ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 13/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 13/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

238/D din 25 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 835/110/2012,

s-a dispus în baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., condamnarea

inculpatului D.D.R. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară prev. de art. 64 alin. (2) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

I-au fost interzise

drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în

condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada reținerii de 24 ore și arestul

preventiv începând cu data de 25 decembrie 2011 la zi.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui cuțit tip briceag aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

În baza art. 109 C.

proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu

ocazia examinării inculpatului – Colet nr. 1, Colet nr. 2 și Colet nr. 3; cu

ocazia efectuării cercetării la fața locului – Colet nr. 1, Colet nr. 2, Colet nr.

3; cu ocazia efectuării necropsiei la 25 decembrie 2011 – Plicul nr. 1, Plic nr.

2, Plic nr. 3 și Plic nr. 4, toate aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

În baza art. 14, 346

C. proc. pen. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul la

plata sumei de 628,45 lei despăgubiri civile către Serviciul de Ambulanță

Bacău, reprezentând c/val cheltuieli de transport a victimei B.C.V.

În baza art. 14, 346

C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părților civile B.F. și B.R.

suma de 5000 lei despăgubiri materiale și suma de 30.000 lei despăgubiri

morale.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat la

data rămânerii definitive a hotărârii.

S-a constatat ca

inculpatul a fost asistat de apărător ales.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost inculpatul la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La data de 24

decembrie 2011, în jurul orelor 19.00 inculpatul D.D.R. s-a deplasat împreună

cu soția sa D.S.I. la discoteca din satul Mîlosu, com. Lipova, jud. Bacău.

A stat la discotecă

până în jurul orelor 24.00, când a izbucnit un conflict între prietenul

inculpatului, martorul M.C. și victima B.C.V. respectiv martorul C.I.

Între inculpat și

victima B.C.V. exista o stare conflictuală mai veche întrucât victima își dorea

să aibă o relație apropiată cu soția inculpatului.

Inculpatul a

intervenit în conflict iar victima B.C.V. și C.I. l-au apărat pe inculpat,

determinându-l să fugă din bar pe terasă și mai apoi pe drumul spre locuința

sa. După aproximativ 25 metri inculpatul a fost ajuns din urmă de către victima

B.C.V. care l-a prins, ce-i doi s-au îmbrâncit până când au căzut, continuând

să se lovească.

În timp ce erau

căzuți la pământ, inculpatul a scos din buzunarul de la pantaloni, un cuțit tip

briceag aplicând victimei două lovituri în zona toracică stângă, cauzându-i

plăgi penetrante, una dintre lovituri atingându-i inima și lobul superior al

plămânului stâng, loviturile producând decesul victimei.

Din Raportul de

constatare medico-legală nr. 3548 din 25 ianuarie 2012 rezultă că moartea

victimei B.C.V. s-a datorat hemoragiei acute consecutiv unor plăgi înjunghiate

la nivelul hemitoracelui stâng, cu interesare pulmonară și cardiacă, cu

hemotorax, hemipericard, existând legătură directă de cauzalitate între actele

de violență și deces.

În drept, fapta

inculpatului D.D.R. a fost încadrată în infracțiunea de omor calificat prev. de

art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul D.D.R. solicitând

desființarea acesteia și în rejudecare reținerea circumstanței legale atenuante

prev. de art. 73 lit. a) C. pen., reducerea corespunzătoare a pedepsei

principale, a pedepsei complementare dar și a despăgubirilor civile.

Prin decizia penală nr. 132 din 23 octombrie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Bacău - Secția Penală, Cauze Minori și Familie s-a

dispus admiterea apelului declarat de inculpatul D.D.R. împotriva sentinței

penale nr. 238/P din 25 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos. nr.

835/110/2012 numai în ceea ce privește nereținerea circumstanței atenuante

prev. de art. 73 lit. a) C. pen., cuantumul pedepselor principale și

complementare aplicate, cuantumul daunelor morale acordate părților civile B.F.

și B.R. și cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile Serviciul de

Ambulanță Bacău

A desființat sentința

atacată sub aceste aspect și a reținut cauza spre rejudecare și în fond:

A reținut în favoarea

inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. a) C. pen.

A redus pedeapsa

principală aplicată inculpatului D.D.R. de la 12 ani închisoare la 9 ani

închisoare.

A redus pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a

și b) C. pen. aplicată inculpatului de la 5 ani la 4 ani.

Pedeapsă de executat

9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A redus daunele

morale acordate părților civile B.F. și B.R. de la 30000 lei la 25000 lei.

A redus despăgubirile

civile acordate părții civile Serviciul de Ambulanță Bacău de la 628,45 lei la

314,22 lei.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

În baza art. 383 alin.

(1

1

) rap. la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest

preventiv a apelantului inculpat.

În baza art. 383 alin.

(2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată apelantului inculpat perioada

executată de la 25 septembrie 2012 la zi.

A constatat că

apelantul inculpat a fost asistat de apărător ales.

În baza art. 192 alin.

(3) cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În esență, instanța de apel a apreciat că

inculpatul s-a aflat, inițial în stare de legitimă apărare –a săvârșit fapta

pentru a îndepărta atacul violent al victimei - dar a depășit limitele acestei

apărări, depășirea nefiind determinată de starea de tulburare sau temere

provocată de atac. Prin urmare s-a apreciat ca fiind aplicabile prevederile art.

73 lit. a) C. pen. – excesul scuzabil - care impun reducerea corespunzătoare a

pedepsei dar și a despăgubirilor civile.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs

inculpatul D.D.R., invocând cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct.

17

2

, 18 și 14 C. proc. pen.

În principal a solicitat casarea ambelor

hotărâri și în rejudecare achitarea inculpatului, fapta fiind săvârșită în

stare de legitimă apărare.

În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei

și suspendarea condiționată a executării acesteia conform art. 81 C. pen.

Sub aspectul laturii civile a solicitat

respingerea acțiunii civile, pretențiile formulate nefiind dovedite.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând

recursul, prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (2) C.

pen., este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a

înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a

altuia și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.

Din analiza dispozițiilor legale enunțate

rezultă că, pentru a se putea constata existența legitimei apărări, trebuie să

fie întrunite următoarele condiții:

a) să existe un atac material, direct,

imediat și injust;

b) să existe un pericol grav, creat prin acest

atac;

c) existența necesității de a înlătura

atacul.

Între aceste condiții trebuie să existe o

legătură cauzală, adică prima condiție (atacul), să fie cauza pericolului grav

pentru valorile sociale arătate, iar cea de-a doua (pericolul creat), să determine

necesitatea de a înlătura atacul.

Un atac – pentru a justifica legitima apărare

- trebuie să fie material, direct, imediat și injust. El trebuie să justifice

reacția făptuitorului, adică să pună în pericol grav persoana sau drepturile

acestuia.

Legitima apărare implică voința de a

reacționa împotriva unei agresiuni nejuste, iar victima agresiunii săvârșește,

împotriva agresorului, o faptă prevăzută de legea penală. Legea cere însă, ca

reacția să fie proporțională cu pericolul creat, adică să existe o echivalență

între fapta săvârșită în apărare și atacul care a condus la necesitatea unei

apărări.

Spre deosebire de legitima apărare, excesul

scuzabil – depășirea limitelor legitimei apărări - există atunci când se

constată că făptuitorul se află în legitimă apărare dar a depășit limitele

acesteia, iar depășirea nu s-a produs sub imperiul tulburării sau temerii.

Constatarea trebuie analizată în mod concret,

ținându-se seama de starea de fapt rezultată din circumstanțele cauzei și de

condițiile subiective ale făptuitorului.

Numai așa se va putea stabili dacă

făptuitorul s-a aflat sau nu sub imperiul tulburării sau temerii în momentul în

care a săvârșit fapta, și, dacă depășirea este de natură să înlăture caracterul

penal al acesteia sau are doar valoarea unei circumstanțe atenuante.

Depășirea limitelor legitimei apărări este considerată

ca fiind o circumstanță atenuantă deoarece fapta săvârșită a fost generată, în

primul rând, de comportamentul agresorului.

În fine, există exces justificat scuzabil,

conform art. 44 alin. (3) C. pen., atunci când din cauza tulburării sau temerii

au fost depășite „limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului

și cu împrejurarea în care s-a produs atacul”.

În speța dedusă judecății, Înalta Curte

constată că în raport de modalitatea și împrejurările comiterii faptei nu poate

fi reținută starea de legitimă apărare - astfel cum s-a solicitat - ci doar

circumstanța legală atenuantă prev. de art. 73 lit. a) C. pen., respectiv

depășirea limitelor legitimei apărări.

Din probele administrate rezultă că atât

inculpatul cât și victima s-au aflat în noaptea de 24 noiembrie 2011 într-o

discotecă din comuna Lipova, jud. Bacău.

Între victimă și inculpat exista o stare

conflictuală mai veche, iar atunci când a fost declanșat conflictul dintre

victimă și martorul M.C., inculpatul a intervenit pentru a-l aplana. În acest

context, atât victima cât și martorul C.I. l-au agresat, astfel că acesta a

fost nevoit să fugă pe terasă și de aici spre locuința sa.

Victima însă l-a urmărit pe inculpat,

agresându-se reciproc până când au căzut.

Deși inculpatul nu a constatat la victimă

vreun obiect contondent, acesta a scos, din buzunar, un cuțit cu care a lovit

de două ori, în zone vitale, leziunile producând decesul.

Raportat la împrejurările concrete în care a

fost comisă fapta și la condițiile cerute de lege pentru existența stării de

legitimă apărare, se reține că inculpatul, inițial a acționat pentru a înlătura

un atac material direct, imediat, îndreptat împotriva sa dar a depășit limitele

unei apărări proporționale, depășirea nedatorându-se unei stări de tulburare

sau de temere, astfel că, în mod corect, s-au reținut dispozițiile art. 73 lit.

a) C. pen.

Martorul C.I. (fil.34 dosar fond) arată că „Victima

a intrat în bar spunându-i că dorește să-l bată pe inculpat. Când am ieșit

afară, inculpatul fugise spre casa lui iar victima a fugit după el”. De

asemenea, martorul ocular C.F. a văzut „că victima a fugit după inculpat, l-a

ajuns din urmă, s-au bătut reciproc”. (fil.32 dosar fond).

Martorul D.A. – această declarație nefiind

evaluată corespunzător în opinia apărării - nu modifică starea de fapt reținută

de instanța de apel și expusă anterior. Acesta confirmă atitudinea violentă a

victimei din bar, spunându-i inculpatului „o să-ți arăt eu bătaie”. După

plecarea din bar, victima l-a urmărit pe inculpat, l-a doborât la pământ, au

început să se lovească dar nu a văzut momentul în care inculpatul a lovit

victima cu cuțitul.

Cât privește declarația martorei D.S., soția

inculpatului, urmează a fi analizată cu rezervă, aceasta observând doar când părțile

se îmbrânceau reciproc, fără a vedea momentul în care inculpatul a scos

cuțitul.

Prin urmare, inculpatul și-a dat seama că

prin folosirea cuțitului poate produce moartea victimei, - deși circumstanțele

cauzei nu impunea utilizarea acestuia în condițiile în care victima nu a

folosit vreun obiect contondent – acceptând acest rezultat.

Ca atare, nu poate fi reținută o eroare gravă

de fapt, hotărârea de condamnare fiind la adăpost de orice critică.

Cât privește pedeapsa aplicată, aceasta a

fost redusă în mod corespunzător de instanța de apel nefiind justificată nici

reducerea și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei.

Recursul inculpatului este însă fondat sub

aspectul laturii civile, critică examinată prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Din această perspectivă, raportat la

atitudinea victimei care a declanșat inițial conflictul în bar, continuând

agresiunea prin urmărirea inculpatului, Înalta Curte apreciază că se impune reducerea

cuantumului despăgubirilor acordate părților vătămate B.F. și B.R. de la 25.000

lei la 15.000 lei.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta

Curte,în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (2) lit. d) C. proc.

pen. va admite recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr.

132 din 23 octombrie 2012 a Curții de Apel Bacău.

Va casa în parte, decizia penală atacată și

în parte, sentința penală nr. 238/P din 25 septembrie 2012 a Tribunalului

Bacău, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei.

Rejudecând, în aceste limite, va reduce

cuantumul daunelor morale acordate părților vătămate B.F. și B.R. de la 25.000

lei la 15.000 lei.

Va menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

În baza art. 385

17

alin. (2), art.

382 alin. (2) și art. 384 C. proc. pen. va deduce perioada reținerii și

arestării preventive de la 25 decembrie 2011 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 189-192 C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul D.D.R. împotriva deciziei penale nr. 132 din 23

octombrie 2012 a Curții de Apel Bacău – Secția Penală, Cauze Minori și Familie.

Casează, în parte,

decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 238/D din 25

septembrie 2012 a Tribunalului Bacău, numai în ceea ce privește latura civilă a

cauzei și, în rejudecare:

Reduce cuantumul

daunelor morale acordate părților vătămate B.F. și B.R. de la 25.000 lei la

15.000 lei.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii și a arestării preventive de la 25 decembrie 2011 la 7

ianuarie 2013.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie

2013.