ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 306/2013

Deliberând asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 361 din data de 6 iulie 2012 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în Dosarul nr. 2980/100/2012, s-a dispus condamnarea inculpatului C.D., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla, la 13 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și a art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată cu privire la restul de 284 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1297 din 8 iulie 2009 a Judecătoriei Baia Mare, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu consecințele prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reținerii și a arestului preventiv (3 aprilie 2012 la zi).

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat în favoarea statului o mătură corp delict având o lungime de 127 cm și o lungime de coadă de 90 cm înregistrate în registrul de corpuri delicte al acestei instanțe.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență „Dr. C.O." Baia Mare suma de 322,02 RON cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinței și până la plata integrală a acestei sume, cheltuieli de spitalizare ale victimei S.V.. S-a constatat că Serviciul Județean de Ambulanță Maramureș nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul C.D. să plătească părții civile S.A. contra-valoarea în RON de la data plății a 1.500 euro, despăgubiri pentru daune materiale. S-a respins cererea acesteia de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri pentru daune morale.

A fost obligat inculpatul să achite părților civile S.A.M.,  S.A.I. și S.V.E. (ambele având aceeași reședință ca și partea civilă S.A.) contra-valoarea în RON de la data plății a câte 2.500 euro, despăgubiri pentru daune morale.

În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părților civile S.A., S.A.M., S.A.I. și S.V.E. suma de 2.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite statului suma de 2.724 RON, cheltuieli judiciare din care suma de 200 RON, onorariul avocatului desemnat din oficiu (avocat L.M.) s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit la 25 aprilie 2012 în Dosarul nr. 200/P/2012 Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.D. pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea C.R. pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

S-a reținut în cuprinsul actului de sesizare a instanței faptul că în data de 2 aprilie 2012, în timp ce se afla la locuința sa din Baia Mare, inculpatul i-a aplicat victimei S.V. mai multe lovituri cu un corp contondent peste torace (posibil cu o coadă de mătură), provocându-i fracturi costale multiple și rupturi pulmonare ce au generat o hemoragie internă masivă și au dus la decesul victimei.

Din probele administrate în faza de urmărire penală și din declarația dată de inculpat în fața instanței de recunoaștere a faptei, în baza art. 320

1

C. proc. pen., a rezultat următoarele:

În data de 31 martie 2012 inculpatul a cunoscut-o pe victima S.V. în gara din Timișoara, apoi aceștia (împreună cu soția inculpatului martora C.R.) s-au deplasat la Baia Mare unde inculpatul i-a oferit victimei găzduire la locuința sa, aceasta urmând să se ocupe cu cerșetoria (victima avea tăiat în parte piciorul stâng).

În data de 2 aprilie 2012, în timp ce se afla la locuința sa, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu o mătură la nivelul toracelui în urma cărora aceasta a decedat în aceeași zi.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 18 aprilie 2012 întocmit de S.M.L. din cadrul Spitalului Județean de Urgență „Dr. C.O." Baia Mare, moartea victimei a fost violentă și a fost cauzată de o hemoragie internă consecutivă unui traumatism toracic cu ruptură pulmonară și fracturi costale multiple. Leziunile tanatogereratoare au fost cele de la nivelul toracelui (echimoze, hematoame, fracturi costale multiple, rupturi pulmonare cu hemo-torace masiv). Acestea s-au produs prin loviri active cu corpuri dure de formă alungită, posibil coadă de mătură. Acestea s-au produs în data de 2 aprilie 2012.

De asemenea, au existat și leziuni traumatice (echimoze) care s-au putut produce prin loviri cu corpuri dure, au avut o vechime de 5-7 zile la data decesului și nu au avut un rol tanatogenerator.

Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și a art. 320

1

C. proc. pen. (aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. se justifică având în vedere faptul că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat prin sentința penală nr. 1297/2009 a Judecătoriei Baia Mare din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 14 februarie 2012, rămânându-i un rest de pedeapsă neexecutat de 284 de zile; tribunalul a aplicat și prevederile art. 320

1

C. proc. pen. având în vedere faptul că și-a recunoscut fapta la instanță, a arătat că are cunoștință de probele administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat a fi readministrate în fața tribunalului).

Cererea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a scuzei provocării nu poate fi primită în condițiile în care victima a indicat înainte de deces un alt mobil al faptei inculpatului, respectiv faptul că a fost lovită pentru bani (în acest sens sunt declarațiile martorilor P.C.A. și B.C.V. jandarmul și polițistul care au discutat cu victima la spital).

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate acestuia, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei (dat de natura ei, de modalitatea în care a fost comisă, aplicarea de multiple lovituri cu o mătură într-o zonă vitală asupra unei persoane cu posibilități limitate de a se apăra având în parte tăiat piciorul stâng și de urmarea produsă, decesul victimei) și al inculpatului (acesta a suferit anterior multiple condamnări pentru mai multe infracțiuni de furt calificat, o infracțiune de distrugere din culpă și o infracțiune de profanare de morminte, fiind, de altfel, recidivist).

Acestuia i s-au interzis pe o perioadă de 4 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. întrucât având în vedere faptul că acesta a încălcat o valoare fundamentală existentă în societate (viața), nu este în măsură să facă aprecieri nici cu privire la modul în care se alege organul legiuitor și celelalte organe de stat care se aleg prin vot. De asemenea, ocuparea funcției prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. este incompatibilă cu profilul moral al inculpatului dat de fapta comisă. întrucât acesta nu s-a folosit de vreo funcție, profesie, activitate pentru a comite fapta, obiect al acestei cauze, nu s-a impus a i se interzice și drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

Având în vedere gravitatea faptei comise, s-a dat eficiență prevederilor art. 61 C. pen., în sensul revocării liberării condiționate cu privire la restul de 284 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1297/2009 a Judecătoriei Baia Mare, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin această sentință, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare cu interzicerea pe o durată de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Pedeapsa se va executa în regim de detenție, respectiv în condițiile prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen. [aplicarea acestor texte legale se justifică pentru aceleași considerente pentru care acestuia i se vor aplica și prevederile art. 64 lit. a), b) C. pen.]. Nu s-au aplicat și prevederile art. 71, art. 64 lit. c) C. pen. pentru aceleași motive pentru care nu i s-au aplicat nici prevederile art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 3 aprilie 2012 la zi.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat în folosul statului mătura corp delict folosită la comiterea faptei. Inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă Spitalul Județean de Urgență „Dr. C.O." Baia Mare a sumei de 322,02 RON cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinței și până la plata integrală a sumei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale victimei S.V. (s-a constituit parte civilă cu această sumă).

Deși i s-a solicitat Serviciului Județean de Ambulanță Maramureș să precizeze dacă se constituie parte civilă în cauză, acesta nu a dat curs solicitării instanței astfel că tribunalul a constatat faptul că acesta nu s-a constituit parte civilă.

Partea vătămată S.A. (soția victimei) s-a constituit parte civilă cu suma de 1.500 euro, cheltuielile de înmormântare ale acesteia din urmă, sumă pe care inculpatul a fost de acord să o achite astfel că operând principiul disponibilității părților în privința laturii civile a cauzei, inculpatul urmează a fi obligat la plata către această parte civilă a contravalorii în lei de la data plății a acestei sume cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale. Cererea acesteia de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri pentru daune morale se va respinge în condițiile în care în declarația pe care a dat-o în faza de urmărire penală a arătat că s-a despărțit în fapt de victimă în anul 1996 (deci de 16 ani) astfel că nu se poate reține că ar fi suferit vreun prejudiciu moral care să necesite a fi compensat cu vreo sumă de bani urmare a decesului acesteia.

Părțile vătămate S.A.I., S.V.E. și S.A.M. (fiii majori ai victimei) s-au constituit părți civile cu suma de câte 100.000 euro, despăgubiri pentru daune morale. Tribunalul a apreciat că raportat la suferințele de natură psihică ce le-au fost cauzate în urma decesului victimei, acestora li se cuvine cu acest titlu contravaloarea în lei de la data plății a sumei de câte 2.500 euro. Acestora nu li se pot acorda astfel de despăgubiri într-un cuantum mai ridicat având în vedere vârstele pe care le au (29, 28, 32 de ani) și faptul că nu i-au acordat victimei sprijin suficient, lăsând-o să cerșească ceea ce denotă existența unei legături insuficient de puternice între aceștia și tatăl lor , victima S.V.

În temeiul art. 193 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să achite părților civile S.A., S.A.M., S.A.I. și S.V.E. suma de 2.000 RON, cheltuieli judiciare reprezentând onorariul de avocat.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata statului suma de 2.724 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1.300 RON reprezintă cheltuielile de urmărire penală, 1.134 RON contravaloarea examenului histopatologic, iar suma de 200 RON, onorariul avocatului numit din oficiu care s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentinței au declarat apeluri în termen legal inculpatul C.D. și părțile civile S.A., S.A.I., S.V.E. și S.A.M. În apelul inculpatului s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate de către instanța de fond, cu reținerea circumstanței judiciare prevăzute de art. 74 lit. b) C. pen., dat fiind faptul că inculpatul a fost cel care a chemat ambulanța și a apelat numărul 112 al serviciului de urgență, tocmai pentru a împiedica producerea rezultatului și pentru a salva victima.

S-a mai solicitat a se avea în vedere și faptul că infracțiunea săvârșită de inculpat a fost comisă pe fondul unei stări de ebrietate a acestuia.

În temeiul art. 74 lit. c) C. pen. s-a apreciat că poate fi reținută și această circumstanță, întrucât inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală și cu instanța de judecată, având o atitudine sinceră.

Cu privire la situația personală a inculpatului, s-a susținut că acesta este suferind de diabet, hipertensiv și în etate, precum și faptul că are un copil minor în întreținerea sa.

În apelurile declarate de părțile civile s-a solicitat acordarea în întregime a sumelor pretinse cu titlu de daune morale (câte 100.000 euro) deoarece prin moartea victimei acestea au rămas fără suportul material și moral oferit de tatăl lor.

Prin decizia penală nr. 161/A din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul C.D. și de către părțile civile S.A., S.A.I., S.V.E. și S.A.M. împotriva sentinței penale nr. 361 din 06 iulie 2012 a Tribunalului Maramureș.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenției preventive din 3 aprilie 2012 până la zi. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiției a onorariului avocațial în sumă de 200 RON în favoarea apărătorului din oficiu, avocat N.A.B. și a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea statului în sumă de 600 RON din care suma de 200 RON onorariu avocațial în favoarea apărătorului din oficiu iar pe părțile civile la plata sumei de câte 200 RON fiecare.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a apreciat că instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală, inculpatul apelând la judecata în procedura simplificată, potrivit art. 320

1

C. proc. pen.

În procesul de individualizare a pedepsei prima instanță a valorificat în mod corect toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și a dozat corect pedeapsa, raportat la persoana inculpatului și la gravitatea faptei comise. Instanța de apel a considerat că nu trebuie omis contextul în care s-a săvârșit infracțiunea, respectiv inculpatul a luat-o pe victimă din Timișoara din gară pentru a o exploata, punând-o să cerșească iar mobilul crimei a fost (potrivit depozițiilor martorilor care au stat de vorbă cu victima înainte de a muri) faptul că aceasta nu a obținut suficienți bani din cerșit. Totodată, inculpatul a bătut victima cu bestialitate, în condițiile în care aceasta era o persoană în vârstă și infirmă astfel încât chemarea ulterioară a ambulanței nu poate constitui o circumstanță atenuantă, datorându-se cel mai probabil faptului că inculpatul s-a speriat de posibilele consecințe ale acțiunilor sale. La toate acestea, s-a adăugat și împrejurarea că inculpatul este recidivist.

Cu privire la apelurile declarate de părțile civile, instanța de apel a considerat că acestea sunt nefondate. Daunele morale solicitate sunt, așa cum și prima instanță a apreciat, într-un cuantum deosebit de exagerat iar partea civilă S.A. nu mai locuia cu victima de o lungă perioadă de timp. Pe de altă parte, copiii victimei sunt majori și nu pot susține că au avut o legătură puternic afectivă cu tatăl lor atâta timp cât acesta își câștiga existența din cerșit. Din același motiv, nu pot invoca nici faptul că prin decesul victimei ar fi acum lipsiți de suport material, deoarece ar invoca o cauză imorală care ar sta la baza acordării daunelor morale.

În raport de considerentele arătate instanța de apel a respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul C.D. și de către părților civile S.A., S.A.I., S.V.E. și S.A.M.

Împotriva deciziei penale nr. 161/A din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în termenul prevăzut de art. 385 coroborat cu art. 363 alin. (1) C. proc. pen., a formulat recurs inculpatul C.D., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., considerând că pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este mult prea mare în condițiile în care a recunoscut și regretat cele întâmplate și a beneficiat de reducerea legală a limitelor pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazului de casare invocat, precum și în conformitate cu art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază calea de atac declarată de către inculpat ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:

Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu, existența faptei și forma de vinovăție cu care acesta a acționat.

Înalta Curte apreciază nefondată critica inculpatului cu privire la stabilirea cuantumului pedepsei, întrucât la procesul de individualizare a pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Conform dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa, ca măsură de constrângere, are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportarea făptuitorului.

Totodată Înalta Curte, nu a identificat circumstanțe personale care să fie apte pentru a justifica necesitatea reducerii cuantumului pedepsei, astfel că, instanța apreciază că nu este justificată cererea inculpatului de reducere a pedepsei, pe de-o parte, date fiind împrejurările comiterii faptei, astfel cum au fost reținute în prezenta decizie, cuantumul pedepsei de 13 ani închisoare fiind necesar creării premiselor conștientizării de către inculpat a faptelor sale și asumării consecințelor lor, iar pe de altă parte, instanța de recurs nu a identificat circumstanțe favorabile inculpatului, care să poată fi valorificate de instanță în procesul de individualizare judiciară a pedepsei.

Față de aceste aspecte și nefiind identificate alte motive de recurs care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 161/A din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.D. durata reținerii și arestării preventive de la 3 aprilie 2012 la 30 ianuarie 2013 și în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 161/A din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.D. durata reținerii și arestării preventive de la 3 aprilie 2012 la 30 ianuarie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2013.