ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2611/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 39/D din 12 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr. 7766/110/2012 al Tribunalului Bacău s-a dispus: În baza art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 320 1 din C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă din 25 octombrie 2012 condamnarea inculpatului L.R.A., deținut în Penitenciarul Bacău, la pedeapsa de 14 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) din C. pen. S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) din C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore și arestul preventiv, începând cu data de 26 octombrie 2012 la zi. În baza art. 118 lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului aflat la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău. În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău, ridicate cu ocazia cercetării la fața locului și consemnate în procesul-verbal din dosarul Tribunalului Bacău. În baza art. 14 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50.000 RON către partea civilă L.C.

cu titlu de daune morale. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii. Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că victima L.M., în vârstă de 52 de ani, locuia împreună cu soțul său L.G. și cu fiii săi L.C., în vârstă de 20 de ani și L.R.A. (inculpatul în cauză), în vârstă de 26 de ani, într-un apartament din mun. Bacău, str. Mioriței, 23/D/16. Inculpatul nu se afla în relații foarte bune cu mama sa, întrucât acesta nu avea un loc de muncă, iar în trecut obișnuia să consume alcool și ocazional produse etnobotanice, motiv pentru care apăreau tensiuni în cadrul acestei relații familiale. Uneori, ca urmare a acestor tensiuni, izbucneau scandaluri în familie, motiv pentru care era solicitată intervenția organelor de poliție.

În după-amiaza zilei de 25 octombrie 2012, victima L.M. s-a deplasat împreună cu soțul său la cumpărături, după care s-au întors acasă, în jurul orei 18:00, și au servit masa împreună. În cursul serii, victima a rămas în bucătărie, pentru a coace vinete și pentru a se ocupa cu diverse alte activități casnice. După ora 21:00, martorul L.G., soțul victimei, s-a retras în sufrageria locuinței, unde s-a așezat în pat, a deschis televizorul și a așteptat începerea difuzării unui meci de fotbal, însă între timp, acesta a ațipit. În acest timp, cei doi fii ai săi nu erau la domiciliu. În acest interval, în bucătăria locuinței a intrat inculpatul L.R.A., moment în care mama sa se ocupa de activități gospodărești.

Cei doi au avut o discuție referitoare la necesitatea ca inculpatul să își găsească un loc de muncă, iar victima i-a spus acestuia că o colegă de-a sa îl va ajuta să se angajeze ca vânzător la un chioșc de ziare, unde se comercializează și țigări. În acest sens, victima i-a atras atenția fiului său cu privire la responsabilitățile pe care le va avea la viitorul său loc de muncă. Inculpatul i-a cerut mamei sale să îi prăjească niște ouă, el rămânând în bucătărie. La un moment dat, în jurul orei 21:45, acesta s-a îndreptat către frigider, când a văzut-o pe mama sa cu un cuțit de bucătărie în mână îndreptat către el. Inculpatul a avut senzația că mama sa vrea să îl lovească cu acel cuțit, motiv pentru care s-a repezit la aceasta și a apucat de lama cuțitului, rănindu-se la mâna dreaptă.

Inculpatul a reușit să o deposedeze pe mama sa de cuțit și în loc să îl arunce, a înjunghiat-o pe aceasta în mod repetat în zona gâtului, a capului și a umărului stâng. Victima a țipat și apoi s-a prăbușit la podea între aragaz și fereastra bucătăriei, sângerând în mod abundent, iar decesul său a survenit în mod instantaneu. Martorul L.G. a fost trezit de țipetele soției sale și a fugit în bucătărie, moment în care a văzut-o pe soția sa prăbușită la podea, iar pe inculpat lângă masa din mijlocul bucătăriei, agitat și fără cuțit în mână, pregătindu-se să părăsească încăperea. În acel moment, inculpatul s-a repezit la tatăl său și l-a lovit cu pumnii în zona feței, precum și cu picioarele, după care a părăsit locuința și a fugit până în fața scării de la intrarea în bloc, sângerând la mâna dreaptă.

Martorul L.G. a anunțat ambulanța și poliția la 112, după care a ieșit în stradă pentru a aștepta sosirea autospecialei de la ambulanță. În fața blocului, martorul l-a văzut pe fiul său și i-a spus acestuia că a ucis-o pe mama sa, iar acesta i-a răspuns că: "îți vine și ție rândul". Echipajul ambulanței sosit la fața locului nu a putut decât să constate decesul victimei. Inculpatul a fost depistat de către un echipaj al Secției 2 Poliție Bacău în fața scării de bloc sus-menționate și l-au condus pe acesta la secția de poliție, în vederea continuării cercetărilor. Cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, a fost descoperit și ridicat cuțitul folosit de către inculpat la săvârșirea faptei.

Din concluziile raportului medico-legal de necropsie nr. 339 din 26 octombrie 2012, emis de SJML Bacău, rezultă că: "moartea numitei L.M. a fost violentă. Ea s-a datorat șocului hemoragie, consecutiv unei plăgi penetrante hemitorace stâng, ce interesează lobul superior plămân stâng, cu hemotorax stâng, și secțiune parțială arteră subclaviculară stânga. Leziunea s-a putut produce prin lovirea victimei cu un obiect tăietor - înțepător (posibil cuțit), cu orientare ușor oblică de la dreapta la stânga și de jos în sus. Victima prezintă și alte plăgi tăiate superficiale cu localizare regiunea submandibulară stânga, laterală stânga a gâtului, regiunea deltoidiană și temporală stânga, care nu au interesat organele vitale.

Decesul victimei a survenit în seara zilei de 25 octombrie 2012". Deoarece existau unele îndoieli cu privire la starea psihică a inculpatului, a fost dispusă efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice a inculpatului, pentru a se constata dacă acesta avea sau nu discernământ în momentul săvârșirii faptei. Din concluziile raportului medico-legal de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. Al/11456 din 03 decembrie 2012, emis de INML "M.M." București, rezultă că inculpatul "prezintă diagnosticul: Tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv. Istoric personal de consum de droguri. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale.

Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.". Situația de fapt reținută este probată cu: proces-verbal de cercetare la fața locului; planșe foto; concluzii preliminare necropsie; raport medico-legal de necropsie; declarații inculpat L.R.A.; declarație martor L.G.; declarație parte vătămată L.C.; proces-verbal de examinare inculpat; rapoarte de constatare medico-legală al inculpatului L.R.A.; raport de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpatul L.R.A.; mijloace materiale de probă. În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, însă a arătat că inițial a fost atacat de mama sa cu cuțitul, apoi a deposedat-o pe aceasta de cuțit, rănindu-se la mână, iar ulterior a înjunghiat-o pe aceasta.

Prezent în instanță înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște fapta reținută prin actul de sesizare și a solicitat potrivit dispozițiilor art. 320 1 din C. proc. pen., ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cerere care a fost admisă de către instanța de judecată, întrucât din probele administrate rezultă că fapta inculpatului este stabilită și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei apărătorii inculpatului au solicitat instanței de judecată reținerea în sarcina acestuia a circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) din C. proc.

pen., avându-se în vedere atitudinea violentă a victimei anterioară lovirii de către inculpat și starea acesteia, urmare a consumului de băuturi alcoolice. Potrivit prevederilor art. 73 lit. b) din C. pen. constituie circumstanță atenuantă săvârșirea faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinate de o provocare din partea părții vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Actul provocator, în oricare dintre modalitățile sale, trebuie să fi fost de așa natură încât să fi trezit în persoana împotriva căreia a fost îndreptat, o intensă reacție psihică, o stare de tulburare puternică sau o puternică emoție.

Or, inculpatul nu s-a aflat în niciuna din situațiile prevăzute de textul de lege menționat, fiind dovedit că în momentul când s-a aflat în posesia cuțitului pe care pretinde că l-ar fi luat din mâna victimei aceasta din urmă nu mai prezenta niciun pericol, iar din materialul probator de la dosar nu rezultă că victima ar fi comis acte din cele arătate în art. 73 lit. b) din C. pen., de natură să provoace în psihicul inculpatului o puternică tulburare sub imperiul căreia să fi acționat.

Fiind stabilită vinovăția inculpatului s-a dispus condamnarea acestuia, și s-a ținut seama la individualizarea pedepsei de criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 din C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, condițiile și împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, urmarea produsă - decesul victimei, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului care a avut o poziție sinceră pe parcursul procesului penal de recunoaștere și regret pentru cele întâmplate. Inculpatul a beneficiat și de dispozițiile art. 320 1 alin. (7) din C. proc. pen., respectiv reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) din C. pen. De asemenea, s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) din C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) din C. pen. Având în vedere datele cauzei, instanța a apreciat că scopul educativ al pedepsei ce s-a aplicat inculpatului poate fi atins numai cu executare într-un loc de detenție. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestul preventiv la zi. În baza art. 118 lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

În baza art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău, ridicate cu ocazia cercetării la fața locului și consemnate în procesul-verbal atașat la dosar. Pe latură civilă s-a constatat că partea vătămată L.C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 200.000 RON daune morale reprezentând suferința sa pentru faptul că nu își va mai putea vedea mama niciodată. În raport de gravitatea suferințelor morale produse părții vătămate s-a apreciat că suma de câte 50.000 RON cu titlu de daune morale corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri.

În lipsa unor dispoziții legale care să confere criteriile de cuantificare a prejudiciului de natură morală, instanța, la stabilirea acestuia, a avut în vedere raporturile dintre părți, aceasta fiind fiul victimei, în acest context, suferința pricinuită fiind apreciată, ca având implicații deosebite asupra stării emoționale a părții vătămate. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii. În cauză a formulat apel în termen legal inculpatul L.R.A., nemotivat în scris. Oral, prin apărător desemnat din oficiu de instanță, a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea scuzei provocării din partea victimei, care l-ar fi atacat cu cuțitul pe inculpat.

Prin Decizia penală nr. 60 din 9 aprilie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 379, pct. 2, lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul-inculpat L.R.A. împotriva Sentinței penale nr. 39/D din 12 februarie 2013 a Tribunalului Bacău, numai cu privire la omisiunea de a dispune deducerea reținerii din data de 25 octombrie 2012. A desființat sentința penală apelată cu privire la acest aspect. A reținut cauza spre rejudecare și în fond. În baza art. 88. C. pen. a dispus deducerea reținerii de 24 de ore din data de 25 octombrie 2012. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În baza art. 383, alin. (1 1 ) C. proc. pen., raportat la art. 350, alin. (1) C. proc.

pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus în continuare durata arestului preventiv de la 12 februarie 2013 la zi. În baza art. 192, alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele: Prima instanță a apreciat în mod corect din probele administrate legal și declarația de recunoaștere a inculpatului, situația de fapt redată în considerentele sentinței penale atacate și vinovăția acestuia. Rezultă din întregul material probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, la care se adaugă pledoaria de vinovăție a inculpatului, că în seara zilei de 25 octombrie 2012, victima L.M.

a fost înjunghiată în mod repetat în zona gâtului, a capului și a umărului stâng, apoi s-a prăbușit la podea între aragaz și fereastra bucătăriei, sângerând în mod abundent, iar decesul său a survenit în mod instantaneu. Criticile aduse hotărârii judecătorești apelate, s-a apreciat că nu vizează modul de stabilire de către prima instanță a vinovăției lui L.R.A., ci se referă exclusiv la cererea inculpatului de reținere a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73, lit. b) C. pen. Curtea a constatat că la fața locului nu se aflau decât inculpatul și victima, că varianta unui act provocator din partea mamei inculpatului nu este susținută de niciun alt mijloc de probă, în timp ce firea violentă a lui L.R.A.

este dezvăluită chiar de fratele său, dar și de amenda administrativă de 1.000 RON aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239, alin. (2) C. pen. S-a apreciat că leziunile de plăgi tăiate superficiale la nivelul palmei și a degetelor de la mâna dreaptă în mod cert provin de la cuțitul folosit la înjunghierea victimei, dar acest lucru denotă doar dorința inculpatului de a intra în posesia acestuia, nicidecum existența unei agresiuni anterioare din partea mamei sale, după cum susține inculpatul. În concluzie, instanța de apel a arătat că nu are elemente probatorii de natură a confirma afirmațiile inculpatului privind existența unei stări de tulburare puternică sau puternică emoție, astfel încât nu a admis apelul sub acest aspect.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, Curtea a apreciat că au fost respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., iar cuantificarea acesteia s-a făcut în mod just de către prima instanță, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei și consecințele produse, dar și cu datele ce caracterizează persoana lui L.R.A., care a fost sancționat anterior cu două amenzi administrative. De asemenea, daunele morale acordate părții civile L.C. sunt echitabile și reflectă suferința încercată de aceasta la data faptei, dar și pentru tot restul vieții, pentru că este lipsit de suportul afectiv al mamei.

Verificând cauza sub toate aspectele, Curtea a constatat că deducerea măsurilor preventive luate față de inculpat s-a făcut greșit începând cu 26 octombrie 2012, iar nu cu data de 25 octombrie 2012, cum rezultă din ordonanța de reținere, apelul declarat de inculpat fiind admis numai cu privire la omisiunea de a se dispune deducerea reținerii din data de 25 octombrie 2012. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385 3 C. proc. pen., inculpatul L.R.A. Apărătorul inculpatului, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., a pus concluzii de admitere a recursului solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate acestuia.

Criticile formulate de inculpat din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. nu pot fi supuse analizei. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., se referă la situația în care hotărârea este contrară legii, sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Niciuna din aceste situații reglementate de dispozițiile legale evocate nu se regăsește în cauza dedusă judecății. Recurentul inculpat critică modul de individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului acesteia, ori din acest punct de vedere apreciază Înalta Curte că nu poate supune analizei acest motiv de recurs prin prisma disp. art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la "chestiuni de drept", iar greșita individualizare a pedepsei, ca atribut exclusiv al instanței de judecată, nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidența cazului de casare prev. de art. 17 2 C. proc.

pen. Greșita individualizare a pedepselor putea fi criticată în vechea reglementare prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., caz de casare ce a fost modificat odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, în sensul că hotărârea recurată poate fi criticată doar sub aspectul nelegalității pedepsei, astfel încât apreciază Înalta Curte că incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. nu poate fi extrapolată la alte situații decât cele reglementate de legiuitor. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc.

pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 25 octombrie 2012 la 06 septembrie 2013. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.R.A. împotriva Deciziei penale nr. 60 din 9 aprilie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 25 octombrie 2012 la 06 septembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 06 septembrie 2013. Procesat de AM