ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 951/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 951/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Iași prin sentința penală

nr. 749 din 17 decembrie 2002 a condamnat pe inculpații:

- A.I., la pedepsele de:

- 13 ani închisoare și 7 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C.

pen.;

- 3 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.;

- 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 181 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei de 13 ani închisoare și 7 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-a aplicat pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de

art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

la zi durata arestului preventiv începând cu 20 iunie 2001.

- V.M.G., la pedeapsa de 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 181 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul A.I. să plătească

minorilor C.M.R. și C.I.I. prin reprezentantul lor legal suma de 50 milioane

lei cu titlu de daune morale și părții civile C.M., 20 milioane lei, daune

materiale reprezentând cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei, suma

de 9.860.599 lei daune, ce reprezintă suma ce ar fi fost prestată ca

întreținere față de aceasta de la data săvârșirii faptei, 14 septembrie 2000,

până la pronunțarea hotărârii, 18 decembrie 2002.

A obligat același inculpat la

463.000 lei lunar cu titlu de prestație periodică către C.M. începând cu data

pronunțării hotărârii.

S-a respins cererea părții civile

privind obligarea inculpatului la plata unor prestații periodice lunare, pentru

cei doi minori.

A obligat același inculpat să

plătească părții civile C.T. suma de 25 milioane lei daune morale, și a respins

cererea de daune materiale formulată de aceeași parte civilă, ca nedovedită.

A obligat inculpatul la 25 milioane

lei către partea civilă C.R.I.

A obligat inculpatul A.I. la 2

milioane lei daune materiale și la 5 milioane lei daune morale către partea

civilă E.M.

A obligat inculpatul A.I. în solidar

cu V.M.G. să plătească lui E.N. sumele de 5 milioane lei daune materiale și 10

milioane lei daune morale.

În baza art. 188 din Legea nr.

3/1978 a obligat inculpatul A.I. să plătească părții civile Spitalul Clinic nr.

3 Iași suma de 3.032.684 lei, iar Serviciului Județean de Ambulanță suma de

154.000 lei, cu titlu de daune.

Aceiași inculpați au fost obligați

în solidar să plătească părții civile Spitalul Universitar Sf. Spiridon Iași

suma de 1.127.876 lei plus dobânda legală aferentă, calculată la data rămânerii

definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.

A obligat inculpatul A.I. la 449.156

lei către Spitalul Clinic nr. 3 Iași.

În baza art. 193 C. proc. pen., a

obligat în solidar inculpații să plătească 4.500.000 lei către părțile civile

E.M., E.N. și C.M. reprezentând onorariu de avocat.

În baza art. 189 și art. 191 C.

proc. pen., a obligat inculpații la cheltuieli judiciare către stat.

În baza probelor administrate

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

S.C. A.B. S.A. Iași deține pe raza

comunei Ciurea două ferme, una pomicolă și una viticolă.

În ziua de 13 septembrie 2000, paza

Fermei Pomicole a fost asigurată de numiții G.V. și B.G., primul având

calitatea de gardian public, iar paza Fermei Viticole, de numiții C.I., A.I. și

P.G.A.

Cele două ferme sunt una în

prelungirea celeilalte, iar lângă cea Pomicolă se află și o suprafață de teren

agricol din care 2500 mp pentru anume lucrări prestate în cadrul S.C. A.B. S.A.

au fost arendați, în anul 2000, fraților E.M. și E.N., aceștia destinându-i

producției de legume și zarzavaturi.

Paznicii celor două ferme se cunosc

între ei, iar B.G. se cunoaște și cu frații E., el trăind în concubinaj cu o

mătușă a acestora.

Respectivele ferme sunt delimitate

printr-un gard din ochiuri de sârmă.

În ziua de 13 septembrie 2000, în

jurul orelor 24,00, pe când numiții P.G.A., C.I. și A.I. se deplasau prin

livada de meri din cadrul Fermei Pomicole înspre Ferma Viticolă, respectiv

înspre Punctul denumit „V.”, hotărându-se să efectueze pândă din livadă înspre

vie, să identifice persoane care, prin gaura sus-menționată din gard, ar intenționa

să sustragă struguri, au observat în livada de meri doi bărbați, ce s-a

stabilit ulterior a fi E.M. și verișorul său, C.I.

Necunoscându-i și bănuindu-i de idei

infracționale de furt, numiții A., C. și P. i-au întrebat ce caută în zonă,

aceștia răspunzând că sunt paznici la „grădină”.

Necrezându-i, întrucât știau că paza

livezii era asigurată de gardianul public, G.V. și B.G., despre care și E.M. și

C.I. au declarat că-i cunosc, cei trei paznici de la vie le-au cerut acestora

să cheme la fața locului pe gardianul public și pe B.G., pentru a se convinge

de cele afirmate.

Astfel, C.I., care în

seara cu pricina a venit la grădina de zarzavat și legume, pentru a-și ajuta

verișorii E. la anume lucrări agricole, dar și la paza acesteia, s-a deplasat

prin livada de meri înspre coliba unde știa că se află G. și B., cu scopul de

a-i chema pe aceștia la fața locului, aici rămânând cu cei trei paznici doar

numitul E.M.

În acest timp, între numiții P., C.,

A. și E.M. a continuat discuția contradictorie, primii acuzându-l pe cel din

urmă că a intenționat a fura struguri și mere, iar acesta din urmă

replicându-le primilor că, de fapt, conform unei înțelegeri cu conducerea

Fermei Pomicole, asigura și el paza livezii alături de numiții G. și B.

Potrivit certificatului medico-legal

nr. 2534 din 25 septembrie 2000, rezultă că E.M., ca urmare a agresiunii

suferite, a prezentat „plagă contuză, contuzie dento-parodontală 22, luxație

dentară parțială 21, contuzie cerebrală minoră, necesitând pentru vindecare

17-19 zile de îngrijiri medicale”.

Văzându-l pe fratele său murdar de

sânge în zona feței și aflând că cel care l-a agresat este A.I., E.N., la

rându-i, l-a lovit și el cu pumnul în față pe acesta din urmă, el prezentând,

conform certificatului medico-legal nr. 2523 din 22 septembrie 2000 „acuze

subiective, fără leziuni post-traumatice obiective”.

Nereușind să aplaneze conflictul,

gardianul public a solicitat, prin stația de emisie-recepție, ajutorul echipei

de intervenție din cadrul Corpului Gardienilor Publici și, totodată, întrucât

echipa de intervenție formată din P.I. și H.A., i-a comunicat că nu cunoaște

amplasamentul locului faptei, le-a cerut celor prezenți, iar aceștia au fost de

acord ca, pentru lămurirea problemei, să se deplaseze la sediul fermei.

Inculpatul A.I. i-a solicitat

numitului P. să se deplaseze la coliba din apropiere, unde dormea un coleg

de-al lor, respectiv V.M. și să-l cheme și pe acesta în ajutor.

Numitul P. s-a conformat solicitării

și a revenit imediat, însoțit de V.M., ambii având cu ei și câte un câine.

Imediat după lovirea lui E.N., a

încercat a pleca din grup și numitul C.I.

Înfuriindu-se, A.I. l-a lovit pe

acesta din urmă cu țepușa pe care o avea asupra sa, în zona capului, el

dezechilibrându-se și căzând cu fața înainte.

Până a cădea, numitului V.M., aflat

în fața sa, i s-a părut că acesta vine înspre el, cu intenția de a-l lovi. Fapt

pentru care, a contracarat, lovindu-l și el în zona feței, dar cu pumnul. După

care, C.I. a căzut cu fața în jos, pe o parte a corpului, pe aleea betonată pe

care mergeau.

V.M. recunoaște aplicarea loviturii

sus-menționate.

Sub amenințarea cu

pistolul-mitralieră a gardianului public G.V., grupurile și-au continuat drumul

până la sediul Fermei fără a mai exercita acțiuni fizice violente.

În acest răstimp, s-a reclamat că

C.I., lovit cu țepușa în zona capului, a început să delireze.

De la domiciliu, acuzând dureri în

zona locului lovit, a fost transportat la Spitalul de Neurochirurgie Iași, aici

internându-se și acordându-i-se primul ajutor. Cu toate acestea, în aceeași zi,

a decedat.

Din raportul de necropsie nr. 688/ C

din 8 ianuarie 2000, ale cărui concluzii au fost avizate de Comisia de avizare

a actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Iași, rezultă că moartea lui C.I. a

fost violentă și că s-a datorat „comei cerebrale cu tulburări viscerale

consecutive, comă consecutivă unui traumatism cranio-cerebral produs prin

lovire cu obiect contondent, cel mai probabil cu o furcă și nicidecum cu un

pumn, fiind posibilă supraviețuirea de 4-5 ore până la intrarea în comă”.

S-a mai subliniat de către medicii

legiști că „leziunile au caracteristici ce atestă producerea lor în „aceeași

unitate de timp” și că prin morfologia și localizarea lor, cele

cranio-cerebrale nu pledează pentru producerea lor prin cădere”.

Sentința astfel pronunțată a fost

apelată de părțile civile E.M. și E.N. și inculpatul A.I.

Părțile civile au criticat hotărârea

sub aspectul greșitei cuantificări a daunelor morale.

Criticile formulate de inculpatul

A.I. au vizat netemeinicia și nelegalitatea hotărârii sub aspectul greșitei

sale condamnări.

Apreciază că în cauză s-au comis

greșeli în aprecierea situației faptice ce au condus la decesul victimei prin

interpretarea inexactă a tuturor împrejurărilor.

Se solicită admiterea apelului,

desființarea sentinței și achitarea inculpatului.

În subsidiar, s-a cerut redozarea

pedepsei avându-se în vedere că inculpatul este tânăr, nu a mai săvârșit fapte

penale, criterii ce impun reducerea acesteia.

Prin decizia penală nr. 360 din 7

octombrie 2003, Curtea de Apel Iași a admis recursul declarat de inculpatul

A.I. și, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiate în

întregime și condiționat pedepsele de 3 luni și 6 luni închisoare, aplicate

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. (2) și art. 181 C.

pen.

Au fost respinse, ca nefondate

apelurile declarate de părțile civile E.M. și E.N.

Hotărârea sus-menționată a fost

recurată în termen legal de inculpatul A.I., reiterându-se motivele formulate

în cererea introductivă.

Recursul declarat este nefondat.

Raportat la materialul administrat

atât în faza de urmărire penală, cât și a cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului A.I. a fost dovedită pe deplin.

Rapoartele medicilor legiști aflate

la cauză au concluzionat că afecțiunea morbidă care a provocat decesul lui C.I.

este coma cerebrală traumatică, efect al traumatismului cranio-cerebral, cu

fractura de bază produs prin loviri cu un corp contondent ce putea fi o furcă.

Din contextul materialului probator

a rezultat că obiecte contondente aveau martorul P.C. și inculpatul. Cel dintâi

avea o țepușă cu un singur corn metalic, iar inculpatul o țepușă cu două coarne

metalice, distanța dintre ele fiind de 8 cm.

Pe corpul victimei au fost

identificate, pe piciorul stâng două găuri, ce corespund obiectului contondent

folosit de inculpat la agresiune.

În ambele faze procesuale martorii

audiați au relatat că în timp ce victima încerca să fugă, inculpatul a lovit-o

cu țepușa în cap, producându-i leziunile grave ce au dus în final la decesul

acesteia.

Lovind victima într-o regiune vitală

cu un obiect apt de a produce moartea și cu mare intensitate, inculpatul a avut

reprezentarea suprimării victimei, rezultat față de care chiar dacă nu l-a

urmărit, a manifestat indiferență, ceea ce înseamnă că l-a acceptat.

Pedeapsa aplicată inculpatului a

fost just individualizată prin raportare la criteriile generale prevăzute de

art. 72 C. pen.

Instanța a reținut în favoarea inculpatului faptul

că nu are antecedente penale, este un element tânăr, și dând eficiența cuvenită

acestor împrejurări a aplicat o pedeapsă aflată la limita minimă prevăzută de

textul incriminator.

Reducerea pedepsei de 13 ani

aplicată nu este oportună, întrucât s-ar ignora cerințele textelor de lege

invocate și s-ar aplica un tratament penal necorespunzător pentru săvârșirea

unei infracțiuni cu un pericol social ridicat.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există motive de casare, Curtea, urmează a respinge recursul

declarat de inculpatul A.I.

Timpul arestului preventiv se va

deduce din pedeapsa aplicată de la data de 20 iunie 2001 la zi.

Inculpatul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 360 din 7 octombrie

2003 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului perioada arestării preventive de la 20 iunie 2001 la 18 februarie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 februarie 2004.