ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 610/2013

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul R.V.C.

împotriva deciziei penale nr. 172 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 348 din 11 septembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 7413/99/2012 al Tribunalului Iași,

s-a dispus condamnarea inculpatului R.V.C.,

deținut preventiv în penitenciarul Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de „omor simplu" prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (1)-(7) C. proc. pen., la pedeapsa închisorii de 8 ani și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. proc. pen., pe o durată de 5 ani.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen..

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință durata deținerii preventive, începând cu 12 iulie 2012 până la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii, corpul delict fiind depus în prezent la arhiva depozit a Tribunalului Iași.

S-a constatat că partea vătămată P.C. (fiica victimei) nu se constituie parte civilă în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 2.000 RON, în care se include și suma de 400 RON, reprezentând onorarii avocați oficiu desemnați în cauză (delegație din 28 iunie 2012 - avocat oficiu M.B.C. pentru urmărirea penală și delegația din 21 august 2012 - avocat M.I. pentru fond) ce va fi avansată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut

că pe fondul unei dispute ce a avut loc între inculpat, în vârstă de 80 de ani și victima B.G., concubina sa în vârstă de 78 de ani, legată de proprietatea asupra gospodăriei victimei, pe data de 22 iunie 2012, în jurul orelor 10,30, inculpatul a chemat victima din grădina unde prășea, invitând-o să intre în casă și, luând în mână un cuțit i-a aplicat acesteia două lovituri în zona toracică, doborând-o la podea. În timp ce victima căzută la podea țipa după ajutor, inculpatul, pentru a nu veni „mahalaua" în locuință, i-a mai aplicat, cu același cuțit, încă o lovitură în zona cervicală.

După câteva minute a intervenit decesul victimei, inculpatul deplasându-se apoi la Postul de Poliție Moșna pentru a se autodenunța, dar negăsind lucrătorii de poliție, a mers la Primăria Moșna unde, găsind pe martorul A.I., referent social, i-a relatat că a ucis-o pe concubina sa, solicitându-i, totodată să anunțe organele de poliție.

Deplasându-se la locul faptei, lucrătorii de poliție din cadrul Secției 5 Poliție Rurală, în prezența inculpatului - care le predase cuțitul cu care a acționat asupra concubinei - și a martorului A.I., au găsit cadavrul victimei pe podeaua primei încăperi a imobilului, poziționat cu fața în jos, cercetările fiind continuate în aceeași zi de procurorul de caz, iar concluziile anchetei fiind consemnate în procesul-verbal din 22 iunie 2012.

Raportul medico-legal de necropsie din 02 august 2012 efectuat de I.M.L. Iași a relevat faptul că victima prezenta în momentul examinării „plagă tăiată cervicală anterioară profundă până la planul vertebral ce interesează tegumentul, țesutul celular subcutanat, traheea, esofagul și pachetul vasculo nervos latero cervical drept; plagă tăiată latero cervicală dreaptă: plagă înjunghiată hemitorace stâng penetrantă în plămân și cu interesarea arterei pulmonare; plagă înțepat tăiată hemitorace stâng nepenetrantă; plagă tăiată antebraț stâng; echimoză, excoriație; hemotorax minim bilateral", în final concluzionându-se în sensul că moartea victimei a fost violentă, că s-a datorat insuficienței cardio circulatorii acute, consecința unei plăgi tăiate cervicale cu secțiune de căi aeriene superioare și interesare de pachet vascular cervical drept și a unei plăgi înjunghiate toracice stângi, penetrante, cu interesare de parenchim pulmonar, secțiune de arteră pulmonară și hematorax bilateral minim.

Potrivit aceluiași raport, cadavrul mai prezenta o plagă înțepat tăiată latero cervical drept, o alta toracic stânga, nepenetrantă și o plagă tăiată la nivelul feței dorsale a antebrațului stâng, arătându-se că topografia și morfologia leziunilor traumatice prezentate de victimă pledează pentru producerea lor prin loviri active repetate cu obiect tăietor înțepător (posibil cuțit), că în momentul decesului sângele victimei conținea 1,00 g % alcool etilic (fără modificări la observația ordinară) iar decesul victimei poate data din 22 iunie 2012.

Expertiza medico-legală psihiatrică efectuată asupra inculpatului în faza urmăririi penale a stabilit că acesta prezintă diagnosticul „Fără tulburări psihopatologice manifestate în prezent. Deteriorare psiho-cognitivă în limitele vârstei", precum și că a avut capacitate psihică de apreciere critică asupra faptei de care este acuzat, acționând cu discernământ.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, în condițiile reținute de actul de sesizare, însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de procurorul criminalist din 22 iunie 2012, procesul-verbal din 22 iunie 2012 întocmit de lucrătorii din cadrul secției a V-a a poliției rurale din comuna Răducăneni, județul Iași referitor la sesizarea telefonică a acestora la orele 10,17 din cursul zilei menționate făcută de către Postul de Poliție Moșna în legătură cu faptul că în fața numitului A.I. funcționar la Primăria Moșna s-a prezentat inculpatul, declarând că și-a ucis concubina, B.G. în vârstă de 78 ani; procesul verbal întocmit de lucrătorii de poliție din care rezultă că la sediul Primăriei comunei Moșna, județ Iași a fost identificată persoana care s-a autodenunțat, respectiv inculpatul din prezenta cauză, fiind condus apoi la locul faptei; procesul-verbal de cercetare a locului faptei din 22 iunie 2012 întocmit la imobilul din comuna Moșna, județul Iași, aparținând victimei, aceasta din urmă fiind găsită decedată, cu multiple leziuni corporale; planșele fotojudiciare întocmite la locul faptei precum și cele întocmite cu prilejul necropsiei medico-legale, declarațiile martorilor A.C.E., M.A., A.I., L.C., raportul medico-legal de necropsie efectuată asupra victimei, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 16 iulie 2012 din care rezultă că inculpatul a săvârșit fapta de ucidere a victimei cu discernământ, declarația părții vătămate P.C., fiica victimei, în care declară aspecte legate de situația de fapt anterioară datei de 22 iunie 2012, precum și că nu se constituie parte civilă în cauză. În drept, instanța, în considerarea datelor și elementelor de fapt desprinse din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, a constatat că fapta inculpatului R.V.C., care la data de 22 iunie 2012, în timp ce se afla în locuința victimei, i-a aplicat cu cuțitul (cu mâner de 10 cm și lungimea lamei de 18 cm) mai multe lovituri în zona gâtului și toracelui, provocându-i leziuni corporale de o gravitate deosebită (plăgi tăiate cervicale cu secțiune de căi aeriene superioare și interesare de pachet vascular cervical drept și plagă înjunghiată toracică stângă. penetrantă, cu interesare de parenchim pulmonar, secțiune de arteră pulmonară și hemotorax minim) ce au determinat imediat decesul acesteia, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de „omor simplu" prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen..

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii în discuție, instanța, în raport de datele concrete ale speței, respectiv înjunghierea victimei, prin aplicarea unei multor lovituri de cuțit, în zone vitale ale corpului - toracică și cervicală, provocând moartea victimei - rezultat pe care inculpatul, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, a reținut că acesta din urmă a acționat cu vinovăție - sub forma intenției indirecte prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen..

Față de toate elementele de fapt și de drept reținute în cauză, instanța a dispus condamnarea inculpatului, stabilirea tratamentului sancționator realizându-se cu luarea în considerare a criteriilor prescrise de art. 72 C. pen., respectiv: gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, gravitatea urmărilor produse - moartea victimei - împrejurările concrete ale comiterii faptei, circumstanțele personale ale inculpatului - aflat la o vârstă avansată, fără antecedente penale, cu o conduită procesuală cooperantă, de recunoaștere a faptei reținută în sarcina sa.

În raport de toate aceste criterii, dar și de aplicarea în cauză a dispozițiilor din art. 320 alin. (7) C. proc. pen., în sensul reducerii cu 1/3 a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de textul sancționator, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii, iar alături de aceasta și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ce urmează a fi executată în condițiile art. 66 C. pen..

S-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv va fi restricționat dreptul inculpatului de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, reținând că natura faptei săvârșite conduce la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege menționat.

Urmare sancțiunilor aplicate, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanța a menținut măsura arestării dispusă împotriva inculpatului R.V.C., iar în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată prin sentință, perioada deținerii preventive începând cu data de 12 iulie 2012 până la zi.

Potrivit art. 118 lit. b) C. pen., instanța a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii, corpul delict fiind depozitat în prezent la arhiva depozit a Tribunalului Iași.

Văzând declarația părții vătămate P.C., fiica victimei, din care rezultă că nu se constituie parte civilă în cauză, instanța a luat act de manifestarea de voință a acesteia.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal a declarat apel inculpatul R.V.C.,

criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel depuse în scris și susținute oral de apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, s-a invocat săvârșirea faptei în condițiile stării de provocare, deoarece disputele legate de dreptul de proprietate asupra imobilului în care locuiau inculpatul și victima i-a provocat inculpatului o stare de puternică tulburare, sub imperiul căreia a acționat.

S-a solicitat, în principal, reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a cuantumului pedepsei.

Într-o teză subsidiară, s-a solicitat o nouă evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și persoanei inculpatului, pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă sub aspectul duratei, gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă inculpatul, precum și aptitudinii sale de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Prin decizia penală nr. 172 din 22 noiembrie 2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori,

în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 348 din 11 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 7413/99/2012, hotărâre pe care a menținut-o.

A menținut, de asemenea, măsura arestării preventive a inculpatului R.V.C. și a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a acestuia după data de 11 septembrie 2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat recurentul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în cuantum de 200 RON, avansat inițial din fondurile statului.

Verificând, sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei,

prin prisma criticilor invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, raportat la poziția inculpatului care a solicitat ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției, prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

S-a considerat că au fost examinate efectiv probele esențiale supuse aprecierii, cu consecințe în ceea ce privește stabilirea vinovăției în comiterea infracțiunii de omor, printr-o evaluare a contribuțiilor cauzale ale inculpatului, atât din punct de vedere obiectiv cât și subiectiv, realizându-se o apreciere a tuturor împrejurărilor anterioare, concomitente și posterioare ce au ocazionat sau pe fondul cărora s-au comis faptele, analizându-se elementele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat soluția de condamnare.

Curtea a constatat că în cauză a fost administrat un probatoriu complet, corect interpretat și coroborat, situația expusă fiind însușită și de instanța de apel.

Instanța de prim control judiciar a apreciat că nu pot fi primite criticile invocate de inculpat privind reținerea circumstanței atenuante a provocării.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen. scuza provocării există atunci când infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Or, din probele administrate nu a rezultat că inculpatul a comis fapta într-o stare de tulburare determinată de conduita provocatoare a victimei, în condițiile în care, inculpatul, aflat la locuința victimei - concubina sa, a fost cel care, după un schimb de replici care a avut loc în cursul zilei de 21 iunie 2012 legat de proprietatea asupra imobilului în care locuiau, în dimineața zilei de 22 iunie 2012 a luat un cuțit cu care i-a aplicat concubinei sale mai multe lovituri în zona toracică și cervicală, astfel încât, inculpatul nu se poate prevala de prevederile textului menționat.

Față de situația de fapt relevată de probele administrate, Curtea a considerat că evaluarea juridică este legală, fiind stabilită în concordanță cu conținutul constitutiv al normelor de încriminare.

Sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, instanța de apel a reținut că, în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen. și în contextul împrejurărilor concrete în care s-a comis fapta, precum și în raport de pericolul social al faptei, urmările produse, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator și de circumstanțele personale ale inculpatului - vârsta, lipsa antecedentelor penale, atitudinea acestuia față de fapta comisă, posibilitățile reale de educare și diminuare a riscului încălcării repetate a relațiilor sociale ocrotite de lege, s-a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale de individualizare.

Astfel, s-a constatat că, în mod just s-a apreciat de către instanța de fond că stabilirea unei pedepse privative de libertate în cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege - ca efect al reducerii cu 1/3 a limitelor pedepsei închisorii - înfăptuiește în concret atribuțiile funcționale ale sancțiunii penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, prima instanță evaluând corect gradul de pericol social al faptei și al inculpatului, prin raportare la natura specifică a infracțiunii cercetate, asociată cu capacitatea scăzută de gestionare a furiei și perceperea deficitară a valorilor morale, factori ce au precipitat comportamentul infracțional al inculpatului, aplicând o pedeapsă dozată corespunzător, fără a se justifica o reducere a cuantumului față de limita stabilită de prima instanță.

În temeiul considerentelor expuse, instanța de prim control judiciar a considerat criticile formulate de inculpat ca nefiind fondate și a respins apelul, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., considerând că hotărârea apelată îndeplinește condițiile de legalitate și temeinicie pentru a fi menținută.

Împotriva deciziei penale nr. 172 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul R.V.C., invocând cazul de casare prevăzute de art. 385 pct. 14 C. proc. pen..

În concluziile orale formulate de apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat în susținerea recursului, s-a învederat instanței aspectul că judecata cauzei s-a desfășurat în baza prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. și s-a invocat împrejurarea că recurentul inculpat are 81 de ani fiind și foarte bolnav, împrejurare dovedită cu documentele medicale depuse la dosarul cauzei.

S-a solicitat instanței să dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate recurentului, în raport de circumstanțele personale ale acestuia și de regretul sincer manifestat față de fapta săvârșită.

Analizând decizia penală nr. 172 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori,

Înalta Curte constată critica recurentului, întemeiată pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., ca fiind fondată.

Sub aspectul criticii formulate, se constată că procesul de individualizare al pedepsei trebuie să aibă în vedere dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, cu respectarea principiului proporționalității și potrivit scopului preventiv al aplicării pedepsei.

Potrivit dispozițiilor art. 174 alin. (1) C. pen., uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., aplicabil în cauză, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Așa fiind, instanța de recurs reține că minimul special prevăzut de lege aplicabil faptei săvârșite de recurentul inculpat este de 6 ani și 8 luni.

Referitor la criticile formulate recurent, față de împrejurarea că circumstanțele atenuante sunt acele stări, situații, împrejurări, calități, întâmplări sau alte date ale realității, anterioare, concomitente sau subsecvente săvârșirii unei infracțiuni, ce au legătură cu fapta infracțională sau cu persoana infractorului și care relevă un pericol social mai scăzut al faptei sau o periculozitate mai redusă a infractorului, Înalta Curte consideră că instanțele de fond și apel, în mod eronat, nu au dat eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului legate de conduita bună de care a dat dovadă înainte de săvârșirea infracțiunii și de atitudinea sa de colaborare cu organele de urmărire penală și cu instanțele de judecată, după săvârșirea infracțiunii.

Astfel, instanța de recurs observă că recurentul inculpat nu are antecedente penale, fiind o persoană cu un comportament corect înainte de săvârșirea infracțiunii, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar aflată la dosarul de urmărire penală, împrejurare de natură a atrage reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen..

În cazul recurentului s-a remarcat existența unei comportări sincere în cursul procesului, acesta prezentându-se de bună-voie în fața organelor de urmărire penală, colaborând cu acestea și manifestându-și permanent regretul față de fapta săvârșită, atitudine ce denotă asumarea responsabilității pentru fapta comisă corespunzător cu acceptarea sancțiunii pe care o va suporta, astfel încât în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen., circumstanță a cărei reținere nu este exclusă de aplicarea dispozițiilor privind procedura simplificată a judecării în cazul recunoașterii vinovăției, întrucât, pe de o parte, dispozițiile art. 320 alin. (7) C. proc. pen. sunt obligatorii indiferent dacă inculpatul a avut sau nu o poziție procesuală sinceră în cursul urmăririi penale (reducerea limitelor de pedeapsă se aplică și inculpaților care nu au avut în cursul urmăririi penale o atitudine sinceră și cooperantă), iar pe de altă parte, cele două împrejurări atenuante nu sunt identice, având un conținut, și o natură juridică diferită.

De asemenea, instanțele anterioare nu au avut în vedere vârsta înaintată a recurentului și starea sa medicală, eroare care, în raport și de cele anterior menționate, este de natură să înfrângă rigorile impuse de art. 52 C. pen., care stabilește că scopul pedepsei este acela de restabilire a ordinii de drept, pentru constrângerea și reeducarea infractorului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Ca atare, Înalta Curte constată că, față de incidența dispozițiilor prevăzute de art. 74 lit. a) și lit. c) C. pen., în cauză devin aplicabile și prevederile alin. (2) al art. 76 C. pen., în conformitate cu care, în cazul infracțiunilor săvârșite cu intenție care au avut drept urmare moartea unei persoane, dacă se constată că există circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special al pedepsei, anume cel de 6 ani și 8 luni, stabilit prin aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 320 alin. (7) C. proc. pen..

Se apreciază că, în acest context, pedeapsa principală de 8 ani închisoare, stabilită de instanța de fond și menținută de Curtea de Apel este excesivă.

În consecință, în limitele prevăzute de textele legale anterior menționate, instanța de recurs va proceda la reindividualizarea pedepsei principale aplicate recurentului inculpat, considerând că o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor este justă și corespunde atât gravității delictului săvârșit cât și vinovăției și gradului de pericol social concret al recurentului inculpat, satisfăcând concomitent și finalitatea urmărită potrivit prevederilor art. 52 C. pen..

Față de aceste considerente, Înalta Curte, va admite recursul declarat de inculpatul R.V.C. împotriva deciziei penale nr. 172 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa în totalitate decizia penală atacată și, în parte sentința penală nr. 348 din 11 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, și rejudecând:

În baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (2) C. pen., va condamna pe inculpatul R.V.C. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

Va aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen..

Va menține restul dispozițiilor sentinței penale.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 12 iulie 2012 la 19 februarie 2013.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul R.V.C. împotriva deciziei penale nr. 172 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în totalitate decizia penală atacată și, în parte sentința penală nr. 348 din 11 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, și rejudecând:

În baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul R.V.C. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen..

Menține restul dispozițiilor sentinței penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 12 iulie 2012 la 19 februarie 2013.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 februarie 2013.