ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 394/2012

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 221/D/2011 din data de 11 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus condamnarea inculpatului I.G., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 320 1 C. proc. pen., cu art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 13 iulie 2011 la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuțit aflat la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău. În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău și înaintate cu adresa aflată la fila din dosarul Tribunalului Bacău. S-a dispuse plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu la urmărirea penală și instanță. În baza art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 555/P/2011 din 22 august 2011 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului I.G., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., constând în aceea că, la data de 12 iulie 2011, în jurul orelor 19.00, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi și în urma unui conflict spontan, a aplicat victimei o lovitură care a produs o plagă penetrantă hemitorace stâng și a condus la hemoragie externă și internă prin plagă transfixiantă, cu interesare pleuro pulmonară stânga și care a provocat moartea victimei.

Prima instanță a reținut, în esență că, în cursul zilei de 12 iulie 2011 inculpatul, împreună cu soția, cu fiii săi M. și I. și cu ginerele acestora, numitul C.F., au desfășurat diferite activități agricole, pe suprafețe de teren situate în extravilan localității Frumușelu, revenind la domiciliu în jurul orelor 18.00 - 18.30. După ce au stat la masă, victima I.I. a spus că vrea să dea apă la cai și va conduce caii la fântâna pe care inculpatul și membrii familiei au construit-o în grădina din spatele curții locuinței. Întrucât anterior au fost mai multe discuții între inculpat și membrii familiei, cu privire la accesul la fântână, inculpatul reproșându-le celorlalți că lasă poarta deschisă la grădină iar păsările și animalele strică răsadurile, din dorința de a proteja culturile din grădină, inculpatul I.G.

i-a cerut fiului său I.I. să nu adape caii la fântână. Victima I.I. a ripostat verbal, susținând că el a avut o contribuție importantă la construirea fântânii și și-a manifestat hotărârea de a duce caii la fântână. Inculpatul s-a deplasat în magazie, de unde a luat un cuțit, după care a mers în grădină unde a curățat un castravete și l-a mâncat, iar cuțitul l-a pus în buzunar. Conflictul verbal dintre inculpat și victimă a continuat, deoarece victima nu a renunțat la dorința de a duce caii la fântână și, pentru a-l convinge să renunțe, inculpatul a luat un bidon cu motorină și a amenințat că va turna motorină în fântână. Între inculpat și victimă a avut loc un conflict în urma căruia cei doi s-au agresat reciproc, iar în momentul în care victima a lovit inculpatul, acesta a scos cuțitul din buzunar și a aplicat victimei o lovitură cu cuțitul în zona toracică, în partea stângă, între coaste.

Victima a continuat să lovească inculpatul cu piciorul și, după ce acesta a căzut, victima s-a urcat peste inculpat și a continuat să-l lovească cu pumnii; la un moment victima și-a pierdut cunoștința și s-a prăbușit la pământ. Inculpatul a cerut ajutorul soției sale, care a venit din curte și a acordat victimei primul ajutor. Inculpatul și-a dat seama că fiul său a murit și conștient de consecințele faptelor sale, a ieșit în fața curții și s-a așezat pe podeț, așteptând sosirea organelor de poliție. Ulterior, au sosit organele de poliție care au procedat la cercetarea locului faptei și l-au condus pe inculpatul la postul de poliție al comunei. Cu prilejul efectuării cercetării la fața locului, s-a stabilit că victima a fost lovită o singură dată, prezentând o plagă penetrantă hemitorace stâng.

La locul faptei au fost identificate și ridicate urme de sânge aflate pe poarta gardului despărțitor dintre curte și grădina locuinței inculpatului, pe sol și pe tubul fântânii. În apropierea fântânii a fost găsit un cuțit despre care inculpatul declară că l-a folosit pentru a aplica lovitura ce a cauzat moartea victimei. Din raportul de constatare medico-legală, a rezultat că moartea victimei I.I. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe și interne prin plagă transfixiantă hemitorace stâng, cu interesare pleuro pulmonară stânga. Leziunea s-a produs prin lovire cu corp tăietor-înțepător, cu lama de 2 cm și o lungime de minimum 0,5 cm, prin lovirea victimei din poziția ortostatism. Situația de fapt descrisă a fost probată cu: actul de sesizare din oficiu; proces-verbal de cercetare la fața locului; planșă fotografică; declarația părții vătămate I.G.; raportul de constatare medico-legală din 17 august 2011 al S.M.L.

Bacău; planșe fotografice efectuate cu prilejul examinării medico-legale; declarația martorului P.G.; declarațiile inculpatului I.G. Partea vătămată I.G., prezentă în instanță, a învederat faptul că nu se constituie parte civilă în cauză. Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a avut o poziție sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă. În fața instanței de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște fapta reținută prin actul de sesizare și a solicitat potrivit dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cerere care a fost admisă de către instanța de judecată, întrucât din probele administrate rezulta că fapta inculpatului este stabilită și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

În drept, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea acestuia. Fiind stabilită vinovăția inculpatului s-a dispus condamnarea acestuia, ținându-se seama la individualizarea pedepsei de criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social al faptei comise, condițiile și împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, urmarea produsă, decesul victimei, precum și datele care caracterizează persoana inculpatului, care nu a mai cunoscut rigorile legii penale până în prezent și a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal de recunoaștere și regret.

Față de datele cauzei, avându-se în vedere lipsa antecedentele penale, conduita inculpatului până la data săvârșirii faptei, poziția sinceră a acestuia și vârsta înaintată, au fost reținute în sarcina sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., pedeapsa aplicată fiind stabilită sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută. De asemenea s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., reducându-se cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a criticat hotărârea apelată, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțată în cauză în ceea ce privește pedeapsa nejustificat de blândă aplicată inculpatului și neaplicarea prevederilor art. 7, raportat la art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea probelor biologice de la inculpat pentru depozitarea lor în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri de condamnare. S-a arătat că instanța nu a avut în vedere gravitatea faptei comise, modalitatea concretă de comitere și a urmărilor pe care le-a produs. S-a apreciat că reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., pentru a justifica coborârea pedepsei mult sub mimul special, după ce în cauză s-a făcut aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc.

pen. și condamnarea inculpatului la pedeapsa de doar 8 ani închisoare este un act de clemență nejustificat din partea judecătorului. Având în vedere modalitățile și împrejurările săvârșirii infracțiunii, în special intensitatea loviturii aplicate părții vătămate, obiectul folosit, urmarea produsă, respectiv decesul victimei, atingerea adusă relațiilor sociale care apără viața persoanei și gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de omor calificat, s-a considerat că se impune majorarea pedepsei aplicată inculpatului, cu respectarea dispozițiilor art. 52 și art. 72 C. pen.; reținerea prevederilor art. 320 1 C. proc.

pen., cu privire la recunoașterea vinovăției de către inculpat și reducerea în consecință a pedepsei aplicate acestuia, erau suficiente, raportat la gravitatea faptei și modalitatea de comitere, astfel încât instanța nu mai trebuia să rețină și circumstanțe atenuante în sarcina inculpatului și să reducă atât de mult pedeapsa aplicată acestuia, instanța neapreciind just dispozițiile art. 52 și art. 72 C. pen. Parchetul a mai arătat că sentința penală apelată este și nelegală și în ceea ce privește omisiunea instanței de a da eficiență prevederilor art. 7, raportat la art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, trebuind să dispună prelevarea probelor biologice de la inculpat pentru depozitarea lor în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Apelantul inculpat a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei. Prin decizia penală nr. 145 din 22 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinței penale nr. 221/ D din data de 11 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău, cu privire la greșita reținere în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuate prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a aplicării dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen. și, pe cale de consecință, la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului și la omisiunea dispunerii prelevării probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

A fost desființată sentința penală apelată sub aceste aspecte, iar în rejudecare a majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului de la 8 ani închisoare, la 11 (unsprezece) ani închisoare pedeapsa principală de executat fiind 11 (unsprezece) ani închisoare și a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru o durată de 4 (patru) ani. În temeiul art. 7, cu art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în condițiile prevăzute de art. 5 alin. (1) din aceeași lege, în vederea introducerii profilelor genetice ale acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen., coroborat cu art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a apelantului-inculpat. În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus în continuare, din pedeapsa principală aplicată apelantului-inculpat, astfel cum a fost majorată, a perioadei executate prin arest preventiv începând cu data pronunțării sentinței penale apelate, respectiv, de la data de 11 octombrie 2011, la zi. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău au rămas în sarcina statului. În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat I.G. împotriva sentinței penale nr. 221/ D din data de 11 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău; s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiție, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei; a fost obligat apelantul-inculpat la plata de cheltuieli judiciare statului.

Analizând hotărârea atacată, instanța de apel a constatat că prima instanță a descris faptele care fac obiectul învinuirii, cu arătarea timpului și locului unde au fost săvârșite, încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de apelantul-inculpat, forma și gradul de vinovăție, a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale, însă a greșit în ceea ce privește cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatei și în ceea ce privește omisiunea dispunerii prelevării probelor biologice de la inculpată în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei și reținerea circumstanțelor atenuante, potrivit art. 74 C. pen., s-a argumentat că în raport cu gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunii săvârșite (inculpatul ucigându-și propriul fiu), modul cum a fost concepută și apoi derulată săvârșirea infracțiunii și urmarea produsă, nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. pentru a fi coborâtă pedeapsa principală sub minimul special prevăzut de lege, în condițiile în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită au fost reduse, în conformitate cu prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu o treime.

Gravitatea și pericolul social al infracțiunii sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de instanță în alegerea pedepsei și a cuantumului acesteia, astfel că inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății, cu atât mai mult cu cât a comis o infracțiune atât de gravă, ucigându-și cu sânge rece propriul fiu, fiind inacceptabil ca pentru faptele săvârșite împotriva altor semeni de ai săi, răspunderea sa penală să nu fie corespunzătoare încălcărilor grave aduse ordinii sociale, impunându-se deci, înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

și a dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen., și aplicarea unei pedepse principale în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, reduse, în conformitate cu prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu o treime, orientată, față și de vârsta inculpatului la 11 (unsprezece) ani închisoare. S-a constatat, totodată că, în temeiul art. 7, cu art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, se impune ca instanța de fond să dispună prelevarea probelor biologice de la inculpat, în condițiile prevăzute de art. 5 alin. (1) din aceeași lege, în vederea introducerii profilelor genetice ale acesteia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului s-a mai reținut că măsura arestului preventiv a fost legal dispusă, iar temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-a schimbat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul I.G., invocând cazul de casare reglementat de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și solicitând reducerea pedepsei aplicate, apreciindu-se că în mod corect prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. Analizând recursul prin prisma criticii formulate se constată că acesta este fondat și va fi admis, pentru considerentele ce urmează: Astfel după cum rezultă din analiza actelor dosarului și a hotărârilor anterior pronunțate, starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în mod corect.

Pe fondul unor conflicte anterioare, a unei stări tensionate și a unei altercații survenită spontan între inculpat și victimă, fiul său, inculpatul a aplicat victimei o lovitură de cuțit în zona stângă a toracelui, leziunea provocată având drept consecință hemoragie internă și externă și determinând decesul victimei. Inculpatul a avut o atitudine sinceră și responsabilă, asumându-și consecințele faptei sale. În mod indiscutabil, incidentul și rezultatul acestuia nu ar fi avut loc dacă și conduita victimei ar fi fost alta față de tatăl său. Inculpatul a crescut 7 copii, iar faptul că a suprimat viața unuia dintre ei s-a datorat în mare măsură conduitei acestuia față de părintele său. Așa fiind, în favoarea inculpatului se impune a fi reținută, după cum în mod just a apreciat și prima instanță, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., căreia i se va da efectul potrivit dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul arătat, se reține că în mod eronat instanța de apel a înlăturat circumstanțele atenuante avute anterior în vedere de către prima instanță, circumstanța atenuantă reglementată de dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. neputând fi ignorată, având în vedere argumentele expuse, gravitatea faptei și urmarea produsă neputând conduce la o concluzie contrară. În ceea ce privește atitudinea procesuală corectă, manifestată de inculpat, instanța de recurs apreciază că prin reținerea prevăzută art. 320 1 C. proc. pen. au fost valorificate aspectele care, în esență, vizează această poziție procesuală. Astfel, având în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.

se apreciază că pedeapsa aplicată de către prima instanță, respectiv pedeapsa principală de opt ani închisoare este aptă a determina realizarea scopurilor sancțiunii potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen., ca măsură cu rol de constrângere, reeducare și prevenire a comiterii de noi asemenea fapte, pedeapsa reflectând natura și gravitatea faptei comise, dar și situația particulară și profilul inculpatului. Pentru considerentele ce preced, reținându-se că motivul de recurs invocat de către inculpat este întemeiat, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. recursul declarat va fi admis, vor fi casate, în parte, decizia apelată, precum și sentința pronunțată de prima instanță, iar în rejudecare, în baza art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. c) C. pen.

raportat la art. 320 1 C. proc. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. va fi condamnat inculpatul I.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. Va fi interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate. Potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 13 iulie 2011 la 14 februarie 2012. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc.

pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul pentru apărarea din oficiu în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 145 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Casează în parte decizia atacată și sentința penală nr. 221/ D din 11 octombrie 2011 a Tribunalului Bacău și rejudecând: În baza art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 320 1 C. proc. pen. cu art. 74 lit. a) și 76 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul I.G., la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 13 iulie 2011 la 14 februarie 2012. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul pentru apărarea din oficiu în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 14 februarie 2012.