ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1341/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1341/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului penal de față:
Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 530 din 20 octombrie 2011, Tribunalul Maramureș a condamnat pe inculpatul S.A., fiul lui R. și F., arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, pentru comiterea infracțiunilor de:
- omor calificat prev. de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani
;
- tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată cu privire la restul de 912 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2591 din 28 octombrie 2005 a Judecătoriei Brăila, rest pe care l-a contopit în pedeapsa închisorii aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă începând cu 2 iunie 2011 la zi.
A obligat pe inculpatul să plătească despăgubiri civile astfel:
- părții civile Serviciul Județean de Ambulanță Maramureș suma de 1.158,68 lei cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea sumei;
- părții civile Spitalul Municipal Sighetu Marmației suma de 275 lei cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea sumei;
- părții civile Spitalul Județean de Urgență „Dr. C.O.” Baia Mare suma de 1.792,07 lei cu dobânda legală de la rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea sumei;
- părții civile F.G.M. suma de 1.000 lei despăgubiri pentru daune materiale și contravaloarea în lei la data executării a 10.000 euro despăgubiri pentru daune morale;
- părții civile F.E.A. suma de 2.000 lei despăgubiri pentru daune materiale și suma de 5.000 lei despăgubiri pentru daune morale;
- părților civile F.D.B. și F.E.G., prin reprezentant legal F.G.M., câte 175 lei despăgubiri periodice lunare începând cu data de 28 mai 2011 și până la majorat sau noi dispoziții și câte 20.000 lei despăgubiri pentru daune morale.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în favoarea statului a corpurilor delicte înregistrate la poziția nr. 29/201 în Registrul de corpuri delicte al instanței.
A dispus păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei a mijlocului de probă înregistrat la poziția nr. 31/2011 în Registrul mijloacelor de probă al instanței.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Maramureș a reținut că inculpatul S.A. a conviețuit cu partea vătămată F.G.M. o perioadă de timp în cursul anului 2010, atât în localitatea lui de domiciliu - municipiul B., cât și în străinătate.
În toamna anului 2010, partea vătămată F.G.M. s-a întors la domiciliul din S. M., reluând conviețuirea cu soțul ei, victima F.A.I. Inculpatul a insistat ca partea vătămată să-și părăsească soțul și copiii și să accepte să plece la muncă în străinătate împreună cu el, însă a fost refuzat. Mai mult, partea vătămată i-a comunicat inculpatului că nu dorește să reia relațiile de concubinaj și i-a solicitat să nu o mai caute și să se întoarcă în municipiul Brăila.
În luna aprilie 2011, inculpatul s-a deplasat în municipiul S. M., încercând să o convingă pe partea vătămată F.G.M. să reia conviețuirea. Cu toate că partea vătămată i-a spus că dorește să rămână cu familia sa, inculpatul s-a deplasat în repetate rânduri la domiciliul părții vătămate și al soțului ei, provocând scandal și amenințându-i pe ambii. Un astfel de incident s-a petrecut în data de 27 mai 2011 când inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate având un cuțit în mână, a strigat-o și i-a adresat injurii și amenințări, după care a avut o atitudine agresivă față de victima F.A.I., cu care s-a întâlnit în fața blocului. Incidentul a fost văzut de la geam de partea vătămată F.E.A., sora victimei.
În seara de 28 mai 2011, partea vătămată F.G.M. și soțul său se deplasau pe strada U. din municipiul S. M., când s-au întâlnit cu inculpatul, acesta reproșându-i părții vătămate F.G.M. că nu i-a răspuns la telefon. După un scurt schimb de replici, inculpatul, cu briceagul ce-l avea asupra sa, a aplicat o lovitură puternică în torace victimei F.A.I., după care a prins-o de păr pe partea vătămată și i-a aplicat cu același briceag mai multe lovituri în tona feței, a gâtului, a părții superioare a toracelui și a brațului stâng. Întrucât partea vătămată a început să strige solicitând ajutor și sesizând că în zonă se aflau mai multe persoane, inculpatul a părăsit în grabă locul.
Părții vătămate i-a fost acordat prim ajutor de către persoanele aflate la fața locului, iar cu privire la victima F.A.I. s-a constatat decesul.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 2 iunie 2011 întocmit de Cabinetul Medico - Legal Sighetu Marmației, moartea numitului F.A.I. a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii interne masive - hemotorax stâng și masiv hematom în sacul pericardic post plagă înțepată tăiată în regiunea hemitoracelui stâng cu profundă interesare a parenchimului pulmonar, pericardului și a miocardului. Obiectul care a putut fi folosit este lama unui cuțit sau briceag cu lamă lungă. Leziunile care au avut rol tanatogenerator au fost cele pulmonare și miocardice (fila 143-144 dosar urmărire penală).
Cu privire la partea vătămată F.G.M., prin raportul de expertiză medico-legală din 1 iunie 2011 întocmit de Serviciul Medico - Legal Județean Baia Mare, s-a concluzionat că a prezentat leziuni traumatice - plăgi tăiate înjunghiate nepenetrante toracic, laterocervical stâng cu secțiuni arteriale multiple, șoc hemoragic, operată - ce s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor - înțepător. Leziunile au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața (fila 121-123 dosar de urmărire penală).
Starea de fapt reținută rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, unii dintre aceștia văzând actele de agresiune exercitate de inculpat, cu declarațiile părților vătămate F.G.M. și F.E.A., procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa foto aferentă și concluziile medico-legale.
Inculpatul S.A. nu a dat declarații pe parcursul procesului penal, prevalându-se de dreptul de a nu da nicio declarație reglementată de disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen.
Reținând că din probele dosarului rezultă vinovăția inculpatului, instanța fondului a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.
Sub aspectul laturii civile Tribunalul Maramureș a reținut că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, fapt pentru care a admis cererile de constituire de parte civilă formulate de unitățile spitalicești, partea vătămată F.G.M. și partea civilă F.E.A., sora victimei.
Cu privire la copiii minori ai victimei, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la o prestație periodică lunară pentru fiecare minor, cu începere de la data comiterii faptei și până la majorat.
Împotriva acestei decizii a declarat apel, în termenul legal prev. de art. 363 C. proc. pen. inculpatul S.A. formulând critici referitoare la netemeinicia pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 224/ A din 13 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.R.A., împotriva sentinței penale nr. 530 din 20 octombrie 2011 a Tribunalului Maramureș.
A menținut starea de arest a inculpatului.
Potrivit art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 02 iunie 2011 și până în prezent.
S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
A obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, iar pedeapsa aplicată este aptă să contribuie la reeducarea inculpatului, neexistând elemente care să conducă la aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic.
Cu privire la cererea formulată de inculpat în sensul de a se reține starea de provocare, apreciază Curtea de Apel Cluj că din probele dosarului nu rezultă existența unei atitudini de provocare din partea victimelor.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 385
3
C. proc. pen., inculpatul S.A., criticile sale vizând netemeinicia pedepsei aplicate.
În susținerea recursului, inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, conform art. 385
6
alin. (2) C. proc. pen., care reglementează limitele în care se desfășoară judecata în calea de atac a recursului, reține Înalta Curte de Casație și Justiție că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în urma unei analize atente și obiective a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, faptele reținute în sarcina inculpatului au fost just încadrate juridic, în mod corect reținând instanța fondului că sunt îndeplinite toate condițiile pentru angajarea răspunderii penale,
Astfel din probele administrate în faza de urmărire penală, coroborate în cele administrate în mod direct și nemijlocit de instanța de fond rezultă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor de omor calificat prev. de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., constând în aceea că la data de 28 mai 2011 în loc public a suprimat, prin înjunghierea cu un cuțit, viața victimei F.A.I.
De asemenea, se reține că la aceeași dată și tot în loc public a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul părții vătămate F.G.M. asupra unor zone vitale ale corpului cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 35 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în pericol.
Referitor la sancțiunea penală aplicată inculpatului apreciază Înalta Curte că instanța de fond a avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată fiind proporțională cu gravitatea faptelor comise de inculpat.
Natura infracțiunilor constând în fapte de violență, gravitatea deosebită a faptelor comise de inculpat, modalitatea de comitere a faptelor ce au avut ca rezultat decesul unei victime și punerea în pericol a vieții celeilalte victime, atitudinea extrem de agresivă de care a dat dovadă inculpatul sunt împrejurări ce justifică pedeapsa aplicată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare.
În cauză nu pot fi identificate împrejurări care să facă posibilă reducerea pedepsei aplicate, circumstanțele personale ale comiterii faptelor pledând tot spre un regim sancționator sever.
Singurul element pozitiv îl reprezintă atitudinea inculpatului de regret al faptelor comise, însă este insuficient pentru a modifica sancțiunea penală aplicată.
Deși inculpatul nu a dat declarații pe parcursul procesului penal, prevalându-se de disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen., în ultimul cuvânt acesta a arătat că regretă faptele comise, însă apreciază Înalta Curte că acest comportament al inculpatului nu poate determina adoptarea unei sancțiuni penale mai blânde neputând fi omis gradul de pericol social ridicat al faptelor comise.
Nu în ultimul rând reține Înalta Curte că inculpatul a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei, fiind pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2591 din 28 octombrie 2005 a Judecătoriei Brăila.
Inculpatul S.A. a comis faptele deduse judecății după liberarea condiționată din pedeapsa anterioară și până la împlinirea duratei pedepsei, rămânând un rest neexecutat de 912 zile din pedeapsă ce constituie primul termen al recidivei, toate aceste împrejurări justificând pedeapsa aplicată inculpatului, numai în acest mod putând fi atins scopul pedepsei, astfel cum este reglementat de disp. art. 52 C. pen., respectiv cel educativ și dreptul coercitiv.
Deși inculpatul a fost liberat condiționat din condamnarea anterioară, el nu a înțeles să adopte un comportament adecvat regulilor de conviețuire socială ci a continuat să comite fapte și mai grave, constând în suprimarea vieții victimei și, de asemenea, a pus în pericol și viața victimei F.G.M., aceasta fiind salvată doar în urma intervențiilor chirurgicale, toate aceste aspecte conducând la concluzia că pedeapsa aplicată inculpatului este aptă să contribuie la reducerea acestuia.
Față de argumentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385
15
păct.1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art. 385
17
alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va computa prevenția inculpatului de la 2 iunie 2011 la zi.
Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 224/ A din 13 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 2 iunie 2011 la 27 aprilie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2012.