ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 394/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 394/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 221/D/2011 din data de 11 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău,

s-a dispus condamnarea inculpatului I.G., pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C.

pen., raportat la art. 320

1

C. proc. pen., cu art. 74 lit. a) și c)

și art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 8 ani închisoare și 4

ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată perioada reținerii și

arestului preventiv începând cu data de 13 iulie 2011 la zi.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuțit aflat la Camera de Corpuri

delicte a Tribunalului Bacău.

În baza art. 109 C. proc.

pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor de probă aflate la Camera de Corpuri

delicte a Tribunalului Bacău și înaintate cu adresa aflată la fila din dosarul

Tribunalului Bacău.

S-a dispuse plata din

fondurile Ministerului Justiției a onorariului pentru apărătorul desemnat din

oficiu la urmărirea penală și instanță.

În baza art. 191 C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3500 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 555/P/2011 din 22 august 2011 s-a dispus

trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului I.G., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C.

pen. - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., constând în aceea că, la data de 12

iulie 2011, în jurul orelor 19.00, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi și în

urma unui conflict spontan, a aplicat victimei o lovitură care a produs o plagă

penetrantă hemitorace stâng și a condus la hemoragie externă și internă prin

plagă transfixiantă, cu interesare pleuro pulmonară stânga și care a provocat

moartea victimei.

Prima instanță a

reținut, în esență că, în cursul zilei de 12 iulie 2011 inculpatul, împreună cu

soția, cu fiii săi M. și I. și cu ginerele acestora, numitul C.F., au

desfășurat diferite activități agricole, pe suprafețe de teren situate în

extravilan localității Frumușelu, revenind la domiciliu în jurul orelor 18.00 -

18.30.

După ce au stat la masă,

victima I.I. a spus că vrea să dea apă la cai și va conduce caii la fântâna pe

care inculpatul și membrii familiei au construit-o în grădina din spatele

curții locuinței.

Întrucât anterior au

fost mai multe discuții între inculpat și membrii familiei, cu privire la

accesul la fântână, inculpatul reproșându-le celorlalți că lasă poarta deschisă

la grădină iar păsările și animalele strică răsadurile, din dorința de a

proteja culturile din grădină, inculpatul I.G. i-a cerut fiului său I.I. să nu

adape caii la fântână.

Victima I.I. a

ripostat verbal, susținând că el a avut o contribuție importantă la construirea

fântânii și și-a manifestat hotărârea de a duce caii la fântână.

Inculpatul s-a

deplasat în magazie, de unde a luat un cuțit, după care a mers în grădină unde

a curățat un castravete și l-a mâncat, iar cuțitul l-a pus în buzunar.

Conflictul verbal

dintre inculpat și victimă a continuat, deoarece victima nu a renunțat la

dorința de a duce caii la fântână și, pentru a-l convinge să renunțe,

inculpatul a luat un bidon cu motorină și a amenințat că va turna motorină în

fântână.

Între inculpat și

victimă a avut loc un conflict în urma căruia cei doi s-au agresat reciproc,

iar în momentul în care victima a lovit inculpatul, acesta a scos cuțitul din

buzunar și a aplicat victimei o lovitură cu cuțitul în zona toracică, în partea

stângă, între coaste.

Victima a continuat

să lovească inculpatul cu piciorul și, după ce acesta a căzut, victima s-a

urcat peste inculpat și a continuat să-l lovească cu pumnii; la un moment

victima și-a pierdut cunoștința și s-a prăbușit la pământ.

Inculpatul a cerut

ajutorul soției sale, care a venit din curte și a acordat victimei primul

ajutor. Inculpatul și-a dat seama că fiul său a murit și conștient de

consecințele faptelor sale, a ieșit în fața curții și s-a așezat pe podeț,

așteptând sosirea organelor de poliție.

Ulterior, au sosit

organele de poliție care au procedat la cercetarea locului faptei și l-au

condus pe inculpatul la postul de poliție al comunei.

Cu prilejul efectuării

cercetării la fața locului, s-a stabilit că victima a fost lovită o singură

dată, prezentând o plagă penetrantă hemitorace stâng. La locul faptei au fost

identificate și ridicate urme de sânge aflate pe poarta gardului despărțitor

dintre curte și grădina locuinței inculpatului, pe sol și pe tubul fântânii. În

apropierea fântânii a fost găsit un cuțit despre care inculpatul declară că l-a

folosit pentru a aplica lovitura ce a cauzat moartea victimei.

Din raportul de

constatare medico-legală, a rezultat că moartea victimei I.I. a fost violentă

și s-a datorat hemoragiei externe și interne prin plagă transfixiantă

hemitorace stâng, cu interesare pleuro pulmonară stânga. Leziunea s-a produs

prin lovire cu corp tăietor-înțepător, cu lama de 2 cm și o lungime de minimum

0,5 cm, prin lovirea victimei din poziția ortostatism.

Situația de fapt

descrisă a fost probată cu: actul de sesizare din oficiu; proces-verbal de

cercetare la fața locului; planșă fotografică; declarația părții vătămate I.G.;

raportul de constatare medico-legală din 17 august 2011 al S.M.L. Bacău; planșe

fotografice efectuate cu prilejul examinării medico-legale; declarația

martorului P.G.; declarațiile inculpatului I.G.

Partea vătămată I.G.,

prezentă în instanță, a învederat faptul că nu se constituie parte civilă în

cauză.

Audiat în cursul

urmăririi penale, inculpatul a avut o poziție sinceră, recunoscând și regretând

fapta comisă.

În fața instanței de

judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat

că recunoaște fapta reținută prin actul de sesizare și a solicitat potrivit

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. ca judecata să se facă în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, cerere care a fost admisă de

către instanța de judecată, întrucât din probele administrate rezulta că fapta

inculpatului este stabilită și sunt suficiente date cu privire la persoana sa

pentru a permite stabilirea unei pedepse.

În drept, instanța de

fond a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175

alin. (1) lit. c) C. pen., text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea

acestuia.

Fiind stabilită

vinovăția inculpatului s-a dispus condamnarea acestuia, ținându-se seama la

individualizarea pedepsei de criteriile generale de individualizare cuprinse în

art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social al faptei comise, condițiile

și împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, urmarea

produsă, decesul victimei, precum și datele care caracterizează persoana

inculpatului, care nu a mai cunoscut rigorile legii penale până în prezent și a

avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal de recunoaștere și

regret.

Față de datele

cauzei, avându-se în vedere lipsa antecedentele penale, conduita inculpatului

până la data săvârșirii faptei, poziția sinceră a acestuia și vârsta înaintată,

au fost reținute în sarcina sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74

lit. a) și c) C. pen., pedeapsa aplicată fiind stabilită sub minimul prevăzut

de lege pentru infracțiunea reținută. De asemenea s-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., reducându-se cu o treime

limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Bacău a criticat hotărârea apelată, invocând nelegalitatea și

netemeinicia hotărârii pronunțată în cauză în ceea ce privește pedeapsa

nejustificat de blândă aplicată inculpatului și neaplicarea prevederilor art.

7, raportat la art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea probelor

biologice de la inculpat pentru depozitarea lor în Sistemul Național de Date

Genetice Judiciare după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri de

condamnare.

S-a arătat că

instanța nu a avut în vedere gravitatea faptei comise, modalitatea concretă de

comitere și a urmărilor pe care le-a produs. S-a apreciat că reținerea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., pentru a

justifica coborârea pedepsei mult sub mimul special, după ce în cauză s-a făcut

aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. și condamnarea

inculpatului la pedeapsa de doar 8 ani închisoare este un act de clemență

nejustificat din partea judecătorului.

Având în vedere

modalitățile și împrejurările săvârșirii infracțiunii, în special intensitatea

loviturii aplicate părții vătămate, obiectul folosit, urmarea produsă,

respectiv decesul victimei, atingerea adusă relațiilor sociale care apără viața

persoanei și gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de omor

calificat, s-a considerat că se impune majorarea pedepsei aplicată

inculpatului, cu respectarea dispozițiilor art. 52 și art. 72 C. pen.;

reținerea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., cu privire la

recunoașterea vinovăției de către inculpat și reducerea în consecință a

pedepsei aplicate acestuia, erau suficiente, raportat la gravitatea faptei și

modalitatea de comitere, astfel încât instanța nu mai trebuia să rețină și circumstanțe

atenuante în sarcina inculpatului și să reducă atât de mult pedeapsa aplicată

acestuia, instanța neapreciind just dispozițiile art. 52 și art. 72 C. pen.

Parchetul a mai

arătat că sentința penală apelată este și nelegală și în ceea ce privește omisiunea

instanței de a da eficiență prevederilor art. 7, raportat la art. 4 lit. b) din

Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de

Date Genetice Judiciare, trebuind să dispună prelevarea probelor biologice de

la inculpat pentru depozitarea lor în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Apelantul inculpat a

criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei individualizări a

pedepsei.

Prin decizia penală

nr. 145 din 22 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

penală, cauze minori și familie a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinței penale nr. 221/ D din data de 11

octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău, cu privire la greșita reținere

în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuate prevăzute de art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen. și a aplicării dispozițiilor art. 76 alin. (2) C.

pen. și, pe cale de consecință, la cuantumul pedepsei principale aplicate

inculpatului și la omisiunea dispunerii prelevării probelor biologice de la

inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de

Date Genetice Judiciare.

A fost desființată

sentința penală apelată sub aceste aspecte, iar în rejudecare a majorat

cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului de la 8 ani închisoare, la

11 (unsprezece) ani închisoare pedeapsa principală de executat fiind 11

(unsprezece) ani închisoare și a fost aplicată pedeapsa complementară a

interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și b) C. pen., pentru o durată de 4 (patru) ani.

În temeiul art. 7, cu

art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului

Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice

de la inculpat, în condițiile prevăzute de art. 5 alin. (1) din aceeași lege,

în vederea introducerii profilelor genetice ale acestuia în Sistemul Național

de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 383

alin. (1

1

) C. proc. pen., coroborat cu art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut arestarea preventivă a apelantului-inculpat.

În temeiul art. 383

alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus în continuare, din pedeapsa principală

aplicată apelantului-inculpat, astfel cum a fost majorată, a perioadei

executate prin arest preventiv începând cu data pronunțării sentinței penale

apelate, respectiv, de la data de 11 octombrie 2011, la zi.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de

apelantul-inculpat I.G. împotriva sentinței penale nr. 221/ D din data de 11

octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău; s-a dispus plata din fondurile

Ministerului Justiție, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă

de 200 lei; a fost obligat apelantul-inculpat la plata de cheltuieli judiciare

statului.

Analizând hotărârea

atacată, instanța de apel a constatat că prima instanță a descris faptele care

fac obiectul învinuirii, cu arătarea timpului și locului unde au fost săvârșite,

încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de apelantul-inculpat, forma și

gradul de vinovăție, a analizat probele care au servit ca temei pentru

soluționarea laturii penale, însă a greșit în ceea ce privește cuantumul

pedepsei principale aplicate inculpatei și în ceea ce privește omisiunea

dispunerii prelevării probelor biologice de la inculpată în vederea

introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare.

În ceea ce privește

individualizarea pedepsei și reținerea circumstanțelor atenuante, potrivit art.

74 C. pen., s-a argumentat că în raport cu gradul de pericol social deosebit de

ridicat al infracțiunii săvârșite (inculpatul ucigându-și propriul fiu), modul

cum a fost concepută și apoi derulată săvârșirea infracțiunii și urmarea

produsă, nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.

74 lit. a) și c) C. pen. pentru a fi coborâtă pedeapsa principală sub minimul

special prevăzut de lege, în condițiile în care limitele de pedeapsă prevăzute

de lege pentru infracțiunea săvârșită au fost reduse, în conformitate cu

prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu o treime.

Gravitatea și

pericolul social al infracțiunii sunt elemente care nu pot fi omise și care

trebuiesc bine evaluate de instanță în alegerea pedepsei și a cuantumului

acesteia, astfel că inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o

serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său

în fața societății, cu atât mai mult cu cât a comis o infracțiune atât de

gravă, ucigându-și cu sânge rece propriul fiu, fiind inacceptabil ca pentru

faptele săvârșite împotriva altor semeni de ai săi, răspunderea sa penală să nu

fie corespunzătoare încălcărilor grave aduse ordinii sociale, impunându-se

deci, înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit.

a) și c) C. pen. și a dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen., și aplicarea

unei pedepse principale în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea

săvârșită, reduse, în conformitate cu prevederile art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., cu o treime, orientată, față și de vârsta inculpatului la 11

(unsprezece) ani închisoare.

S-a constatat,

totodată că, în temeiul art. 7, cu art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind

organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, se

impune ca instanța de fond să dispună prelevarea probelor biologice de la

inculpat, în condițiile prevăzute de art. 5 alin. (1) din aceeași lege, în

vederea introducerii profilelor genetice ale acesteia în Sistemul Național de

Date Genetice Judiciare.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului s-a mai reținut că măsura arestului preventiv a

fost legal dispusă, iar temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului

preventiv nu s-a schimbat.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul I.G., invocând cazul de casare reglementat

de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și solicitând

reducerea pedepsei aplicate, apreciindu-se că în mod corect prima instanță a

reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74

lit. a) și c) C. pen.

Analizând recursul

prin prisma criticii formulate se constată că acesta este fondat și va fi

admis, pentru considerentele ce urmează:

Astfel după cum

rezultă din analiza actelor dosarului și a hotărârilor anterior pronunțate,

starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în mod corect.

Pe fondul unor

conflicte anterioare, a unei stări tensionate și a unei altercații survenită

spontan între inculpat și victimă, fiul său, inculpatul a aplicat victimei o

lovitură de cuțit în zona stângă a toracelui, leziunea provocată având drept

consecință hemoragie internă și externă și determinând decesul victimei.

Inculpatul a avut o

atitudine sinceră și responsabilă, asumându-și consecințele faptei sale.

În mod indiscutabil,

incidentul și rezultatul acestuia nu ar fi avut loc dacă și conduita victimei

ar fi fost alta față de tatăl său.

Inculpatul a crescut

7 copii, iar faptul că a suprimat viața unuia dintre ei s-a datorat în mare

măsură conduitei acestuia față de părintele său.

Așa fiind, în

favoarea inculpatului se impune a fi reținută, după cum în mod just a apreciat

și prima instanță, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit.

a) C. pen., căreia i se va da efectul potrivit dispozițiilor art. 76 alin. (2)

C. pen.

Sub aspectul arătat,

se reține că în mod eronat instanța de apel a înlăturat circumstanțele

atenuante avute anterior în vedere de către prima instanță, circumstanța

atenuantă reglementată de dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. neputând fi

ignorată, având în vedere argumentele expuse, gravitatea faptei și urmarea

produsă neputând conduce la o concluzie contrară.

În ceea ce privește

atitudinea procesuală corectă, manifestată de inculpat, instanța de recurs

apreciază că prin reținerea prevăzută art. 320

1

C. proc. pen. au

fost valorificate aspectele care, în esență, vizează această poziție

procesuală.

Astfel, având în

vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. se

apreciază că pedeapsa aplicată de către prima instanță, respectiv pedeapsa

principală de opt ani închisoare este aptă a determina realizarea scopurilor

sancțiunii potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen., ca măsură cu rol de

constrângere, reeducare și prevenire a comiterii de noi asemenea fapte,

pedeapsa reflectând natura și gravitatea faptei comise, dar și situația

particulară și profilul inculpatului.

Pentru considerentele

ce preced, reținându-se că motivul de recurs invocat de către inculpat este

întemeiat, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen. recursul declarat va fi admis, vor fi casate, în parte, decizia

apelată, precum și sentința pronunțată de prima instanță, iar în rejudecare, în

baza art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 320

1

C. proc. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. va fi

condamnat inculpatul I.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II

și lit. b) C. pen.

Va fi interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și

lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

Vor fi menținute

celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Potrivit

dispozițiilor art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

timpul reținerii și arestării preventive de la 13 iulie 2011 la 14 februarie

2012.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului iar onorariul pentru apărarea din oficiu în sumă de 200 lei,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 145 din 22 noiembrie

2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Casează în parte

decizia atacată și sentința penală nr. 221/ D din 11 octombrie 2011 a

Tribunalului Bacău și rejudecând:

În baza art. 174

alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 320

1

C.

proc. pen. cu art. 74 lit. a) și 76 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul I.G.,

la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Interzice

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor recurate.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 13 iulie

2011 la 14 februarie 2012.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul pentru apărarea din oficiu în

sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 14 februarie 2012.