ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2611/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2611/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 39/D din 12

februarie 2013, pronunțată în dosarul nr. 7766/110/2012 al Tribunalului Bacău

s-a dispus:

În baza art. 174

alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 320

1

din C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă din

25 octombrie 2012 condamnarea inculpatului L.R.A., deținut în Penitenciarul

Bacău, la pedeapsa de 14 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b)

din C. pen.

S-au interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și

lit. b) din C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2)

din C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 din

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore și

arestul preventiv, începând cu data de 26 octombrie 2012 la zi.

În baza art. 118 lit.

b) din C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului aflat la Camera de Corpuri

delicte a Tribunalului Bacău.

În baza art. 109 C.

proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la

Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău, ridicate cu ocazia cercetării

la fața locului și consemnate în procesul-verbal din dosarul Tribunalului

Bacău.

În baza art. 14 C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50.000 RON către partea

civilă L.C. cu titlu de daune morale.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la

data rămânerii definitive a hotărârii.

Pentru a dispune

astfel, prima instanță a arătat că victima L.M., în vârstă de 52 de ani, locuia

împreună cu soțul său L.G. și cu fiii săi L.C., în vârstă de 20 de ani și

L.R.A. (inculpatul în cauză), în vârstă de 26 de ani, într-un apartament din

mun. Bacău, str. Mioriței, 23/D/16.

Inculpatul nu se afla

în relații foarte bune cu mama sa, întrucât acesta nu avea un loc de muncă, iar

în trecut obișnuia să consume alcool și ocazional produse etnobotanice, motiv

pentru care apăreau tensiuni în cadrul acestei relații familiale. Uneori, ca

urmare a acestor tensiuni, izbucneau scandaluri în familie, motiv pentru care

era solicitată intervenția organelor de poliție.

În după-amiaza zilei

de 25 octombrie 2012, victima L.M. s-a deplasat împreună cu soțul său la

cumpărături, după care s-au întors acasă, în jurul orei 18:00, și au servit

masa împreună. În cursul serii, victima a rămas în bucătărie, pentru a coace

vinete și pentru a se ocupa cu diverse alte activități casnice.

După ora 21:00,

martorul L.G., soțul victimei, s-a retras în sufrageria locuinței, unde s-a

așezat în pat, a deschis televizorul și a așteptat începerea difuzării unui

meci de fotbal, însă între timp, acesta a ațipit. În acest timp, cei doi fii ai

săi nu erau la domiciliu.

În acest interval, în

bucătăria locuinței a intrat inculpatul L.R.A., moment în care mama sa se ocupa

de activități gospodărești. Cei doi au avut o discuție referitoare la

necesitatea ca inculpatul să își găsească un loc de muncă, iar victima i-a spus

acestuia că o colegă de-a sa îl va ajuta să se angajeze ca vânzător la un

chioșc de ziare, unde se comercializează și țigări. În acest sens, victima i-a

atras atenția fiului său cu privire la responsabilitățile pe care le va avea la

viitorul său loc de muncă.

Inculpatul i-a cerut

mamei sale să îi prăjească niște ouă, el rămânând în bucătărie. La un moment

dat, în jurul orei 21:45, acesta s-a îndreptat către frigider, când a văzut-o

pe mama sa cu un cuțit de bucătărie în mână îndreptat către el. Inculpatul a

avut senzația că mama sa vrea să îl lovească cu acel cuțit, motiv pentru care

s-a repezit la aceasta și a apucat de lama cuțitului, rănindu-se la mâna

dreaptă.

Inculpatul a reușit

să o deposedeze pe mama sa de cuțit și în loc să îl arunce, a înjunghiat-o pe

aceasta în mod repetat în zona gâtului, a capului și a umărului stâng. Victima

a țipat și apoi s-a prăbușit la podea între aragaz și fereastra bucătăriei,

sângerând în mod abundent, iar decesul său a survenit în mod instantaneu.

Martorul L.G. a fost

trezit de țipetele soției sale și a fugit în bucătărie, moment în care a

văzut-o pe soția sa prăbușită la podea, iar pe inculpat lângă masa din mijlocul

bucătăriei, agitat și fără cuțit în mână, pregătindu-se să părăsească

încăperea.

În acel moment,

inculpatul s-a repezit la tatăl său și l-a lovit cu pumnii în zona feței,

precum și cu picioarele, după care a părăsit locuința și a fugit până în fața

scării de la intrarea în bloc, sângerând la mâna dreaptă.

Martorul L.G. a

anunțat ambulanța și poliția la 112, după care a ieșit în stradă pentru a

aștepta sosirea autospecialei de la ambulanță. În fața blocului, martorul l-a

văzut pe fiul său și i-a spus acestuia că a ucis-o pe mama sa, iar acesta i-a

răspuns că: "îți vine și ție rândul".

Echipajul ambulanței

sosit la fața locului nu a putut decât să constate decesul victimei.

Inculpatul a fost

depistat de către un echipaj al Secției 2 Poliție Bacău în fața scării de bloc

sus-menționate și l-au condus pe acesta la secția de poliție, în vederea continuării

cercetărilor.

Cu ocazia efectuării

cercetării la fața locului, a fost descoperit și ridicat cuțitul folosit de

către inculpat la săvârșirea faptei.

Din concluziile

raportului medico-legal de necropsie nr. 339 din 26 octombrie 2012, emis de

SJML Bacău, rezultă că: "moartea numitei L.M. a fost violentă. Ea s-a

datorat șocului hemoragie, consecutiv unei plăgi penetrante hemitorace stâng,

ce interesează lobul superior plămân stâng, cu hemotorax stâng, și secțiune

parțială arteră subclaviculară stânga. Leziunea s-a putut produce prin lovirea

victimei cu un obiect tăietor - înțepător (posibil cuțit), cu orientare ușor

oblică de la dreapta la stânga și de jos în sus. Victima prezintă și alte plăgi

tăiate superficiale cu localizare regiunea submandibulară stânga, laterală

stânga a gâtului, regiunea deltoidiană și temporală stânga, care nu au

interesat organele vitale. Decesul victimei a survenit în seara zilei de 25

octombrie 2012".

Deoarece existau

unele îndoieli cu privire la starea psihică a inculpatului, a fost dispusă

efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice a inculpatului, pentru a se

constata dacă acesta avea sau nu discernământ în momentul săvârșirii faptei.

Din concluziile raportului medico-legal de primă expertiză medico-legală psihiatrică

nr. Al/11456 din 03 decembrie 2012, emis de INML "M.M." București,

rezultă că inculpatul "prezintă diagnosticul: Tulburare de personalitate

de tip instabil-impulsiv. Istoric personal de consum de droguri. Păstrează

capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor

faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este

cercetat.".

Situația de fapt

reținută este probată cu: proces-verbal de cercetare la fața locului; planșe

foto; concluzii preliminare necropsie; raport medico-legal de necropsie;

declarații inculpat L.R.A.; declarație martor L.G.; declarație parte vătămată

L.C.; proces-verbal de examinare inculpat; rapoarte de constatare medico-legală

al inculpatului L.R.A.; raport de expertiză medico-legală psihiatrică privind

pe inculpatul L.R.A.; mijloace materiale de probă.

În cursul urmăririi

penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, însă a arătat că inițial a

fost atacat de mama sa cu cuțitul, apoi a deposedat-o pe aceasta de cuțit,

rănindu-se la mână, iar ulterior a înjunghiat-o pe aceasta.

Prezent în instanță

înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că

recunoaște fapta reținută prin actul de sesizare și a solicitat potrivit

dispozițiilor art. 320

1

din C. proc. pen., ca judecata să se facă în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cerere care a fost

admisă de către instanța de judecată, întrucât din probele administrate rezultă

că fapta inculpatului este stabilită și sunt suficiente date cu privire la persoana

sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Cu ocazia

dezbaterilor pe fond a cauzei apărătorii inculpatului au solicitat instanței de

judecată reținerea în sarcina acestuia a circumstanței atenuante prevăzută de

art. 73 lit. b) din C. proc. pen., avându-se în vedere atitudinea violentă a

victimei anterioară lovirii de către inculpat și starea acesteia, urmare a

consumului de băuturi alcoolice.

Potrivit prevederilor

art. 73 lit. b) din C. pen. constituie circumstanță atenuantă săvârșirea faptei

sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinate de o provocare

din partea părții vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a

demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Actul provocator, în

oricare dintre modalitățile sale, trebuie să fi fost de așa natură încât să fi

trezit în persoana împotriva căreia a fost îndreptat, o intensă reacție

psihică, o stare de tulburare puternică sau o puternică emoție.

Or, inculpatul nu s-a

aflat în niciuna din situațiile prevăzute de textul de lege menționat, fiind

dovedit că în momentul când s-a aflat în posesia cuțitului pe care pretinde că

l-ar fi luat din mâna victimei aceasta din urmă nu mai prezenta niciun pericol,

iar din materialul probator de la dosar nu rezultă că victima ar fi comis acte

din cele arătate în art. 73 lit. b) din C. pen., de natură să provoace în

psihicul inculpatului o puternică tulburare sub imperiul căreia să fi acționat.

Fiind stabilită

vinovăția inculpatului s-a dispus condamnarea acestuia, și s-a ținut seama la

individualizarea pedepsei de criteriile generale de individualizare cuprinse în

art. 72 din C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei

comise, condițiile și împrejurările concrete în care a fost săvârșită

infracțiunea, urmarea produsă - decesul victimei, precum și datele ce

caracterizează persoana inculpatului care a avut o poziție sinceră pe parcursul

procesului penal de recunoaștere și regret pentru cele întâmplate.

Inculpatul a

beneficiat și de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) din C. proc. pen.,

respectiv reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege

pentru infracțiunea comisă.

S-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) din C. pen.

De asemenea, s-au

interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a-II-a și lit. b) din C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71

alin. (2) din C. pen.

Având în vedere

datele cauzei, instanța a apreciat că scopul educativ al pedepsei ce s-a

aplicat inculpatului poate fi atins numai cu executare într-un loc de detenție.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 din

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestul

preventiv la zi.

În baza art. 118 lit.

b) din C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului aflat la Camera de corpuri

delicte a Tribunalului Bacău.

În baza art. 109 C.

proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera

de corpuri delicte a Tribunalului Bacău, ridicate cu ocazia cercetării la fața

locului și consemnate în procesul-verbal atașat la dosar.

Pe latură civilă s-a

constatat că partea vătămată L.C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma

de 200.000 RON daune morale reprezentând suferința sa pentru faptul că nu își

va mai putea vedea mama niciodată.

În raport de

gravitatea suferințelor morale produse părții vătămate s-a apreciat că suma de

câte 50.000 RON cu titlu de daune morale corespunde cerințelor unei juste și

integrale despăgubiri.

În lipsa unor

dispoziții legale care să confere criteriile de cuantificare a prejudiciului de

natură morală, instanța, la stabilirea acestuia, a avut în vedere raporturile

dintre părți, aceasta fiind fiul victimei, în acest context, suferința

pricinuită fiind apreciată, ca având implicații deosebite asupra stării

emoționale a părții vătămate.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la

data rămânerii definitive a hotărârii.

În cauză a formulat

apel în termen legal inculpatul L.R.A., nemotivat în scris.

Oral, prin apărător

desemnat din oficiu de instanță, a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea

scuzei provocării din partea victimei, care l-ar fi atacat cu cuțitul pe

inculpat.

Prin Decizia penală

nr. 60 din 9 aprilie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie, în baza art. 379, pct. 2, lit. a) C. proc. pen., a admis apelul

formulat de apelantul-inculpat L.R.A. împotriva Sentinței penale nr. 39/D din

12 februarie 2013 a Tribunalului Bacău, numai cu privire la omisiunea de a

dispune deducerea reținerii din data de 25 octombrie 2012.

A desființat sentința

penală apelată cu privire la acest aspect.

A reținut cauza spre

rejudecare și în fond.

În baza art. 88. C.

pen. a dispus deducerea reținerii de 24 de ore din data de 25 octombrie 2012.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 383,

alin. (1

1

) C. proc. pen., raportat la art. 350, alin. (1) C. proc.

pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 381 C.

proc. pen., a dedus în continuare durata arestului preventiv de la 12 februarie

2013 la zi.

În baza art. 192,

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în

sarcina acestuia.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

Prima instanță a

apreciat în mod corect din probele administrate legal și declarația de

recunoaștere a inculpatului, situația de fapt redată în considerentele sentinței

penale atacate și vinovăția acestuia.

Rezultă din întregul

material probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, la care se adaugă

pledoaria de vinovăție a inculpatului, că în seara zilei de 25 octombrie 2012,

victima L.M. a fost înjunghiată în mod repetat în zona gâtului, a capului și a

umărului stâng, apoi s-a prăbușit la podea între aragaz și fereastra

bucătăriei, sângerând în mod abundent, iar decesul său a survenit în mod

instantaneu.

Criticile aduse

hotărârii judecătorești apelate, s-a apreciat că nu vizează modul de stabilire

de către prima instanță a vinovăției lui L.R.A., ci se referă exclusiv la

cererea inculpatului de reținere a circumstanței atenuante a provocării,

prevăzută de art. 73, lit. b) C. pen. Curtea a constatat că la fața locului nu

se aflau decât inculpatul și victima, că varianta unui act provocator din

partea mamei inculpatului nu este susținută de niciun alt mijloc de probă, în

timp ce firea violentă a lui L.R.A. este dezvăluită chiar de fratele său, dar

și de amenda administrativă de 1.000 RON aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239, alin. (2) C. pen. S-a apreciat

că leziunile de plăgi tăiate superficiale la nivelul palmei și a degetelor de

la mâna dreaptă în mod cert provin de la cuțitul folosit la înjunghierea

victimei, dar acest lucru denotă doar dorința inculpatului de a intra în

posesia acestuia, nicidecum existența unei agresiuni anterioare din partea

mamei sale, după cum susține inculpatul. În concluzie, instanța de apel a

arătat că nu are elemente probatorii de natură a confirma afirmațiile

inculpatului privind existența unei stări de tulburare puternică sau puternică

emoție, astfel încât nu a admis apelul sub acest aspect.

Sub aspectul

individualizării judiciare a pedepsei, Curtea a apreciat că au fost respectate

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., iar cuantificarea acesteia

s-a făcut în mod just de către prima instanță, fiind proporțională cu gradul de

pericol social al faptei și consecințele produse, dar și cu datele ce caracterizează

persoana lui L.R.A., care a fost sancționat anterior cu două amenzi

administrative.

De asemenea, daunele

morale acordate părții civile L.C. sunt echitabile și reflectă suferința

încercată de aceasta la data faptei, dar și pentru tot restul vieții, pentru că

este lipsit de suportul afectiv al mamei.

Verificând cauza sub

toate aspectele, Curtea a constatat că deducerea măsurilor preventive luate

față de inculpat s-a făcut greșit începând cu 26 octombrie 2012, iar nu cu data

de 25 octombrie 2012, cum rezultă din ordonanța de reținere, apelul declarat de

inculpat fiind admis numai cu privire la omisiunea de a se dispune deducerea

reținerii din data de 25 octombrie 2012.

Împotriva acestei

decizii, a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen., inculpatul L.R.A.

Apărătorul

inculpatului, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., a pus concluzii de admitere a recursului solicitând reducerea

cuantumului pedepsei aplicate acestuia.

Criticile formulate

de inculpat din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. nu pot fi supuse analizei.

Cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., se referă

la situația în care hotărârea este contrară legii, sau când prin hotărâre s-a

făcut o greșită aplicare a legii.

Niciuna din aceste

situații reglementate de dispozițiile legale evocate nu se regăsește în cauza

dedusă judecății.

Recurentul inculpat

critică modul de individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului acesteia,

ori din acest punct de vedere apreciază Înalta Curte că nu poate supune

analizei acest motiv de recurs prin prisma disp. art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la "chestiuni de

drept", iar greșita individualizare a pedepsei, ca atribut exclusiv al

instanței de judecată, nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie

aptă să atragă incidența cazului de casare prev. de art. 17

2

C.

proc. pen.

Greșita

individualizare a pedepselor putea fi criticată în vechea reglementare prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., caz de casare ce a fost modificat odată cu intrarea în vigoare a Legii

nr. 2/2013, în sensul că hotărârea recurată poate fi criticată doar sub

aspectul nelegalității pedepsei, astfel încât apreciază Înalta Curte că

incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. nu poate fi extrapolată la alte situații decât cele reglementate

de legiuitor.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de

inculpat.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive de la 25 octombrie 2012 la 06 septembrie 2013.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul L.R.A. împotriva Deciziei penale nr.

60 din 9 aprilie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 25

octombrie 2012 la 06 septembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 06 septembrie 2013.

Procesat de AM