ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1210/2012

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 50 din 3 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, în temeiul dispozițiilor art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. a fost condamnată inculpata P.E.  pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat la pedeapsa de 17 ani închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen. au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-ll-a, b) și d) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 5 ani.

În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-ll-a, b) și d) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a luat act că părțile civile Spitalul Județean de Urgență Sf. L.N. Suceava și Spitalul Orășenesc S. nu s-au constituit parti civile in cauza.

În temeiul dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 1.387,74 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 500 RON în fondul Ministerului Justiției (din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu), iar suma de 889,74 RON în fondul Ministerului Public.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava din data de 24 iunie 2010, inculpata P.E. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen.

În fapt s-a reținut că la data de 30 august 2009 organele de poliție din cadrul Poliției Orașului Șiret au fost sesizate de numita C.L. cu privire la faptul că numita P.E. a născut un copil în toaleta spitalului din Șiret, fătul decedând la scurt timp după naștere.

Inculpata P.E. are vârsta de 42 de ani, este căsătorită din anul 1995 cu numitul P.G., mamă a patru copii (trei minori), este casnică și locuiește în orașul S., județul Suceava.

La data de 19 august 2009, inculpata s-a prezentat la Spitalul Șiret, secția boli interne, întrucât avea unele probleme cu tensiunea arterială și cu inima. Fiind examinată de medicul specialist I.G., P.E. a fost diagnosticată cu hipertensiune arterială 3 malignă, fiind internată ulterior în secție.

Pacienta a fost supusă unor investigații medicale specifice, instituindu-i-se tratament medical adecvat. Întrucât în urma analizelor de sânge și urină s-a constatat că inculpata prezenta hematurie, aceasta a fost trimisă la ginecolog pentru efectuarea unui control de specialitate și la ecograf.

Examinată fiind din punct de vedere obstetrico-ginecologic de către medicul C.L.A., inculpata a devenit irascibilă, necooperantă. Aceasta a refuzat inițial consultul ginecologic, însă ulterior l-a acceptat, susținând pe un ton categoric că nu este însărcinată. Din cauza stării de agitație și a obezității inculpatei, medicul ginecolog nu reușit să îi palpeze uterul astfel că pe foaia de observație a menționat „examen genital normal tulburări climax”.

Inculpatei i s-a efectuat și un examen ecografic de către medicul O.V. ecografa vizionând doar partea superioară a abdomenului, respectiv ficatul, rinichii, splina și pancreasul.

În noaptea de 29 din 30 august 2009, în timp ce se afla internată în spitalul sus-amintit, P.E. s-a deplasat la toaleta de pe palierul etajului unde a dat naștere singură și fără a beneficia de asistență medicală unui făt de sex masculin viu și viabil în clipele imediat următoare, din dorința de a se debarasa de făt, inculpata a suprimat viața acestuia, abandonându-l în vasul wc, după care a tras apa.

După comiterea acestui act abominabil, P.E. s-a deplasat singură în salon, acuzând o hemoragie puternică, solicitând unei paciente o bucată de vată.

La scurt timp, în salon a apărut infirmiera R.A. care i-a acordat pacientei prim ajutor și a condus-o la baie pentru a se spăla și schimba de hainele murdare cu sânge.

Inculpata a refuzat consultul medicului ginecolog T.E. și a asistentei de serviciu C.L.

În aceeași noapte, în jurul orei 2:00, C.L. a constatat că vasul toaletei de la grupul sanitar de la secția interne este înfundat și plin cu apă, motiv pentru care l-a chemat pe instalatorul spitalului, numitul O.T., care a descoperit în vasul wc cadavrul unui nou născut care avea cordonul ombilical și placenta.

Făcând legătura între hemoragia puternică suferită de inculpată și cadavrul descoperit, asistenta C.L. a realizat că aceasta este cea care a dat naștere fătului și a anunțat conducerea spitalului și organele de poliție.

Inculpata a fost examinată la data de 30 august 2009 și așa cum rezultă din foaia de observație s-a practicat în scop hemostatic pentru hemoragie imediată post partum un chiuretaj uterin extrăgându-se resturi de membrane și placentare.

Potrivit raportului de constatare medico-legală din 30 august 2009, inculpata P.E. a prezentat semne de sarcină și naștere recentă. După aspectul morfologic al modificărilor constatate medicii au concluzionat că pacienta a născut natural.

În raportul medico-legal de necropsie din data de 30 august 2009 s-a stabilit că fătul s-a născut viu, viabil și la termen, a supraviețuit minimum 15 minute după naștere, iar moartea s-a putut produce datorită hemoragiei externe prin cordon ombilical neligaturat și neasigurării îngrijirilor medicale.

Pentru a se stabili dacă inculpata a acționat cu discernământ în momentul comiterii faptei, aceasta a fost supusă unei expertize medico-legale psihiatrice. Astfel, conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 20 octombrie 2009 s-a concluzionat că inculpata nu suferă de vreo boală psihică și a avut capacitatea de reprezentare critică corectă a conținutului și consecințelor faptei comise.

Audiată fiind în cursul urmăririi penale, inculpata P.E. a declarat că nu a știut că este însărcinată, iar la data de 29 din 30 august 2009, acuzând dureri mari de spate s-a deplasat la toaleta spitalului pentru a-și satisface nevoile fiziologice. A mai precizat că simțea cum i se desprind „bucăți și cheaguri de sânge” din ea și avea senzația de a-și satisface nevoile fiziologice.

S-a reținut că susținerile inculpatei, potrivit căreia nu avea cunoștință de existența sarcinii sunt infirmate de declarațiile medicilor audiați, aceștia declarând la unison că este imposibil ca o mamă să nu își dea seama că este însărcinată, întrucât începând cu luna a patra fătul devine vioi, iar mama cu siguranță simte acest lucru.

De asemenea, s-a reținut că declarațiile inculpatei vin în contradicție cu experiența sa anterioară, aceasta nefiind la prima naștere (mamă a patru copii dintre care trei sunt minori).

Intenția inculpatei de a suprima viața nou-născutului a rezultat din faptul că aceasta a ascuns sarcina atât față de familie, cât și față de personalul medical, a manifestat opoziție și nu a fost cooperantă la discuțiile și controalele medicale ce ar fi putut stabili prezența sarcinii.

Infracțiunea reținută în sarcina inculpatei s-a probat cu procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, raportul de necropsie medico-legală din 30 august 2009, raportul de examinare medico-legală, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatei și actele medicale ale acesteia.

Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în rechizitoriu, situație de fapt care se probează cu declarația inculpatei P.E. și declarațiile martorilor din lucrări O.V., S.M.D., C.L., I.G., T.E., O.T., C.L.A. și a martorului în circumstanțiere P.G., administrate în cursul cercetării judecătorești.

S-a reținut că pe parcursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpata a avut o poziție procesuală oscilantă, aceasta arătând că nu a avut cunoștință de existența sarcinii, crezând că se află la menopauză, situație pe care i-a relatat-o și soțului acesteia, că nu a avut simptomele unei femei gravide și nu a simțit mișcările copilului pe care îl purta în pântec. Cu privire la evenimentul din data de 29 din 30 august 2010, a arătat că a mers la toaletă, după orele 12:00 noaptea, ocazie cu care a constatat că are hemoragie și a leșinat. Apoi, fără să se uite spre vasul de toaletă și fără să observe că a născut un copil (deși remarcase că pe colacul vasului de toaletă erau cheaguri de sânge), a mers în salon și a rugat colegele să cheme pe cineva întrucât i s-a făcut rău.

Prima instanță a arătat că susținerile inculpatei sunt însă, infirmate de declarațiile martorilor audiați în cauză.

Astfel, martora O.V. (medic primar radiolog) a arătat că este imposibil ca după 4-5 luni de sarcină o mamă să nu-și dea seama că este însărcinată, iar martora C.L. (asistentă medicală) a arătat că la data incidentului, în calitate de asistentă medicală, i-a acordat primul ajutor inculpatei, iar aceasta din urmă a refuzat să efectueze controlul ginecologic. De asemenea, a apreciat că inculpata nu avea cum să nu știe că a născut, având în vedere că mai avea 4 copiii și este imposibil să nu-și fi dat seama de existența sarcinii.

Martorul I.G. (medic specialist, secția boli interne) a arătat că a trimis-o pe inculpată să efectueze un consult ginecologic, însă aceasta a refuzat, motivând că are amețeli, se simte slăbită și nu poate coborî, iar martora T.E. (medic, secția ginecologie) a declarat că, la data incidentului, a fost chemată de către asistenta care se afla de serviciu la secția interne pentru a o consulta pe inculpată, întrucât prezenta hemoragie. Cu acea ocazie, a încercat să stea de vorbă cu inculpata, însă aceasta nu a cooperat, zicând că avea amețeli. A examinat foaia de internare și văzând pentru ce anume a fost internată inculpata, i-a luat acesteia tensiunea, constatând că are tensiunea normală și i s-a administrat un tratament hemostatic cu vitamina k, pentru a-i opri hemoragia. Având în vedere că inculpata nu mai prezenta hemoragie, a plecat la camera de gardă. Ulterior a fost chemată, spunându-i-se că este vorba de un copil găsit în veceu. Mergând la fața locului, a constatat că este vorba de un copil de sex masculin, cu tot cu placentă, care avea aproximativ 3 kg și 300 grame și care era mort. A mai arătat că, la momentul respectiv, apreciază că nu era posibil ca inculpata să nu-și dea seama că este însărcinată, întrucât mișcările fătului se percep după 4 luni de sarcină, iar abdomenul se mărește.

Din declarația martorului O.T. (paznic și instalator la Spitalul orașului S.), a rezultat că la data incidentului, în jurul orei 3:00 dimineața, a fost chemat de către o infirmieră pentru a desfunda toaleta de la secția boli interne din cadrul spitalului, ocazie cu care a confecționat un cârlig, cu ajutorul căruia a scos la suprafață un copil, respectiv un băiețel, care era mort. A mai arătat că în împrejurimile toaletei nu era mizerie, ci doar în vasul veceului.

Martorul C.L.A. (medic specialist obstetrică ginecologie) a arătat că a consultat-o pe inculpată, lucru care s-a întâmplat cu dificultate, întrucât aceasta nu a fost cooperantă și prezenta date false de la început, în sensul că are simptome corespunzătoare menopauzei. Inculpata a fost trimisă la consultare pentru lipsa menstruației. Cu ocazia consultării nu a observat dacă inculpata era însărcinată, întrucât a prezentat simptome false, avea un edem important al peretelui abdominal, precum și țesut adipos în exces.

Referitor la solicitarea inculpatului privind achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv că lipsește intenția, prima instanță a arătat că intenția inculpatei de a suprima viața nou-născutului rezultă din faptul că aceasta a ascuns sarcina atât față de familie cât și față de personalul medical, a manifestat opoziție și nu a fost cooperantă la discuțiile și controalele medicale ce ar fi putut stabili prezența sarcinii, inducându-i în eroare, spunând că se află la menopauză.

De asemenea, din materialul probator administrat în cauză și din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, instanța de fond a reținut că fapta nu a fost săvârșită pe fondul unor tulburări psihice provocate de naștere, inculpata a avut capacitatea de reprezentare critică corectă a conținutului și consecințelor faptei sale.

Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele din faza cercetării judecătorești, Tribunalul a constatat că, în drept, fapta inculpatei P.E., constând în aceea că la data de 29 din 30 august 2009, având reprezentarea critică corectă a conținutului și consecințelor faptei sale, a dat naștere singură și neasistată unui făt de sex masculin, născut viu, viabil și la termen, pe care ulterior l-a abandonat într-un vas wc cu intenția de a-i suprima viața, lucru care s-a și petrecut, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de omor calificat, prevăzut de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen.

Conform cazierului judiciar s-a reținut că inculpata se află la prima încălcare a legii penale.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată, instanța a avut în vedere dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, precum și persoana inculpatei, care a adoptat o atitudine procesuală nesinceră.

Prin prisma criteriilor menționate, Tribunalul consideră că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu executare în regim de penitenciar, este de natură a constitui un avertisment ferm al autorităților și este aptă a conduce la formarea unei atitudini corecte a inculpatei P.E. față de valorile sociale, muncă și ordinea de drept.

Tribunalul nu a reținut în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante judiciare, în temeiul dispozițiile art. 74 C. pen., întrucât constatarea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată, iar în speță, Tribunalul a considerat că nu e cazul a se da eficiență juridică acestei instituții.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpata P.E.

Prin decizia nr. 73 din 10 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Suceava a fost admis apelul declarat de inculpata P.E. s-a desființat, în parte, sentința penală apelată, și a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen., de la 17 ani închisoare la 8 ani închisoare, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., cu consecințele prevăzute de art. 76 alin. (2) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că susținerile inculpatei cu privire la nevinovăția sa nu pot fi reținute, cum în mod temeinic nu Ie-a reținut nici prima instanță, având în vedere declarațiile martorilor O.V., C.L., I.G., T.E., O.T., C.L.A.

Instanța de apel a reținut, de asemenea, că instanța a săvârșit fapta cu intenție, reținându-se că inculpata a ascuns sarcina atât față de familie cât și față de personalul medical, a manifestat opoziție și nu a fost cooperantă la discuțiile și controalele medicale ce ar fi putut stabili prezența sarcinii, inducându-i în eroare, spunând că se află la menopauză.

La urmărirea penală s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică, din al cărei raport rezultă că inculpata nu a suferit și nu suferă de vreo boală psihică, că nu prezintă tulburări psihice în prezent și că a avut capacitatea de reprezentare critică corectă a conținutului și consecințelor faptei sale din data de 29 din 30 septembrie 2009, discernământul fiind păstrat.

Cum această expertiză nu a putut servi la stabilirea încadrării juridice a faptei, în sensul dacă fapta comisă de inculpată este omor calificat sau pruncucidere, expertiza stabilind doar că inculpata a acționat cu discernământ, instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale, care să arate dacă inculpata s-a aflat în momentul comiterii faptei într-o stare de tulburare pricinuită de naștere, condiție cerută de art. 177 C. pen.

Potrivit concluziilor raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.M.L. lași, inculpata nu prezenta în momentul comiterii faptei o tulburare pricinuită de naștere, inclusiv „psihoză postpartum”, sau un „raptus melancolic”.

Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele din faza cercetării judecătorești de la ambele instanțe, Curtea a constatat că fapta inculpatei P.E. întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen.

S-a apreciat ca fiind întemeiată critica inculpatei referitoare la individualizarea pedepsei aplicate inculpatei.

Astfel, Curtea a apreciat că, față de conduita bună a inculpatei înainte de săvârșirea infracțiunii, conduită ce rezultă și din faptul că aceasta nu are antecedente penale, precum și față de împrejurarea că aceasta mai are trei copii minori în întreținere, se pot reține în favoarea acesteia circumstanțele atenuante prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și alin. (2) din același articol, ce au drept consecință, coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul incriminator.

Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpata ale cărei critici aduse hotărârii atacate, Înalta Curte consideră că se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

2

, 17, 18 și 14 C. proc. pen. în esență, inculpata a susținut că, în mod greșit nu i s-a efectuat o expertiză psihiatrică și psihologică completă la I.M.L. București, că fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, că în mod greșit s-a considerat că știa că este însărcinată solicitând achitarea in temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., în subsidiar cerînd a se da o mai mare eficiență dispozițiilor art. 74 C. pen. și a se suspenda condiționat executarea pedepsei.

Examinând cauza prin prisma motivelor de casare invocate și prev. de art. 385

9

pct. 17

2

, 17, 18 și 14 C. proc. pen., precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare.

Probele administrate dovedesc fără putință de tăgadă că inculpata P.E. a avut cunoștință de faptul că era însărcinată.

Anterior faptei, inculpata a avut mai multe nașteri, având patru copii, dintre care trei minori, fapt ce dovedește că avea experiența necesară pentru a percepe încă din lunile 4-5 de sarcină, mișcările fătului, așa cum au declarat martorii O.V., medic primar radiodiagnostic și T.E., medic primar obstretico ginecologie.

Potrivit raportului medico-legal de autopsie, fătul de sex masculin prezenta caractere morfologice de dezvoltare antropometrică corespunzătoare vârstei intrauterine de de 9,2 luni lunare (conform formulei de calcul după lungimea fătului) sau 257,6 zile (conform formulei lui Balthazard Dervieux), s-a născut viu, viabil și la termen și a supraviețuit minim 15 min. după naștere.

Prin constatările Cabinetului medico legal Rădăuți s-a concluzionat că inculpata prezenta, la examinarea din 30 august 2009, semne de sarcină și naștere recentă, înălțimea uterului fiind corespunzătoare unei refracții uterine după o naștere la termen.

Se apreciază ca fiind neverosimile afirmațiile inculpatei în sensul că fiind internată în spital întrucât avea probleme cu tensiunea arterială și cu inima, în noaptea de 29 din 30 august 2009, în jurul orei 1:00, s-a deplasat la toaletă și „fiind așezată pe wc pentru a mă urina am simțit că odată cu urina mi se desprind din interior cheaguri de sânge. Uitându-mă în toaletă am observat mai multe cheaguri de sânge (...) fn momentul în care am văzut cheagurile de sânge în vasul toaletei m-am gândit că în urma tratamentului pe care l-am urmat în spital mi-a revenit ciclul menstrual. După ce am tras apa la toaletă am revenit în salon”.

Nu poate fi primită apărarea inculpatei că, datorită stării sale de obezitate nu a știut că era însărcinată, date fiind cele deja menționate, dar și comportamentul pe care aceasta l-a avut cu prilejul controlului ginecologic, înainte de comiterea faptei. Astfel, martorul C.L.A. a relatat că „pacienta a fost învățată de cineva ce să îmi spună, și faptul că era agitată relevă faptul că îmi ascundea ceva”, „a ascuns de la bun început sarcina, refuzând orice dialog cu mine, iar în ziua consultului, aceasta a venit cu o lecție bine învățată”, „a declarat că mama ei a intrat la menopauză la vârsta de 39 de ani și că prezintă o serie de simptome sugestive pentru instalarea menopauzei: bufeuri de căldură, iritabilitate, nervozitate, celafee și insomnii”, nu am reușit să palpez uterul pacientei datorită stării de nervozitate și tulburare în care se afla, preum și a obezității exagerate (140 kg și o înălțime de 1,60 m)”. Relvantă este, de asemenea, declarația martorului I.G., specialist internist în cadrul Spitalului orășenesc Șiret, care a precizat că „este imposibil ca o mamă a patru copi să nu își dea seama timp de 9 luni că nu este însărcinată. Mai mult decât atât, nu îmi explic cine i-a tăiat cordonul ombilical”.

De altfel, inculpata a încercat să ascundă și faptul nașterii, aceasta declarând în instanță că „mi-a venit să merg la toaletă ca să fac nevoile fiziologice. La toaletă a început să se rupă din mine cheaguri de sânge și am leșinat. Când am ajuns în salon am anunțat colegele să cheme pe cineva întrucât mi s-a făcut rău”.

Martorul O.T., instalator, a relatat că, „am confecționat un cârlig pentru a scoate din toaletă eventualul obiect cu care aceasta era înfundată. Când am introdus în toaletă cârligul și am tras am simțit ceva tare (...) am observat că era un copil (...) în împrejurimile toaletei nu era mizerie ci doar în vas era mizerie”.

Așadar, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte consideră că nu s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință greșita condamnare a recurentei inculpate.

Potrivit art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

În timpul urmăririi penale, prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 20 octombrie 2009 s-a concluzionat că inculpata nu suferă de vreo boală psihică și a avut capacitatea de reprezentare critică corectă a conținututiui și consecințelor faptei comise, fapta nefiind săvârșită pe fondul unor tulburări psihice provocate de naștere, discernământul fiind păstrat.

Prin raportul de nouă expertiză medico legală psihiatrică întocmit la I.M.L. lași, s-a arătat că inculpata nu prezenta în momentul comiterii faptei o tulburare pricinuită de naștere, inclusiv „psihoză postpartum” sau „raptus melancolic”.

Prin efectuarea acestor experize, Înalta Curte constată că au fost respectate dispozițiile art. 117 C. proc. pen., nefiind aplicabil cazul de casare invocat.

Având îndoială asupra stării psihice a inculpatei, organul de urmărire panală a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice, deși inculpata nu era cercetattă pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, iar instanța de apel a considerat necesară o nouă expertiză psihiatrică pentru a aprecia dacă fapta comisă nu ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de pruncucidere.

Potrivit art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică.

Cât privește întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de omor calificat pentru care a fost condamnată inculpata, Înalta Curte consideră că aceasta a săvârșit fapta cu intenție, iar nu din culpă, deoarece nu se poate accepta că a prevăzut posibilitatea producerii rezultatului periculos, dar a sperat în mod ușuratic că acest rezultat nu se va produce (culpa cu previziune, ușurință), și nici că nu a prevăzut rezultatul, deși putea și trebuia să-l prevadă (culpa simplă, neglijența).

Probele administrate dovedesc că inculpata P.E. a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte.

Intenția directă cu care a acționat inculpata rezultă din faptul că aceasta, știind că este însărcinată, a dat naștere copilului în timpul nopții, singură, în vasul de wc al toaletei spitalului în care era internată, după care a tras apa și s-a întors în salon, acuzând o hemoragie puternică.

Nașterea din noaptea de 29 spre 30 august 2009 nu putea fi „confundată” de recurenta inculpată cu „pierderi de bucăți și cheaguri de sânge” (după cum a susținut inculpata), având în vedere că fătul de sex masculin a avut aproximativ 3 kg și 300 gr, iar inculpata mai născuse de patru ori, astfel că perioada de sarcină și nașterea nu reprezentau un fapt inedit pentru inculpată.

Săvârșind fapta cu intenție, Înalta Curte constată că în mod corect, s-a reținut că inculpata a comis infracțiunea de omor calificat, iar nu cea de ucidere din culpă cum a apreciat inculpata prin apărător.

Potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 74 alin. (1) C. pen., următoarele împrejurări, cu caracter exemplificativ, pot fi considerate circumstanțe atenuante:

a) conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii,

b) stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba produsă,

c) atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.

Alin. (2) prevede că împrejurările enumerate în art. 74 au caractre exemplificativ.

Din perspectiva modului de individualizare a pedepsei, se constată că în mod întemeiat instanța de apel a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen. în raport de conduita bună a recurentei inculpate înainte de data comiterii infracțiunii și împrejurarea că are trei copii în întreținere.

Pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată, coborâtă sub minimul special de 15 ani închisoare, este de natură să asigure scopul preventiv educativ și de constrângere al pedepsei, astfel că reducerea în continuare a a acestei pedepse nu ar corespunde gradului de pericol social deosebit de ridicat al faptei săvârșite prin care inculpata a suprimat viața propriului copil, abia născut.

Această pedeapsă reflectă, așadar, atât datele ce caracterizează persoana inculpatei, cât și pericolul social concret al faptei și împrejurările în care aceasta a fost comisă.

Față de cuantumul pedepsei de 8 ani închisoare, nu poate fi primită solicitarea de suspendare a executării pedepsei, executarea în detenție fiind singura modalitate legală de executare a pedepsei, după cum corect a stabilit instanța de apel.

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.E. împotriva deciziei penale nr. 73 din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 550 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.E. împotriva deciziei penale nr. 73 din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 550 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2012.