ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 13/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 238/D din 25 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 835/110/2012, s-a dispus în baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului D.D.R. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (2) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. I-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada reținerii de 24 ore și arestul preventiv începând cu data de 25 decembrie 2011 la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui cuțit tip briceag aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău. În baza art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia examinării inculpatului – Colet nr. 1, Colet nr. 2 și Colet nr. 3; cu ocazia efectuării cercetării la fața locului – Colet nr. 1, Colet nr. 2, Colet nr. 3; cu ocazia efectuării necropsiei la 25 decembrie 2011 – Plicul nr. 1, Plic nr. 2, Plic nr. 3 și Plic nr. 4, toate aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 628,45 lei despăgubiri civile către Serviciul de Ambulanță Bacău, reprezentând c/val cheltuieli de transport a victimei B.C.V. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părților civile B.F. și B.R. suma de 5000 lei despăgubiri materiale și suma de 30.000 lei despăgubiri morale. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii. S-a constatat ca inculpatul a fost asistat de apărător ales. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost inculpatul la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: La data de 24 decembrie 2011, în jurul orelor 19.00 inculpatul D.D.R. s-a deplasat împreună cu soția sa D.S.I. la discoteca din satul Mîlosu, com. Lipova, jud. Bacău. A stat la discotecă până în jurul orelor 24.00, când a izbucnit un conflict între prietenul inculpatului, martorul M.C. și victima B.C.V. respectiv martorul C.I. Între inculpat și victima B.C.V. exista o stare conflictuală mai veche întrucât victima își dorea să aibă o relație apropiată cu soția inculpatului. Inculpatul a intervenit în conflict iar victima B.C.V. și C.I. l-au apărat pe inculpat, determinându-l să fugă din bar pe terasă și mai apoi pe drumul spre locuința sa.

După aproximativ 25 metri inculpatul a fost ajuns din urmă de către victima B.C.V. care l-a prins, ce-i doi s-au îmbrâncit până când au căzut, continuând să se lovească. În timp ce erau căzuți la pământ, inculpatul a scos din buzunarul de la pantaloni, un cuțit tip briceag aplicând victimei două lovituri în zona toracică stângă, cauzându-i plăgi penetrante, una dintre lovituri atingându-i inima și lobul superior al plămânului stâng, loviturile producând decesul victimei. Din Raportul de constatare medico-legală nr. 3548 din 25 ianuarie 2012 rezultă că moartea victimei B.C.V. s-a datorat hemoragiei acute consecutiv unor plăgi înjunghiate la nivelul hemitoracelui stâng, cu interesare pulmonară și cardiacă, cu hemotorax, hemipericard, existând legătură directă de cauzalitate între actele de violență și deces.

În drept, fapta inculpatului D.D.R. a fost încadrată în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul D.D.R. solicitând desființarea acesteia și în rejudecare reținerea circumstanței legale atenuante prev. de art. 73 lit. a) C. pen., reducerea corespunzătoare a pedepsei principale, a pedepsei complementare dar și a despăgubirilor civile. Prin decizia penală nr. 132 din 23 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău - Secția Penală, Cauze Minori și Familie s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul D.D.R. împotriva sentinței penale nr. 238/P din 25 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos.

nr. 835/110/2012 numai în ceea ce privește nereținerea circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. a) C. pen., cuantumul pedepselor principale și complementare aplicate, cuantumul daunelor morale acordate părților civile B.F. și B.R. și cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile Serviciul de Ambulanță Bacău A desființat sentința atacată sub aceste aspect și a reținut cauza spre rejudecare și în fond: A reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. a) C. pen. A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului D.D.R. de la 12 ani închisoare la 9 ani închisoare. A redus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen.

aplicată inculpatului de la 5 ani la 4 ani. Pedeapsă de executat 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. A redus daunele morale acordate părților civile B.F. și B.R. de la 30000 lei la 25000 lei. A redus despăgubirile civile acordate părții civile Serviciul de Ambulanță Bacău de la 628,45 lei la 314,22 lei. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. În baza art. 383 alin. (1 1 ) rap. la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a apelantului inculpat. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată apelantului inculpat perioada executată de la 25 septembrie 2012 la zi.

A constatat că apelantul inculpat a fost asistat de apărător ales. În baza art. 192 alin. (3) cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. În esență, instanța de apel a apreciat că inculpatul s-a aflat, inițial în stare de legitimă apărare –a săvârșit fapta pentru a îndepărta atacul violent al victimei - dar a depășit limitele acestei apărări, depășirea nefiind determinată de starea de tulburare sau temere provocată de atac. Prin urmare s-a apreciat ca fiind aplicabile prevederile art. 73 lit. a) C. pen. – excesul scuzabil - care impun reducerea corespunzătoare a pedepsei dar și a despăgubirilor civile. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul D.D.R., invocând cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 , 18 și 14 C. proc.

pen. În principal a solicitat casarea ambelor hotărâri și în rejudecare achitarea inculpatului, fapta fiind săvârșită în stare de legitimă apărare. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia conform art. 81 C. pen. Sub aspectul laturii civile a solicitat respingerea acțiunii civile, pretențiile formulate nefiind dovedite. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul, prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (2) C. pen., este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.

Din analiza dispozițiilor legale enunțate rezultă că, pentru a se putea constata existența legitimei apărări, trebuie să fie întrunite următoarele condiții: a) să existe un atac material, direct, imediat și injust; b) să existe un pericol grav, creat prin acest atac; c) existența necesității de a înlătura atacul. Între aceste condiții trebuie să existe o legătură cauzală, adică prima condiție (atacul), să fie cauza pericolului grav pentru valorile sociale arătate, iar cea de-a doua (pericolul creat), să determine necesitatea de a înlătura atacul. Un atac – pentru a justifica legitima apărare - trebuie să fie material, direct, imediat și injust. El trebuie să justifice reacția făptuitorului, adică să pună în pericol grav persoana sau drepturile acestuia.

Legitima apărare implică voința de a reacționa împotriva unei agresiuni nejuste, iar victima agresiunii săvârșește, împotriva agresorului, o faptă prevăzută de legea penală. Legea cere însă, ca reacția să fie proporțională cu pericolul creat, adică să existe o echivalență între fapta săvârșită în apărare și atacul care a condus la necesitatea unei apărări. Spre deosebire de legitima apărare, excesul scuzabil – depășirea limitelor legitimei apărări - există atunci când se constată că făptuitorul se află în legitimă apărare dar a depășit limitele acesteia, iar depășirea nu s-a produs sub imperiul tulburării sau temerii. Constatarea trebuie analizată în mod concret, ținându-se seama de starea de fapt rezultată din circumstanțele cauzei și de condițiile subiective ale făptuitorului.

Numai așa se va putea stabili dacă făptuitorul s-a aflat sau nu sub imperiul tulburării sau temerii în momentul în care a săvârșit fapta, și, dacă depășirea este de natură să înlăture caracterul penal al acesteia sau are doar valoarea unei circumstanțe atenuante. Depășirea limitelor legitimei apărări este considerată ca fiind o circumstanță atenuantă deoarece fapta săvârșită a fost generată, în primul rând, de comportamentul agresorului. În fine, există exces justificat scuzabil, conform art. 44 alin. (3) C. pen., atunci când din cauza tulburării sau temerii au fost depășite „limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurarea în care s-a produs atacul”.

În speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că în raport de modalitatea și împrejurările comiterii faptei nu poate fi reținută starea de legitimă apărare - astfel cum s-a solicitat - ci doar circumstanța legală atenuantă prev. de art. 73 lit. a) C. pen., respectiv depășirea limitelor legitimei apărări. Din probele administrate rezultă că atât inculpatul cât și victima s-au aflat în noaptea de 24 noiembrie 2011 într-o discotecă din comuna Lipova, jud. Bacău. Între victimă și inculpat exista o stare conflictuală mai veche, iar atunci când a fost declanșat conflictul dintre victimă și martorul M.C., inculpatul a intervenit pentru a-l aplana. În acest context, atât victima cât și martorul C.I.

l-au agresat, astfel că acesta a fost nevoit să fugă pe terasă și de aici spre locuința sa. Victima însă l-a urmărit pe inculpat, agresându-se reciproc până când au căzut. Deși inculpatul nu a constatat la victimă vreun obiect contondent, acesta a scos, din buzunar, un cuțit cu care a lovit de două ori, în zone vitale, leziunile producând decesul. Raportat la împrejurările concrete în care a fost comisă fapta și la condițiile cerute de lege pentru existența stării de legitimă apărare, se reține că inculpatul, inițial a acționat pentru a înlătura un atac material direct, imediat, îndreptat împotriva sa dar a depășit limitele unei apărări proporționale, depășirea nedatorându-se unei stări de tulburare sau de temere, astfel că, în mod corect, s-au reținut dispozițiile art. 73 lit. a) C. pen.

Martorul C.I. (fil.34 dosar fond) arată că „Victima a intrat în bar spunându-i că dorește să-l bată pe inculpat. Când am ieșit afară, inculpatul fugise spre casa lui iar victima a fugit după el”. De asemenea, martorul ocular C.F. a văzut „că victima a fugit după inculpat, l-a ajuns din urmă, s-au bătut reciproc”. (fil.32 dosar fond). Martorul D.A. – această declarație nefiind evaluată corespunzător în opinia apărării - nu modifică starea de fapt reținută de instanța de apel și expusă anterior. Acesta confirmă atitudinea violentă a victimei din bar, spunându-i inculpatului „o să-ți arăt eu bătaie”. După plecarea din bar, victima l-a urmărit pe inculpat, l-a doborât la pământ, au început să se lovească dar nu a văzut momentul în care inculpatul a lovit victima cu cuțitul.

Cât privește declarația martorei D.S., soția inculpatului, urmează a fi analizată cu rezervă, aceasta observând doar când părțile se îmbrânceau reciproc, fără a vedea momentul în care inculpatul a scos cuțitul. Prin urmare, inculpatul și-a dat seama că prin folosirea cuțitului poate produce moartea victimei, - deși circumstanțele cauzei nu impunea utilizarea acestuia în condițiile în care victima nu a folosit vreun obiect contondent – acceptând acest rezultat. Ca atare, nu poate fi reținută o eroare gravă de fapt, hotărârea de condamnare fiind la adăpost de orice critică. Cât privește pedeapsa aplicată, aceasta a fost redusă în mod corespunzător de instanța de apel nefiind justificată nici reducerea și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei.

Recursul inculpatului este însă fondat sub aspectul laturii civile, critică examinată prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Din această perspectivă, raportat la atitudinea victimei care a declanșat inițial conflictul în bar, continuând agresiunea prin urmărirea inculpatului, Înalta Curte apreciază că se impune reducerea cuantumului despăgubirilor acordate părților vătămate B.F. și B.R. de la 25.000 lei la 15.000 lei. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte,în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr. 132 din 23 octombrie 2012 a Curții de Apel Bacău. Va casa în parte, decizia penală atacată și în parte, sentința penală nr. 238/P din 25 septembrie 2012 a Tribunalului Bacău, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei.

Rejudecând, în aceste limite, va reduce cuantumul daunelor morale acordate părților vătămate B.F. și B.R. de la 25.000 lei la 15.000 lei. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. În baza art. 385 17 alin. (2), art. 382 alin. (2) și art. 384 C. proc. pen. va deduce perioada reținerii și arestării preventive de la 25 decembrie 2011 la zi. Văzând și dispozițiile art. 189-192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.D.R. împotriva deciziei penale nr. 132 din 23 octombrie 2012 a Curții de Apel Bacău – Secția Penală, Cauze Minori și Familie. Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 238/D din 25 septembrie 2012 a Tribunalului Bacău, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei și, în rejudecare: Reduce cuantumul daunelor morale acordate părților vătămate B.F. și B.R. de la 25.000 lei la 15.000 lei. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 25 decembrie 2011 la 7 ianuarie 2013. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2013.