ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2953/2011

Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 374/D/2010, din data de 17 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus condamnarea inculpatei R.l., fără loc de muncă, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen., cu art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa principală aplicată durata executată prin reținere din ziua de 09 mai 2010 și arestare preventivă, începând cu data de 14 mai 2010 la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatei.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligată inculpata să plătească suma de 1970,18 lei către Spitalul Județean de Urgență Bacău și suma de 518 lei către Serviciul de Ambulanță Bacău, reprezentând cheltuieli făcute cu spitalizarea părții vătămate R.P. și cheltuielile efectuate cu transportul cu ambulanța a acesteia.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., cu art. 998 C. civ., s-a constatat că G.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate, respectiv:

- plicul nr. 1 - conține recoltor tip exudat faringian în care a fost tamponată pata de culoare brun roșcată cu aspect de sânge găsită pe jos în curte;- plicul nr. 2 - conține două recoltoare tip exudat faringian cu care a fost tamponată pata de culoare brun roșcată cu aspect de sânge găsită în căruță;- coletul nr. 3 - conține o șapcă cu cozoroc, o vestă și o pereche de șlapi ce au fost găsite în coșul căruței;- plicul nr. 4 - conține recoltor tip exudat faringian cu care a fost tamponată pata de culoare brun roșcată cu aspect de sânge găsită în grădină;-coletul nr. 5 - conține un pet de 2,5 litri ce conține pete de culoare brun roșcată cu aspect de sânge găsit în grădină;- plicul nr. 6 -conține fire de păr ce par a fi umane găsite pe placa de azbociment din grădină;- plicul nr. 7 - conține fire de păr ce par a fi umane găsite pe scoarță căruța găsită în grădină;- coletul nr. 8 - o bucată de fier

beton ce prezintă pete de culoare brun roșcate cu aspect de sânge și aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău. S-a constatat că inculpata a avut apărător ales. în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.500 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.sumă în care s-au inclus și cheltuielile efectuate la urmărirea penală în valoare de 500 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 230/P/2010 din 14 iulie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei R.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174-175 lit. c) C. pen., constând în aceea că, în seara zilei de 08 mai 2010, pe fondul consumului de alcool și al unui conflict spontan, inculpata, cu o bară metalică, l-a lovit de 4 ori în zona capului pe soțul ei R.P., acesta decedând.

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați; inculpata - fila 23, partea vătămată G.M. (fila 39), martorii G.V.P., I.L., J.L. (filele 40, 41, 64 dosar instanță). S-au depus în favoarea inculpatei acte în circumstanțiere: adeverință eliberată de Episcopia Romano-Catolică lași (fila 42).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

I. Latura penală

în ziua de 08 mai 2010 inculpata R.l. a mers la magazinul din satul Bijghir, comuna Buhoci, județul Bacău, iar când a venit acasă, l-a găsit pe R.P. în stare de ebrietatea, culcat în căruță situată în curtea locuinței lor.

R.P. a început să o înjure pe soția sa, inculpata R.l., fapt pentru care aceasta a luat din curte o bară metalică în lungime de 48 cm, cu care l-a lovit de 4 ori în zona capului.

Cu Salvarea, R.P. a fost transportat la Spitalul Județean Bacău - Secția Neurochirurgie - ATI, unde la data de 13 mai 2010 a decedat.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 1317/2010 al S.M.L. Bacău, a rezultat că moartea numitului R.P. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și contuziei cerebrale în cadrul unui traumatism cranio - encefalic acut cu fracturi de boltă și bază

craniană. Leziunile encefalice au avut caracter tanato - generator, ce au dus la deces. Leziunile traumatice craniene au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur - despicător. Moartea datând din data de 13 mai 2010.

Prin ordonanța din 18 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise către inculpata R.l., din art. 20, raportat la art. 174-175 lit. c) C. pen., în infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen.

Instanța de fond a reținut că situația de fapt a rezultat din probatoriul administrat la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, respectiv: procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală, planșele fotografice, raportul de constatare medico - legală din 2010 al S.M.L. Bacău, declarația părții vătămate G.M., declarațiile martorilor: G.V.P., J.L., M.M. și I.L., declarațiile de recunoaștere ale inculpatei R.l., plus probatoriul administrat pe parcursul cercetării judecătorești când au fost audiați: inculpata - fila 23, partea vătămată G.M. (fila 39), și martorii: G.V.P., I.L., J.L. (filele 40, 41, 64 dosar instanță).

Inculpata prin apărătorul său a solicitat instanței să se aibă în vedere faptul că ea nici un moment n-a avut intenția de a omorî pe soțul ei, că întreaga sa viață a fost un calvar, amenințările cu moartea și bătăile erau aspecte cotidiene în viața conjugală a acelor doi. Așa s-a petrecut și în ziua de 08 mai 2010, când sub presiunea amenințărilor cu bătaia, venite din partea soțului său, aflat în profundă stare de ebrietate, inculpata s-a apărat lovind cu bara metalică găsită la îndemână prin curte, lovind partea vătămată. Se susține că acela a fost momentul culminat, de viată, în care a răbufnit toată suferința acumulată de inculpată de-a lungul timpului, că nu a mai putut raționa, a luat fierul și s-a apărat de potențialele lovituri ce urmau să se descarce asupra sa. Toate aceste argumente vin să susțină ideea comiterii faptei sub presiunea unei emoții deosebite datorată comportamentului violent al soțului, fiind întrunite condițiile stării de provocare, așa cum sunt ele prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. Instanța de fond a arătat că nu poate reține starea de provocare, așa cum s-a solicitat de către apărare, apreciind că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.: starea emotivă de care se face vorbire, că ar fi determinat săvârșirea faptei,

în data de 08 mai 2010, nu era una singulară, ivită instantaneu, comportarea violentă a victimei, a soțului său, era una obișnuită. Inculpata de ani buni, trăia într-o astfel de atmosferă, chiar în declarația dată în fața instanței a arătat că a încercat să scape - într-o manieră politicoasă, legală, părăsind domiciliul conjugal, retrăgându-se la fiul său în Grecia, însă, tot la insistențele inculpatului,la promisiunile acestuia că-și va schimba comportamentul, a revenit la locuința comună. A arătat inculpata, că au fost zile când inculpatul a pus la cale scenarii macabre, dând drumul la butelia de aragaz și închizând-o în cameră, sau construindu-i chiar o spânzurătoare într-un copac din curtea casei lor, confirmate fiind și de depoziția fiicei lor a martorei G.M., care a trăit și ea momentele de violență pe care le exercita tatăl său - victima - de-a lungul anilor. Așa a făcut ca după ce s-a căsătorit, deși a încercat să locuiască împreună, nu a putu realiza acest lucru, tot datorită comportamentului violent fizic și verbal de care dădea dovadă tatăl său, alegând în final un al domiciliu.

Așadar, starea de temere, de spaimă că iar va provoca scandal, urmată de lovituri, nu era o stare unică, ba, dimpotrivă, era o atmosferă ce devenise obișnuită în familia Roșu, motiv pentru care a fost respinsă solicitarea apărătorului inculpatei.

În drept,

instanța de fond a apreciat că fapta inculpatei R.l. de a plică mai multe lovituri cu o bară metalică asupra soțului său, lovindu-l peste cap, lovituri ce au dus la decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „omor calificat", prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen., pentru aceasta urmează a fi angajată răspunderea penală.

S-a motivat de prima instanță că la individualizarea pedepsei a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că s-a avut în vedere comportarea sinceră a inculpatei, de recunoaștere, de regret, manifestată de la începutul declanșării urmăririi penale, și apoi pe parcursul cercetării judecătorești, împrejurare de care instanța a ținut seama cu titlu de circumstanță atenuantă judiciară, așa cum este prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. Urmare a reținerii acestei circumstanțe s-au aplicat și dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., astfel că pedeapsa principală a fost coborâtă sub minimul special.Privitor la persoana și conduita inculpatei s-a reținut că, nu mai are copii minori, are 9 clase a fost agricultoare, a recunoscut și regretat fapta comisă.

Art. 71 C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.„a) - c) „se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, este de observat că potrivit art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicția absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a statuat C.E.D.O. prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor. în consecință inculpatei i s-a interzis numai exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. în privința stării de arest preventiv, în baza art. 350 C. proc. pen., aceasta a fost menținută, întrucât temeiurile care au determinat arestarea sa și în continuare privarea de libertate Nimic din ce a determinat arestarea sa, nu s-a schimbat până în acest moment. Potrivit art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa de executat, ceea ce a executat deja prin reținere din 09 mai 2010 și arest preventiv de la 14 mai 2010 la zi.

II. Latura civilă

Din declarația numitei G.M. a rezultat că aceasta a suportat cheltuielile ocazionate cu înmormântarea tatălui său R.P., dar declară că nu se constituie parte civilă față de mama sa, inculpata R.l.. Pe lângă condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, întrunite în cauză, s-a avut în vedere și temeiul juridic special, aplicabil unităților sanitare, art. 313 din Legea nr. 95/2006 și a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor efectuate cu transportul și spitalizarea victimei R.P. de la domiciliu la spital, și internarea sa în perioada 08 mai 2010-13 mai 2010.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, care a criticat-o, susținând că este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

S-a invocat nelegalitatea sentinței penale,

cu privire la deducerea perioadei executată prin arest preventiv în baza art. 88 C. pen.,

Prin încheierea nr. 39 din 14 mai 2010 a Curții de Apel Bacău pronunțată în Dosarul nr. 2867/110/2010 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei R.l. pentru o perioadă de 29 de zile, de la data încarcerării efective iar potrivit adresei de la fila 60 dosar u.p. aceasta a fost arestată la data de 25 mai 2010.

Având în vedere cele de mai sus se impunea ca instanța de fond să deducă din pedeapsa aplicată în baza art. 88 C. pen., durata executată prin reținere din 9 mai 2010 și arestare preventivă începând cu 25 mai 2010 la zi și nu de la 14 mai 2010 la zi.

S-a invocat netemeinicia sentinței penale

cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei R.l.. S-a considerat că pedeapsa de doar 7 (șapte) ani închisoare este neîndestulătoare și nu asigură realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., nejustificându-se reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere gradul de pericol social al faptei și urmarea produsă. Chiar dacă între cei doi soți exista o stare conflictuală de mai mult timp, atitudinea inculpatei de a-și lovi soțul cu o bară metalică în zona capului și având ca urmare moartea acestuia (în lipsa unei stări de provocare) nu este justificată.

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău

Tribunalul a descris faptele care fac obiectul învinuirii, cu arătarea timpului și locului unde au fost săvârșite, încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de intimata-inculpată, forma și gradul de vinovăție, circumstanțele atenuante, a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea atât a laturii penale și a celor care au fost înlăturate, motivând înlăturarea acestora din urmă, însă a greșit în ceea ce privește cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatei, aplicarea dispozițiilor art. 88 C. pen., omisiunea confiscării bunului folosit de inculpată la săvârșirea infracțiunii și în ceea ce privește omisiunea dispunerii prelevării probelor biologice de la inculpată în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

Instanța de fond a respectat dispozițiile art. 356 C. proc. pen., motivând în mod corespunzător hotărârea apelată.

Curtea și-a însușit motivarea hotărârii făcută de instanța de fond, cu completările următoare:

În ceea ce privește situația de fapt, Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:

Intimata-inculpată era căsătorită cu victima R.P. și locuiau în satul Bijghir, comuna Buhoci, județul Bacău.

Pe parcursul căsătoriei între cei doi soți au apărut neînțelegeri, neînțelegeri care s-au accentuat prin trecerea timpului.

În ziua de 08 mai 2010 inculpata R.l. a mers pentru a face cumpărături la magazinul din satul Bijghir, comuna Buhoci, județul Bacău, iar când a venit acasă, l-a găsit pe R.P. în stare de ebrietatea, culcat în căruță, căruța fiind situată în curtea locuinței lor.R.P. a început să o înjure pe soția sa.In aceste condiții, pe fondul neînțelegerilor despre care s-a făcut vorbire, inculpata R.l. a luat din curte o bară metalică în lungime de 48 cm, cu care l-a lovit pe soțul său de mai multe ori în zona capului. Victima a fost transportată cu salvarea la Spitalul Județean de Urgență Bacău și a fost internat la Secția Neurochirurgie - ATI, unde la data de 13 mai 2010 a decedat. Din raportul de constatare medico-legală din 2010 al S.M.L. Bacău, a rezultat că moartea numitului R.P. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și contuziei cerebrale în cadrul unui traumatism cranio - encefalic acut cu fracturi de boltă și bază craniană. Leziunile encefalice au avut caracter tanato - generator, ce au dus la deces. Leziunile traumatice craniene au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur - despicător. Moartea datând din data de 13 mai 2010. Această situație de fapt a rezultat din: procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală, planșele fotografice, raportul de constatare medico - legală din 2010 al S.M.L. Bacău, declarația părții vătămate G.M., declarațiile martorilor: G.V.P., J.L., M.M. și I.L., coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatei R.l.

În raport de obiectul vulnerant folosit, de regine corpului unde i-a fost aplicată lovitura victimei, de intensitatea loviturii aplicate, de urmările produse, de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, a rezultat în mod cert că intimata-inculpată a săvârșit fapta cu intenția de a ucide, infracțiunea fiind comisă cu intenție.

Inculpata prin apărătorul său a solicitat instanței de fond să se aibă în vedere faptul că ea nici un moment n-a avut intenția de a omorî pe soțul ei, că întreaga sa viață a fost un calvar, amenințările cu moartea și bătăile erau aspecte cotidiene în viața conjugală a acelor doi. Așa s-a petrecut și în ziua de 08 mai 2010, când sub presiunea amenințărilor cu bătaia, venite din partea soțului său, aflat în profundă stare de ebrietate, inculpata s-a apărat lovind cu bara metalică găsită la îndemână prin curte, lovind partea vătămată. S-a susținut că acela a fost momentul culminat, de viată, în care a răbufnit toată suferința acumulată de inculpată de-a lungul timpului, că nu a mai putut raționa, a luat fierul și s-a apărat de potențialele lovituri ce urmau să se descarce asupra sa. Toate aceste argumente vin să susțină ideea comiterii faptei sub presiunea unei emoții deosebite datorată comportamentului violent al soțului, fiind întrunite condițiile stării de provocare, așa cum sunt ele prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. în mod corect instanța de fond nu a reținut starea de provocare.Pentru a se reține săvârșirea infracțiunii în stare de provocare, se impune, potrivit art. 73 lit. b) C. pen., îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

4 Infracțiunea să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții, adică într-o stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, ori de emoție puternică; 4 starea de puternică tulburare sau emoție să fi avut drept cauză o provocare din partea părții vătămate prin infracțiune, adică actul de provocare să constituie cauza infracțiunii săvârșite de cel provocat; 4 provocarea să fi fost săvârșită de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă; 4 riposta infractorului la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator, iar nu împotriva altei persoane. Ori, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nu a rezultat a fi îndeplinite aceste condiții expres prevăzute de lege.

Așa cum a rezultat din toate probele administrate, în momentul în care intimata-inculpată a venit de la magazin, victima era într-o stare avansată de ebrietate, fiind culcată în căruță, victima a înjurat-o și în aceste condiții a luat acea bară metalică și a lovit-o cu putere de mai multe ori în regiunea capului.

Î

n cauză, nefiind îndeplinite nici una dintre condițiile cumulative enumerate mai sus, nu s-a putut reține în favoarea acestora circumstanța atenuantă legală, cea a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

În cursul urmăririi penale, intimata-inculpată a prezentat aceeași situație de fapt reținută mai sus, însă în instanță, din dorința de a-i fi atenuată răspunderea penală, a încercat, împreună cu membrii familiei sale, să dramatizeze situația din familia sa, să prezinte diverse scenarii de o violență extremă la care ar fi fost supusă de victimă, însă această situație nu a fost susținută de vecinii celor doi soți.

Astfel, martorul M.M.-filele 43-44 dosar urmărire penală a declarat că a auzit că victima o certa pe inculpată, dar nu a auzit ca R.P. să o lovească pe soția sa.

Martora J.L. filele 41-42 dosar urmărire penală și filele 64 dosar instanța de fond, a arătat că „nu a văzut niciodată ca R.P. să o lovească pe soția sa" și că este vecină cu inculpata, chiar gard în gard" și „nu am auzit niciodată gălăgie din curte de la inculpată".

Dacă victima ar fi fost atât de violent și s-ar fi pretat la asemenea scenarii de violență extremă, este greu de crezut că vecinii nu ar fi luat la cunoștință despre acest comportament violent al victimei.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, Curtea a constatat următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., „La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală."

În raport de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, prin infracțiunea săvârșită de intimata-inculpată aducându-se atingere valorii supreme - viața unei persoane, care era și soțul victimei, de împrejurările concrete în care s-a comis, inculpata lovind victima cu sălbăticie, aplicându-i mai multe lovituri cu acea bară metalică cu o lungime de 48 de cm și un diametru de 2,5 cm, de consecințe grave produse, Curtea a constatat că instanța de fond, prin aplicarea unei pedepse de doar 7 (șapte) ani închisoare, a făcut o greșită individualizare judiciară a pedepsei principale, sub aspectul cuantumului acesteia.

Prin aplicarea unei pedepse de doar 7 (șapte) ani închisoare, s-a apreciat că nu se asigură realizarea scopului pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., acela de măsură de constrângere și de reeducare a inculpatei, de a forma o atitudine corectă față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Prin acțiunea deosebit de violentă a intimatei-inculpate, victima a suferit leziuni traumatice grave, respectiv un traumatism cranio -encefalic acut cu fracturi de boltă și bază craniană, leziunile encefalice având un caracter tanato - generator, care au dus la deces. Având în vedere aceste considerente, s-a impus majorarea cuantumului pedepsei principale.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute de instanța de fond și aplicarea unei pedepsei între limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Instanța de fond a reținut în favoarea inculpatei circumstanțele atenuate prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv: „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorităților, comportarea sinceră în cursul procesului."

Ori, pe tot parcursul procesului penal, inculpata a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea infracțiunii, condiții în care în mod corect instanța de fond a reținut aceste circumstanțe atenuante. Așa cum s-a reținut și de instanța de fond, intimata-inculpată s-a folosit la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen., de o bară metalică, bun care a fost ridicat de organele de cercetare penală și predată Tribunalului Bacău. în aceste condiții, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., instanța de fond avea obligația de a dispune confiscarea acestei bare metalice striate, în lungime de 48 cm și cu un diametru de 2,5 cm, bun aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău, fiind înregistrat în registrul acestei instanțe la 02 iulie 2010.

În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J.: „Prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare."

Apoi, potrivit art. 4 lit. b) din aceeași lege: „S.N.D.G.J. conține profile genetice, date cu caracter personal și date despre caz, corespunzătoare următoarelor categorii: .b) persoane condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor cuprinse în anexă.".

Printre infracțiunile prevăzută în anexa de care se face vorbire în cele două texte este și infracțiunea de omor calificat, pentru care a fost judecată și intimata-inculpată. în consecință, în temeiul art. 7, cu art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J., s-a apreciat că se impunea ca instanța de fond să dispună prelevarea probelor biologice de la inculpată, în condițiile prevăzute de art. 5 alin. (1) din aceeași lege, în vederea introducerii profilelor genetice ale acesteia în S.N.D.G.J.

Cu privire la starea de arest,

Curtea a constatat că prin încheierea din data de 14 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, pentru o durată de 29 de zile, începând cu data încarcerării efective, instanța reținând ca temei în drept dispozițiile art. 149

1

alin. (10) și (11), cu art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. modificat, respectiv, „inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".

Oh,

așa cum se arăta mai sus, temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-a schimbat, subzistând și în prezent, astfel că nu se poate dispune nici revocarea măsurii arestului preventiv a inculpatei și nici înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs inculpata R.l., care a criticat-o prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

14 și 18 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs susținute oral de apărătorul ales, s-au reiterat apărările de la fond și apel și s-a solicitat casarea în parte a deciziei din apel și menținerea sentinței instanței de fond doar cu privire la cuantumul pedepsei aplicate.

A arătat că decizia din apel nu a fost corespunzător motivată, arătând că abuzul emoțional la care a fost supusă inculpata nu poate fi dovedit întrucât doar familia a avut acces la acesta, în cauză nefăcându-se declarații pentru a nu denigra memoria victimei. A mai arătat că în cauză nu există constituire de părți civile.

Examinând decuzia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

, 14 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.

Înalta Curte apreciază critica formulată de către recurenta inculpată cu privire la cuantumul pedepsei aplicată de instanța de apel ca fondată, întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată de instanța de apel nu a fost corect individualizată.

Înalta Curte, a apreciat că instanța de fond a realizat o corectă individualizare a pedepsei, cât și a modalității de executare a acesteia.

Astfel, s-a aplicat o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante constând în atitudinea sinceră manifestată de inculpată pe parcursul procesului penal.

Înalta Curte a apreciat că la instanța de fond, la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., au fost valorificate circumstanțelor atenuante judiciare reținute în favoarea inculpatei R.I., aceasta având o atitudine procesuală constant sinceră și cooperantă, de recunoaștere, de regret, manifestată de la începutul declanșării urmăririi penale, și apoi pe parcursul cercetării judecătorești, împrejurare de care instanța a ținut seama cu titlu de circumstanță atenuantă judiciară, așa cum este prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. Urmare a reținerii acestei circumstanțe s-au aplicat și dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., astfel că pedeapsa principală a fost coborâtă sub minimul special.

Privitor la persoana și conduita inculpatei s-a reținut că, nu mai are copii minori, are 9 clase a fost agricultoare, a recunoscut și regretat fapta comisă.

Valorificarea acestor circumstanțe, a avut drept consecință reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatei R.I. de către instanța de fond, fiind aptă, în opinia Înaltei Curții, să satisfacă scopul preventiv și educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Î

n mod corect instanța de fond nu a reținut starea de provocare.

Pentru a se reține săvârșirea infracțiunii în stare de provocare, se impune, potrivit art. 73 lit. b) C. pen., îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții.infracțiunea să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, adică într-o stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, ori de emoție puternică; starea de puternică tulburare sau emoție să fi avut drept cauză o provocare din partea părții vătămate prin infracțiune, adică actul de provocare să constituie cauza infracțiunii săvârșite de cel provocat; provocarea să fi fost săvârșită de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă; riposta infractorului la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator, iar nu împotriva altei persoane.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nu a rezultat a fi îndeplinite aceste condiții stict și limitativ prevăzute de lege. Din întreg materialul probator administrat în cauză, la momentul întoarcerii recurentei inculpate de la magazin, victima era într-o stare avansată de ebrietate, fiind culcată în căruță, victima a înjurat-o și în aceste condiții inculpata a luat acea bară metalică și a lovit-o cu putere de mai multe ori în regiunea capului.

Astfel că.în speța de față, nu sunt îndeplinite nici una dintre condițiile cumulative enumerate mai sus, atfel că, nu s-a putut reține în favoarea acesteia circumstanța atenuantă legală, cea a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Față de aceste condiserente, în baza art. 385

15

pct 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpata R.l. împotriva Deciziei penale nr. 30 din 08 martie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Va casa decizia recurată și se va menține sentința penală nr. 374/D/2010 din 17 decembrie 2010 a Tribunalului Bacău.

Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, durata reținerii din 09 mai 2010 și arestării preventive de la 25 mai 2010 la 07 septembrie 2011.

Onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu recurentei inculpate până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului inculpatei, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata R.l. împotriva Deciziei penale nr. 30 din 08 martie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie.

Casează decizia recurată și menține sentința penală nr. 374/D/2010 din 17 decembrie 2010 a Tribunalului Bacău.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, durata reținerii din 09 mai 2010 și arestării preventive de la 25 mai 2010 la 07 septembrie 2011.

Onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu recurentei inculpate până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului inculpatei, rămân în sarcina statului

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 07 septembrie 2011.