ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1357/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 205/2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 1265/85/2010 s-a dispus condamnarea inculpatei C.F. nume anterior P., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a constatat că partea vătămată C.V. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 1.169,39 RON către Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu și a sumei de 452 RON față de Serviciul de Ambulanță Sibiu, sumă la care vor fi calculate dobânzi și penalități de întârziere până la data plății.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat cuțitul folosit de inculpată la comiterea infracțiunii.

S-a constatat că față de inculpată s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata să plătească statului 1.500 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu s-a stabilit a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

În considerentele sentinței s-a reținut că inculpata C.F. și partea vătămată C.V. sunt căsătoriți de 26 de ani, din căsătorie rezultând trei copii, ultimul dintre aceștia - C.D., fiind și în prezent minor, având vârsta de 14 ani.

De câțiva ani relațiile conjugale dintre soți s-au degradat, între aceștia având loc deseori conflicte verbale dar și fizice determinate de consumul zilnic de alcool al inculpatei și de reproșurile adresate acesteia de către partea vătămată.

Cu toate că nu era angajată în muncă, inculpata nu se ocupa de treburile gospodărești, părăsea deseori domiciliul conjugal, întreținea relații de extraconjugale vremelnice, fapte care generau noi conflicte în familie.

În cursul zilei de 27 decembrie 2009, inculpata a ajutat-o pe vecina de bloc, martora D.E. la curățenie, iar seara a consumat la domiciliul martorei băuturi alcoolice, loc în care sosise între timp și partea vătămată, C.V.

Primul care s-a întors în locuința comună a fost partea vătămată C.V., inculpata întorcându-se la domiciliu mai târziu, în jurul orelor 22,00, în stare de ebrietate.

A continuat să consume vin, băutură pe care minorul C.D. a aruncat-o în chiuvetă.

La reproșul făcut de partea vătămată pe această temă, inculpata s-a enervat și pe holul de ieșire din apartament și-a atacat soțul pe care l-a lovit cu un cuțit în zona toracelui.

Urmare a acțiunii inculpatei, părții vătămate i s-a produs o plagă penetrantă toracic, care a impus spitalizarea și supunerea acesteia unei intervenții chirurgicale pentru salvarea vieții.

Constatarea medico-legală a stabilit că partea vătămată a prezentat un traumatism toracic prin agresiune, cu plagă înjunghiată în hemitoracele drept, penetrantă, produsă prin lovire, cu corp tăietor-înțepător, în noaptea de 27/28 decembrie 2009, leziune traumatică prin producerea căreia viața i-a fost pusă în primejdie.

De reținut că la momentul comiterii faptei inculpata prezenta o alcoolemie de 0,82 mg/litru.

Apărarea inculpatei conform căreia inculpatul s-ar fi tăiat singur, a fost infirmată nu numai de martorul ocular C.D. dar și de concluziile raportului de constatare medico-legală efectuat în cauză.

Conform actului medico-legal, partea vătămată a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu un corp tăietor - înțepător, victima prezentând la momentul examinării o plagă verticală de 3 cm, în urma examinării traiectului plăgii constatându-se că acesta este oblic dinspre lateral spre medial, și de sus în jos. Aceste leziuni descrise de medicul legist au infirmat susținerile inculpatei privind modalitatea accidentală în care s-a produs traumatismul părții vătămate.

În ce privește latura subiectivă a infracțiunii, fapta a fost săvârșită cu intenție indirectă întrucât inculpata, deși nu a urmărit prin aplicarea loviturii cu cuțitul într-o zonă anatomică vitală, a prevăzut, sau cu diligente minime ar fi trebuit să prevadă posibilitatea suprimării vieții părții vătămate.

Acționând în modul descris mai sus, s-a apreciat că inculpata a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al violențelor exercitate asupra victimei, suprimarea vieții victimei - rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, astfel că se va reține în sarcina inculpatei infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Instanța a înlăturat declarația martorului C.Ș.A., martor care nu a fost de față la producerea incidentului, apreciind că această declarație a fost dată pro causa, în dorința de a-și ajuta mama.

Cu toate că inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei, instanța, având în vedere că aceasta se află la primul conflict cu legea penală, că până în momentul în care a devenit dependentă de alcool a avut o viață de familie normală, instanța a reținut în favoarea acesteia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., respectiv conduita bună a inculpatei înainte de săvârșirea infracțiunii.

De asemenea, instanța a reținut că, în pofida comportamentului inculpatei, care își neglija familia, a deselor manifestări agresive a ambilor soți, cel puțin unul dintre copii - C.Ș.A. continuă să aibă sentimente de afecțiune față de mama sa.

Date fiind aceste argumente, pentru infracțiunea săvârșită s-a aplicat inculpatei o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, respectiv de 4 ani închisoare, la individualizarea pedepsei, reținându-se limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pentru fapta săvârșită, criteriile legale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanțele concrete ce privesc fapta, precum și persoana inculpatei.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpata C.F.

Prin motivele de apel Parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare a se dispune aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea probelor biologice de la inculpată și majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei.

Inculpata C.F. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen., întrucât sunt incidente dispozițiile privitoare la legitima apărare, relevantă sub acest aspect fiind declarația martorului S.I.

În subsidiar a solicitat reducerea cuantumului pedepsei spre minimul special prevăzut de lege, întrucât scopul acesteia poate fi atins prin aplicarea unei sancțiuni mai blânde.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin Decizia nr. 2/A din 11 ianuarie 2011 a admis apelul procurorului și a respins apelul declarat de inculpată ca nefondat.

A desființat în parte, în latura penală, sentința atacată, numai în ce privește neaplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 și rejudecând în aceste limite, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpata C.F., la data eliberării din penitenciar.

A menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Mârșa, luată prin încheierea de ședință din 16 iunie 2010.

Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen legal inculpata pe care însă nu l-a motivat și nu s-a prezentat să-l susțină, iar apărătorul acesteia a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. solicitând redozarea pedepsei și în baza art. 86

1

C. pen. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau în subsidiar aplicarea art. 81 C. pen.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că ambele instanțe au reținut o situație de fapt corectă și au făcut o justă individualizare a pedepsei.

Inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei și într-o primă versiune a susținut că s-a aflat în legitimă apărare ca mai apoi să susțină că partea vătămată s-a tăiat accidental cu cuțitul, susțineri infirmate de probe, de certificatul medico-legal în care sunt descrise mecanismul de lovire - traiectul plăgii fiind oblic din lateral spre median și de sus în jos - lovire activă cum și urmările faptei.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere atât circumstanțele reale de comitere a faptei dar și cele referitoare la persoana inculpatei privind comiterea faptei pe fondul consumului de alcool și lipsa antecedentelor penale.

Pericolul social al faptei comise, creșterea continuă a infracțiunilor de violență în familie impun sub aspect retributiv pedeapsa stabilită, ea fiind necesară pentru reeducarea inculpatei și prevenirea de a nu săvârși noi infracțiuni.

Așa fiind, Înalta Curte reține că hotărârea recurată este legală și temeinică iar recursul nefondat, astfel că potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.F. împotriva Deciziei penale nr. 2/A din 11 ianuarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 aprilie 2011.