ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3045/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 152 din 08 mai 2012,

Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 20 raportat la art. 174 și 175 alin. (1)

lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art.

37 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul B.R.A. la o pedeapsă de 6

ani închisoare.

Potrivit art. 71

alin. (1) și (2) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii au fost

interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În conformitate cu

art. 65 alin. (2) și (3) raportat la art. 175 alin. (1) teza finală C. pen.,

s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 2 ani, care va începe după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului,

iar potrivit art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada

reținerii și arestării preventive de la 30 ianuarie 2012 la zi.

În conformitate cu

art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de

către inculpat la comiterea infracțiunii.

Potrivit art. 14, 15,

17 alin. (2) și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ.,

a fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată P.N.E., a sumei de

5000 RON cu titlu de daune morale.

A fost respinsă

cererea formulată de către reprezentantul legal al părții vătămate, P.E.,

privind obligarea inculpatului la plata sumei de 1500 RON cu titlu de daune

materiale către fiul lui P.N.E.

În baza art. 346

alin. (1) raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpatul a fost obligat

la plata către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Dâmbovița a

sumei de 2304,092 RON cu titlu de despăgubiri civile, ocazionate de internarea

părții vătămate P.N.E. în perioada 30 ianuarie - 07 februarie 2012.

Inculpatul a fost obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în esență, că prin rechizitoriul nr. 84/P/2012

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a fost trimis în judecată

inculpatul B.R.A., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută

de art. 20 raportat la art. 174 și 175 alin. (1) lit. i) C. pen. pentru aceea că,

în după amiaza zilei de 30 aprilie 2012 pe fondul unei stări conflictuale preexistente,

determinată de acuzația formulată de către inculpat, potrivit căreia la plecarea

din domiciliul său în care locuise aproximativ 2 ani în cursul lunii septembrie

2011, partea vătămată P.N.E. își însușise două drujbe care îi aparțineau, inculpatul

a reproșat inițial părții vătămate că i-a sustras cele două drujbe, după care a

scos din buzunarul hainei un cuțit, cu care a aplicat acesteia mai multe lovituri

dintre care una în umărul stâng, cea de-a doua la nivelul palmei drepte, în condițiile

în care cel agresat a încercat să se apere, prinzând cuțitul cu mâna, iar cea de-a

treia în zona toracică dreapta, toate cauzând căderea sa în genunchi.

Situația de fapt expusă

a fost stabilită în urma analizei plângerii și declarației părții vătămate, a declarațiilor

martorilor și inculpatului, a raportului de expertiză medico-legală întocmit de

către Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița la 10 februarie 2012,

a proceselor-verbale de cercetare la fața locului și de examinare, a planșelor fotografice,

a fișei UPU și a procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

La cererea tribunalului,

inculpatul a precizat că înțelege să se prevaleze de procedura instituită prin dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen. și că recunoaște infracțiunea de care este acuzat,

pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale pe care le cunoaște, și le

însușește în totalitate și nu înțelege să administreze alte probe.

Curtea de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 105

din 26 iunie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.R.A., împotriva

sentinței penale nr. 152 din data de 08 mai 2012 a Tribunalului Dâmbovița.

A dedus din durata pedepsei

perioada detenției de la 30 ianuarie 2012 la zi, menținând arestarea preventivă

a inculpatului.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs inculpatul B.R.A., solicitând admiterea recursului pentru cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și redozarea pedepsei

aplicate, având în vedere atitudinea sa de recunoaștere și regret manifestată atât

pe parcursul urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești.

De asemenea, a solicitat

aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen. arătând că a achitat și ultima tranșă

a despăgubirilor civile la care a fost obligat.

Recursul este nefondat.

Analizând hotărârea pronunțată,

prin prisma motivului de recurs invocat, respectiv, cuantumul pedepsei aplicate,

se constată că hotărârea instanței de control judiciar prin care s-a menținut pedeapsa

aplicată de instanța de fond, este legală și temeinică.

În această ordine de idei,

Înalta Curte constată că la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol

social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă,

precum și modalitatea de săvârșire.

Nu în ultimul rând, prima

instanța a ținut seama de atitudinea procesuală a inculpatului, care a conștientizat

gravitatea faptei sale și a încercat să își reducă cât mai mult răspunderea penală

printr-o atitudine de recunoaștere și regret a faptei imputate, fiindu-i astfel

reținute dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., precum și de circumstanțele

sale personale, respectiv faptul că inculpatul este recidivist, anterior fiind condamnat

printre altele și pentru comiterea unei infracțiuni tot de violență, aspect reținut

din fișa de cazier de la dosar.

Așa fiind Înalta

Curte constată că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut

de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante

și nici nu se impune redozarea acesteia.

Ca atare, după verificarea

cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.R.A. împotriva deciziei penale nr. 105 din 26

iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată,

durata reținerii și arestării preventive de la 30 ianuarie 2012 la 27 septembrie

2012.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300

RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27 septembrie

2012.