, fiind lovit la cap, legat la mâini cu sârmă și sfoară și plin de sânge spunând că a fost bătut de fiul său H.S.G. și a fost încuiat în beci nefiind lăsat să iasă, de către acesta, însă în cursul nopții a reușit să fugă. Ulterior acestui incident, a doua zi, victima H.V. a fost condusă de către A.N. la spitalul de neurochirurgie din Iași unde a fost internat o lună de zile, fiindu-i eliberat un certificat medical pe care martorul l-a văzut dar al cărui conținut nu-l poate preciza.

Aceste relatări rezultă și din declarațiile martorei H.M., soția victimei date în faza de urmărire penală, aceasta afirmând că la ieșirea din spital a victimei a precizat că a venit la domiciliul comun cu capul bandajat solicitându-i acesteia suma de 700.00 lei pentru a plăti perioada de îngrijiri medicale acordate de către spitalul din Iași, reproșându-i martorei și fiului lor, H.S.G. că datorită lor a trebuit să se interneze în spital amenințând-o pe aceasta și pe fiul său că-i va omori pentru suferințele pricinuite. H.M. a declarat că în luna august 2000 înainte de „Sfânta Măria” ca urmare a unui incident asemănător, între ea și soțul său, acesta aflându-se sub consumul excesiv de băuturi alcoolice, i-a adresat injurii și violențe verbale și fizice, și drept urmare fiul lor H.S.G.

a intervenit, lovindu-o pe victimă cu o „bărdiță” în zona capului, următoarele acte de violență desfășurându-se în imobilul comun în zona bucătăriei, momente la care martora nu a asistat personal întrucât a fugit, de frică la tatăl său F.P. relatându-i incidentul creat și care se afla în curs la domiciliul acestora. Aceasta a părăsit domiciliul comun revenind la intervale de timp de câteva ore găsindu-l pe soțul său pe patul din bucătărie, ulterior în beciul casei apreciind că este decedat, după care nu l-a mai văzut nicăieri, iar Ia solicitarea sa, fiul său, H.S.G. i-a relatat acesteia că l-a omorât pe tatăl său și l-a îngropat în grădina din spatele domiciliului. Ulterior în faza cercetării judecătorești în fața instanței de apel aceasta și-a schimbat depozițiile spunând că tatăl acesteia, F.P., decedat în anul 2006, l-a omorât pe soțul său însă nu a destăinuit acest lucru pentru că îi era frică de tatăl său.

Și din conținutul depozițiilor martorelor E.C., mătușa soției victimei, P.A., cumnata soției victimei, F.E., mama soției victimei, date în fața instanței de apel rezultă că autorul decesului victimei H.V., este F.P. tatăl soției victimei. Declarația martorului L.G. dată în faza de U.P la data de 28 mai 2003, fila 59-66 dosar U.P. nr. 1483/P/2006, și cea din data de 27 octombrie 2009, fila 150 dosar apel, relevă constant că H.M. a venit personal la domiciliul sau rugându-l să-l dezgroape pe soțul acesteia care se află îngropat în spatele casei sale, și „să dea cadavrul pe o apă”, de moartea victimei H.V. fiind vinovat fiul ei, H.S.G. Față de aceste împrejurări, Înalta Curte a constatat că fapta inculpatului din ziua de 27/ 28 mai 2000 de a a-i aplica tatălui său H.V.

lovituri repetate cu pumnii și picioarele în zone vitale respectiv zona toracelui și a capului cu intensitate deosebită și cu obiecte vulnerante folosite, având aptitudinea de a produce decesul victimei punând în primejdie viața victimei, cu consecința unor leziuni grave pentru viața victimei, conducând la acordarea de îngrijiri medicale, potrivit Raportului de constatare medico legală nr. 2200/278 din 22 februarie 2007 întocmit de I.M.L. lași prin examinarea documentației medicale (F.O nr. 7214 emisă de Spitalul menționat anterior) de la data 21 mai 2000-07 iunie 2000 și a necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, având în vedere și relațiile preexistente între cei doi fiind tată și fiu și violențele desfășurate în mod reciproc de-a lungul timpului, constituie convingerea Înaltei Curți că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 20 rap.

ia art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. Împrejurarea că în aceiași zi de 27/ 28 mai 2000, inculpatul împreună cu F.P., în prezent decedat, bunicul inculpatului l-au încuiat pe tatăl inculpatului, H.V., în beciul locuinței de domiciliu, legându-l la mâini și picioare cu o sârmă și sfoară și fiindu-i pus în gură și un căluș, persoana vătămată fiind lipsită de libertate fizică și de posibilitatea de a se deplasa și acționa în conformitate cu propria voință întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută și pedepsită de disp. art. 189 C. pen. Fapta inculpatului din luna august 2000 de a-i aplica tatălui său H.V. lovituri repetate cu pumnii și picioarele în zone vitale respectiv zona toracelui și a capului cu intensitate deosebită și cu obiecte vulnerante folosite respectiv cu o bărdiță, conducând la decesul victimei H.V.

constituie elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de disp. art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. Vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a acestor trei fapte a fost corect reținută pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească prin prisma scopului urmărit de inculpat și conturat de ansamblul tuturor acțiunilor acestuia. În aceste condiții, cum instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, hotărârea fiind întemeiată pe o apreciere corectă a probelor, Înalta Curte a constatat că nu poate fi reținut cazul de casare prev. de art.385 9 pct. 18 C. proc. pen., referitor la eroarea gravă de fapt care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare iar solicitarea inculpatului, în sensul pronunțării unei hotărâri de achitare a sa în temeiul art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 20 rap. la 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 189 C. pen., art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen., nu este fondată. Cum vinovăția inculpatului rezultă, cu certitudine, din probele administrate de organele judiciare, s-a apreciat că solicitarea de achitare, pentru infracțiunile săvârșite nu este fondată. S-a mai reținut că, în prezenta cauză, instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate întocmai criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. Înalta Curte a constatat ca nu este fondat nici motivul de recurs circumscris cazului de casare prev. de art.385 9 pct. 10 C. proc.

pen. S-a reținut că afirmațiile inculpatului în sensul că declarațiile martorilor A.L. și A.N. sunt subiective și nu se coroborează cu celelalte probe din dosar și declarațiile mamei sale H.M., care la urmărire penală a declarat că îl recunoaște pe fiul său inculpatul H.S.G. ca fiind autorul faptei, iar ulterior aceasta a refuzat să dea declarație în fata instanței de fond, susținând că își menține declarațiile date la urmărire penală revenind în apel cu o nouă declarație susținând că autorul faptei este F.P., nu trebuiau luate în considerare, întrucât din pricina loviturilor pricinuite de către agresiunile suferite de la soțul său aceasta are probleme medicale multiple nu pot fi primite de Înalta Curte.

Declarațiile martorei H.M. date în faza de urmărire penală se coroborează și cu declarațiile martorului L.G. care a fost rugat de către soția victimei să-l dezgroape pe soțul său al cărui cadavru se află în curtea casei și în baza al cărui denunț a început cercetarea penală. Revenirea ulterioară cu declarații noi ale martorei H.M. și cu cele ale martorelor E.C., mătușa soției victimei, P.A., cumnata soției victimei, F.E., mama soției victimei, date în fața instanței de apel din care rezultă că autorul decesului victimei H.V., este F.P. tatăl soției victimei, nu pot fi reținute de înalta Curte, atâta vreme cât pe parcursul cercetării judecătorești la instanța de fond și Ia urmărirea penală nu s-a susținut aceste lucru, declarațiile acestora modificându-se ulterior intervenirii decesului numitului F.P., pentru acesta nemaintervenind răspunderea penală.

Nu au fost reținute de către Înalta Curte nici declarațiile, autentificate de către un notar public, din data de 30 noiembrie 2009 și respectiv, 08 decembrie 2009 depuse în fața instanței de recurs ale martorilor H.A., H.F. și H.L., din conținutul cărora rezultă că tatăl lor, victima era o persoană violentă iar la momentul săvârșirii faptei respectiv 13-15 august 2000 aceștia nu se aflau acasă fiind plecați într-o excursie la Cacica, însă, când au revenit acasă au aflat că tatăl lor este plecat în străinătate să muncească, iar ulterior fratele lor, H.C. le-a spus că tatăl lor este mort, autorul faptei fiind bunicul lor F.P., din același considerent prezentat anterior, precum și împrejurarea că la instanța de apei s-a încercat audierea martorului H.C., dar ca urmare a deficiențelor medicale a acestuia nu a putut fi audiat.

Din adresa nr. 386014 din 04 mai 2010 emisă de M.A.I. - Inspectoratul de Poliție al Județului Iași - Serviciul de Investigații Criminale a rezultat că persoana condamnată H.S.G. se sustrage de la executarea mandatului de executare a pedepsei și a fost dat în urmărire internațională prin Ordinul Biroului Național Interpol cu nr. 64638/ AD. La data de 08 martie 2010 împotriva condamnatului H.S.G. a fost emis Mandatul European de Arestare nr. 6/2010 și în baza căruia condamnatul a fost identificat și arestat în Creta, Grecia, unde a fost încarcerat la data de 25.05.2012. Din adresa nr. 385246 din 14 iunie 2012 emisă de M.A.I. Serviciul de Investigații Criminale, rezultă că H.S.G. sa fost extrădat din Grecia în favoarea României la data de 08 iunie 2012 și a fost introdus în C.R.A.P.

București. Prin cererea înregistrată la data de 12 iunie 2012 sub nr. 5841/99/2012 pe rolul Tribunalului Iași petentul condamnat H.S.G. a solicitat admiterea cererii de rejudecare după extrădare întrucât cauza penală a fost judecată în lipsa sa, el fiind plecat în străinătate unde muncea legal și nu a avut cunoștință despre existența procesului penal. Prin încheierea de ședință din 17 iulie 2012, pentru considerentele expuse, s-a dispus în baza art. 522 1 C. proc. pen. cu referire la art. 403 alin. (3) C. proc. pen. admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare formulată de petentul condamnat H.S.G., privind sentința penală nr. 529 din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală 663 din 22 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Prin încheierea de ședință din 15 ianuarie 2013 s-a respins cererea de suspendare a executării pedepsei aplicata inculpatului H.S.G., prin sentința penala nr. 529 din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală 663 din 22 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. În rejudecare, s-a procedat potrivit dispozițiilor art. 69 și următoarele C. proc. pen. la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces-verbal separat și atașata la dosarul cauzei. În probațiune s-a încuviințat și s-a procedat la reaudierea părților vătămate H.M., H.A., H.F., H.L., S.M. și a martorilor propuși de acuzare prin rechizitoriu și a celor propuși în apărare de către inculpat, numiții H.A., H.M., H.D., H.A., G.G., L.I., L.G., A.L., A.N., H.E., C.M., C.I., L.M., R.I.

și D.D. Pentru părțile vătămate majore aflate în imposibilitate de a-și apăra interesele datorită capacității de exercițiu restrânse, datorate încadrării în categoria persoanelor cu handicap, instanța a desemnat un apărător din oficiu. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: Procedura reglementată de art. 522 1 C. proc. pen. urmărește asigurarea dreptului efectiv la apărare al inculpatului judecat în lipsă, cu respectarea garanțiilor procedurale instituite de art.6 CEDO. Fiind o reluare a unei judecăți definitive, la cererea persoanei condamnate în lipsă, prin uzitarea dispozițiilor art. 522 1 C. proc. pen. se va tinde fie la răsturnarea probatoriului privind situația de fapt si vinovăția stabilite, fie la atenuarea răspunderii penale prin administrarea de dovezi de natura a conduce instanța de rejudecare la o alta concluzie in privința tratamentului sancționator aplicat în primul cadru procesual.

Or, în cauza, probatoriile administrate cu ocazia rejudecării cauzei nu au fost de natură de a înlătura sau a modifica situația de fapt și vinovăția inculpatului H.S.G. stabilite prin sentința penală 529 din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală 663 din 22 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (expuse in extenso anterior). Inculpatul, prin declarația dată în fața instanței, a tins la înlăturarea acuzelor aduse, prin prezentarea unei alte situații de fapt cu privire la evenimentele din datele de 20 mai 2000, respectiv din luna august 2000. Astfel inculpatul a arătat că a aflat de hotărârea de condamnare în anul 2010 când a primit un telefon de la sora sa S.M.

care i-a spus că a fost condamnat la 16 ani închisoare. Relativ la faptele din luna mai 2000, inculpatul declară că în perioada respectivă lucra împreună cu tatăl său la o construcție în corn. Rediu, jud. Iași și, datorită faptului că nu a fost plătit suficient a părăsit acea lucrare și a încercat să-și găsească de lucru în Iași. Când a revenit acasă în corn. Gropnița a aflat de la frații săi că tatăl lor este internat în spital întrucât a fost bătut de către mama sa și de bunicul său, F.P., inculpatul menționând că ambii săi părinți erau consumatori de băuturi alcoolice iar între ei se consumau deseori violente fizice. Susține inculpatul că nu era acasă când s-a externat tatăl său, și nici nu l-a întrebat ulterior pe acesta despre incidentul care a determinat spitalizarea sa.

începând cu sfârșitul lunii iulie și până în septembrie susține inculpatul că a lucrat în Bârlad, împreună cu doi colegi, la o construcție la care a și locuit întreag