ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1948/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1948/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

contestației în anulare de față;

în baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 775 din

04 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 5756/1/2012 s-a respins, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul I.E.N. împotriva deciziei penale nr. 117 din 28 iunie 2012 a

Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul

nr. 3249/1/2010 (17874/99/2006).

A fost

obligat recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a

decide astfel instanța de recurs a reținut următoarele:

Prin sentința

penală nr. 294 din 24 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul lași în Dosarul nr.

3249/1/2010 s-a dispus în baza art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c)

C. pen., condamnarea inculpatului I.E.N., la pedeapsa de 18 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. în baza art. 65 alin. (2) C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor

prev.de

art. 64 alin. (1) lit. a) și lit.

b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a constatat

că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea de tâlhărie săvârșită,

de același inculpat, la data de 2 din 3 aprilie 2004, pentru care s-a dispus prin

sentința penală nr. 797 din 2 noiembrie 2004 a Tribunalului lași, o pedeapsă de

5 ani închisoare.

În baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor de 18 ani închisoare

și 5 ani închisoare, dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele de 18 ani

închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prev.de

art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 71

C. pen. i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 36

alin. (1) și art. 88 alin. (1) C. pen. a fost dedusă, din pedeapsa rezultantă aplicată

acestuia durata arestării preventive de la 14 februarie 2000 la 19 decembrie 2003,

precum și perioada executată de la 03 aprilie 2004 și până la 24 aprilie 2007.

În baza art. 14

și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul

să plătească părți civile C.M. suma de 1.500 RON (15.000.000 ROL) cu titlu de daune

materiale.

În baza dispozițiilor

art. 14 și 346 și art. 17 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ.

a fost obligat inculpatul să le plătească părților civile C.P. și C.F., prin reprezentantul

lor legal C.M., suma de 2.280 RON (22.800.000 ROL), respectiv câte 1.140 RON (11.400.

000 ROL) fiecăruia, reprezentând prestație periodică pentru perioada cuprinsă între

14 martie 1998-27 martie 2003, precum și suma de 50 RON (500.000 ROL) lunar pentru

fiecare minor până la majoratul acestora, începând cu data de 27 martie 2003, cu

același titlu.

În baza art. 14

și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind

reforma în domeniul sănătății, modificată și completată prin O.U.G. nr. 72/2006,

a fost obligat inculpatul să plătească suma de 125,40 RON (1. 254.000 ROL) către

partea civilă Serviciul de Ambulanță al Județului lași, cu sediul în lași, jud.

lași, reprezentând cheltuieli ocazionate de transportul victimei cu ambulanța, la

spital.

S-a constatat

că Spitalul Clinic nr. 3 lași nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului

penal.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.000 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prealabil expunerii

stării de fapt se impune a fi reținut faptul că dosarul a parcurs mai multe cicluri

procesuale. Astfel, prin sentința penală nr. 292 din 24 mai 2011 pronunțată de Tribunalul

lași s-a dispus condamnarea inculpatului I.E.N. pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat.

Prin decizia penală

nr. 66 din 5 martie 2002 pronunțată de Curtea de Apel lași, s-a dispus admiterea

apelului declarat de procuror, dispunându-se desființarea sentinței penale nr. 292/2001

a Tribunalului lași și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. După

desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, prin sentința penală nr. 287/2003

pronunțată de Tribunalul lași s-a dispus condamnarea inculpatului I.E.N. pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat. Urmare exercitării căilor de atac, prin

decizia penală nr. 6047/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus admiterea

recursului declarat de inculpatul I.E.N. Au fost casate sentința penală nr. 287/2003

a Tribunalului lași, respectiv decizia penală nr. 248/2003 a Curții de Apel lași

dispunându-se restituirea cauzei la Parchet pentru completarea urmăririi penale.Ulterior,

Tribunalul lași a fost sesizat cu rechizitoriul din 13 octombrie 2006, cauza fiind

înregistrată, pe rolul acestei instanțe, la data de 18 octombrie 2006 sub nr. 17874/99/2006.

Prin sentința penală nr. 65/2008 pronunțată de Tribunalul lași s-a dispus condamnarea

inculpatului I.E.N. hotărârea instanței de fond fiind menținută prin decizia penală

nr. 15 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel lași.

Prin decizia penală

nr. 2395/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus respingerea

recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat.

Ulterior, condamnatul

I.E.N. a formulat contestație în anulare iar prin decizia penală nr. 1449 din 15

aprilie 2010 s-a dispus admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei

penale nr. 2395/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fixându-se termen pentru

judecarea recursului la 27 mai 2010.

Prin decizia penală

nr. 3094 din 9 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 3249/1/2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus admiterea recursului pentru

termen declarat de inculpatul I.E.N. împotriva deciziei penale nr. 151 din 2008

a Curții de Apel lași. S-a dispus casarea acestei decizii și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de apel. Ca stare de fapt, Tribunalul lași a reținut următoarele:în

anul 1998 inculpatul I.E.N. locuia în satul B., com.T., jud.lași.

Victima C.G. și

familia acestuia locuiau, în anul 1998, în orașul T., având o situație materială

precară, fără ocupație și neșcolarizați. La data de 14 martie 1998, partea civilă

C.M. împreună cu o fiică a sa, au mers la cerșit în mun. lași, întorcându-se în

jurul orei 16.00 cu trenul în orașul T. Seara, până în jurul orelor 21.00, membrii

familiei victimei au consumat băuturi alcoolice iar în jurul orelor 23.00-24.00,

soții C. s-au hotărât să meargă împreună la un bar din oraș pentru a cumpăra țigări.

Întrucât nu aveau bani, victima a luat cu ea niște portocale - obținute din cerșit

- pe care dorea să le vândă pentru a face rost de bani sau pentru a le da în schimb

un pachet de țigări.în seara aceleiași zile, frații O. au hotărât să meargă la discotecă

în satul B., la disco-barul „MX". Cei doi frați au plecat de la locuința acestora

în jurul orelor 22.00, pe drum trecând și pe la locuința rudei lor, inculpatul I.E.N.,

invitându-l să meargă și el la discotecă. Inculpatul a fost de acord, solicitându-le

acestora să-l aștepte să se îmbrace. în prealabil, martorul O.Ș.M.P. vorbise și

cu prietena sa, martora O.Ș.L. (atunci în vârstă de 19 ani) să-l însoțească la discotecă,

aceasta fiind de acord. întrucât ea locuia în vecinătatea casei sale, martorul O.Ș.M.P.

a trecut, mai întâi, pe la locuința sa, convenind să se întâlnească apoi în stradă,

în apropierea clădirii fostei C.A.P., situată vis-a-vis de locuința inculpatului

I.E.N., ceea ce s-a și întâmplat.

În jurul orelor

21,15, cei patru tineri - respectiv frații O., martora O.Ș.L. și inculpatul I.E.N.

- au plecat împreună spre disco-barul sus-indicat. În momentul în care au ajuns

aici au constatat că acesta era închis, astfel încât, de comun acord, cei patru

tineri au plecat din satul B., au traversat bariera de cale ferată dublă, ce despărțea

satul de oraș, și s-au îndreptat spre barul „BX" situat în centrul orașului

T. (bar administrat de numitul Blaj), unde au ajuns în jurul orelor 23,00. Aici,

tinerii au stat cca. 30 de minute, interval în care băieții au consumat câte o bere,

iar fata un suc.în jurul orelor 23,30, cei patru tineri au plecat spre domiciliile

lor din satul B., dar pe traseu, pe str. B., s-au oprit, în jurul orelor 23,45,

la barul non-stop, denumit „GX" (administrat de numitul A.G. și cunoscut anterior

și sub denumirile de „RX" ori „SX" - d.u.p.), în care atmosfera de voie

bună era asigurată, de regulă, de o formație de muzicanți, angajați special în acest

scop. Din compunerea acestei formații făceau parte mai multe persoane, printre care

și martorii P.C. și B.V. (d.u.p.). în bar, se afla și fratele martorului P.C., numitul

C.D. (d.u.p.) și el membru al formației. în declarația sa, din cursul urmăririi

penale, (d.u.p.) martorul P.C. a susținut că, în acea seară la cunoscut efectiv

pe inculpatul I.E.N., zis „E.", „cineva" prezentându-i-l ca fiind „cel

mai tare din B." în acest bar, în care erau mai mulți clienți-consumatori,

băieții din grup au consumat bere, iar fata suc și, probabil, și 100 ml lichior,

toți stând la aceiași masă. La un moment dat, la masa acestora a venit martorul

T.C. cu prietena sa, R.C. (d.u.p.), primul cunoscându-se cu inculpatul și vorbind

ceva cu acesta. Grupul celor patru tineri a stat în acest bar până în jurul orelor

1,00-1,15 (interval în care frații O. au jucat și la aparatele de jocuri mecanice

amplasate în bar), când martorei O.Ș.L. i s-a făcut rău, a ieșit afară și a vomat.

Prietenul ei, martorul O.Ș.M.P., a ieșit cu ea afară. După ce și-a revenit, martora

și prietenul ei au reintrat în bar, dar a comunicat celorlalți băieți din grup că

nu se simte bine. în aceste condiții, cei patru tineri s-au hotărât să plece spre

casele lor. Până la acest moment al evenimentelor întâmplate în noaptea de 14

din 15 martie 1998, declarațiile inculpatului I.E.N. și ale martorilor O.I., O.Ș.M.P.

și O.Ș.L. se coroborează între ele.în acea seară cei patru tineri erau îmbrăcați

și încălțați (d.u.p. ș.a.), în linii mari, după cum urmează: 1) inculpatul I.E.N.

purta o geacă din cojoc de culoare maro cu blană până în talie și cu guler alb,

pantaloni de culoare de „culoarea piersicii deschise" (verde), o maletă neagră,

pantofi de culoare neagră, cu toc și talpa subțire, și nu avea nimic pe cap; 2)

martora Ș.E. purta o fustă scurtă(mini-jup) din stofă de culoare maro, ciorapi și

pantofi cu toc de culoare neagră, precum și un pulover de culoare albă și o geacă

tip YY de culoare neagră; 3) martorul O.Ș.M.P. purta o geacă de tercot de culoare

vișinie, pantaloni de culoare gri închis din același material, ghete din piele de

culoare neagră, iar pe cap avea o șapcă de culoare neagră; 4) martorul O.I. purta

o geacă din fâș peste care avea o vestă de culoare verde cu glugă, blugi albaștri

și bocanci din pile de culoare neagră, iar pe cap avea șapcă similară celei a fratelui

său. Cei patru tineri au ieșit cam în același timp din barul „GX", odată cu

ei ieșind și martorul T.C. cu prietena lui R.C. (aceasta, în acea perioadă lucra

ori lucrase până de curând, în calitate de barman la respectivul bar, dar în acea

seară nu era de serviciu). În fața barului, I.E.N. a mai stat câteva minute de vorbă

cu martorul T.C.. în fața barului se mai aflau și martorii P.C. și B.V. care fumau

câte o țigară. Lângă aceștia se afla și martorul C.D., zis „N.", care a aruncat

un chiștoc de țigară spre grupul celor patru tineri, unul dintre băieții din grup

enervându-se și intenționând să-l agreseze fizic pe martor. Au intervenit însă martorii

B.V. și T.C., iar unul din băieții din grupul celor patru i-a spus amicului lor

nervos - care, se pare, că era inculpatul I.E.N. - „Haide E. nu mai face panaramă!"

(u.p.). în aceste condiții conflictul inițiat doar la nivel verbal s-a stins. Trebuie

precizat că existența acestui conflict minor la barul „GX", în care a fost

implicat inculpatul I.E.N., a fost confirmat, în declarațiile lor de mai mulți martori,

respectiv: O.Ș.L., B.V. ș.a. Apoi, grupul celor patru tineri (inculpatul și martorii

O.) a plecat spre satul B., către domiciliile lor. De la bar, împreună cu grupul

celor patru tineri a mers cca. 60-70 m și martorul B.V., după care s-a despărțit

de ei, oprindu-se la domiciliul său. În concret, în față mergeau martorii O.I.,

O.Ș.M.P. și O.Ș.L., inculpatul împreună cu martorul B.V. venind la câțiva zeci de

metri din urmă. După ce s-a despărțit de martorul B.V., inculpatul a grăbit pasul

și i-a ajuns pe martorii O., în apropierea pasajului de trecere la nivel cu calea

ferată. De aici grupul celor patru tineri (care ieșise anterior din barul „GX")

a continuat să se deplaseze pe strada B. din orașul T. spre satul B., pe partea

dreaptă a străzii, cam pe aceiași linie, în următoarea ordine: 1) spre marginea

din dreapta a străzii se deplasa martora O.Ș.L.; 2) lângă aceasta era prietenul

său, martorul O.Ș.M.P., care era ținut de braț de aceasta; 3) al treilea spre axul

străzii mergea inculpatul I.E.N.; 4) ultimul înspre axul drumului se deplasa martorul

O.I. Drumul tinerilor dinspre barul respectiv spre domiciliile lor din satul B.

trecea pe la o barieră de cale ferată. De la barul „GX" până la liniile de

bariera de ferată (adică un pasaj de trecere la nivel cu calea ferată) este o distanță

de cca. 250-300 m. Trebuie precizat că prin acea locație trecea o linie dublă de

cale ferată (pe 2 sensuri). Pasajul de trecere la nivel cu calea ferată avea o lungime

de 12 m și o lățime de 7 m, fiind betonat, între liniile de cale ferată fiind montate

dale de beton. Pasajul era prevăzut, la acea dată, cu avertizor acustic și luminos,

precum și cu două sE.bariere. Distanța dintre cele două sensuri ale căii ferate

era de 2,70 m., iar distanța totală între prima și ultima șină de cale ferată (din

cele patru) era -potrivit schițelor și măsurătorilor făcute cu prilejul cercetărilor

la fața locului - de cea. 6 m. Cei patru tineri au traversat bariera de cale ferată

spre satul B. (denumită și „bariera B."), iar la cea. 5-10 m de această barieră,

s-au întâlnit cu soții C., care se deplasau pe partea stângă a șoselei (raportat

la sensul lor de deplasare, respectiv partea dreaptă - pentru cei patru tineri)

și care - așa cum s-a arătat mai sus - se îndreptau către același bar „GX"

cu intenția de a-și cumpăra țigări. La acel moment (al întâlnirii) inculpatul mergea

împreună cu martorul O.I., iar în fața acestora, la câțiva metri, mergeau O.Ș.M.P.

și O.Ș.L.

La momentul întâlnirii,

martorul O.Ș.M.P. avea o țigară în mână din care fuma, lucru care a fost observat

de către victima C.G., care i-a cerut martorului să-i dea și lui o țigară. Martorul

O.Ș.M.P. i-a răspuns victimei C.G. că nu mai are alte țigări, a mai tras un fum

din țigara pe care o avea în mână, după care i-a oferit-o victimei, cel mai probabil

aruncând-o spre aceasta. în acest timp, inculpatul I.E.N. și martorul O.I., au ajuns

și s-au oprit lângă cei ce discutau pe tema solicitării de țigări. Victima i-a reproșat

martorului O.Ș.M.P. faptul că i se dă doar un „chiștoc" și I-a înjurat, după

care s-a aplecat totuși să ia restul de țigară, moment în care martorul, iritat

că a fost insultat, i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona abdominală, în urma

căruia victima a căzut în șezut. Imediat victima C.G. s-a ridicat și a început să

se fugă spre orașul T., trecând liniile cale ferată, în direcția barului „GX"

și proferând înjurături, la adresa grupului de tineri. în momentul în care victima

a fost lovită, soția acesteia, partea civilă C.M. a început să protesteze, să vocifereze

și a fugit, la rându-i, spre bariera de cale ferată. Ambii soți C. vociferau și

vorbeau succesiv atât în limba română, cât și în limba rromanes (cei doi fiind de

etnie rromă). Auzind înjurăturile și constatând că soții C. nu încetează să-i insulte

pe toți din grup, inculpatul I.E.N., s-a întors și a început să alerge spre victimă

și soția acesteia.

Partea civilă

C.M., văzând că ea și soțul sunt urmăriți, a trecut doar prima linie de cale ferată,

iar apoi a luat-o spre stânga, fugind pe terasamentul dintre cele două linii de

cale ferată înspre direcția Pașcani, iar, după aproximativ 20 metri, a traversat

și cealaltă linie spre orașul T., coborând în dreapta, într-un stufăriș de lângă

calea ferată. Aici era și un canal cu apă, iar partea vătămată - după cum a declarat

- s-a udat la picioare cu această ocazie. De aici, pe o poartă, a intrat în incinta

Centrului de colectare a laptelui (fostul „I.C.I.L."), amplasat în zonă, mai

exact în curtea acestui punct de colectare a laptelui. Apoi, de aici, a ieșit pe

o altă poartă spre strada principală, unde a văzut că soțul ei era căzut și lovit

dincoace de bariera de cale ferată (spre orașul T.), iar pe cei trei tineri și fata

care-i însoțea aflându-se dincolo de calea ferată și fugind înspre satul B..între

timp, inculpatul I.E.N. ajunsese victima, după ce aceasta trecuse deja liniile de

cale ferată spre T., respectiv la cea. 7-8 m de calea ferată (la cercetarea la fața

locului au fost identificate urme de culoare brun-roșcat -sânge, la 7,60 m de prima

șină de cale ferată) și i-a aplicat o lovitură cu pumnul, în urma căreia victima

a căzut cu fața în sus.Imediat apoi, inculpatul a început să-i aplice victimei lovituri

puternice cu picioarele, în special peste cap, față și gât. în acest timp, martorii

O.I., O.Ș.M.P. și O.Ș.L., care rămăseseră în apropierea locului unde se întâlniseră

inițial cu victima (deci dincolo de bariera de cale ferată), se uitau de la o distanță

de aproximativ 15-20 metri. Toți trei au declarat că l-au văzut pe inculpatul I.E.N.

aplicându-i mai multe lovituri victimei căzut, de sus în jos, cu piciorul, în zona

capului.

Vizibilitatea

în zona în care victima a fost atacată era slabă, fiind asigurată de luminile intermitente

de pe stâlpul indicator de la trecerea la nivel cu calea ferată, precum și de lumina

care provenea de la un bec de neon amplasat pe un stâlp din rețeaua de electricitate,

stâlp care se afla la aproximativ 35-40 m de bariera de cale ferată înspre orașul

T.. Deși era iarnă nu era zăpadă. Soția victimei, partea civilă C.M., între timp,

a traversat curtea Centrului de Colectare a laptelui, a ieșit în stradă și s-a îndreptat

spre barieră întrucât a văzut că soțul său era căzut. A văzut, de asemenea, când

grupul din care făcea parte inculpatul s-a îndepărtat, deplasându-se spre satul

B. Partea civilă C.M. și-a dat seama că soțul său era într-o stare gravă ca urmare

a loviturilor aplicate și a început să țipe. I-a pus mâna la cap victimei, i l-a

ridicat și imediat s-a deplasat la stația de Reșapare a SC M. SA, aflată în apropiere

de serviciu să anunțe ambulanța.

Paznicul de serviciu

- numitul D.I. - nu a putut să dea telefon deoarece acesta era încuiat, astfel încât

soția victimei s-a reîntors la bariera de cale ferată iar la câteva minute a ajuns

la fața locului martorul C.D. care s-a deplasat spre centrul orașului solicitând

ajutorul unor gardieni publici care s-au deplasat la fața locului.în aceeași noapte,

în jurul orelor 2.00-2.28, la fața locului a ajuns o mașină a ambulanței care a

preluat victima și a transportat-o la Spitalul Clinic de Neurochirurgie lași unde

a fost internată în jurul orelor 3.45 cu diagnosticul „contuzie cerebrală difuză;

criză comițială de tip grand-mal, stare de ebrietate (agresiune). în ciuda intervențiilor

medicilor în dimineața zilei de 15 martie 1998, în jurul orelor 9.20 , victima a

decedat. Prin Raportul de constatare medico-legală din 6 mai 1998, întocmit de L.E.M.L.

Iași s-a stabilit că „moartea victimei a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței

cardio-respiratorii acute, consecutivă comei cerebrale traumatice secundară hemotoracală

intercerebrale, contuziei și dilacerării cerebrale, hemoragiei perintroculare, contuziei

pontine și fracturilor craniene; 3). Leziunile tanatogeneratoare s-au putut fi produse

în cadrul unui traumatism cranio-cerebral și facial prin lovire activă cu obiecte

contodente; 4.) Fractura cornului stâng a osului hioid cu infiltrarea hemoragică

a țesuturilor moi perihioidiene atestă comprimarea regiunii latero-cervicale stângi

cu corp dur sau lovirea activă a acestuia cu corp dur, neavând caracter tanatogenerator;

5.) Fractura și fisura costală au putut fi produse cel mai probabil în cadrul manevrelor

de resuscitare cardiacă externă; 6.) Celelalte leziuni prezentate de sus-numitul

(echimoze, excoriații, plăgi contuze, chemozis,luxații și expulsii dentare postraumatice)nu

au avut caracter tanatogenerator și, în cazul supraviețuirii victimei, ar fi necesitat

14-15 zile îngrijiri medicale pentru vindecare; 7.) În momentul decesului sângele

victimei conținea 0,33 % alcool etilic; 8.) Sângele victimei aparține grupei sanguine

01

".

Comisia de Avizare

și Control din cadrul L.E.M.L. Iași a avizat în cursul urmăririi penale acest raport

de expertiză.în drept, instanța de fond a reținut că faptele inculpatului I.E.N.

care, în noaptea de 14 din 15 martie 1998 în jurul orelor 1.00-3.00, într-un loc

public, i-a aplicat victimei C.G., multiple lovituri cu picioarele în special după

ce aceasta căzuse pe șosea, în zona capului, cauzându-i leziuni cranio-cerebrale

și faciale grave în urma cărira s-a produs decesul, realizează elementele constitutive

ale infracțiunii de omor calificat

prev.de

art. 174 C.

pen. raportat la ari. 175 lit. i) C. pen. Instanța de fond, analizând probele administrate

în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătoreștii reținut vinovăția

inculpatuluijnlăturând motivat apărările acestuia în sensul că victima a fost lovită

de frații O. Astfel, singurele persoane care au dat declarații constante în cauză,

în toate ciclurile procesuale, au fost martorii oculari O.I., O.Ș.M.P. și O.Ș.L.

(și alți martori indirecți au dat declarații constante, unii cu anumite nuanțări,

dar nesemnificative, fiind cazul numiților P.C., D.I., T.C., Ț.M. și B.V.). Declarațiile

acestora concordă în cele mai mici amănunte atât între ele, cât și cu restul ansamblului

probator ce va fi reținut de instanță (documentația medicală, procesul-verbal de

cercetare la fața locului, declarațiile martorilor din bar etc). Mai mult, sub aspect

faptic, până la momentul ieșirii din barul „GX", declarațiile acestora se coroborează

chiar și cu depozițiile inculpatului. În plus, deși inculpatul și-a construit întreaga

apărare afirmând că frații O. și, în special, martorul O.I., ar fi cel care a lovit

victima, toți cei trei martori oculari nu au ascuns nici unul din detaliile care

le era defavorabil ori care-l avantajau pe inculpat. Astfel, acești trei martori

au făcut relatări constante care se coroborează cu cele ale inculpatului în ceea

ce privește articolele de îmbrăcăminte și tipul de încălțăminte purtate în acea

seară de cei patru tineri (singurele inadvertențe - care se regăsesc însă doar în

unele declarații - fiind acelea că O.I. ar fi fost încălțat cu adidași cu dungi

albe cu negru și nu cu ghete). În plus, acești martori au confirmat că inculpatul

era încălțat cu pantofi și că nu avea nimic pe cap (confruntările efectuate, la

reluarea urmăririi penale, fiind elocvente) și că ei (frații O.) aveau ghete. Din

altă perspectivă, acești trei martori nu au ascuns nici împrejurarea că martorul

O.Ș.M.P. a fost cel care a lovit primul victima cu piciorul în zona toraco-abdominală,

în cadrul unui prim incident. Apoi, martorul O.I. după reluarea urmăririi penale,

a fost testat cu tehnica poligraf în vederea detectării psihologice comportamentului

simulat (sens în care s-a întocmit un raport de constatare tehnico-științifică),

constatându-se că, în ceea ce-l privește, nu au fost evidențiate modificări care

să fie caracteristice stresului emoțional. în schimb, inculpatul a refuzat să fie

testat în acest sens. Este adevărat că acest raport de constatare nu constituie

un mijloc de probă de natură a dovedi, direct sau indirect, vinovăția inculpatului

ori nevinovăția altor persoane. El este doar un mijloc care oferă unele indicii

de natură să canalizeze ancheta într-o anume direcție și față de o anume persoană.

Cu toate acestea, rezultatele acestuia (adică indiciile oferite) nu pot fi ignorate

întru-totul. Instanța de fond însă nu a reținut acest mijloc de probă ca pe unul

pe baza căruia va stabili vinovăția inculpatului, ci doar ca pe un element care,

alături de multe altele, consolidează credibilitatea depozițiilor martorului O.I.

Toate aceste elemente,

coroborate și cu altele, ce vor fi evidențiate mai jos, determină instanța să aprecieze

că depozițiile martorilor O.I., O.Ș.M.P. și O.Ș.L. corespund adevărului și că s-a

impus a fi reținute la stabilirea situației de fapt sus-prezentate.în schimb, atât

partea civilă C.M., cât și inculpatul și martorii propuși de acesta, au dat declarații

succesive, inconstante și parțial diferite, care nu se coroborează cu restul ansamblului

probator, decât doar unele din declarațiile părții civile și a inculpatului și numai

parțial. în concret, încă din cursul urmăririi penale inculpatul a solicitat audierea

în apărarea sa, ca martori a numitelor, R.(fostă C.)L. și N.M. Prima a declarat

că ar fi văzut incidentul și că victima a fost lovită de martorul O.I. și nu către

inculpat. Cea de-a doua i-a susținut declarațiile primei, arătând că aceasta i-a

povestit ei ce văzuse în acea noapte. S-a dovedit, ulterior, fără putință de tăgadă,

că numita R.(fostă C.)L. nu a fost la fața locului și nu a văzut nimic, declarând

mincinos, în scopul de a-i susține apărarea inculpatului I.E.N. În prima fază de

urmărire penală, această martoră a fost testată (u.p.) cu tehnica poligraf în vederea

detectării psihologice comportamentului simulat (sens în care s-a întocmit un raport

de constatare tehnico-științifică), constatându-se că, în ceea ce o privește, au

fost evidențiate modificări care să fie caracteristice stresului emoțional, la întrebările

relevante cauzei. De altfel, aceasta a și fost condamnată definitiv pentru săvârșirea

infracțiunii de „mărturie mincinoasă". Ulterior aceasta și-a retractat declarațiile

mincinoase.

Ulterior condamnării,

atât cu prilejul reluării urmăririi penale, cât și în fața acestei instanțe, martora

R.(fostă C.)L. a arătat, constant, că nu a fost la locul incidentului și nu a văzut

nimic, declarând inițial nereal, la solicitarea mamei inculpatului. în toate declarațiile,

date ulterior condamnării sale definitive (inclusiv în declarația dată în fața acestei

instanțe), martora R.(fostă C.)L. a arătat, printre altele, că: a) „la rugămintea

și cumva la presiunea familiei I.E.N. am mințit în acest dosar": b) nu am văzut

când a avut loc agresiunea în noaptea de 14 din 15 martie 1998, când mă aflam la

domiciliul părinților"; c) „despre cele întâmplate am aflat, a doua zi de la

tatăl meu"; tot a doua zi, inculpatul a fugit din localitate, mama acestuia

spunându-i că „de frică, deși nu este vinovat"; d) „în după amiaza aceleiași

zile am aflat că agresorii sunt inculpatul și martorii O.; e) „în februarie 2000,

imediat după ce inculpatul a fost găsit de poliție acasă, am fost contactată de

familia I.E.N. care mi-a reproșat că eu am spus poliției locul în care se afla I.E.N.,

dar eu am negat acest lucru, iar aceștia mi-au pus condiția să dovedesc contrariul",

sens în care "mama inculpatului mi-a cerut să depun declarație mincinoasă";

f) în noaptea de 14 din 15 martie 1998, „am fost acasă cu copilul meu mic, care

atunci avea cea. 5 luni (dosar instanță - n.t.- împrejurarea confirmată de copia

certificatului de naștere a minorului); g) în acea perioadă locuiam cu părinții

mei, în vecinătatea casei inculpatului, cu care am fost colegă la gimnaziu și amică";

e) în noaptea de revelion a anului 2000, la petrecerea organizată de ea și alți

tineri, „a apărut un bărbat mascat, care i-a spus că este tatăl copilului ei, unul

dintre invitați afirmând că acesta ar fi inculpatul I.E.N."; f) la sugestia

mamei inculpatului, pentru a da credibilitate declarațiilor sale, a convins-o pe

martora N.M. să dea declarații prin care să-i susțină versiunea, în sensul de a

arătat, nereal, că în acea noapte ar fi fost pe la dânsa și că apoi i-ar fi povestit

ce a văzut lângă barieră; această martoră „nu a văzut însă nimic"; h) în anul

2000 a fost confruntată cu partea vătămată C.M., care i-ar fi reproșat că a participat

la agresarea victimei, confundând-o cu martora O.Ș.L. (care este verișoara sa și

cu care seamănă din punct de vedere fizic). Faptul că martora R.(fostă C.)L. a mințit

rezultă din primele sale depoziții date abia în anul 2000. Astfel, la data de 18

mai 2000 (u.p.) aceasta a susținut că, în acea seară, a fost în vizită la fosta

sa profesoară N.M. din orașul T., iar la orele 23,00 a plecat spre casă. Martora

N.M. a însoțit-o până la o distanță de cea. 100 m de bariera de cale ferată, când

s-a întors, ea continuându-și drumul spre casă, în fața sa deplasându-se un tânăr,

pe care apoi l-a recunoscut în persoana inculpatului. A auzit țipete, iar inculpatul

a alergat spre bariera de cale ferată. în acel moment ea și-a continuat drumul dar

pe lângă un gard de pe partea dreaptă a străzii, iar de la 20 m a văzut în apropierea

căi ferate pe frații O. lovind victima, dar și pe „O.Ș.L., care era îmbrăcată în

blugi și lovea victima cu piciorul în zona organelor genitale". Or, la necropsie

victima nu a prezentat leziuni în acea zonă, iar martora O.Ș.L. în acea seară purta

fustă (aspect confirmat chiar și de inculpat). Tot în cursul primei urmăriri penale,

R.(fostă C.)L. a mai susținut și o altă versiune, respectiv cum că în acea seară

venea, de fapt, de la o întâlnire cu numitul L.C., susținere pe care ulterior a

retractat-o.în ceea ce o privește pe martora N.M., aceasta, deși profesoară, a dat

dovadă de lipsă totală de spirit civic și de sfidare a organelor judiciare, continuând

să susțină cu obstinație împrejurări faptice pe care - după cum chiar și ea a arătat

- nu Ie-a perceput nemijlocit. În concret, în prima sa declarație (u.p.), a susținut

că: a) în acea seară fusese vizitată de R.(fostă C.)L. care a plecat pe la orele

21,30-22,00 (și nu 23,00 cum declarase aceasta; oricum este de observat că fapta

s-a comis mult mai târziu); b) că a condus-o o porțiune de drum, după care s-a întors

acasă; c) în aceiași seară, mai înainte ca ea să ajungă acasă, a fost ajunsă din

urmă de R.(fostă C.)L., care era speriată și care i-a relatat ce a văzut (pe inculpatul

I.E.N. care a alergat la bariera CFR să salveze un bărbat lângă care erau frații

O. și O.Ș.L.), martora solicitându-i să înnopteze la ea, ceea ce s-a și întâmplat

(N.T.- însă, în nici una din declarațiile date, în prima fază de urmărire penală,

martora R.(fostă C.)L. nu a susținut că s-ar fi întors și că ar fi rămas peste noapte

la domiciliul martorei N.M.). Mai mult, cu prilejul confruntării cu partea vătămată

(u.p.), martora R.(fostă C.)L. a susținut că „în momentul în care toți patru au

început să alerge spre B(...) am ieșit din centrul de colectare a laptelui și mai

mers spre centrul orașului T., spre locuința d-nei N.M.". Or, martora R.(fostă

C.)L. nu susținuse până atunci și nici în restul declarațiilor că intrase în incinta

centrului de colectare a laptelui.

Ulterior,cu prilejul

primei judecăți a cauzei,martora R.(fostă C.)L. a precizat că atunci când a văzut

grupul de persoane sus arătat, s-a „abătut de la strada principală și a mers pe

lângă gardul clădirii „Centrului de Colectare a Laptelui", de unde a văzut

mai întâi pe O.Ș.L. lovind victima , iar apoi și pe O.I. Nici în această declarație

nu a susținut că în acea seară s-ar fi întors la N.M. Se mai observă și faptul că

nici martora R.(fostă C.)L. și nici N.M. nu au putut motiva plauzibil considerentele

pentru care prima venise în acea seară de sâmbătă, la o oră atât de târzie, în vizită,

simpla argumentare că aceste vizite erau „obișnuite și periodice" pentru că

„învățătoarea era un fel de mentor", nefiind suficientă. Și celelalte declarații

date în cauză de martora N.M. au, în esență, același conținut cu prima, din anul

2000, cu precizarea că se remarcă o anumită evoluție în aceste depoziții, în sensul

că la fiecare nouă audiere, martora își mai aduce aminte câte un amănunt ori este

precisă asupra unor date cu privire la care inițial a susținut că nu-și aduce aminte.

La reluarea urmăririi penale, martora N.M. a susținut, într-o declarație olografă,

că „nu am fost la fața locului', iar declarațiile date „au fost din auzite"

și făcute „cu bune intenții. Ea a mai arătat, separat (dosar actual) și că: a) nu

știe și nu-și aduce aminte când anume a fost la ea „R.(fostă C.)L., care a fost

prietenă cu inculpatul încă înainte de producerea incidentului", b) „din povestirile

unor tinere am înțeles că la un revelion care s-a organizat după ce inculpatul a

dispărut, ar fi participat și acesta, dar avea ținuta și fizionomia schimbate";

c) abia în anul 2000, martora R.(fostă C.)L. „a rugat-o personal să depună mărturie

și să declare ceea ce cea ea i-a relatat", o rugăminte similară fiindu-i făcută

și de mama inculpatului. Cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală,

în calitate de învinuită, N.M. a declarat că „nu am condus-o niciodată pe R.(fostă

C.)L. spre localitatea B. după orele 23,00; am condus-o doar în martie 1998, după

orele 21,00-22,00, dar după puțin timp s-a întors, spunându-mi că s-a întâmplat

ceva la barieră, fără a-mi preciza ce anume și că va merge la discotecă".în

această ultimă fază de judecată, martora N.M. și-a modificat parțial depoziția în

sensul că a susținut, printre altele,că: a) martora R.(fostă C.)L. i-a povestit

despre un incident pe care ea îl văzuse pe strada dinspre barieră, „atunci când

se îndrepta spre discotecă";b) "în noapte faptei, după incident, martora

R.(fostă C.)L. a venit la domiciliul meu și mi-a povestit ce a văzut pe stradă";

martora vroia să se ducă la discotecă(...)"dar în cele din urmă a rămas să

doarmă la mine în acea noapte"; c) că familia inculpatului și acesta era foarte

apropiat de familia martorei R.(fostă C.)L. și, în special, de aceasta și de surorile

sale; d) că una din surorile martorei R.(fostă C.)L.

I-

a

vizitat pe inculpat la locul de detenție; e) că ea a nu a văzut nimic.

Se remarcă faptul

că, în aceasta ultimă declarație, martora N.M. nu a mai susținut că martora R.(fostă

C.)L. a vizitat-o în acea seară și că ea ar fi condus-o vreo porțiune de dram. Raportat

la toate cele mai sus arătate, la inadvertențele dintre propriile depoziții ale

martorei N.M. (care oricum ar fi putut fi doar un martor indirect) se constată că

declarațiile inițiale ale martorei R.(fostă C.)L., precum și declarațiile martorei

N.M. au fost date „pro causa", nu corespund adevărului și au fost înlăturate.

După cum s-a arătat

mai sus, prin intermediul familiei sale, inculpatul și-a construit o apărare bazată

pe determinarea mai multor persoane, care nu au fost la fața locului și nu au perceput

incidentul, să dea declarații mincinoase în cauză. În acest sens, pe lângă martorii

R.(fostă C.)L. și N.M., propuși în cursul urmăririi penale, inculpatul a solicitat

audierea și a martorilor Ț.V. și E.R. (care, de asemenea, după cum se va arăta în

continuare, au dat declarații neconforme cu adevărul), pentru prima dată abia după

trimiterea în judecată, susținând că și aceștia ar fi fost martori oculari, văzând

fapta „din curtea lor". În esență, acești martori, au susținut, în primele

depoziții, că au văzut incidentul și că ar fi observat că inculpatul nu a lovit

victima, care ar fi fost agresată de frații O. În ceea ce-l privește pe martorul

Ț.V. acesta a dat declarații contradictorii, oscilante și vădit neconforme cu adevărul,

susținerile sale fiind categoric infirmate de restul mijloacelor probatorii administrate

în cauză și de verificările efectuate.

În prima sa declarație,

martorul Ț.V. a susținut, la 04 ianuarie 2001 că: a) era de serviciu, ca paznic,

la abatorul vechi de păsări, când a auzit strigăte și s-a dus lângă „canton"

să vadă ce se întâmplă; b) la o distanță de cca. 50 m a văzut o persoană căzută

la pământ, lângă care erau alte două persoane în picioare, una lovind victima cu

piciorul, iar cealaltă ținând-o (inițial martorul, în aceiași declarație, a susținut

că cea de-a doua persoană alerga de-a lungul căii ferate, în direcția în care alerga

și soția victimei, respectiv spre Pașcani); c) a văzut când a apărut o a treia persoană,

care i-a oprit pe cei doi să mai lovească victima, cu toții plecând apoi împreună;

d) în zonă a mai văzut o femeie care se afla la cea. 5-6 m de locul unde victima

era căzută, precum și o femeie cu părul lung, ce stătea lângă peretele clădirii

I.C.I.L.-ului, femeie pe care a recunoscut-o în sala de judecată ca fiind numita

R.(fostă C.)L.

Audiat în prima

fază procesuală a apelului martorul Ț.V. a susținut că: a) a văzut „doi bărbați

și o femeie care loveau o persoană căzută", dar „nu-și poate da seama"

dacă și femeia lovea; b) către acel loc se mai îndreptau un bărbat și o femeie,

probabil „inculpatul și prietena lui, bărbatul cerând agresorilor să înceteze; c)

în acest timp, partea civilă C.M. se afla la o distanță de cca. 20 m de victimă,

pe calea ferată, unde țipa, unul din cei ce agresaseră victima alergând apoi către

aceasta. După ce Parchetul de pe lângă Tribunalul lași a depus, la dosar, un proces-verbal

întocmit cu prilejul verificărilor efectuate la SC A. SA lași din care rezultă că

martorul Ț.V. nu a fost angajat al acestei societăți în luna martie 1998, împrejurare

confirmată de această societate printr-o adresă din 06 decembrie 2003, martorul

a fost reaudiat în aceiași fază procesuală, prilej cu care a revenit parțial și

a declarat, printre altele, că: a) „nu am fost niciodată încadrat și nici nu a lucrat

la SC A. SA, ci, de fapt, prestam anumite tipuri de activități, ca ziler, la SC

E. SA cu sediul în T.", în sensul că încărca și descărca materiale de construcții

și avea grijă de gospodăria patronului E.R., neavând încheiat vreun contract de

muncă sau de altă natură, în acest sens; b) pe 14 martie 1998, la sediul societății

au sosit două camioane încărcate cu materiale de construcții, una din mașină rămânând

în curtea abatorului, iar alta în afară; de aceea el a rămas să asigure paza camioanelor

peste noapte; c) în timp ce se afla în curtea abatorului a auzit gălăgie, iar apoi

a văzut cum un bărbat fugărea o femeie, iar un altul (însoțit de o femeie) lovea

o persoană căzută; d) dinspre oraș „a văzut venind un alt bărbat care s-a alăturat

celorlalți și și-a continuat drumul"; „din urma lor victima s-a ridicat, a

mers câțiva metri ajutat de soție și a căzut din nou" (N.T.: or, cu siguranță

victima nu s-a mai ridicat); la scurt timp a venit o ambulanță; e) el a perceput

cele relatate de la cabina CFR și nu de la cabina amplasată la poarta abatorului,

pe interior. După reluarea urmăririi penale în cauză, martorul Ț.V. a fost confruntat

cu mai multe persoane și a fost reaudiat, prilej cu care a arătat, printre altele,

că: a) în acea seară era de pază la depozitul de materiale a lui E.R. și dormea

în cabina uneia din cele 2 mașini, fiind trezit din somn de un glas de femeie care

striga „săriți, ne omoară"; b) a coborât din mașină și s-a depisat înspre cabina

barierei de cale ferată, de unde, la cca. 20 m, a văzut doi băieți cu hanorace,

șepci, bocanci și o fată cum loveau toți trei o persoană căzută la pământ";

c) revine și precizează că nu a văzut-o și pe fată lovind, dar a văzut că aceasta

avea un pantof cu toc în mână; d) la puțin timp, unul din cei doi băieți ce au lovit

victima a fugit, pe lângă calea ferată, după femeia care țipa, dar nu a ajuns-o

pentru că aceasta a intrat în curtea I.C.I.L.-ului, de unde a ieșit în drum după

ce au plecat agresorii; e) la un moment dat, când victima nu mai era lovită de nimeni,

a venit un băiat, care nu avea nimic pe cap, și care i-a întrebat pe agresori care

a fost motivul conflictului; f) că martora O.Ș.L. (cu care a fost confruntat era

„îmbrăcată într-o pereche de pantaloni, cu o geacă, iar în mână avea un pantof cu

toc" (or, martora purta fustă!), iar băieții au lovit victima „în zona pieptului";

h) nu poate identifica nici unul dintre cei patru tineri și nu poate preciza dacă

inculpatul cu care a fost confruntat este vreuna din personale pe care Ie-a văzut

în acea seară pe stradă. Reaudiat la data de 18 iulie 2006, declarația fiindu-i

înregistrată audio-video, martorul a susținut că: el nu a văzut de fapt nimic, că

nu știe unde a fost în acea noapte și că nu-și menține declarațiile anterioare,

pe care Ie-a dat pe baza celor relatate lui de patronul său, E.R. și la sugestia

acestuia, tocmai de aceea declrațiile sale fiind contradictorii pentru că „nu mai

țineam minte exact ceea ce îmi spusese acesta de la un termen la altul". Cu

prilejul unei noi confruntări cu martorii O.I. și O.Ș.L., precum și cu partea vătămată

C.M., Martorul Ț.V. a făcut aceiași susținere, respectiv că el nu a văzut nimic,

declarațiile sale având la bază susținerile numitului E.R. La solicitarea Parchetului

de pe lângă Tribunalul lași, SC E.S. SRL -T., prin administratorul I.E., a comunicat

că, în data de 14 martie 1998, societatea nu s-a aprovizionat cu materiale de construcții

și că numitul Ț.V. nu a fost angajat al societății și nici nu a executat vreodată,

ocazional, paza pentru această societate ori la imobilul. Mai mult, așa cum s-a

arătat, în vederea verificării realității declarațiilor învinuitului Ț.V. cercetat

pentru „mărturie mincinoasă", la data de 12 iulie 2006, s-a efectuat o cercetare

la fata locului, în baza art. 129 C. proc. pen., în prezența acestuia, precum și

a martorului Ț.M., a părții vătămate C.M., fiecare din cei indicând locul unde au

văzut victima căzută, cât și locul unde se aflau fiecare dintre ei; s-a întocmit

un proces-verbal în prezența unui martor asistent și s-au efectuat fotografii judiciare.

Cu această ocazie, spre deosebire de martorul Ț.M. (gardianul care a ajuns la fața

locului și a anunțat ambulanța) și partea civilă C.M. care au indicat că locul unde

victima a căzut și a fost agresată a fost șosea, foarte aproape de barieră (indicațiile

celor doi coincid), martorul Ț.V. a indicat că acel loc era undeva lângă un gard

dincolo de șanțul betonat ce mărginea șoseaua. Or, nici un martor nu a susținut

că victima ar fi căzut ori ar fi fost agresată în alt loc decât pe șosea. Reaudiat

de procurori, în aceiași zi, după efectuarea cercetării la fața locului, în calitate

de învinuit, Ț.V. și-a menținut, în principiu, toate declarațiile mincinoase anterioare,

de această dată, făcând următoarele precizări: a) de lângă cantonul CFR a văzut

cum o persoană se afla , la cca. 30-40 m de cale ferată, căzută, pe aceiași parte

cu cantonul și la cca. 3 m. de șosea, unde era lovită de 2 băieți; b) „nu mai era

nimeni în apropiere"; c) ulterior a văzut venind dinspre oraș un bărbat și

o femeie, care erau împreună și și-au continuat drumul pe șosea, întrebându-i pe

agresori care a fost motivul care a generat conflictul; d) după aceea, cei trei

bărbați și fata au plecat, trecând bariera de cale ferată, ulterior văzând cum a

ieșit din curtea I.C.I.L.-ului partea civilă C.M.; e) el nu a mai stat pentru că

„a fost strigat de patronul său, E.R., care ieșise în drum și care l-a întrebat

ce s-a întâmplat, el răspunzându-i că s-au bătut niște țiganf; f) „nu am memorie

bună și nu-mi aduc aminte(...)". Reaudiat, la data de 13 iulie 2007, în aceiași

calitate, Ț.V. și-a retras toate declarațiile anterioare, susținând că a mințit,

că el nu a văzut nimic, dar a fost „sfătuit și învățat" de patronul său de

atunci, E.R. să declare în acest fel. Despre numitul Ț.V., martorul Ț.M. (gardian

public) a declarat că acesta mai făcea uneori de pază, dar în acea seară el nu l-a

văzut, dar poate spune despre el că „este consumator de băuturi alcoolice și bea

aproape în fiecare zi". La rândul său, martorul D.I. (care era paznic la stația

de reșapare) a declarat că „nu știe ca Ț.V. să fi fost paznic, în acea perioadă,

la depozitul unde a fost vechiul abator".

În fața acestei

instanțe, martorul Ț.V. a revenit iarăși asupra declarațiilor sale, susținând, printre

altele, că: a) la data comiterii faptei, el era paznic la SC R. SA, ce avea închiriat

un spațiu pentru abator, b) la orele 22,00, a auzit strigăte pe stradă și a ieșit

„din incinta societății, observând, de după cantonul CFR, unde „s-a ascuns",

o încăierare în apropiere de calea ferată, la 20-30 m unde doi bărbați (îmbrăcați

cu hanorace, cu glugă, precum și cu șepci și încălțați cu bocanci, având pantalonii

băgați în bocanci), lângă care mai era o femeie, loveau o persoană căzută; c) „de

fapt, doar unul o lovea"; d) între timp, dinspre oraș a mai venit un bărbat,

cu capul descoperit și purtând o geacă de piele, ce nu a lovit victima; acest bărbat

„seamănă cu inculpatul I.E.N., prezent în sala de judecată"; e) persoanele

respective au plecat apoi de acolo, unde a venit o femeie, care era soția victimei;

f) a plecat și el „spre magazin", pentru că a strigat la el, șeful său, E.R.";

g) „femeia care a plecat cu băieții este R.(fostă C.)L. și ea ținea în mână un pantof;

h) a mai văzut o femeie lângă peretele clădirii I.C.I.L.-ului pe care nu o cunoaște;

j) victima „era căzută la câțiva metri de șinele de cale ferată, lângă semafor,

spre orașul T."; k) pe femeia care fugea pe lângă șina de cale ferată a mai

văzut-o „după ce a intrat în magazie pentru 5 minute", dar și după ce a ieșit

afară „când a văzut-o lângă victimă";

I)

femeia care-i

însoțea pe agresori avea părul lung și „purta o căciulită pe cap", dar nu a

recunoscut-o; m) când a fost citat prima dată, E.R. i-a spus că au fost citați în

legătură cu „ceea ce ți-am spus eu ție", n) nu știe ce a văzut E.R. „când a

ieșit la poartă, dar el era lângă acesta, uitându-se" spre locul unde avea

loc conflictul; „E.R. m-a întrebat ce se întâmplă și eu i-am spus că doi bărbați

au lovit pe un altul. Analiza doar a acestei ultime declarații relevă multiplele

contradicții și incoerența martorului, care oferă în 2007, detalii pe care nu Ie-a

putut furniza în 2001: căciulită de pe capul fetei (martora O.Ș.L. nu purta așa

ceva), pantalonii băgați în bocanci ș.a.), nefiind însă sigur dacă a văzut personal

sau i-a spus „patronul". De asemenea, se observă că, de această dată, martorul

indică un alt loc de muncă și precizează succesiv că a văzut conflictul ba din spatele

cantonului CFR, ba că a mai reintrat și în magazie (sau magazin ?), ba de la poartă,

de lângă „patron".

Față de martor,

procurorul de ședință, s-a sesiza din nou, sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de „mărturie mincinoasă". La Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani, care

a declanșat cercetări în acest sens, față de martor, acesta a revenit din nou, asupra

declarațiilor sale, retractându-le și afirmând că nu a văzut ce s-a întâmplat, „fiind

determinat de C.G. și nevasta acestuia să declare aspecte nereale". În prealabil,

el a dat o declarație olografă, în care a susținut că, de fapt, a văzut tot ce s-a

întâmplat, că-și menține declarațiile anterioare, cu precizarea că E.R. nu I-a învățat

să declare în nici un fel. Față de retratarea declarațiilor, tribunalul a dispus

reaudierea martorului Ț.V., care, a revenit iarăși asupra declarației de retractare

și a susținut că: a) deși își recunoaște semnăturile de pe declarațiile date la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani, el „nu-și amintește" să fi fost

la această unitate de parchet; b) „el a văzut 2 bărbați și o femeie lovind un bărbat".

Depozițiile martorului Ț.V. sunt totalmente contradictorii, vădit necredibile, nu

se coroborează cu restul ansamblului probator, fiind infirmate de verificările efectuate

și, de aceea, ele vor fi înlăturate. În ceea ce-l privește pe martorul E.R. și acesta

a dat declarații contradictorii, oscilante și vădit neconforme cu adevărul, susținerile

sale fiind categoric infirmate de restul mijloacelor probatorii administrate în

cauză și chiar de declarația soției sale.în prima sa declarație, martorul E.R. a

susținut, la 15 februarie 2001, că: a) într-o noapte a auzit câinii lătrând și țipete

și a ieșit afară din casă, el locuind la cea. 30 m de locul unde s-a comis fapta;

b) a văzut victima căzută și cum era lovită cu piciorul de o fată și de un băiat,

în timp ce un alt băiat alerga după soția victimei; c) la un moment dat, a apărut

un al treilea băiat, îmbrăcat în negru și cu capul descoperit, care a intervenit

și i-a despărțit, aceștia plecând împreună; d) a văzut în zonă, la o distanță de

cca. 15 m, o femeie, care nu s-a apropiat; e) el a perceput conflictul de la cca.

30 m. La data de 06 noiembrie 2001, cu prilejul audierii sale de către Curtea de

Apel lași, martorul E.R. a susținut că: a) pe data de 14 sau 15 martie 1998, după

ora 12,00 a auzit scandal și a ieșit în balcon, de unde la o distanță de cca. 30

m a văzut o femeie care țipa și alergând, fiind urmărită de o persoană îmbrăcată

în alb; b) la cca. 10 m de acea femeie, un bărbat și o femeie loveau o altă persoană

căzută; c) la un moment dat, dinspre oraș a venit o altă persoană, care i-a luat

pe agresori de lângă victimă și au plecat împreună, vorbind, el auzindu-i spunând

că incidentul s-a datorat de la o țigară; d) la locul unde era victima a văzut în

total: 3 bărbați și o femeie, e) el a dat declarație „la cererea părinților inculpatului";

f) „nu pot să dau nici un nume căruia să-i fi relatat despre ceea ce am văzuf".

Martora E.A., soția martorului E.R., audiată după decesul acestuia a declarat, printre

altele, următoarele: a) știe că numitul „Ț.V. nu a lucrat niciodată pentru societatea

fiului și a fostului său soț; b) ea, „întotdeauna a dormit cu soțul ei, în aceiași

cameră la parterul locuinței'; c) „soțul meu nu mi-a povestit niciodată că ar fi

văzut când C.G. a fost bătut la bariera din apropierea locuinței noastre".

Sunt vădite contradicțiile

între depozițiile acestui martor, care vorbește de agresarea victimei de către o

fată (deși restul ansamblului probator indică, fără echivoc, faptul că agres