ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 182/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 182/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin sentința penală

nr. 238/D din 27 iulie 2010 Tribunalul Bacău a respins cererea de schimbare a

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit.

c) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

În baza art. 174 -

175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și

art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat

inculpatul G.A., la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II

a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 05

decembrie 2009, ora 16,30 la zi.

În baza art. 313 din

Legea nr. 95/2006 modificat prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006 a

obligat inculpatul la plata următoarelor sume: 13180,13 lei, actualizată data

executării, către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Bacău,

reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei G.O. în

perioada 04 decembrie 2009 - 12 ianuarie 2010 și 565,50 lei, actualizată la

data executării, către partea civilă Serviciul de Ambulanță Bacău, reprezentând

cheltuieli de transport efectuate cu victima G.O. la data de 04 decembrie 2009.

A luat act că partea

vătămată G.D. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

A dispus păstrarea ca

mijloc de probă a mijloacelor de probă din coletele nr. 1 și 2 aflate la camera

de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

A constatat că

inculpatul a fost asistat de apărător ales.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1700 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut că inculpatul G.A. și victima G.O.

sunt căsătoriți din anul 1963 și au împreună cinci copii, care în prezent sunt situați

la casele lor și au fiecare familii proprii. Cei doi soți au continuat să locuiască

în imobilul din satul Câmpeni, comuna Pârjol și deși foloseau amândoi aceiași

cameră din casă, obișnuiau să doarmă în paturi separate.

Amândoi obișnuiau să

consume în exces băuturi alcoolice și să ajungă în stare de ebrietate,

împrejurări în care aveau dese conflicte, în cadrul căror inculpatul își agresa

soția.

Așa s-a întâmplat și

în ultima perioadă, când pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul

și-a agresat în mai multe rânduri soția, timp de mai multe zile, iar în data de

4 decembrie 2009 a lovit-o din nou, cu mijloace și corpuri contondente, una

dintre lovituri fiindu-i aplicată cu un lemn de foc de la sobă în cap și care a

pus-o în stare de inconștiență, victima lovindu-se în cădere și de soba din

încăpere.

Victima a fost

transportată cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență Bacău, unde a fost

supusă unei intervenții chirurgicale de urgență, însă leziunile produse la

nivelul capului au fost de natură a-i pune în pericol viața, astfel reliefându-se

în mod clar intenția inculpatului de a-și ucide soția.

Inculpatul recunoaște

în parte comiterea faptei și declară că a fost deranjat de faptul că soția sa

se afla din nou sub influența alcoolului, că l-a luat la rost și că și-a făcut

nevoile fiziologice în casă.

Ulterior, inculpatul,

ajutat de mai multe persoane (vecine și rude apropiate ale sale), a făcut

curățenie în casă, în sensul că au spălat pe jos, au văruit și au înlăturat

hainele victimei, care însă prezentau urme de sânge.

De asemenea, hainele

în care era îmbrăcat inculpatul la momentul efectuării cercetării la fața

locului prezentau pe ele urme de sânge și au fost ridicate.

Din concluziile

medico-legale preliminare ale specialiștilor S.M.L. Bacău, reiese că victima G.O.,

în vârstă de 65 de ani, prezenta diagnosticul „TCC acut Hemstom subdural acut

fronto temporo parietal stâng. Hemoragie subarahnolaiană. Plăgi excoriate ale

scalpului și faciale. Plagă despicată buză superioara. Policontuzii toracice și

ale membrelor.

Leziunile s-au putut

produce prin lovire cu - de corp contondent, iar aspectul leziunilor externe

sugerează producerea lor în repetate rânduri.

Leziunile cranio -

cerebrale prin intensitatea lor sunt de natură a pune în primejdie viața

victimei din punct de vedere medico-legal.

La data de 12

ianuarie 2010 victima a decedat, motive pentru care s-a dispus schimbarea

încadrării juridice din forma tentată, în cea consumată a infracțiunii de omor

calificat, iar din concluziile necropsice preliminare reiese că moartea victimei

s-a datorat comei instituite pe fondul unui hematom cerebral emisferic drept,

ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral produs prin lovire - cădere.

Din declarațiile

martorului V.T., vecin cu inculpatul (locuiește peste drum de acesta, la mică

distanță), reiese că în ziua de 04 decembrie 2009, în jurul orelor 14.00 -

15.00, în timp ce se afla în grădină, a auzit strigătele de ajutor ale

victimei, care țipa că este bătută de inculpat.

Același martor a

intrat în cel mult 15 minute în casa inculpatului pentru a interveni, moment în

care a găsit victima în stare de inconștiență, căzută în fața patului său (și

nu lângă sobă), ceea ce demonstrează faptul că acesteia i-a fost produsă

leziunea fatală de către inculpat tocmai în acest interval scurt de timp. Același

martor, relatează aspectul că inculpatul era așezat pe celălalt pat și plângea,

motivând că nu i-ar fi făcut nimic și că victima ar fi căzut singură, fiind beată

și s-ar fi lovit de sobă.

Martorele C.L. și G.E.

declară că victima prezenta urme de sânge în zone nasului și a gurii, iar perna

pe care a fost așezată era „plină de sânge" (G.E.) provenit dintr-o plagă

din zona occipitală a capului.

Martora C.L. mai

arată și că inculpatul „... se tot văieta, Plângea și spunea să nu o ducem

nicăieri ..."(pe victimă - n.n.).

Din concluziile

medico-legale necropsice reiese că între toate leziunile cu care victima a fost

internată (și nu numai traumatismul cranio-cerebral cu hematomul subdural, care

i-a grăbit decesul) și decesul acesteia există legătură de cauzalitate,

necunoscându-se evoluția celorlalte „leziuni de violență corporală externă"

(așa cum sunt numite ele în raport), în absența celei cu potențial tanatogenerator

direct.

Potrivit examinării

medico-legale de către specialiștii S.M.L. Bacău, rezultă că moartea numitei G.O.

a fost violentă și că s-a datorat „... traumatismului cranio-cerebral acut cu

hematom subdural acut operat, cu comă cerebrală consecutivă și stare vegetativă

instalată progresiv, cu bronhopneumonie și escare prin decubit dorsal

prelungit.

La momentul

internării în spital susnumita prezenta leziuni de violență corporală externă

de vechime diferită, care sugerau un mecanism de producere prin lovire cu / de

corp dur contondent, în mod repetat. Leziunile cranio-cerebrale grave, recente,

cu inducerea stării de comă și caracter tanatogenerator, pentru care a fost

operată, după tipul și topografia lor, cel mai probabil s-au produs, printr-un

mecanism de decelerație (lovire de plan proiectare de plan dur).

Între leziunile

pentru care a fost internată în data de 4 decembrie 2009 și deces victimei în

data de 12 ianuarie 2010 există legătură de cauzalitate.

Situația de fapt

reținută de instanță se probează cu: procesul - verbal de sesizare;

procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă;

procesul-verbal de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte predate de către

inculpat, ale acestuia și ale victimei și planșa foto aferentă; declarațiile

părții vătămate G.D. - fiica victimei; ordonanța de efectuare a necropsiei și

raportul medico legal de necropsie, concluziile preliminare și planșa foto

aferentă; solicitarea de examinare medico legală corporală și concluzi

provizorii; foaia de observație clinică generală; fișa U.P.U; adrese cu relații

cheltuieli de spitalizare și transport cu ambulanța; declarațiile martorilor: C.L.,

G.E. și V.T.; toate coroborate cu declarațiile inculpatului G.A., care

recunoaște doar tangențial comite faptei.

Reține instanța de

fond că cererea formulată de inculpat în sensul schimbării încadrării juridice

a faptei în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183

C. pen. nu este întemeiată, intensitatea loviturilor, zona vizată și obiectul

folosit justificând încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor

prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și

inculpatul.

Parchetul a criticat

sentința pentru netemeinicie apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului nu a

fost corect individualizată.

Inculpatul a

solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de lovituri

cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. deoarece nu a intenționat să

o omoare pe soția sa.

Prin decizia penală

nr. 114 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinței penale nr. 238/D din

27 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1764/110/2010.

A desființat în parte

sentința penală nr. 238/D din 27 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău

numai cu privire la reținerea prevederilor art. 76 alin. (1) C. pen. și a

dispus înlăturarea acestor prevederi.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale nr. 238/D din 27 iulie 2010 pronunțată de

Tribunalul Bacău.

În baza art. 192 alin.

(3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul parchetului

au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.A.

împotriva sentinței penale nr. 238/D din 27 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul

Bacău în dosarul nr. 1764/110/2010.

În baza art. 383 alin.

(1)

1

C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului și în

temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus arestarea de la data de 27

iulie 2010.

A luat act că

inculpatul a avut apărător ales.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 200 de lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că doar apelul parchetului este fondat numai

cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 76 alin. (1) C. pen., în

cauză fiind incidente doar dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen. fiind vorba

despre o infracțiune de omor.

Reține instanța de

apel că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport

de vârsta inculpatului și starea sa fizică.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul, care a criticat decizia

atacată pentru netemeinicie arătând că pedeapsa aplicată este prea mare

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Apărătorul din oficiu

a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc.

pen. arătând că încadrarea juridică dată faptei este greșită solicitând schimbarea

încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate

conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că

recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare

pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază

că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în urma

coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât

și în faza de cercetare judecătorească, situația de fapt astfel cum a fost

stabilită a fost just încadrată juridic în mod corect apreciind instanța de

fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a

inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175

lit. c) C. pen.

Încadrarea juridică

dată faptei corespunde probelor administrate în cauză, în mod corect apreciind instanțele

inferioare că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.

Față de modalitatea

de comitere a faptei respectiv inculpatul lovind-o pe victimă cu intensitate în

zona capului cu o bucată de lemn, lovitură în urma căreia victima a fost

proiectată în soba din încăpere de care s-a lovit în cădere, în mod corect s-a

apreciat că această acțiune a inculpatului constituie elementul material al

laturii obiective a infracțiunii de omor.

Este adevărat că

obiectul folosit nu este apt să producă rezultatul letal însă, modul în care a

fost folosit respectiv inculpatul lovind-o pe victimă cu intensitate în zona

capului punând-o în stare de inconștiență urmată de proiectarea victimei de planuri

dure justifică încadrarea juridică dată faptei.

Forma vinovăției cu

care inculpatul a comis fapta este cea a intenției indirecte în sensul că

acesta nu a urmărit producerea rezultatului letal însă a acceptat posibilitatea

producerii acestui rezultat.

Ca atare, apreciază

Înalta Curte că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Nici cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. nu este incident în

cauză.

Pedeapsa aplicată

inculpatului a fost corect individualizată de instanța de fond având în vedere,

în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, toate criteriile generale

de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. și anume gradul de

pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei

cuprinse între 15 și 25 de ani închisoare, modalitatea și împrejurările

comiterii faptei respectiv inculpatul aplicând victimei lovituri repetate în

zona capului ce au condus la punerea acesteia în stare de inconștiență și

proiectarea de plan dur, împrejurare ce denotă o agresivitate deosebită a

inculpatului, fapt ce impune un regim sancționator mai sever.

Faptul că inculpatul

este la primul conflict cu legea penală, ca și vârsta înaintată a inculpatului

au fost avute în vedere de instanța de fond care i-a aplicat inculpatului o

pedeapsă orientată cu mult sub minimul special prevăzut de lege.

Înalta Curte

apreciază că nu pot fi identificate alte elemente care să facă posibilă o

reapreciere a circumstanțelor atenuante cu consecința reducerii pedepsei

aplicate, instanța de fond realizând o justă individualizare a pedepsei în raport

de toate circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei.

Pedeapsa aplicată de

instanța de fond este în măsură să contribuie la atingerea scopului educativ și

preventiv al pedepsei reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen. fapt pentru

care Înalta Curte apreciază că nu există alte elemente care să facă posibilă

reformarea deciziei recurate.

În raport de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

În baza art. 385

17

alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din

pedeapsă durata arestului preventiv de la 5 decembrie 2009 la zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A. împotriva deciziei penale nr.

114 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori

și familie.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de

la 05 decembrie 2009 la 21 ianuarie 2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21

ianuarie 2011.