ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3084/2010

Asupra recursului peste termen de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 65 de la 1 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 17874/99/2006 a fost condamnat inculpatul I.E.N. la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiune prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 176 lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

A constatat că infracțiunea de omor calificat, dedusă judecății a fost comisă în condiții de concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., cu infracțiunea de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) lit. b) C. pen. (comisă la data de 02 din 03 aprilie 2004) pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare prin Sentința penală nr. 797 din 2 noiembrie 2004 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 07 din 06 ianuarie 2005 a Curții de Apel Iași.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele sus-arătate și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă principală de 18 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) și art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată acestuia durata arestării preventive de la 14 februarie 2000 la 19 decembrie 2003, precum și perioada deja executată de la 03 aprilie 2004 și până la 24 aprilie 2007.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să le plătească părților civile C.P. și C.F. prin reprezentantul lor legal C.M., suma de 2280 lei noi (22.800.000 lei vechi), respectiv câte 1140 lei noi (11.400.000 lei vechi) fiecăruia, reprezentând prestație periodică pentru perioada cuprinsă între 14 martie 1998 - 27 martie 2003, precum și suma de 50 lei noi (500.000 lei vechi) lunar pentru fiecare minor până la majoratul acestora, începând cu data de 27 martie 2003, cu același titlu.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată și completată prin O.U.G. nr. 72/2006 a obligat inculpatul să plătească suma de 125,40 lei noi (1.254.000 lei vechi) către partea civilă Serviciul de Ambulanță al Județului Iași, cu sediul în Iași, str. P., județul Iași, reprezentând cheltuieli ocazionate de transportul victimei cu ambulanța, la spital.

A constatat că Spitalul Clinic nr. 3 Iași nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.000 lei noi cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În pronunțarea acestei sentințe, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași dat în Dosarul nr. 13997/P/1998 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.E.N. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută de art. 174, 176 lit. c) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, atunci, în sarcina inculpatului I.E.N. faptul că, în noaptea de 14 din 15 martie 1998 i-a aplicat, într-un loc public, victimei C.G., mai multe lovituri cu piciorul în zona capului, care, în final au condus, la decesul acesteia.

Prin același rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatei C. (actuală R.) L. sub acuzația săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută și pedepsită de art. 260 alin. (1) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatei C. (actuală R.) L., în esență, faptul că, în cursul urmăririi penale aceasta a dat mai multe declarații mincinoase în calitate de martor, cu scopul de a susține apărarea inculpatului I.E.N.

Ca urmare a sesizării prin rechizitoriul sus-menționat, cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași la data de 05 septembrie 2000 sub nr. 8591/2000.

În cursul cercetării judecătorești, în acest ciclu procesual au fost audiați: a) inculpații I.E.N. (acesta a depus și memorii) și C.L. niciunul nerecunoscând infracțiunile imputate; b) partea vătămată și civilă C.M., în mod formal, în sensul că a declarat că se constituie parte civilă cu suma 15.000.000 lei vechi, ulterior fiind reaudiată; c) martorii propuși de acuzare sau de inculpat: N.M.; Ț.V., O.I., O.M., C.P., B.V., T.C., E.R. și P.V. (martor asistent la audierea părții vătămate C.M.).

Prin Sentința penală nr. 292 de la 24 mai 2001, Tribunalul Iași l-a condamnat pe inculpatul I.E.N. la pedeapsa principală de 18 ani închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 7 ani și la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 și art. 64 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen. din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 176 lit. a) C. pen.); a menținut starea de arest preventiv a inculpatului I.E.N. și i-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive; a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă C.M.; a obligat inculpatul I.E.N. la plata sumei de 1.245.000 lei vechi despăgubiri civile către partea civilă Serviciul de Ambulanță Iași, constatând totodată că Spitalul Clinic nr. 3 Iași nu a formulat pretenții civile în cauză; a condamnat-o pe inculpata C. (actuală R.) L. la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută și pedepsită de art. 260 alin. (1) C. pen., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași (procurorul a invocat greșita schimbare a încadrării juridice și omisiunea aplicării dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. pen. în cazul inculpatului I.) și cei doi inculpați.

II. Procedura în fața Curții de Apel Iași - primul apel (dosar nr. 3001/2001).

În acest ciclu procesual, în fața Curții de Apel Iași s-au efectuat următoarele acte de procedură: a) au fost audiați ori reaudiați martorii O.I., O.M., Ș.L., N.M., Ț.V., E.R. (f. 53) și C.P.; b) a fost audiată și reaudiată soția victimei C.M., în calitate de martor; c) Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a depus un proces-verbal întocmit cu prilejul verificărilor efectuate la SC „A.” SA Iași din care a rezultat că martorul Ț.V. nu a fost angajat al acestei societăți în luna martie 1998; printr-o Adresă cu nr. 4993 din 06 decembrie 2003, această societate a confirmat acest lucru;

d) inculpatul I.E.N. a depus mai multe memorii, o schiță a locului faptei (concepută de el) și note de concluzii scrise.

Prin Decizia penală nr. 66 din 05 martie 2002 Curtea de Apel Iași a admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalului Iași și ale celor doi inculpați, a desființat Sentința penală nr. 292 de la 24 mai 2001, atât în latura penală, cât și în cea civilă, dispunând trimiterea cauzei la Tribunalul Iași pentru rejudecare și menținând starea de arest a inculpatului I.E.N.

În motivarea acestei decizii s-a arătat, printre altele, că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul nesoluționării acțiunii civile în ceea ce-i privește pe minorii victimei. S-a arătat că victima avea doi copii minori, caz în care prima instanță trebuia să dispună citarea acestora și, în baza art. 17 alin. (4) și art. 347 C. proc. pen. să exercite și să rezolve din oficiu acțiunea civilă în ceea ce-i privește. S-a dispus ca la rejudecare, prima instanță să aibă în vedere și motivele de apel ale procurorului și ale inculpaților.

III. A doua procedură în fața Tribunalului Iași (Dosar nr. 4348/2002).

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 21 martie 2002 sub nr. 4348/2002.

În rejudecare, cu prilejul reluării cercetării judecătorești s-a procedat la: a) a fost audiat formal inculpatul I.E.N., care a precizat că-și menține declarațiile anterioare; b) s-au depus la dosar copii ale certificatelor de naștere ale copiilor minori ai victimei, precum și după certificatul de deces al victimei și după cartea acesteia de muncă; c) a fost audiată formal, exclusiv în latură civilă, partea vătămată C.M., care a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 15.000.000 lei vechi, reprezentând cheltuieli de înmormântare, solicitând totodată, în numele celor doi minori și o prestație periodică; d) a fost audiată inculpata C.L.; e) au fost audiați martorii B.I. și C.D. zis „N.” (ambii în latura civilă propuși de partea civilă C.M.), O.M.P., O.Ș.L. și O.I.; f) Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Iași a răspuns solicitării instanței și a comunicat faptul că victima a beneficiat de ajutor de șomaj în perioada 14 mai 1993 - 7 februarie 2004 și de alocație de sprijin în perioada 1 mai 1994 - 29 octombrie 1995.

Prin Sentința penală nr. 287 de la 27 martie 2003, Tribunalul Iași l-a condamnat pe inculpatul I.E.N. la pedeapsa principală de 18 ani închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani și la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 și art. 64 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 176 lit. c) C. pen.; a menținut starea de arest preventiv a inculpatului I.E.N., a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive; l-a obligat pe inculpatul I.E.N. la plata sumei de 15.000.000 lei vechi către partea civilă C.M., cu titlu de daune materiale (reprezentând cheltuieli de înmormântare), precum și la suma de 22.800.000 lei vechi către minorii C.P. și C.F., reprezentând prestație periodică pentru perioada cuprinsă între 14 martie 1998 - 27 martie 2003 și, în continuare, câte 500.000 lei vechi lunar, pentru fiecare minor până la majorat; l-a obligat pe inculpatul I.E.N. la plata sumei de 1.245.000 lei vechi despăgubiri civile către partea civilă Serviciul de Ambulanță Iași, constatând totodată că Spitalul Clinic nr. 3 Iași nu a formulat pretenții civile în cauză; a condamnat-o pe inculpata C. (actuală R.) L. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșire infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută și pedepsită de art. 260 alin. (1) C. pen., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel doar inculpatul I.E.N.

Prin urmare pentru inculpata C. (actuală R.) L. Sentința penală nr. 287 de la 27 martie 2003 a Tribunalului Iași a rămas definitivă, prin neapelare.

IV. Procedura în fața Curții de Apel Iași - al doilea apel (Dosar nr. 2473/2003).

Prin Decizia penală nr. 248 de la 1 iulie 2003 Curtea de Apel Iași a respins apelul declarat de către inculpatul I.E.N., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs doar inculpatul I.E.N.

V. Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție (Dosar nr. 3289/2003).

La dosarul instanței de recurs, inculpatul a depus mai multe memorii.

Prin Decizia penală nr. 6047 de la 19 decembrie 2003 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de către inculpatul I.E.N., a casat atât Sentința penală nr. 287 de la 27 martie 2003 a Tribunalului Iași, cât și decizia penală recurată, numai cu privire la acest inculpat, iar, în baza art. 333 C. proc. pen., a restituit cauza la parchet pentru completarea urmăririi penale. Prin aceiași decizie a fost revocată măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dispus punerea acestuia în libertate, de îndată.

În motivarea acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că urmărirea penală efectuată în cauză este incompletă, existând o dualitate a probelor administrate, ce conduc la aprecieri diferite, fie în sensul agresării victimei de către inculpat, fie în sensul lovirii ei de către frații O.

Ca atare, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că se impune: a) confruntarea persoanelor audiate în cauză, pentru eliminarea contrazicerilor existente între declarațiile lor; b) confruntare părții vătămate cu inculpatul I.E.N. și martorii O.I. și O.M.; c) confruntarea martorilor Ț.V., E.R. și C.L., atât cu inculpatul, cât și cu O.I., O.M., O.Ș.L. și partea vătămată C.M., pentru a se stabili unde anume se afla fiecare la momentul agresării victimei și ce anume au văzut; d) efectuarea unei reconstituiri la fața locului. S-a mai arătat că organele de urmărire penală vor trebui să încunoștințeze avocatul inculpatului pentru a i se da posibilitatea de a participa la administrarea mijloacelor de probă.

VI. Procedura cu prilejul reluării urmăririi penale la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.

După restituirea cauzei la procuror, acesta a apreciat că martorii N.M., Ț.V. și E.R. au făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările săvârșirii faptei din noaptea de 14 din 15 martie 1998, atunci când au fost audiați de către instanțele de judecată.

Ca atare, după restituirea cauzei, urmărirea penală s-a desfășurat, concomitent, pe două planuri: 1) în Dosarul nr. 1399/P/1998 s-au reluat cercetările pentru completarea urmăririi penale față de inculpatul I.E.N. în ceea ce privește infracțiune de omor deosebit de grav, în sensul stabilit de Înalta Curte de Casație și Justiție; 2) s-au efectuat acte de urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă ori de instigare la mărturie mincinoasă, formându-se un nou dosar, cu nr. 2006/P/2006, față de martorii R. (fostă C.) L., N.M., Ț.V. și E.R.

Ulterior, prin ordonanța procurorului din data de 25 august 2006 s-a dispus conexarea Dosarului nr. 2006/P/2006 la Dosarul nr. 13999/P/1998, apreciindu-se că acest lucru este necesar în interesul unei mai bune înfăptuiri a justiției, mai ales că între aceste dosare existau strânse legături.

În concret, în Dosarul nr. 1399/P/1998 s-au efectuat următoarele acte de urmărire penală:

a) s-au efectuat confruntări, în prezența avocatului, între:

- partea vătămată C.M. și inculpatul I.E.N.;

- între partea vătămată C.M. și martorii O.I., Ț.V., O.Ș.M.;

- între martorii Ț.V. și O.I., Ț.V. și O.Ș.L., Ț.V. și O.Ș.M.;

- între inculpatul I. și martorii Ț.V., O.I., O.Ș.M.;

b) au fost audiați martorii B.V. și Ț.M.;

c) s-a efectuat o testare cu tehnica poligraf a martorului O.I., pentru detecția psihologică a comportamentului simulat, constatându-se că la întrebările relevante ale cauzei, în cazul acestuia nu au fost evidențiate modificări semnificativ caracteristice stresului emoțional; s-a încercat o testare similară și a inculpatului I.E.N., însă acesta a refuzat în două rânduri;

d) s-a încercat audierea ca martor a numitului U.G., însă s-a constatat că nu mai este posibil acest lucru, întrucât a decedat;

e) la data de 18 iulie 2006 au fost reaudiați partea vătămată C.M. și martorul Ț.V., declarațiile lor fiind înregistrate și audio-video; ulterior, înregistrările acestor declarații au fost și transcrise și redate în procese-verbale;

f) tot la aceeași dată s-au efectuat confruntări între martorii Ț.V., O.I., O.Ș.L. și partea vătămată C.M., cât și separat între martorul O.I. și partea vătămată C.M. Avocatul inculpatului nu a fost prezent, deși a fost încunoștințat;

g) la data de 19 iulie 2006, în prezența avocatului inculpatului s-au efectuat confruntări între inculpatul I.E.N. și martorii O.I., O.Ș.L., între inculpat și partea vătămată C.M.;

h) a fost audiat inculpatul I.E.N.;

i) a fost audiată ca martor R. (fostă C.) L., declarația acesteia fiind înregistrată audio-video și apoi redată și în scris, prin procesul-verbal din 31 august 2006. Avocatul inculpatului nu a fost prezent, deși a fost încunoștințat;

j) s-a solicitat și s-a obținut un extras din registrul de naștere de la Primăria Târgu Frumos, după actul de naștere al numitului C.C.R., fiul martorei R. (fostă C.) L., din care a rezultat că acesta s-a născut la ... 1997, tatăl său nefiind cunoscut, la data comiterii faptei deduse judecății, având cca. 5 luni și jumătate.

În Dosarul nr. 2006/P/2006 s-au efectuat următoarele acte de urmărire penală:

a) au fost audiați în calitate de învinuiți numiții N.M., Ț.V. și R. (fostă C.) L.;

b) s-a atașat o copie după certificatul de deces, la data de 13 septembrie 2005 a numitului E.R.;

c) în vederea verificării realității declarațiilor învinuitului Ț.V. cercetat pentru „mărturie mincinoasă”, la data de 12 iulie 2006, s-a efectuat o cercetare la fața locului, în baza art. 129 C. proc. pen., în prezența acestuia, precum și a martorului Ț.M., a părții vătămate C.M., fiecare din cei indicând locul unde au văzut victima căzută, cât și locul unde se aflau fiecare dintre ei; s-a întocmit un proces-verbal în prezența unui martor asistent și s-au efectuat fotografii judiciare;

d) a fost audiată, în două rânduri, în calitate de martor, numita C.M.;

e) au fost audiați martorii C.A. (fiica victimei), Ț.M., O.I. și E.A.;

g) s-au solicitat relații de la SC „E.S.” SRL - Târgu Frumos, care prin administratorul I.E. a comunicat că, în data de 14 martie 1998, societatea nu s-a aprovizionat cu materiale de construcții și că numitul Ț.V. nu a fost angajat al societății și nici nu a executat ocazional paza pentru această societate ori la imobilul din str. B.

După conexare s-a efectuat o expertiză psihiatrică a inculpatului, după care i s-a prezentat, în prezența avocatului, întregul material de urmărire, în două rânduri.

VII. A treia procedură pe fond în fața Tribunalului Iași, ca urmare a celei de-a doua sesizări, prin rechizitoriul din 13 octombrie 2006 - prezentul dosar (Dosar nr. 17874/99/2006).

În baza acestui nou rechizitoriu (al doilea) din 13 octombrie 2006, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, la data de 18 octombrie 2006 sub nr. 17874/99/2006.

În cursul cercetării judecătorești, în acest ultim ciclu procesual, au fost audiați, în detaliu: a) inculpatul I.E.N., acesta depunând și un memoriu; b) partea vătămată și civilă C.M.; c) martorii propuși de acuzare sau de inculpat Ț.V., D.I., R.L., T.C., B.V., C.P. și N.M.

În ceea ce-l privește pe martorul Ț.V. față de acesta procurorul de ședință s-a sesizat din oficiu sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută și pedepsit de art. 260 C. pen. Ca urmare a cercetărilor întreprinse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani, prin rezoluția dată în Dosarul nr. 2266/P/2007 la 22 iunie 2007 (comunicată în copie), s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul Ț.V. pe considerentul că „există o cauză de nepedepsire”, respectiv pentru că acesta și-ar fi retractat (a se vedea copiile declarațiilor acestuia date la parchet) declarația dată în fața Tribunalului Iași. Raportat la această situație, instanța a procedat la reaudierea martorului Ț.V. care, în esență, și-a menținut declarația dată inițial, precizând că „nu-și amintește să fi fost la Parchet și să fi dat declarații”.

La solicitarea inculpatului s-au solicitat precizări de la I.M.L. Iași pentru a preciza - în măsura în care este posibil - în completarea și pe marginea raportului de necropsie din 6 mai 1998 (privind autopsia cadavrului numitului C.G.) dacă leziunile tanatogeneratoare evidențiate în acest raport au putut fi produse cu un obiect contondent de tip „bocanc” sau a unui obiect contondent de tipul unui „pantof cu toc și talpă subțire” ori cu alt tip de obiect contondent, precum și mecanismul de producere a acestora (loviri de sus în jos, înainte-înapoi, prin călcare sau altfel), cât și poziția probabilă a agresorului față de victimă. Prin două adrese, ultima mai clară, din 7 octombrie 2007, I.M.L. Iași a făcut o serie de precizări în sensul solicitat.

În vederea clarificării antecedenței penale a inculpatului s-au solicitat și s-au atașat la dosarul cauzei: a) copia Sentinței penale nr. 797 din 02 noiembrie 2004 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 07 din 06 ianuarie 2005 a Curții de Apel Iași  prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare; b) fișa de cazier judiciar actualizată; c) copia sentinței penale nr. 51 din 23 martie 1995 a Tribunalului Iași prin care acesta fusese condamnat în antecedență (precum și a Deciziei penale nr. 55 din 25 mai 1995 pronunțate în recurs de Curtea de Apel Iași).

B. Cu privire la situația de fapt și la aspectele de drept reținute de tribunal.

În fapt,

În anul 1998, inculpatul I.E.N. era locuitor al satului Buznea, comuna Târgu Frumos (actualmente comuna Ion Neculce), județul Iași.

Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, întrucât prin Sentința nr. 51 de la 23 martie 1995 a Tribunalului Iași (modificată doar în latura civilă prin Decizia penală nr. 55 de la 25 mai 1995 a Curții de Apel Iași, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 811 de la 3 aprilie 1996 a Curții Supreme de Justiție) a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare pentru comiterea, în timpul minorității, mai exact la data de 20 martie 1993 a trei infracțiuni concurente de tentativă la omor, viol și tâlhărie. Inculpatul a fost liberat condiționat din executarea acestei pedepse la data de 12 noiembrie 1997, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 1016 zile.

Victima C.G. (în vârstă de 43 de ani) și soția acestuia, partea civilă C.M. locuiau, în anul 1998, în orașul Târgu Frumos, str. B., județul Iași, cei doi având împreună 9 copii, din care, la data comiterii faptei, doi erau minori. Soții C. aveau o situație materială precară, ambii fiind persoane fără ocupație și neșcolarizate.

La data de 14 martie 1998, partea civilă C.M. (potrivit declarațiilor sale), împreună cu o fiică, a fost la cerșit în municipiul Iași, întorcându-se cu trenul în orașul T.F., la domiciliu, în jurul orelor 16:00. Seara, până în jurul orelor 21:00, membrii familiei C. au luat cina, iar cei doi soți și fiul lor major, C. au consumat împreună ½ litru de votcă.

În jurul orelor 23:00 - 24:00, soții C. s-au hotărât să meargă împreună spre barul „G.” amplasat în orașul Târgu Frumos, pe str. B., întrucât victima dorea să-și cumpere țigări. Pentru că nu aveau bani, victima - potrivit declarațiilor părții vătămate C.M. - a luat cu ea niște portocale (obținute la cerșit), cu intenția de a le vinde sau de a le da la schimb pentru țigări. Soții C. au plecat spre barul respectiv, în intervalul orar 0:00 - 01:00.

În seara aceleiași zile de 14 martie 1998, martorul O.I. (atunci în vârstă de 16 ani) și fratele său, martorul O. (actualmente, prin căsătorie, O.Ș.) M. (atunci în vârstă de 19 ani), ambii având, în sat, porecla de „B.” au hotărât să meargă la discoteca ce se organiza de regulă în satul Buznea, la disco-barul „M.”. Ca atare, cei doi frați - care locuiau la acea dată, în satul Buznea, comuna Târgu Frumos (actualmente comuna Ion Neculce), în jurul orelor 22:00 au plecat de la domiciliu spre discotecă, pe traseu trecând și pe la locuința, din același sat, a verișorului lor, inculpatul I.E.N., zis „E.” (atunci în vârstă de 22 de ani), invitându-l să meargă și el la discotecă. Inculpatul a fost de acord și le-a solicitat acestora să-l aștepte să se îmbrace. În prealabil, martorul O.Ș.M. vorbise și cu prietena sa, martora Ș.L. (atunci în vârstă de 19 ani) să-l însoțească la discotecă, aceasta fiind de acord. Întrucât ea locuia în vecinătatea casei sale, martorul O.Ș.M. a trecut, mai întâi, pe la locuința sa, convenind să se întâlnească apoi în stradă, în apropierea clădirii fostei C.A.P., situată vis-a-vis de locuința inculpatului I., ceea ce s-a și întâmplat.

În jurul orelor 21:15, cei patru tineri, respectiv frații O., martora Ș.L. și inculpatul I.E.N. au plecat împreună spre disco-barul sus-indicat. În momentul în care au ajuns aici au constatat că acesta era închis, astfel încât, de comun acord, cei patru tineri au plecat din satul Buznea, au traversat bariera de cale ferată dublă, ce despărțea satul de oraș și s-au îndreptat spre barul „B.B.” situat în centrul orașului Târgu Frumos (bar administrat de numitul B.), unde au ajuns în jurul orelor 23:00. Aici, tinerii au stat cca. 30 de minute, interval în care băieții au consumat câte o bere, iar fata un suc.

În jurul orelor 23:30, cei patru tineri au plecat spre domiciliile lor din satul B., dar pe traseu, pe str. B., s-au oprit, în jurul orelor 23:45, la barul non-stop, denumit „G.” (administrat de numitul A.G. și cunoscut anterior și sub denumirile de „R.” ori "L.S.” -, în care atmosfera de voie bună era asigurată de regulă, de o formație de muzicieni, angajați special în acest scop. Din compunerea acestei formații făceau parte mai multe persoane, printre care și martorii C.P. și B.V. În bar, se afla și fratele martorului C.P., numitul C.D. și el membru al formației. În declarația sa, din cursul urmăririi penale martorul C.P. a susținut că, în acea seară la cunoscut efectiv pe inculpatul I.E.N., zis „E.”, „cineva” prezentându-i-l ca fiind „cel mai tare din Buznea”.

În acest bar, în care erau mai mulți clienți-consumatori, băieții din grup au consumat bere, iar fata suc și, probabil, și 100 ml lichior, toți stând la aceeași masă. La un moment dat, la masa acestora a venit martorul T.C. cu prietena sa, C.R., primul cunoscându-se cu inculpatul și vorbind ceva cu acesta. Grupul celor patru tineri a stat în acest bar până în jurul orelor 1:00 - 1:15 (interval în care frații O. au jucat și la aparatele de jocuri mecanice amplasate în bar), când martorei Ș.L. i s-a făcut rău, a ieșit afară și a vomat. Prietenul ei, martorul O.Ș.M. a ieșit cu ea afară. După ce și-a revenit, martora și prietenul ei au reintrat în bar, dar a comunicat celorlalți băieți din grup că nu se simte bine. În aceste condiții, cei patru tineri s-au hotărât să plece spre casele lor.

Până la acest moment al evenimentelor întâmplate în noaptea de 14/15 martie 1998, declarațiile inculpatului I.E.N. și ale martorilor O.I., O.Ș.M. și O.Ș.L. se coroborează între ele.

În acea seară cei patru tineri erau îmbrăcați și încălțați în linii mari, după cum urmează: 1) inculpatul I.E.N. purta o geacă din cojoc de culoare maro cu blană până în talie și cu guler alb, pantaloni de „culoarea piersicii deschise” (verde), o maletă neagră, pantofi de culoare neagră, cu toc și talpă subțire și nu avea nimic pe cap; 2) martora Ș.E. purta o fustă scurtă (mini-jup) din stofă de culoare maro, ciorapi și pantofi cu toc de culoare neagră, precum și un pulover de culoare albă și o geacă tip F. de culoare neagră; 3) martorul O.Ș.M. purta o geacă de tercot de culoare vișinie, pantaloni de culoare gri închis din același material, ghete din piele de culoare neagră, iar pe cap avea o șapcă de culoare neagră; 4) martorul O.I. purta o geacă din fâș peste care avea o vestă de culoare verde cu glugă, blugi albaștri și bocanci din piele de culoare neagră, iar pe cap acea șapcă similară celei a fratelui său.

Cei patru tineri au ieșit cam în același timp din barul „G.”, odată cu ei ieșind și martorul T.C. cu prietena lui C. (aceasta, în acea perioadă lucra ori lucrase până în curând, în calitate de barman la respectivul bar, dar în acea seară nu era de serviciu). În fața barului, I.E.N. a mai stat câteva minute de vorbă cu martorul T.C. În fața barului se mai aflau și martorii C.P. și B.V. care fumau câte o țigară. Lângă aceștia se afla și martorul C.D., zis „N.”, care a aruncat un chiștoc de țigară spre grupul celor patru tineri, unul dintre băieții din grup enervându-se și intenționând să-l agreseze fizic pe martor. Au intervenit însă martorii B.V. și T.C., iar unul din băieții din grupul celor patru i-a spus amicului lor nervos - care, se parte, că era inculpatul I. - „Haide E. nu mai face panaramă!”. În aceste condiții conflictul inițiat doar la nivel verbal s-a stins. Trebuie precizat că existența acestui conflict minor la barul „G.”, în care a fost implicat inculpatul I.E.N. a fost confirmat, în declarațiile lor de mai mulți martori, respectiv: Ș.L., B.V. ș.a.

Apoi, grupul celor patru tineri (inculpatul și martorii O.) a plecat spre satul B. către domiciliile lor. De la bar, împreună cu grupul celor patru tineri a mers cca. 60 - 70 m și martorul B.V., după care s-a despărțit de ei, oprindu-se la domiciliul său. În concret, în față mergeau martorii O.I., O.Ș.M. și O.Ș.L., inculpatul împreună cu martorul B.V. venind la câțiva zeci de metri din urmă. După ce s-a despărțit de martorul B.V., inculpatul a grăbit pasul și i-a ajuns pe martorii O., în apropierea pasajului de trecere la nivel cu calea ferată. De aici grupul celor patru tineri (care ieșise anterior din barul „G.”), a continuat să se deplaseze pe strada B. din orașul Târgu Frumos spre satul B., pe partea dreaptă a străzii, cam pe aceiași linie, în următoarea ordine: 1) spre marginea din dreapta a străzii se deplasa martora O.Ș.L.; 2) lângă aceasta era prietenul său, martorul O.Ș.M., care era ținut de braț de aceasta; 3) al treilea spre axul străzii mergea inculpatul I.E.N.; 4) ultimul înspre axul drumului se deplasa martorul O.I.. Drumul tinerilor dinspre barul respectiv spre domiciliile lor din satul B. trecea pe la o barieră de cale ferată.

De la barul „G.” până la liniile de barieră de cale ferată (adică un pasaj de trecere la nivel cu calea ferată) este o distanță de cca. 250 - 300 m. Trebuie precizat că prin acea locație trecea o linie dublă de cale ferată (pe 2 sensuri). Pasajul de trecere la nivel cu calea ferată avea o lungime de 12 m și o lățime de 7 m, fiind betonat, între liniile de cale ferată fiind montate dale de beton. Pasajul era prevăzut, la acea dată, cu avertizor acustic și luminos, precum și cu două semibariere. Distanța dintre cele două sensuri ale căii ferate era de 2,70 m, iar distanța totală între prima și ultima șină de cale ferată (din cele patru) era - potrivit schițelor și măsurătorilor făcute cu prilejul cercetărilor la fața locului - de cca. 6 m.

Cei patru tineri au traversat bariera de cale ferată spre satul Buznea (denumită și „bariera Buznea”), iar la cca. 5 - 10 m de această barieră s-au întâlnit cu soții C., care se deplasau pe partea stângă a șoselei (raportat la sensul lor de deplasare, respectiv partea dreaptă - pentru cei patru tineri) și care - așa cum s-a arătat mai sus - se îndreptau către același bar „G.” cu intenția de a-și cumpăra țigări.

La acel moment (al întâlnirii) inculpatul mergea împreună cu martorul O.I., iar în fața acestora, la câțiva metri, mergeau O.Ș.M. și O.Ș.L.

La momentul întâlnirii, martorul O.Ș.M. avea o țigară în mână din care fuma, lucru care a fost observat de către victima C.G., care i-a cerut martorului să-i dea și lui o țigară.

Martorul O.Ș.M. i-a răspuns victimei C.G. că nu mai are alte țigări, a mai tras un fum din țigara pe care o avea în mână, după care i-a oferit-o victimei, cel mai probabil aruncând-o spre aceasta. În acest timp, inculpatul I.E.N. și martorul O.I., au ajuns și s-au oprit lângă cei ce discutau pe tema solicitării de țigări. Victima i-a reproșat martorului O.Ș.M. faptul că i se dă doar un „chiștoc” și l-a înjurat, după care s-a aplecat totuși să ia restul de țigară, moment în care martorul, iritat că a fost insultat, i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona abdominală, în urma căruia victima a căzut în șezut.

Imediat victima C.G. s-a ridicat și a început să se fugă spre orașul Târgu Frumos, trecând liniile cale ferată, în direcția barului „G.” și proferând înjurături, la adresa grupului de tineri. În momentul în care victima a fost lovită, soția acesteia, partea civilă C.M. a început să protesteze, să vocifereze și a fugit, la rându-i, spre bariera de cale ferată.

Ambii soți C. vociferau și vorbeau succesiv, atât în limba română, cât și în limba rromanes (cei doi fiind de etnie rromă).

Auzind înjurăturile și constatând că soții C. nu au încetat să-i insulte pe toți din grup, inculpatul I.E.N. s-a întors și a început să alerge spre victimă și soția acesteia.

Partea civilă C.M., văzând că ea și soțul sunt urmăriți, a trecut doar prima linie de cale ferată, iar apoi a luat-o spre stânga, fugind pe terasamentul dintre cele două linii de cale ferată înspre direcția Pașcani, iar, după aproximativ 20 metri, a traversat și cealaltă linie spre Târgu Frumos, coborând în dreapta, într-un stufăriș de lângă calea ferată. Aici era și un canal cu apă, iar partea vătămată, după cum a declarat s-a udat la picioare cu această ocazie. De aici, pe o poartă, a intrat în incinta Centrului de colectare a laptelui (fostul „I.C.I.L”), amplasat în zonă, mai exact în curtea acestui punct de colectare a laptelui. Apoi, de aici, a ieșit pe o altă poartă spre strada principală, unde a văzut că soțul ei era căzut și lovit dincoace de bariera de cale ferată (spre orașul Târgu Frumos), iar pe cei trei tineri și fata care-i însoțea aflându-se dincolo de calea ferată și fugind înspre satul Buznea.

Între timp, inculpatul I.E.N. ajunsese victima, după ce aceasta trecuse deja liniile de cale ferată spre Târgu Frumos, respectiv la cca. 7 - 8 m de calea ferată (la cercetarea la fața locului sau fost identificate urme de culoare brun-roșcat - sânge, la 7,60 m de prima șină de cale ferată) și i-a aplicat o lovitură cu pumnul, în urma căreia victima a căzut cu fața în sus.

Imediat apoi, inculpatul a început să-i aplice victimei lovituri puternice cu picioarele, în special peste cap, față și gât. În acest timp, martorii O.I., O.Ș.M. și O.Ș.L., care rămăseseră în apropierea locului unde se întâlniseră inițial cu victima (deci dincolo de bariera de cale ferată), se uitau de la o distanță de aproximativ 15 - 29 metri. Toți trei au declarat că l-au văzut pe inculpatul I. aplicându-i mai multe lovituri victimei căzut, de sus în jos, cu piciorul, în zona capului.

Martorul O.Ș.M. a strigat la inculpat să-l „lase în pace pe țigan” (referindu-se la victimă și la etnia sa) și să meargă spre casă, după care, văzând că inculpatul I.E.N. nu s-a oprit din lovit victima, a vrut să se ducă să-l oprească, însă prietena sa, care-l ținea de braț, nu i-a dat voie. În aceste condiții, martorul O.Ș.M. i-a spus fratelui său, martorul O.I., să meargă el și să-l ia pe inculpat acasă.

Martorul O.I. s-a deplasat spre locul unde inculpatul i-a aplicat lovituri victimei, a strigat la acesta și l-a tras de mână, iar inculpatul I.E.N. a încetat să mai lovească victima, plecând, grăbit, împreună cu martorul, spre localitatea Buznea. Cei doi au traversat bariera de cale ferată și i-au ajuns din urmă pe martorii O.Ș.M. și O.Ș.L. Cei patru tineri s-au deplasat apoi spre locuințele lor, frații O. ajungând acasă în jurul orelor 01:45. Cei trei martori O. au susținut că, pe drumul spre casă, inculpatul era nervos și a afirmat „că-i va omorî pe toți țiganii”, după care le-a solicitat să nu spună nimănui despre agresarea bărbatului respectiv.

Vizibilitatea în zona în care victima a fost agresată era parțială, fiind asigurată de luminile intermitente de pe stâlpul indicator de la trecerea la nivel cu calea ferată, precum și de lumina ce provenea de la un bec de neon amplasat pe un stâlp din rețeaua de electricitate, stâlp ce se afla la cca. 35 - 40 m de bariera de cale ferată înspre orașul Târgu Frumos. Deși era iarnă nu era zăpadă (din planșele foto se observă doar câteva „pete” izolate de zăpadă).

Între timp, așa cum s-a arătat, soția victimei, partea civilă C.M. a traversat curtea Centrului de Colectare a Laptelui (I.C.I.L.), a ieșit în stradă și s-a îndreptat spre barieră, întrucât a văzut că soțul său era căzut. În timp ce se deplasa spre barieră, a văzut când grupul din care făcea parte inculpatul, se îndepărta grăbit, deplasându-se spre satul Buznea. Partea civilă C.M. și-a data seama că soțul său era într-o stare gravă, ca urmare a loviturilor aplicate și a început să țipe. I-a pus mâna la cap victimei și i-a ridicat capul, murdărindu-se de sânge.

Imediat apoi, partea civilă C.M. s-a deplasat în apropiere (în direcția centrului orașului Târgu Frumos) la Stația de Reșapare a SC „M.” S.A. Iași, cu intenția de a-i cere paznicului de serviciu la această unitate să anunțe telefonic ambulanța.

S-a impus precizarea că Stația de Reșapare este situată pe str. B. din orașul Târgu Frumos, la o distanță de cca. 100 m de bariera de cale ferată, respectiv pe cealaltă parte a străzii raportat la clădirea I.C.I.L.-ului. În acea seară, paznic de serviciu la Stația de Reșapare era martorul D.I., care stătea într-o cabină amplasată lângă poartă și special amenajată pentru paznici. Potrivit acestui martor, între această stație și bariera de cale ferată, la cca. 40 m de barieră, era amplasat un stâlp de electricitate pe care era montat un bec de neon, ce era în funcțiune. Martorul a susținut că, mai înainte ca partea civilă să vină la cabina sa și să-i ceară să anunțe ambulanța, a auzit gălăgie și înjurături pe stradă, motiv pentru care a ieși să vadă ce se întâmplă. A observat înspre bariera de cale ferată silueta uneia sau a două persoane, pe care nu le-a putut recunoaște pentru că erau prea departe, iar vizibilitatea scăzută. Nu și-a dat seama ce se întâmplă acolo, motiv pentru care a reintrat în cabina de pază. Martorul a susținut că nu a dat prea mare importanță la ceea ce auzise, deoarece pe acea stradă, pe care erau amplasate trei baruri, „în mod obișnuit, noaptea, au loc altercații, bătăi, scandaluri”.

Partea civilă C.M. a ajuns la cabina de pază de la Stația de reșapare, unde se afla martorul D.I., cam la cca. 15 minute după ce acesta reintrase în cabină. Cu această ocazie, martorul a văzut că partea civilă era murdară de sânge pe mâini și a aflat de la aceasta că „trei băieți din Buznea” i-ar fi bătut soțul, care este în stare gravă. Martorul i-a comunicat părții civile că nu poate suna la ambulanță, întrucât telefonul unității era încuiat.

În aceste condiții, partea civilă C.M. s-a reîntors spre bariera de cale ferată, la locul unde era căzută victima. La câteva minute, lângă ea a ajuns martorul C.D., zis „N.” (muzicant în formația barului „G.” și fratele victimei), care, văzând ce s-a întâmplat, a alergat până la cabina de pază a martorului DI., cerându-i să sune telefonic la ambulanță. Aflând că nu era posibil acest lucru, martorul C.D., zis „N.” s-a deplasat înspre centrul orașului, solicitând ajutorul unor gardieni publici, care au venit la fața locului.

Practic, martorul C.D., zis „N.” s-a deplasat spre barul „G.”, unde l-a găsit pe gardianul Ț.M., care era de serviciu în acea zonă, precum și pe un coleg de-al acestuia. Martorul Ț.M. (și colegul său) s-a deplasat imediat în locul unde avusese loc agresiunea, unde a găsit-o pe partea civilă C.M., plângând și ținând capul victimei în mâini.

Faptul că acest martor era de serviciu în acea seară a fost confirmat, în unele din declarațiile lor din anul 1998, și de martorii O. (în special de O.Ș.L., care a arătat că atunci când au plecat toți patru spre barul „B.B.” s-au întâlnit cu doi gardieni publici pe stradă, martorii O. și inculpatul vorbind cu unul dintre ei, pe nume Ț., întrucât acesta era verișor cu cei trei).

Martorul Ț.M. (căruia i se mai spune și „M.”) a fost audiat în cauză, pentru prima dată, abia la reluarea urmăririi penale, depoziția sa fiind elocventă. Astfel, acesta a susținut, printre altele, că: a) se afla în barul G. cu colegul său și beau o cafea, când au fost anunțați de o persoană că la bariera de cale ferată „moare cineva”; b) s-au îndreptat înspre acel loc, drumul de la bar la bariera de cale ferată fiind în curbă, astfel încât de la bar nu se putea vedea până la barieră; c) când a ajuns la fața locului a văzut un bărbat căzut, iar, lângă el, o femeie care plângea și-i ținea capul în mână, sub care era o „baltă de sânge”; d) „femeia a spus că soțul ei a fost bătut de un tânăr dintr-un grup de patru persoane”, spunând că nu-i cunoaște și că aceștia au plecat spre satul Buznea; e) victima nu vorbea și era puternic lovit în zona feței, unde era ”plin de sânge”; f) a anunțat imediat poliția și ambulanța prin intermediul stației de emisie-recepție din dotare; g) ambulanța a ajuns destul de repede și a preluat victima; h) a doua zi, dimineața, în jurul orelor 9:20 a fost trezit din somn de mama sa, pentru că era căutat de numita I.M., mama inculpatului; martorul a precizat că „am fost surprins s-o văd pe aceasta la mine acasă, pentru că eram certați cu familia I. și nu vorbeam de cca. 7 ani”; i) mama inculpatului l-a întrebat despre incidentul din seara trecută, moment în care martorul și-a amintit că în seara precedentă îl văzuse pe inculpat, cu 2 băieți și o fată, pe stradă, discutând „în treacăt cu ei” dintre cei patru „I.E.N. fiind cel mai înalt”; j) mama inculpatului, care era „speriată și tremura” i-a spus că „dacă știi ceva (despre incident) să taci din gură, să nu spui nimic la nimeni!”; k) în anul 2004, după eliberarea inculpatului din penitenciar, acesta i-a transmis, printr-o altă persoană „să aibă grijă de fata sa”, lucru pe care el l-a perceput ca „pe o amenințare indirectă”; l) după arestarea, în anul 2000 a inculpatului a văzut-o de mai multe ori pe soția victimei pe la locuința tatălui inculpatului; m) după ce inculpatul a fost prins „s-a auzit prin oraș că, de fapt, tot timpul a stat ascuns în beciul părinților săi”, iar „când a fost ridicat de poliție l-am văzut și eu pe inculpat: avea barbă mare și plete”; n) „C.L. a fost prietenă și cu I.E.N. (...)”.

În jurul orelor 2:00 - 2:30 la fața locului a ajuns o mașină a ambulanței care a preluat victima și a transportat-o la Spitalul Clinic de Neurochirurgie Iași, unde a fost internată la orele 3:45 cu diagnosticul „contuzie cerebrală difuză; criză comițială de tip grand-mal; stare de ebrietate (agresiune)”. În ciuda intervențiilor medicilor, în aceeași dimineață a zilei de 15 martie 1998, în jurul orelor 9,20 victima a decedat.

În urma necropsiei efectuate asupra cadavrului victimei C.G., medicul-legist din cadrul L.E.M.L Iași, prin raportul de constatare medico-legală din 6 mai 1998 a concluzionat că: „1) Moartea numitului C.G. a fost violentă; 2) Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutivă comei cerebrale traumatice secundară hematoamelor intracerebrale, contuziei și dilacerării cerebrale, hemoragiei perintroculare, contuziei pontine și fracturilor craniene; 3) Leziunile tanatogeneratoare au putut fi produse în cadrul unui traumatism cranio-cerebral și facial prin lovire activă cu obiecte contondente; 4) Fractura cornului stâng a osului hioid cu infiltrarea hemoragică a țesuturilor moi perihiodiene atestă comprimarea regiunii latero-cervicale stângi cu corp dur sau lovirea activă a acestuia cu corp dur, neavând caracter tanatogenerator; 5) Fractura și fisura costală au putut fi produse cel mai probabil în cadrul manevrelor de resuscitare cardiacă externă; 6) Celelalte leziuni prezentate de sus-numitul (echimoze, excoriații, plăgi contuze, chemozis, luxații și expulsii dentare postraumatice) nu au avut caracter tanatogenerator și, în cazul supraviețuirii victimei, ar fi necesitat 14 - 15 zile îngrijiri medicale pentru vindecare; 7) În momentul decesului sângele victimei conținea 0,33 % alcool etilic; 8) Sângele victimei aparține grupei sanguine O.I.”.

Comisia de Avizare și Control din cadrul L.E.M.L Iași a avizat acest raport de expertiză, comunicând avizul din 15 mai 1998 încă din cursul urmăririi penale.

În cursul cercetării judecătorești, așa cum s-a arătat mai sus, la cererea inculpatului s-au solicitat o serie de lămuriri de la I.M.L. Iași pentru a preciza în măsura în care este posibil, în completarea și pe marginea Raportului de necropsie nr. 228/C din 6 mai 1998 (privind autopsia cadavrului numitului C.G.) tipul mijlocului sau obiectului contondent cu care a fost lovită victima, precum și mecanismul de producere a leziunilor tanatogeneratoare.

Prin adresa din 7 octombrie 2007, Comisia de Avizare și Control a Actelor Medico-Legale din cadrul I.M.L. Iași a comunicat instanței următoarele: a) cadavrul victimei C.G. prezenta la examenul extern echimoze „în ochelari”, plagă contuză intersprâncenară, suprasprâncenară, înfundare nazală, excoriație mentonieră, plagă și echimoză a buzei inferioare și superioare, precum și excoriații și echimoze ale umărului drept, brațului drept, antebrațului stâng, genunchiului stâng; b) forma morfologică a acestor leziuni nu permit a le diferenția cu ce fel de încălțăminte au fost produse, nici modul lor de producere și nici poziția victimă-agresor; c) echimozele și excoriațiile se puteau produce, atât prin mijloace contondente (lovire cu pumnii și picioarele încălțate), cât și prin obiect contondente (piatră, băț); d) din aspectul leziunilor, nu se poate deduce dacă s-au produs „de sus în jos, înainte-înapoi sau prin cădere”, toate alternativele de producere fiind posibile; e) răsunetul lezional intern ce a constituit cauza morții (leziuni complexe meningo-cerebrale) atestă că, indiferent de tipul de leziuni externe oro și cranio-cerebrale, acestea și-au asumat acțiunea în rezultatul produs (oprirea funcțiilor cerebrale), fiind deci în afara posibilităților științifice de a deduce care din ele a fost direct legală cauzal de acest rezultat.”

A doua zi, duminică, 15 martie 1998, în jurul prânzului frații O.I. și O.M.P. s-au întâlnit cu inculpatul I.E.N. la un bar din satul Buznea. A fost ultima dată când martorii l-au văzut pe inculpat. În seara aceleiași zile, frații O.I. și O.Ș.M. au mers la discoteca „M.” din localitatea Buznea, unde de la mai mulți tineri au aflat, că în noaptea precedentă, lângă bariera de cale ferată a fost bătut un bărbat, care ulterior a fost transportat în Iași la un spital unde a decedat. Martorul O.Ș.M. a aflat acest lucru, mai întâi, de la gardianul public Ț.M. Cei doi martori și-au dat seama despre cine este vorba și, în aceste condiții, au plecat spre casă.

În data de 16 martie 1998, inculpatul I.E.N. a fost căutat de organele de urmărire penală la domiciliu, constatându-se că acesta este plecat. Tatăl inculpatului a comunicat anchetatorilor, cu acea ocazie, că fiul lui plecase de la domiciliu din după-amiaza zilei de 15 martie 1998, în loc necunoscut (a se vedea procesul-verbal întocmit cu acest prilej). Inculpatul nu a putut fi găsit, sustrăgându-se cercetărilor. În aceste condiții, la data de 4 septembrie 1998, procurorul a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat și a emis un mandat de arestare a acestuia, în lipsă.

Inculpatul a fost depistat abia la data de 14 februarie 2000, când s-a și pus în executare mandatul de arestare în lipsă. La data de 16 februarie 2000, s-a încercat a i se lua prima declarație inculpatului, ocazie cu care i s-a adus la cunoștință învinuirea și când acesta nu a dorit să dea declarație.

După cum a rezultat din declarațiile sale, inculpatul a adoptat o poziție procesuală necorespunzătoare și oscilantă, nerecunoscând fapta imputată și încercând să transfere orice responsabilitate în sarcina martorilor O.I. și O.Ș.M. Principala sa apărare a constat în aceea că el se deplasa din urma martorilor O., când, la un moment dat, l-a văzut pe O.I. lovind victima care era căzută, el intervenind și oprindu-l pe agresor.

Inculpatul a negat constant orice implicare în agresarea victimei s-a sustras cca. 2 ani urmăririi penale (fără a oferi explicații plauzibile pentru acest comportament) și și-a făcut succesiv apărări necredibile. Între propriile sale declarații există inadvertențe semnificative privitoare la: 1) barurile prin care a fost în acea seară; 2) numărul persoanelor cu care a ieșit din bar și cu care și-a continuat drumul; 3) locul unde se aflau martorii O. ori partea vătămată C.M. - ba la 3 m, ba pe terasamentul căii ferate la 8 m, în dreapta; 4) persoanele care au agresat victima (în cele mai multe depoziții a susținut că doar O.I. a făcut acest lucru, dar în două a precizat fie expres, fie a sugerat că și O.M. ar fi lovit-o) ș.a.

Mai mult, prin intermediul familiei sale, în special a mamei, inculpatul și-a construit o apărare bazată pe determinarea mai multor persoane, care nu au fost la fața locului și nu au perceput incidentul (este vorba de martorii R. (fostă C.) L., N.M., Ț.V. și E.R.) să dea declarații mincinoase în cauză. Se remarcă ca o trăsătură generală că nicio altă persoană dintre cele audiate în cauză, nici chiar inculpatul, nu au confirmat prezența la locul incidentului a vreunuia dintre acești patru martori, ultimii trei susținând că erau fie ascunși, fie în locuri întunecate, de unde nu puteau fi văzuți de nimeni.

În plus, tot prin aceleași mijloace, inculpatul și familia sa, au influențat și declarațiile părții vătămate, care au evoluat de la precizarea faptului că nu a văzut care dintre „cei trei băieți” i-a lovit soțul, până la a indica - în ultimele declarații - cu detalii, persoane care a făcut acest lucru și a precizat că, în mod cert, inculpatul nu a lovit victima. Se remarcă și inconstanța părții vătămate în declarațiile sale.

Nu în ultimul rând, în același scop, al consolidării apărării făcute, inculpatul, tot prin intermediul mamei sale, a încercat să influențeze și alți martori, elocvente în acest sens fiind declarațiile martorului Ț.M.

Versiunea susținută de inculpat - după cum s-a arătat mai sus și după cum s-a detaliat și în cele ce urmează a fost infirmată categoric de analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate.

Inculpatul nu și-a asumat niciun moment responsabilitatea faptei comise. Potrivit rapoartelor de expertiză medico-legale întocmite în cauză, inculpatul I.E.N. „nu prezintă tulburări psihice și a săvârșit fapta de care a fost acuzat cu discernământ”.

- În concret, la data de 22 februarie 2000, inculpatul I.E.N. a fost audiat efectiv, pentru prima dată, în pr