ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2604/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2604/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penal

de față:

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 37 din 29 februarie 2012, Tribunalul Suceava, în baza art. 334

C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei

reținute în sarcina inculpatului S.I., din infracțiunea de omor prevăzută de art.

174 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte

prevăzută de art. 183 C. pen.

În baza art. 174 alin.

(1) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.I. pentru săvârșirea infracțiunii de

omor la pedeapsa de 14 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

durată de 5 ani.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art.

88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive, de la data de 12 iulie 2011, la zi.

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen., raportat la art. 998 vechiul C. civ., cu aplicarea art. 6 alin.

(2) din Legea nr. 287/2009 a obligat inculpatul la plata către partea civilă R.N.

a sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare ale defunctului R.V.

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen., raportat la art. 998 vechiul C. civ., cu aplicarea art. 6 alin.

(2) din Legea nr. 287/2009 a obligat inculpatul la plata sumei de 30.000 lei

către fiecare dintre părțile civile R.I. și M.L.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, că inculpatul S.I. a locuit

împreună cu familia sa în comuna Vicovu de Jos, jud. Suceava și a fost

proprietarul unei stâne organizată pe islazul comunal în zona denumită „R.”,

unde s-au aflat organizate și stânele numiților B.D. și Ț.I.V. care au avut

calitatea de martori în prezenta cauză.

Victima R.V. a locuit

până la decesul său violent produs la data de 10 iulie 2011 la Cantonul Silvic Slatina din cadrul Ocolului Silvic Marginea. Victima R.V. a deținut în trecut

calitatea de pădurar, dar în ultimii ani, având o înțelegere cu șeful Ocolului

Silvic Marginea, numitul C.V. (care deține calitatea de martor în prezenta

cauză), a locuit într-o anexă a Cantonului Silvic Slatina și a avut grijă atât

de imobilul cantonului cât și de pădurea aflată în administrarea acestei

unități silvice, fiind și deținătorul legal al unei arme de vânătoare.

Din declarațiile

martorilor audiați în cauză a rezultat, pe de o parte, că inculpatul S.I. a

fost cunoscut în comunitate cu un comportament agresiv, în special pe fondul

consumului de alcool, iar pe de altă parte, victima R.V. a avut de asemenea un

comportament recalcitrant pe fondul unui consum constant de băuturi alcoolice

și având în general relații tensionate cu mai multe persoane din localitate și

în mod deosebit cu ciobanii cărora nu le permitea accesul cu turmele de animale

în pădure.

În ziua de 09 iulie 2011,

în cursul după-amiezii, în timp ce turmele de oi, aparținând inculpatului S.I.

și martorului Ț.I.V. s-au aflat la pășunat în pădure, cel mai probabil în jurul

orelor 19:00-20:00, dinspre pădure s-a auzit o împușcătură atestată atât de

martorul S.A.M., cât și de inculpatul S.I., ceea ce a determinat reacția

acestuia din urmă de a considera că victima R.V. îi împușcase unul dintre

câinii de pază. Reacția inculpatului s-a bazat pe informația pe care a deținut-o

despre faptul că victima R.V. a fost posesorul unei arme și pe faptul că

strigându-și câinii de vânătoare unul dintre aceștia, de culoare albă, statură

medie și purtând numele „B.”, nu a mai apărut. În continuare, inculpatul S.I.

i-a apelat telefonic pe martorii S.A.M., C.V. și Ț.I.V. pe care i-a întrebat ce

au știut în legătură cu câinele împușcat, cine a fost autorul împușcăturii,

avansând opinia că numai victima R.V. făcuse această faptă. În mod special

inculpatul S.I. l-a contactat telefonic de trei ori în intervalul orar 20:25 - 20:45

pe martorul C.V. și i-a atras atenția acestuia că îl va căuta pe numitul R.V.

pentru a clarifica situația și ca represalii, va spânzura câinele de la Cantonul Silvic Slatina.

După ce a terminat

treaba la stână, în intervalul orar 21:45-22:00 inculpatul S.I. s-a deplasat pe

jos până la Cantonul Silvic Slatina pentru a-l căuta pe victima R.V. și,

întrucât nu l-a găsit, s-a întors la stână unde

a

închis și a asigurat animalele după care a plecat la domiciliu.

În dimineața zilei de

10 iulie 2011 inculpatul S.I. s-a deplasat ca de obicei la stâna sa în jurul

orelor 05:30 unde a muls vacile, activitate pe care a desfășurat-o până în

jurul orelor 08:00. După aceasta, inculpatul S.I. s-a deplasat din nou la Cantonul Silvic Slatina, afirmând că l-ar fi găsit pe numitul R.V. pe care l-ar fi întrebat

de ce i-a împușcat câinele, însă acesta ar fi negat că el este autorul faptei,

motiv pentru care cel în cauză a revenit la stână și a continuat activitățile

specifice până în jurul orelor amiezii. Fiind o zi de duminică, în jurul orelor

14:00, inculpatul S.I. s-a îmbrăcat într-o ținută adecvată, respectiv cu

pantofi negri de lac, pantaloni negri de stofă și tricou deschis la culoare și

a ieșit la plimbare prin centrul localității Vicovu de Jos. În acest timp, el

s-a întâlnit cu consătenii săi, martorii F.V. și H.V. cărora le-a povestit că

în ziua precedentă cineva i-a împușcat un câine de pază și că, în opinia lui,

autorul acestei fapte nu putea fi decât cantonierul R.V. De asemenea, în

același interval de timp inculpatul S.I. a consumat băuturi alcoolice (două

beri și 200 gr. de vodcă, după aprecierea lui). În jurul orelor 19:00,

inculpatul S.I. s-a întors la domiciliu de unde a luat mașina proprietatea sa

marca S.V., de culoare roșie, înmatriculată în Anglia, având volanul pe partea

dreaptă. De acolo, fiind deja sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul

s-a deplasat la volanul autoturismului său la Cantonul Silvic Slatina având intenția de a-l găsi și trage la răspundere pe cantonierul R.V.

pentru împușcarea câinelui său. Astfel, inculpatul a oprit autoturismul la

poarta cantonului, a intrat în curte și de acolo în camera - anexă în care

locuia victima R.V. pe care l-a strigat pe nume, iar acesta i-a spus să intre.

Intrând în încăpere, conform propriilor sale relatări, inculpatul S.I. l-a

găsit pe victima R.V. stând în șezut pe canapea și a început să-i reproșeze

faptul că îi împușcase câinele de pază. Atunci victima R.V. a făcut o mișcare

de a se ridica de pe canapea, moment în care inculpatul S.I. l-a lovit cu podul

palmei în zona capului și a feței în mod repetat. În urma acestor lovituri,

victima R.V. a căzut pe podea, lângă canapea. Conform propriilor declarații,

inculpatul S.I. l-a lăsat pe victima R.V. în această stare și în poziția

descrisă mai sus, după care a ieșit din încăpere, s-a urcat din nou în

autoturism și s-a deplasat spre stâna lui, dar s-a oprit în apropiere la stâna

martorului B.D. unde acesta s-a aflat în prezența martorului ocular B.L.. În

prezența celor doi martori, inculpatul S.I. a afirmat că i-a aplicat o corecție

victimei R.V. ca represalii pentru uciderea câinelui său.

Întrucât martorul

ocular B.L. s-a arătat interesat de a vedea ce anume se întâmplase cu victima R.V.,

inculpatul S.I. l-a chemat să meargă cu el până la Cantonul Silvic Slatina pentru a se convinge de spusele sale. Ca atare, inculpatul s-a urcat

din nou la volanul autoturismului său, iar pe scaunul din stânga s-a urcat

martorul ocular B.L. și, în jurul orelor 21:00, aceștia s-au deplasat către

Cantonul Silvic Slatina, trecând pe imașul comunal unde în apropierea drumului

care a dus către canton, mai mulți copii și adolescenți au jucat fotbal.

Ajungând la Cantonul Silvic Slatina, inculpatul S.I. a întors autoturismul la o

distanță de câțiva metri dincolo de poarta cantonului, după care a revenit și a

parcat chiar în fața porții cantonului, în direcția islazului comunal. Atât

inculpatul S.I., cât și martorul ocular B.L. au intrat în această ordine în

curtea cantonului silvic și, de acolo, în camera anexă în care a locuit victima

R.V.. Când au pătruns în încăpere, victima R.V. s-a aflat întinsă pe podea

într-o poziție oblică, cu picioarele spre ușa de intrare și capul orientat spre

colțul dintre canapea și geamul încăperii, corpul acestuia fiind căzut chiar

lângă canapea. Martorul ocular B.L. s-a oprit chiar după pragul de intrare în

timp ce inculpatul S.I. s-a apropiat de victimă și a început să-i aplice

lovituri cu piciorul în zona feței și a gâtului, în zona lombară și peste mâna

dreaptă, întrebându-l repetitiv și retoric „de ce mi-ai împușcat câinele?” și

afirmând că-i vine să-l strivească ca pe un gândac. În acest timp, victima R.V.

care în acel moment mai trăia, striga „Au, I., au I.!” și l-a rugat să nu-l mai

lovească.

Datorită intensității

loviturilor și a stării în care s-a aflat victima R.V., martorul ocular B.L. a

încercat să-l oprească pe inculpat din acțiunile sale vătămătoare trăgându-l de

tricou, dar acesta a ridicat mâna și asupra lui, amenințându-l că îi va aplica

și lui câteva lovituri. Atunci martorul ocular B.L. a ieșit din încăpere în

curtea cantonului, și-a aprins o țigară, iar după câteva minute, a ieșit și

inculpatul S.I. din încăpere, fiind într-o stare de hiperagitație, a trecut pe

lângă acesta fără să-i spună nimic și ambii s-au urcat în mașina sa, staționată

la poarta cantonului, pornind în trombă înapoi spre stână. La întoarcere,

traseul urmat fiind același ca și la plecarea spre canton, inculpatul S.I. a

condus autoturismul în mare viteză, trecând pe imașul comunal chiar printre

adolescenții și copiii care jucau fotbal lângă drum. Când au ajuns la stâna

inculpatului S.I., acesta și martorul ocular B.L. l-au regăsit pe martorul B.D.

care mulgea vacile. Martorul ocular B.L., aflat sub impactul emoțional al celor

văzute la fața locului, i-a spus martorului B.D. că așa o bătaie nu mai văzuse

în viața lui. În acel moment, auzindu-l, inculpatul S.I. a luat un par folosit

ca zăvor pentru asigurarea porții de intrare în saivan, l-a ridicat deasupra

capului și l-a amenințat pe martorul ocular să tacă pentru că nu a văzut nimic.

Pe rând, martorul ocular B.L. și martorul B.D. au plecat de la stâna

inculpatului S.I., iar acesta, după plecarea lor, și-a schimbat hainele cu care

era îmbrăcat cu haine de lucru și a continuat să mulgă vacile.

A doua zi dimineața,

în jurul orelor 08:30, inculpatul S.I. a fost contactat telefonic de martorul C.V.,

șeful ocolului silvic, care l-a întrebat dacă fusese în seara precedentă la

canton și că situația era rea, întrucât cantonierul R.V. zis „T.” era mort.

Inculpatul S.I. a negat prezența sa la canton în seara critică, în conversația

avută cu martorul C.V. și și-a continuat activitățile curente.

În dimineața zilei de

11 iulie 2011, în jurul orelor 08:00, martorul C.V., șeful Ocolului Silvic

Marginea, s-a prezentat la Cantonul Silvic Slatina și căutându-l pe cantonierul

R.V., a găsit ușa camerei în care a locuit acesta deschisă și pe acesta stând

în poziția șezut pe canapea, cu capul lăsat pe spătarul patului. Martorul C.V.

l-a tras de pantaloni pe acesta și, văzând că nu mișcă, a sesizat imediat

organele de poliție, după care a discutat telefonic cu inculpatul S.I.,

aducându-i la cunoștință că situația victimei a fost rea.

Prin raportul

medico-legal de autopsie întocmit de Cabinetul medico-legal Rădăuți din 11

iulie 2011 avizat de S.M.L. Suceava prin adresa din 04 octombrie 2011, s-a

constatat că pe cadavrul victimei R.V. care a fost găsit așezat pe canapeaua

din încăpere în poziție șezând, cu extremitatea cefalică în extensie,

sprijinită pe marginea superioară a canapelei, au fost găsite multiple

echimoze, hematoame, excoriații cranio-faciale și în regiunea cervicală,

tronculare și pe membre. Leziunile constatate pe corpul victimei au fost

împărțite în două categorii și anume leziuni traumatice descrise la punctul IV.1.

și leziuni de violență (comprimare a căilor aeriene și comprimare toracică) la

punctul IV. 2. din raport.

Prin concluziile

raportului medico-legal de autopsie s-au constatat că moartea numitului R.V. a

fost violentă; ea s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea regiunii

cervicale și a regiunii toracice; leziunile de violență constatate necroptic și

descrise în raport la examen extern (leziuni traumatice) s-au putut produce

prin: cele de la punctul 1 prin lovire cu și de corpuri dure. Din punct de

vedere medico-legal s-a putut aprecia că sus-numitul a putut fi lovit cu

mijloace de atac specifice omului (pumn, picior); cele de la punctul 2 prin

comprimarea regiunii cervicale și a cutiei toracice și au legătură directă de

cauzalitate cu decesul; leziunile pot data de cca. 10 - 20 de ore înaintea

efectuării autopsiei (11 iulie 2011 ora 15:00) și au legătură directă de

cauzalitate cu decesul; Sângele recoltat la autopsie conține 1,25 g/‰ alcool;

și decesul a putut surveni cu 10 - 20 de ore înaintea efectuării autopsiei (11

iulie 2011 ora 15.00).

Inculpatul S.I. a

fost supus unei constatări medico-legale dispuse prin ordonanța nr. 439/P/2011

din 15 iulie 2011, actul medico-legal concluzionând că acesta a prezentat

excoriații ce s-au putut produce prin loviri cu sau de corpuri sau mijloace

contondente, ce pot data de 4-14 zile anterior examinării, leziunile de

violență (excoriațiile) necesitând 1-3 zile îngrijiri medicale (f. 258 dosar).

Prin raportul de

expertiză biocriminalistică întocmit de I.G.P.R. - Institutul Național de

Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică - ca urmare a ordonanței prin

care s-a dispus efectuarea acesteia, fără a rezulta însă date semnificative de

natură a sprijini acuzarea sau apărarea inculpatului.

Arma de vânătoare

marca IJ modelul 58 M, calibrul 16, cu două țevi lise fabricată în U.R.S.S. și

mai multe cartușe găsite cu ocazia cercetării la fața locului, aparținând în

mod legal victimei R.V. a fost supusă unei constatări științifice balistice

dispuse prin ordonanța nr. 439/P/2011 din 28 iulie 2011 iar prin raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 8523 din 05 august 2011 al I.P.J. Suceava -

Serviciul Criminalistic s-a stabilit că aceasta este în stare de funcționare

dar nu s-a putut stabili că elementele de muniție găsite la fața locului au

fost trase cu această armă.

Martorul ocular B.L.

a efectuat o conducere în teren și a fost supus cu consimțământul său unei

constatări tehnico-științifice asupra comportamentului simulat, concluzia

raportului de constatare tehnico-științifică din 20 iulie 2011 întocmit de

I.P.J. Suceava - Serviciul Criminalistic, fiind aceea că subiectul este sincer.

Inculpatul S.I. a

recunoscut parțial săvârșirea infracțiunii de omor declarând în detaliu la data

de 05 august 2011, tot ceea ce a făcut în zilele de 09, 10 și 11 iulie 2011,

asumându-și acțiunile de lovire repetată în două etape, prima dată singur, iar

a doua oară aflându-se în compania martorului ocular B.L., a victimei R.V.,

negând însă aspectul că ar fi strâns de gât victima și că i-ar fi produs

comprimarea toracică. În acest sens, inculpatul a consimțit să participe la

reconstituirea faptei în modalitatea în care a înțeles să o descrie, activitate

care s-a materializat într-un proces-verbal de reconstituire însoțit de planșe

foto.

Inculpatul, cu

consimțământul acestuia, a fost supus unei constatări tehnico-științifice

asupra comportamentului simulat concluzia raportului de constatare

tehnico-științifică din 30 august 2011 întocmit de I.P.J. Suceava - Serviciul

Criminalistic, fiind aceea că subiectul a fost nesincer.

Cu ocazia cercetării

locului faptei și a efectuării percheziției domiciliare la locuința

inculpatului S.I. au fost prelevate în vederea expertizării biocriminalistice,

microurme care au fost ambalate în șase colete,precum și alte mijloace

materiale de probă și fragmente de urme papilare conform adresei I.P.J. Suceava

- Serviciul Criminalistic din 21 iulie 2011 (f. 106-107 dosar) care au rămas în

custodia Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava și depuse la Camera de Corpuri Delicte a acestei unități de parchet întocmindu-se despre aceasta

procesul-verbal din data de 27 octombrie 2011 (f. 108-109 dosar), aflându-se la

dispoziția instanței de judecată pentru consultare și examinare nemijlocită

oricând în cursul procesului penal.

Situația de fapt,

astfel cum a fost reținută în rechizitoriu și avută în vedere de instanța de

fond a fost dovedită cu procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa

foto, proces verbal de percheziție domiciliară, proces verbal de reconstituire

a faptei, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului.

Reținând că din

probele administrate în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de

comiterea infracțiunii ce i se reține în sarcină, instanța de fond a dispus

condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, la individualizarea căreia a avut

în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Considerând

întemeiate acțiunile civile formulate de părțile civile, instanța de fond a

obligat pe inculpat la 2.000 lei despăgubiri materiale către partea civilă R.N.

și la câte 30.000 lei cu titlu de daune morale către părțile civile R.I. și M.L.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpatul S.I. și partea civilă R.N.

În apelul inculpatului

s-a solicitat a se reține că sunt întrunite în cauză elementele constitutive

ale infracțiunii prev. de art. 183 C. pen., sens în care a solicitat schimbarea

încadrării juridice a faptei.

De asemenea, a

solicitat inculpatul a se reține că fapta a fost comisă în condițiile disp. art.

73 lit. b) C. pen.

Partea civilă a

solicitat în apelul său, majorarea cuantumului daunelor materiale depunând

dovezi în sensul celor solicitate.

Prin decizia penală nr.

51 din 23 mai 2012, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat

apelul declarat de

inculpatul S.I. împotriva sentinței penale nr. 37 din data de 29 februarie 2012

pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 14170/86/2011.

A admis apelul declarat de partea civilă R.N.

împotriva aceleiași sentințe. Desființează în parte sentința apelată în sensul

că:

A obligat inculpatul la plata către partea

civilă R.N. a sumei de 3.600 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare ale

defunctului R.V. (în loc de 2.000 lei) . S-a menținut celelalte dispoziții ale

sentinței care au fost contrare prezentei decizii.

S-a menținut starea de arest a inculpatului

și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata arestării preventive de la

29 februarie 2012, la zi.

A fost obligat inculpatul apelant să

plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect

reținută de instanța de fond, iar încadrarea juridică dată faptei corespunde

situației de fapt astfel cum a fost stabilită de instanța de fond neexistând

împrejurări care să contureze elementele constitutive ale infracțiunii de

lovituri cauzatoare de moarte și nici incidența disp. art. 73 lit. b) C. pen.

Referitor la recursul

exercitat de partea civilă R.N., Curtea de Apel Suceava a reținut că este

întemeiat, aceasta depunând la dosar înscrisuri ce fac dovada cheltuielilor efectuate

cu înmormântarea victimei.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs, în termenul legal de 10 zile, prev. de art. 385

3

C. proc. pen., inculpatul S.I., în susținerea căruia a invocat cazurile de

casare prev. de art. 385

9

pct. 12, 14 și 17 C. proc. pen.

Apărarea inculpatului

susține că probele administrate în cauză nu sunt suficiente pentru a demonstra

vinovăția inculpatului, există anumite contradicții în depozițiile martorilor,

iar raportul de necropsie nu a stabilit cu exactitate, aspecte în raport de

care solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru

completarea probatoriului.

În continuare,

apărarea critică încadrarea juridică a faptei, solicitând a se reține că fapta

reținută în sarcina inculpatului întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 183 C. pen., sens în care solicită schimbarea

încadrării juridice și reținerea disp. art. 73 lit. b) C. pen.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate,

conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen., cât și din perspectiva disp. art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., reține Înalta Curte că recursul declarat de inculpat nu este

fondat, fapt pentru care îl va respinge ca atare pentru considerentele ce urmează

a fi expuse în continuare.

Reține Înalta Curte

că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond, în urma

cărei analize judicioase a probelor administrate, cât și în faza de urmărire

penală, cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească.

Încadrarea juridică a faptelor este justă, în mod corect reținând instanța

fondului că sunt întrunite toate condițiile tragerii la răspundere penală a

inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin.

(1) C. pen.

Criticile formulate

de inculpat în raport de cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 12

și 17 C. proc. pen. nu sunt întemeiate.

Reține Înalta Curte

că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor,

așa cum de altfel, în mod corect au reținut și instanțele inferioare.

Ceea ce diferențiază

infracțiunea de omor de infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte este latura

subiectivă a infracțiunii.

Infracțiunea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune

praeterintenționată, lovirea sau vătămarea corporală se săvârșește cu intenție,

iar urmarea mai gravă produsă și anume moartea victimei revine făptuitorului pe

baza culpei.

Prin urmare, deși

intenția făptuitorului este aceea de a cauza victimei o vătămare, se produce moartea

acesteia, rezultat pe care fie l-a prevăzut, dar a sperat că nu se va produce,

fie că nu l-a prevăzut deși putea și trebuia să-l prevadă.

Raportând aceste

considerente la cauza dedusă judecății rezultă, fără putință de tăgadă, că

intenția inculpatului, chiar și indirectă, a fost aceea de a suprima viața

victimei.

Față de modul în care

a acționat inculpatul, concretizat prin multitudinea de lovituri aplicate

victimei, intensitatea acestora ca și zonele vitale vizate, conturează că

inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu a urmărit producerea

rezultatului letal, a acceptat totuși posibilitatea producerii acestuia.

Martorul ocular B.L.

a declarat în amănunțime modul în care inculpatul S.I. a lovit victima, acesta

arătând că inculpatul l-a călcat în picioare pe R.V. peste gât și peste față,

lovindu-l apăsat cu tocul pantofului și spunându-i că îi vine să îl strivească

ca pe un gândac.

Întrucât inculpatul a

negat aspectele relatate de către martor, s-a dispus de către organul de

urmărire penală ca martorul să fie supus unei constatări privind detectarea

comportamentului simulat.

Din concluziile

raportului de constatare tehnico - științifică rezultă că la întrebările

relevante ale cauzei, printre care și aceea dacă l-a văzut pe S.I. lovindu-l în

mod repetat pe R.V. la acesta în canton, nu au fost evidențiate reacții specifice

comportamentului simulat, constatându-se sinceritatea martorului.

De altfel, din

planșele foto, cât și din conținutul raportului medico - legal de autopsie

rezultă atitudinea deosebit de agresivă de care a dat dovadă inculpatul,

concluzia fiind aceea că deși nu a urmărit uciderea victimei, modul în care a

acționat aplicând victimei multiple lovituri la nivelul feței, gâtului și a

cutiei toracice care au legătură directă de cauzalitate cu decesul, converg

spre ideea că inculpatul a acceptat posibilitatea producerii decesului toate aceste

împrejurări justificând reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de

omor.

Din probele dosarului

nu rezultă nici că împrejurare care să justifice reținerea disp. art. 73 lit.

b) C. pen.

Chiar și în situația

în care victima ar fi împușcat câinele inculpatului, această împrejurare nu

justifică atitudinea atât de agresivă a inculpatului soldată cu decesul victimei

și în niciun caz nu poate determina reținerea faptei sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții determinate de atitudinea victimei.

Nici solicitarea

referitoare la trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond nu este

întemeiată, cât timp în cauză a fost administrat un vast probatoriu atât în

faza de urmărire penală cât și în mod nemijlocit în faza de cercetare

judecătorească ce a fost analizat temeinic de ambele instanțe și care face

dovada vinovăției inculpatului mai presus de orice dubiu, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de omor prev. de art. 174 C. pen.

Nici cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. nu este incident în cauză.

Pedeapsa aplicată

inculpatului a fost bine dozată de instanța de fond care a avut în vedere toate

criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei, astfel cum sunt

prevăzute de disp. art. 72 C. pen., cărora le-a dat eficiența necesară.

Natura infracțiunii

comise, limitele speciale ale pedepsei, gravitatea deosebită a faptei,

modalitatea și împrejurările comiterii faptei, constând în aplicarea mai multor

lovituri asupra victimei R.V. ce au avut ca rezultat decesul acesteia, sunt

împrejurări care justifică regimul sancționator stabilit de instanța de fond.

În cauză nu pot fi

identificate alte împrejurări care să justifice aplicarea unei pedepse într-un

cuantum mai mic, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că pedeapsa aplicată

inculpatului este proporțională cu gradul de pericol social concret și este

aptă să asigure atingerea scopului educativ și coercitiv al pedepsei astfel cum

este definit în disp. art. 52 C. pen.

Față de toate

argumentele prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va

computa arestul preventiv al inculpatului de la 12 iulie 2011 la zi.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 51 din 23 mai 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 12 iulie 2011 la 29 august 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 august

2012.