ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin sentința penală nr. 107/F din 14 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, a fost condamnat inculpatul B.N., la pedeapsa închisorii de 6 ani, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de omor, art. 174 alin. (1), cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, din momentul executării sau considerării ca executate a pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin prezenta.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei, și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin prezenta. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive, de la 17 august 2011 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpat. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului folosit de acesta la comiterea infracțiunii, cuțit ridicat de la domiciliul inculpatului în data de 01 august 2011, cu ocazia cercetării la fața locului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, că în data de 01 august 2011, în timp ce se afla în locuința sa din municipiul București, str. S., sector 6, inculpatul B.N.

i-a aplicat victimei B.S., mama sa vitregă, cu care locuia, mai multe lovituri cu cuțitul, hemoragia externă, urmare a plăgilor tăiate cervicale antero-laterale cu secționarea arterei carotide comune de pe partea dreaptă, a arterei tiroidiene inferioare, precum și a viscerelor gâtului (faringe, laringe), fiind cea care a condus la decesul victimei; existența acestor plăgi, alături de leziuni traumatice primare (echimoze, escoriații semilunare, plăgi tăiate superficiale la ambele mâini), care s-au produs prin lovire cu și de corp dur, zgâriere cu unghiile, respectiv, lovire cu corp tăietor, a fost constatată cu ocazia examinării externe a cadavrului, în cadrul necropsiei efectuate în cauză, raportul medico-legal de necropsie concluzionând că leziunile traumatice cervicale sunt cele care au legătură de cauzalitate directă, necondiționată cu decesul.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul B.N., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei, de 6 ani închisoare, apreciat ca fiind prea mare. Solicită a se avea în vedere că are o vârstă înaintată - 68 de ani, până la acest moment nu a încălcat legea, are probleme grave de sănătate. Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului B.N., de 6 ani închisoare, Curtea a apreciat că a fost just individualizată față de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, apelantul inculpat a comis infracțiunea de omor asupra victimei B.S., în vârstă de 89 ani, mama sa vitregă (fără ca victima și inculpatul să fie „rude apropiate", în sensul art. 149 C. pen., ori membri de familie, în sensul art. 149 1 C. pen., victima fiind doar fosta soție a tatălui inculpatului), pe fondul unor relații conflictuale mai vechi generate, potrivit propriilor susțineri ale inculpatului, de atitudinea victimei care „obișnuia să fure diferite bunuri din casă și care fi vorbea urât” și prezenta și probleme de natură psihiatrică. Prima instanță a dozat în mod corespunzător cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, dând relevanța cuvenită atitudinii sincere a acestuia prin aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., reținându-se, totodată, în beneficiul inculpatului, circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special de 6 ani și 8 luni închisoare. O reducere și mai mare a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului apare ca fiind nejustificată, Curtea apreciind că pedeapsa astfel individualizată - cuantum și modalitate de executare - este aptă să satisfacă scopul preventiv, educativ și sancționator prev. de art. 52 C. pen., fiind de natură să conducă la îndreptarea atitudinii inculpatului față de ordinea de drept și valorile sociale apărate de lege.

Astfel, instanța de fond a ținut seama de gradul de pericol social concret al faptei comise, de natura infracțiunii, de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut faptele, este în vârstă, este necunoscut cu antecedente penale, acesta aflându-se într-o stare de profundă afectare psihică întrucât anterior îi decedase soția, inculpatul vorbind în mai multe rânduri despre faptul că nu va putea să trăiască fără acesta și se va sinucide.

Împotriva acestei decizii, la 5 aprilie 2012 a fost declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la 10 mai 2012. La termenul de judecată din 11 iulie 2012, prezent personal în fața instanței, inculpatul B.N., după ce i-a fost pus la dispoziție dosarul spre a examina declarația de recurs trimisă, în numele său, de la locul de deținere a arătat că el nu a declarat recurs în prezenta cauză iar scrisul și semnătura de pe declarația de recurs nu îi aparțin. Așa fiind, Înalta Curte, văzând și că prevederile art. 362 alin. (2) C. proc. pen., la care art. 385 2 din același cod face explicită trimitere, nu sunt incidente, va constata că inculpatul nu a exercitat calea de atac a recursului, cheituielii ejudiciare în sumă de 200 RON urmând a rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată că inculpatul B.N. nu a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 108/A din 3 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2012.