ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2192/2013

Prin sentința penală nr. 284 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul H.P., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat la o pedeapsă de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 7 aprilie 2009 la zi. În baza art. 14 si 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la plata către partea civilă S.J.U. "Sf. loan cel nou" Suceava a sumei de 941,6 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale defunctului C.G. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 500 lei se va achita în fondul M.J.L.C., iar suma de 4.000 lei se va achita în fondul Ministerului Public. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul 290/P/2009 din 14 mai 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului H.P., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. În fapt, s-a reținut că în seara zilei de 06 aprilie 2009, inculpatul a consumat o cantitate nedeterminată de băuturi alcoolice împreună cu victima C.G., la diverse localuri din comuna Mitocu Dragomirnei. În jurul orelor 21:30 - 22:00, sus-numiții au părăsit curtea barului denumit „L.C.", deplasându-se împreună spre intersecția dintre D.J. 208 și str. B. (fila 29); distanța dintre cele două locații este de 130 m. Înainte de a ajunge în respectiva intersecție, datorită stării în care se afla, victima s-a dezechilibrat și a căzut pe partea carosabilă a șoselei (filele 77, 97); inculpatul a ajutat victima să se ridice, apoi și-au continuat deplasarea până în intersecție, loc în care s-au despărțit, victima s-a deplasat pe str. B., cu intenția de a ajunge Ia locuința sa, iar inculpatul s-a deplasat spre imobilul unde locuia, situat la aproximativ 58 m. S-a reținut că la momentul respectiv, în intersecție, pe partea dreaptă a DJ 208U, se afla un grup format din martorii Ț.D. (fila 76), C.T.D. (fila 79), C.M.S. (fila 82), B.M.R. (fila 91) ș.a., iar pe partea stângă a D.J. 208 se afla un alt grup format din martorii D.I.P. (fila 105), B.A.V. (fila 97) și C.C. (fila 120) - toți trei de etnie rromă. Cei trei tineri au sesizat căderea victimei anterior pe șosea precum și starea avansată de ebrietate a inculpatului, și este probabil ca aceștia să fi făcut anumite afirmații jignitoare la adresa inculpatului ori a victimei. Cu certitudine că aceste remarci au fost auzite de către inculpat -care a trecut la mică distanță de grupul celor trei tineri rromi - și probabil că a fost deranjat de cele spuse de martori; doar în acest mod se explică faptul că, observându-l pe martorul C.M.S., inculpatul i-a solicitat imperios să-i aducă un topor (filele 88, 91). Întrucât martorul a refuzat solicitarea inculpatului, acesta s-a deplasat la domiciliul său, s-a înarmat cu o toporișca, după care a revenit spre intersecție, probabil cu intenția de a-i agresa pe cei trei tineri rromi care, în opinia sa, anterior, l-ar fi jignit. Deplasarea inculpatului cu toporul în mână spre intersecție a fost sesizată atât de grupul din care fac parte martorii C.M.S. și B.M.R., cât și de grupul celor trei tineri de etnie rromă. Cu privire la acești trei martori, s-a reținut că aceștia, observând că inculpatul vine amenințător către ei, înarmat, au luat-o la fugă spre barul „L.C." (fila 97 verso, 106, 122). Datorită stării avansate de ebrietate în care se afla la momentul respectiv, inculpatul nu a observat direcția în care au fugit cei trei martori, ci a considerat că aceștia s-au deplasat pe str. B., spre satul Lipoveni. în timp ce se deplasa pe strada respectivă, inculpatul a observat silueta unei persoane pe imaș (filele 20, 21), nerecunoscând însă datorită întunericului că acea persoană este victima, astfel că s-a apropiat din spate de ea, aplicându-i mai multe lovituri cu toporul în zona capului. Cercetările au stabilit că cei trei tineri rromi, după ce au fugit din intersecție, au ajuns până aproape de barul „L.C.", după care au revenit spre aceeași intersecție pentru a observa unde se află inculpatul. Din intersecție cei trei martori s-au deplasat în continuare pe str. Bălții și au observat victima căzută pe imaș. S-a reținut din depozițiile martorilor că pe același imaș, la mică distanță de locul comiterii faptei, au observat și pe inculpat, care se deplasa în continuare, amenințător, cu toporul în mână (filele 98, 110, 122). La orele 22:19 martorul D.I.P. a apelat de la telefonul său Serviciul unic pentru urgențe 112, solicitând prezența unei ambulanțe și a polițiștilor la fața locului. La scurt timp după acest apel pe respectivul imaș au venit echipajele de urgență, care au transportat pe victimă la spital. S-a mai reținut totodată din cercetări că în timp ce victimei îi era acordat primul ajutor, inculpatul a părăsit imașul (cel mai probabil) prin grădinile locuitorilor din zonă, fiind observat de martorii oculari în timp ce se deplasa din direcția în care se află barul „L.C.", prin intersecție, spre domiciliul său, având în continuare în mână toporișca (filele 90, 94). În pofida eforturilor depuse de personalul medical, victima a încetat din viață la data de 09 aprilie 2009. Conform concluziilor medicului legist (filele 37 - 39) moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei come cerebrale consecutivă unui politraumatism cranio - cerebral și toracic, în opinia medicului legist, este vorba de două plăgi contuze epicraniene (una parieto -temporală stânga, relativ superficială, cealaltă occipitală dreapta, profundă, cu fractură cu înfundare circumscrisă ovalară subiacentă cu iradiere anterioară și leziuni ale durei și substanței cerebrale prin hemoragie subarahnoidiană, dilacerare și hematom intracerebelos dreapta) și o echimoză toracică cu fractură sternala subiacentă. Leziunea în legătură directă de cauzalitate cu decesul a fost cea cranio-duro-cerebrală din partea posterioară occipitală dreapta, produsă prin lovire activă cu un corp contondent. Medicul legist a arătat că (întemeindu-și opinia pe propriile constatări efectuate cu ocazia necropsiei coroborate cu examinarea toporiștii ridicate din gospodăria inculpatului), cel mai probabil respectiva toporișca a provocat leziunea tanatogeneratoare. La momentul internării victimei în spital, aceasta prezenta o alcoolemie de 2,85 gr %o. În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procese verbale de sesizare din oficiu (filele 1, 2), proces verbal de cercetare la fața locului, schițe de orientare și planșa fotografică aferentă (filele 3 - 29), raport de constatare medico-legală autopsie (filele 37 - 40), procese verbale de examinare criminalistică și planșele fotografice aferente (filele 42 - 46, 48 - 53, 57 - 69), raport constatare tehnico-științifică privind comportamentul simulat, referitor la martorul D.I.P. (f. 112 -119), corp delict - anexa 1, dovezi predare primire bunuri (filele 41, 47, 54, 56, 70), declarațiile numitului C.G.I.; (filele 72 - 75), declarațiile martorilor: Ț.D. (filele 76 - 78), C.T.D. (fila 79) C.M.S. (filele 82 - 90), B.M.R. (filele 91 - 95), D.I.P. (filele 104-111), B.A.V. (filele 96 -102), C.C. (filele 120 -122), Ț.l.P. (filele 123 - 125), B.S.T. (filele 126 - 128), R.V.E. (fila 129), O.V.M. (filele 130 -132), M.G.S. (fila 133), B.D.D. (fila 134), H.V. (filele 138 -140), coroborate cu declarațiile inculpatului (filele 142, 149 -152, 161, 163 -165). în cursul cercetării judecătorești au fost audiați: inculpatul H.P. (fila 29), părțile vătămate C.M.D. (fila 30), C.G.l. (fila 31), C.A.M. (fila 60), l.I.R. (fila 59) și martorii Ț.D. (fila 126), C.T.D. (fila 32) C.M.S. (fila 33), B.M.R. (fila 61), D.I.P. (fila 62), B.A.V. (fila 75), C.C. (fila 73), Ț.l.P. (fila 90), B.S.T. (fila 89), R.V.E. (fila 110), O.V.M. (fila 111), M.G.S. (fila 133), B.D.D. (fila 142), H.V. (fila 127), O. (fostă R.) D. (fila 141), C.M. (fila 143) și H.D. (fila 144). Partea vătămate, prin declarațiile date în fața instanței, au arătat că nu înțeleg să se constituie părți civile în cauză, iar prin adresa din 17 iunie 2009 (fila 38 dos. fond) Spilaul Județean „Sf. loan cel Nou" Suceava s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 941,6 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale defunctului C.G. Analizând materialul probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, instanța a reținut că situația de fapt prezentată în rechizitoriu este deplin dovedită: În mod cert inculpatul și victima au consumat împreună în seara incidentului băuturi alcoolice, fără a exista discuții divergente între ei sau cu terțe persoane, și s-au deplasat împreună către domiciliile lor, împrejurare în care victima a căzut (probabil din cauza consumului de alcool) iar inculpatul a ajutat-o să se ridice. Această situație rezultă inclusiv din susținerile inculpatului, cu mențiunea că acesta a arătat în mod constant că victima a căzut ca urmare a unei agresiuni la care ambii au fost supuși. Această din urmă susținere nu-și găsește suport în nici una dintre celelalte probe. Locul în care defunctul a căzut se afla în apropierea casei fam B. (în fața căreia se jucau cu mingea martorii), într-o zonă iluminată. Nici unul dintre martorii audiați nu a indicat prezența unei alte persoane în apropierea inculpatului și victimei în momentul în care aceasta a căzut, nu au auzit strigăte sau larmă și nici nu au avut cunoștință despre desfășurarea vreunui incident violent în comună în seara respectivă. De altfel, distanța dintre locul în care se aflau martorii și cel în care victima a căzut era de câteva zeci de metri (130 m era distanța totală dintre bar și intersecție, conform cercetării la fața locului, astfel că susținerile inculpatului referitoare la o distanță de 150 - 200 m nu pot fi reținute), astfel că un incident de amploarea celui relatat de inculpat (lovirea de către 3-4 persoane) nu ar fi putut trece neobservat. Din declarația martorului C.M.Ș., atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, rezultă că inculpatul i-a solicitat acestuia, ulterior despărțirii de victimă, să-i aducă un topor, împrejurare pe care martorul a relatat-o prietenilor săi. Din coroborarea declarațiilor martorilor din intersecție cu declarația inculpatului, rezultă că acesta a luat un topor de la domiciliu, cu intenția de a-i găsi pe presupușii agresori. Inculpatul a fost văzut având obiectul contondent în mână și revenind către intersecție, moment în care martorii D., C. și B. s-au speriat și au fugit către barul „la C." Aceasta rezultă atât din propriile lor declarații cât și din declarația martorului C.M.S., iar din susținerile acelorași, coroborate cu declarația martorului C.T.D., rezultă că inculpatul s-a deplasat direct către Lipoveni. Această din urmă afirmație, contrazice susținerea inculpatului în sensul că s-ar fi deplasat inițial către barul „la C.", pentru a identifica presupușii agresori ce ar fi ieșit de pe o uliță laterală, iar ulterior (întrucât nu i-a găsit) s-a deplasat către Lipoveni. Martorii au indicat în mod unanim că inculpatul s-a deplasat direct către Lipoveni, la un interval de timp relativ redus după ce victima a plecat și ea în aceeași direcție. Din coroborarea declarațiilor martorilor cu cele ale inculpatului, a rezultat că acesta a fost în mod constant în posesia toporului, din momentul în care a ieșit din curtea casei având obiectul asupra sa și până în momentul în care a revenit la domiciliu, pe o rută ocolitoare, dinspre barul „la C." Prin declarațiile date inculpatul nu a susținut în nici un moment că în acest interval de timp ar fi fost implicat în vreo altercație sau că ar fi rămas în vreun moment fără topor. Pe de altă parte, din analiza actelor medicale a rezultat că leziunea tanato - generatoare a fost cea cranio - duro - cerebrală din partea posterioară occipitală dreapta (evidențiată în foto 13 necropsie) și care poate fi produsă prin lovire activă cu corp contondent, gen piatră, cărămidă, leat, par, bardă. De asemenea, s-a apreciat că este foarte probabil ca obiectul vulnerant să fi fost cordonul de pe suprafața mai mare de pe muchia toporului ridicat de la domiciliul inculpatului. Coroborând actele medicale cu cele de anchetă, s-a constatat că în afara toporului inculpatului, în noaptea în care a avut loc agresiunea, au fost smulși pari din gardul martorei O.D., așa cum rezultă din declarația acesteia și astfel cum au fost identificați și fotografiați în cadrul cercetării la fața locului, și de asemenea în cadrul aceleiași cercetări a fost identificat un bolovan (foto 16) în apropierea locuinței martorei O. La nici unul dintre aceste obiecte (procese - verbale de examinare criminalistică - filele 48-61 ds.u.p.) nu au fost identificate urme care să ateste că ar fi constituit obiectul vulnerant, însă parii și bolovanul au fost ridicate și fotografiate în apropierea locului săvârșirii faptei, fără ca vreo persoană să fi avut posibilitatea de a interveni pentru a șterge eventuale urme. Chiar martora Opariuc a declarat (fila 141 dos. fond) că aceștia nu prezentau urme de sânge, ceea ce se coroborează cu examinarea criminalistică. De asemenea, martorii D., C. și B., persoanele care au descoperit victima, au declarat în mod constant că s-au deplasat către Lipoveni la scurt timp după ce inculpatul a plecat cu toporul în această direcție și că în apropierea victimei l-au văzut pe inculpat care avea asupra sa toporul. Declarațiile acestora se coroborează cu declarațiile celorlalți martori (în sensul că au plecat către Lipoveni după inculpat); singurul martor care a susținut, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, că martorul D.I. a plecat către Lipoveni după victima și înaintea inculpatului, este martora B. Această susținere nu a putut fi reținută întrucât probatoriul administrat concordă în sensul că martorii Darie, Cuțitar și Burșescu nu s-au despărțit până la momentul în care D.I. a sunat la 112, iar pe de altă parte ceilalți martori aflați în intersecție (respectiv în aceeași poziție cu martora B.) au indicat fie că nu au văzut pe nimeni trecând către Lipoveni între victimă și inculpat (martora Ț.), fie că martorii s-au deplasat către Lipoveni după inculpat (martorul C.). Coroborând probatoriul administrat Tribunalul a concluzionat că probele indirecte converg în mod neechivoc către concluzia că inculpatul este singura persoană ce a avut oportunitatea și mijloacele pentru a acționa violent asupra victimei, cauzându-i moartea prin lovirile aplicate. Susținerile inculpatului cu privire la modalitatea de desfășurare a incidentului nu se coroborează cu probele administrate, în sensul că existența unui incident violent în care el și victima ar fi fost agresați nu se confirmă, iar împrejurarea că s-a deplasat către Lipoveni după partea vătămată fără a avea cunoștință de circumstanțele în care a fost agresată și fără a o vedea căzută (deși martorii l-au identificat în apropierea acesteia) este de asemenea - prin raportare la celelalte probe -neverosimilă. Pe de altă parte, deși inculpatul și apărătorul său au insinuat că adevărații autori ar fi persoane de etnie rromă, care ar crea în mod frecvent perturbări ale ordinii publice în comună, nu a fost de asemenea dovedită. Nu au fost indicate numele persoanelor vizate (deși inculpatul a susținut că și-ar putea recunoaște agresorii după fizionomie), iar apartenența la o anumită etnie nu poate înfrânge prezumția de nevinovăție și nici obtura probatoriul administrat. Este de asemenea adevărat că acesta din urmă se fundamentează într-o măsură esențială pe declarațiile unor persoane aflate în apropierea vârstei majoratului, însă declarațiile acestora concordă în marea majoritate a aspectelor esențiale și au fost în mare măsură constante pe parcursul procesului penal. În ceea ce privește susținerile apărării referitoare la lipsa unui mobil, Tribunalul a constatat că probatoriul administrat nu a fost de natură a elucida complet existența sau natura acestuia. Având însă în vedere starea avansată de ebrietate în care se afla inculpatul și împrejurarea că martorii D., C. și B., toți de etnie rromă, se aflau în apropierea inculpatului și a părții vătămate în momentul inițial al căderii, ipoteza avansată prin rechizitoriu de organul de urmărire penală (în sensul intenției inculpatului de a agresa martorii și al survenirii unei confuzii a fost reținut și de către instanță. În drept, fapta inculpatului care la data de 06 aprilie 2009, într-un loc public situat pe raza comunei Mitocu Dragomimei, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, cu intenție, a exercitat acte de violență, de intensitate ridicată, cu un topor, asupra victimei C.G., care au condus la decesul acesteia - survenit la data de 09 aprilie 2009, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Sub aspectul acestei încadrări juridice nu au fost reținute susținerile apărării referitoare la existența unei culpe medicale întrucât aceasta nu a fost dovedită și nici invocată anterior formulării concluziilor, iar pe de altă parte chiar existența unei asemenea culpe nu este de natură a întrerupe lanțul cauzal între acțiunea ilicită a inculpatului și rezultatul produs. De asemenea, față de obiectul vulnerant folosit, zona lezată și natura leziunilor existența intenției de a ucide nu poate fi pusă sub semnul întrebării, iar cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de ucidere din culpă este nefondată. La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret ridicat al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului. Tribunalul a reținut că inculpatul este cunoscut ca o persoană integrată în societate, a avut o comportare corectă și nu a fost anterior angrenat în conflicte sau sancționat. În ceea ce privește soluționarea laturii civile, având în vedere că moștenitorii lui C.G. nu s-au constituit parte civilă în cauză, tribunalul în baza art. 14 si 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la plata către partea civilă S.J.U. "Sf. loan cel Nou" Suceava a sumei de 941,6 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale defunctului C.G. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 500 lei se va achita în fondul M.J.L.C., iar suma de 4.000 lei se va achita în fondul Ministerului Public.

Prin Decizia penală nr. 42 din 14 iunie 2010 Curtea de Apel Suceava a respins a respins ca nefondat apelul inculpatului H.P. împotriva sentinței penale nr. 284 din 4 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava, s-a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului și a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Instanța de apel a constatat că instanța de fond a reafuzat o justă interpretare și apreciere a probelor, stabilind în mod corect situația de fapt și de drept, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 174 alin. (1) - 175 lit. i)) C. pen. Au fost audiați martorii D.I.P., C.C., B.A.V., C.M., C.T.D., C.T., O.V., M.G. și de asemenea a fost admisă proba privind efectuarea unui supliment de expertiză medico-legală care să stabilească cauza decesului, obiectul cu care s-ar fi putut produce și dacă traumatismele au fost produse de o singură persoană sau mai multe persoane. După administrarea probatoriului instanța a stabilit în mod indubitabil că inculpatul este autorul faptei, care a avut drept rezultat decesul victimei C.G. În ceea ce privește încadrarea juridică s-a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție și nu a scăpat, din greșeală, toporul în cazul victimei, încadrarea corectă dată faptei fiind cea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i)) C. pen. Instanța de prim control judiciar a constiderat că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul H.P., criticând hotărârea prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 10, art. 385 8 pct. 17 și art. 385 8 pct. 14 C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 3187 din 16 septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de inculpatul H.P., s-a casat în totalitate Decizia penală nr. 42 din 14 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava și s-a trimis cauza spre rejudecare, cu menținerea stării de arest preventiv a inculpatului. Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei probe esențiale, suplimentul la expertiză medico-legală efectuat în apel, urmând ca în rejudecare instanța de prim control judiciar să verifice apărările inculpatului pe baza tuturor probelor administrate, să clarifice toate contradicțiile existente între probatoriul administrat și să arate motivat care sunt probele pe care se fundamentează hotărârea și care au fost înlăturate. Reinvestîtă cu soluționarea apelului declarat de inculpatul H.P., Curtea a dispus reaudierea tuturor martorilor din lucrări audiați în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, în fața instanței de fond și apel în primul ciclu procesual.

Prin Decizia penală nr. 47 din 20 mai 2011 a Curții de Apel Suceava a fost pentru a doua oară respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul H.P. împotriva sentinței penale nr. 284 din 04 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava. În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. s-a dedus în continuare durata arestării preventive a inculpatului de la 04 noiembrie 2009 la zi, iar conform art. 383 alin. (11), art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a readministrat tot probatoriul testimonial efectuat în cauză, respectiv a reaudiat martorii C.T.D., C.M.S., B.M.R., D.I.P., B.V., C.C., Ț.l.P., Ț.D., B.S.T., R.V.E., O.V., M.G.S., B.D.D., ajungând în final la aceeași soluție vizând existența faptei și săvârșirea ei cu vinovăție de către inculpat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul H.P., iar prin Decizia penală nr. 4321 din 19 decembrie 2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală, acesta a fost admis, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Suceava, cu menținerea stării de arest a inculpatului. În motivarea deciziei Înaltei Curții de Casație și Justiție, se arată că instanța de apel nu a valorificat declarațiile martorilor, în sensul de a le reține pe cele care corespund adevărului și a le înlătura motivat pe celelalte, nu a lămurit contradicțiile existente în declarațiile martorilor, a omis să efectueze confruntări, să-l audieze pe martorul C.T., a omis să se pronunțe pe declarațiile martorilor B.M., Ț.D., a omis să analizeze apărarea inculpatului privind posibilitatea decesului victimei ca urmare a căderii accidentale. S-a arătat că se impune reaudierea martorului C.T. și eventuala lui confruntare cu inculpatul H.P., reaudierea martorilor B.M., C.M.S., C.C. și I.D.P., eventuala lor confruntare, raportarea declarațiilor,artorilor la conținutul raportului de expertiză medico-legală, eventuala apreciere a instanței cu privire la necesitatea efectuării unei noi expertize medico-legale.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. 872/39/2010 și ținând cont de îndrumările instanței superioare, a fost audiat inculpatul, martorul C.T. (fila 81), procese verbale de confruntare între acest martor și inculpat (fila 182), audiați martorii C.C., D.I.P. și C.M. (fila 121), proces verbal de confruntare între martorul D.I.P. și C.C. (fila 123), proces verbal de confruntare între martorul D.I.P. și inculpatul H.P. (fila 150), audiată martora Ț.D. (fila 152), proces verbal de confruntare între H.P. și martora Ț.D. (fila 153), proces verbal de confruntare între martorii D.I.P. și Ț.D. (fila 165), proces verbal confruntare între martorul C.C. și Ț.D. (fila 156), proces verbal de confruntare între martorul C.C. și inculpat (fila 158), s-a obținut avizul I.N.M.L. „M.M.", C.S.M.L., care a aprobat avizul Comisiei de Avizare de pe lângă I.M.L lași din 04 martie 2010, cu mențiunea că producerea tuturor leziunilor numai prin cădere este exclusă (fila 205), audiat martorul C.T.D. (fila 215), proces verbal de confruntare a acestui martor cu inculpatul (fila 218) și cu martorul D.l.P. (fila 222), audiați martorii Ț.l.P., B.S. (filele 225, 227), audiat martorul B.V.A. (fila 245), proces verbal de confruntare între martorul B.V.A. și inculpat (fila 241). Martora B.M.R., cu toate diligentele depuse de instanță nu a putut fi reaudiată, fiind plecată în Italia, motiv pentru care la termenul de judecată din 19 septembrie 2012, în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus citirea depoziției dată de aceasta în cursul urmăririi penale (fila 228). De asemenea, prin încheierea de ședință din 01 februarie 2012 prezenta instanță de apel a dispus în baza art. 139 alin. (1), 35 rap. la art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului H.P. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 C. proc. pen. soluție ce a rămas definitivă prin respingerea recursului procurorului. Prin Decizia penală nr. 109 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul H.P., desființată în parte sentința penală nr. 284 din 04 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, și în rejudecare: S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului H.P. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii. S-a dedus în continuare din pedeapsa principală aplicată inculpatului H.P., durata arestării preventive a acestuia, de la data de 04 noiembrie 2009, la data de 10 februarie 2012. S-a menținut măsura obligării inculpatului H.P. de a nu părăsi localitatea, dispusă prin încheierea din data de 01 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 872/39/2010 al Curții de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori. Examinând probatoriul administrat în cauză, inclusiv prin prisma recomandărilor instanței de control judiciar, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a reținut o situație de fapt și o încadrare juridică corectă a faptei săvârșite de către inculpat, motiv pentru care nu o va mai reitera. Criticile făcute de inculpatul apelant se dovedesc a fi neîntemeiate, mai puțin cea referitoare la greșita individualizare a pedepsei. Cum în prezenta fază a judecării apelului, mulți dintre martori au arătat că datorită trecerii timpului, în prezent nu-și mai amintesc ce au declarat inițial, că eventualele contradicții se datorează duratei de timp îndelungate scurse de la data faptei, dar că-și mențin declarațiile date la urmărirea penală unde au relatat adevărul, instanța de apel va acorda prioritate acestor declarații, care de altfel au fost date fie chiar a doua zi după faptă, fie la un interval de timp foarte scurt, când memoria și amintirile martorilor și părților erau încă proaspete - ceea ce presupune o mai mare exactitate, constatând că ele se coroborează cu marea majoritate a celor susținute în cursul cercetării judecătorești, precum și cu alte probe incriminatoare. Astfel, în cursul urmăririi penale se constată că au fost audiați: - martora Ț.D. (filele 76-78 d.u. audiată la Parchet la data de 07 aprilie 2009, decichiar a doua zi după faptă), care în esență declară că i-a văzut pe inculpat și victimă cum veneau pe drum, erau în stare de ebrietate și nu se certau; că victima a căzut, iar inculpatul H. a ajutat-o să se ridice, că și-au continuat drumul, iar la intersecție s-au despărțit, inculpatul mergând înainte spre casa lui, iar victima la stânga spre Lipoveni; că apoi l-a văzut pe inculpat venind de acasă cu o toporișca în mână, era desculț, îmbrăcat cu un tricou deschis la culoare (alb), pantalon Închis (albastru), si a mers spre Lipoveni, direcție în care mersese cu câteva minute și victima C.G.. Afirmă martora că nu a văzut alte persoane trecând spre Lipoveni sau venind dispre Lipoveni. Abia când victima și cadrele medicale erau în salvare, l-a văzut pe inculpatul H. că venea dinspre Lipoveni și mergea spre casa lui, și era tot desculț cu toporișca în mână. De menționat că martora Ț.D. a fost audiată chiar a doua zi după comiterea faptei și în prezenta unui referent. - Martorul C.T.D. (audiat și el la Parchet pe 07 aprilie 2009, deci a doua zi după faptă) relatează și el aceleași împrejurări ca și martora Ț.D. Martorul afirmă că i-a văzut pe inculpat și victimă venind pe drum beți, că nu se certau, că victima a căzut, iar inculpatul a ajutat-o să se ridice, după care și-au continuat drumul; că s-au despărțit în intersecție, fiecare mergând spre casa lui, că după 5 minute inculpatul a revenit în intersecție cu un obiect în mână ce părea a fi o toporișca și că inculpatul s-a deplasat spre Lipoveni. Relatează martorul că după 15 minute de la trecerea inculpatului spre Lipoveni, a mers spre Lipoveni și martorul D.I., care s-a întors și a spus copiilor că l-a văzut pe C.G. căzut pe imaș. Afirmă martorul că nu a văzut alte persoane mergând spre sau venind dinspre Lipoveni. - Martorul C.M.S. (filele 82-90, declarație dată la 07 aprilie 2009), declară că la momentul respectiv, strada era luminată, că inculpatul și victima veneau pe stradă fiind în stare de ebrietate, la intersecție s-au despărțit, inculpatul mergând spre casa lui, iar victima a luat-o la stânga spre Lipoveni; că după aceasta inculpatul a venit în intersecție cu un topor în mână, a mers spre barul „La Culiman", s-a oprit uitându-se după ceva anume, după care s-a întors din drum, a revenit în intersecție (cea în care anterior se despărțise de victimă) și a luat-o spre stânga, spre imaș, exact drumul pe care-l urmase anterior C.G. Zice că după ce inculpatul a luat-o spre imaș, cei trei tineri romi au revenit în intersecție și au mers și ei pe direcția în care a mers inculpatul H. După puținjimp cei 3 tineri romi au revenit și le-au spus că pe imaș este căzut C.G., este lovit la cap și plin de sânge. Martorul afirmă că a plecat și el spre locul indicat, l-a văzut pe C.G. care se mișca și zicea ceva neinteligibil. În suplimentul de declarație, același martor C.M.S. declară că nu a auzit ca cei trei tineri romi să spună ceva la adresa Iui H.; că inculpatul l-a chemat și i-a cerut să-i dea un topor, fără însă să-i spună pentru ce anume îi trebuie; că atunci când inculpatul a revenit cu toporul în intersecție, cei 3 tineri rromi au fugit spre barul SC „I.V." SRL, („La C."), inculpatul a mers pe aceeași direcție, dar la jumătatea distantei s-a întors, a revenit în intersecție și a luat-o spre stânga pe direcția în care anterior o luase victima. Afirmă martorul că nu a văzut nicio persoană care să meargă spre imas sau să vină dinspre imas. După ce inculpatul H. a revenit din curtea lui cu toporul în mână, cei trei tineri romi, probabil de frică au rupt niște pari din gard și cu ei în mână au fugit în vale spre bar. După ce inculpatul H. a plecat spre imaș, cei 3 rromi au revenit în intersecție, dar zice martorul că nu i-a mai văzut să aibă pari în mână. Mai declară martorul că în timp ce polițiștii se aflau pe imaș, iar el martorul se deplasa spre casa lui, l-a observat pe inculpatul H. că venea cu toporul în mână pe șosea, dinspre barul SC „I.V." SRL, a trecut de intersecție și se îndrepta spre locuința sa. De menționat este și precizarea martorului că se cunoștea cu inculpatul, erau în relații bune deoarece au lucrat împreună, astfel încât este exclusă orice confuzie. - Martora B.M.R. (filele 91-95 d.u. audiată la Parchet în 14 aprilie 2009), arată că inculpatul și victima veneau pe drum în stare de ebrietate, că la un moment dat s-au despărțit, fiecare mergând în direcția casei sale, că nu a auzit ca cei 3 tineri romi să spună ceva inculpatului H.; că inculpatul i-a cerut martorului C. un topor, dar nu i-a spus ce vrea să facă cu el; că inculpatul după despărțirea de victimă și-a continuat drumul spre casă, dar după puțin timp I-a văzut ieșind din curte cu un topor în mână și că a plecat pe aceeași direcție pe care anterior a plecat C.G. Când cei 3 tineri rromi l-au văzut pe inculpatul H. cu toporul în mână, a văzut cum aceștia au rupt o scândură din gard și au plecat spre Lipoveni. Afirmă martora că martorii C. și C.D. au mers și ei pe imaș, iar când s-au întors Ie-a spus că victima este căzută, a mers și ea pe imaș, a văzut victima, dar nu s-a putut apropia deoarece acolo era deja venită ambulanța. Cât timp pe imaș erau polițiștii și ambulanța, B.M. arată că I-a văzut pe inculpat care venea dinspre barul „La C.", pe șosea singur, avea toporul în mână, era desculț, era îmbrăcat cu pantaloni și bluză cu mâneci lungi de culoare închisă, mergea cu pas normal spre locuința lui. Cu privire la declarația acestei martore, prezenta instanță de apel constată că cea mai mare parte se coroborează cu declarațiile acuzatoare ale celorlalți martori, inclusiv sub aspectul că în momentul când pe imaș se aflau polițiștii și salvarea, inculpatul H. venea pe șosea dinspre barul „La C.", cu toporul în mână, mergea spre locuința sa, ceea ce dovedește că după comiterea faptei, pentru a-și asigura scăparea, inculpatul a revenit la locuința sa pe o rută ocolitoare, trecând prin grădinile altor cetățeni și nu pe drumul direct pe care inițial mersese victima și apoi el. În plus, din moment ce poliția și salvarea erau deja venite pe imaș, inculpatul nu avea de ce să-i mai fie frică, astfel încât nu poate fi primită apărarea acestuia că a revenit de pe imaș la domiciliu pe căi ocolite deoarece i-a fost frică, cu atât mai mult cu cât avea toporul în mână. Este adevărat că B.M.R. este singura martoră care audiată și ulterior (la cercetarea judecătorească în primă instanță, la judecarea primelor apeluri), declară că ordinea în care s-a mers spre Lipoveni este victima C.G., cei 3 tineri rromi și apoi inculpatul. Se constată însă că din restul probatoriului administrat niciunul dintre ceilalți martori nu au susținut această variantă, ci au declarat în totalitate că după victimă, pe același drum spre Lipoveni a mers inculpatul și abia apoi cei 3 tineri rromi. Ca urmare, cum această afirmație a martorei B.M. nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar, instanța nu o va reține. Oricum, în cauză nu există probe din care să rezulte că cei 3 tineri romi l-ar fi lovit cu leaturile rupte din gard pe C.G.. Dimpotrivă, din declarațiile martorilor C.M.S., B.A.V., D.I., O.D. (care zice că i s-au rupt 2-3 scânduri din gard, doi pari, dar care nu aveau sânge pe ei și ie-a montat a doua zi la loc), rezultă că după ce au văzut că inculpatul H. nu vine după ei, ci merge pe direcția spre Lipoveni, direcție pe care anterior mersese și victima, cei 3 tineri rromi au revenit în intersecția în care se jucau copii, dar că nu mai aveau leaturile în mână, ceea ce duce la concluzia că atunci când aceștia au descoperit victima pe imaș, ei nu aveau nimic în mână. - Martorul B.A.V. (filele 96, 97-101 d.u., face parte din grupul celor 3 tineri de etnie rromă, audiat și el la 07 aprilie 2009), declară că a văzut pe inculpat și victimă cum veneau pe drum în stare de ebrietate, victima a căzut, iar inculpatul a ajutat-o să se ridice, că după ce și-au continuat drumul s-au despărțit în intersecție, după despărțire l-a văzut pe inculpatul H. că a ieșit din curtea casei sale cu un topor în mână, că ulterior mergând și el spre casă l-a văzut pe C.G. întins pe imaș, pe o parte și din spatele capului îi curgea sânge, că tot în acest moment la circa 100 m l-a văzut pe inculpatul H. care se plimba cu un topor în mână. în suplimentul de declarație, martorul Burescu declară că nici el și nici ceilalți doi tineri romi nu au spus nimic inculpatului sau victimei, că atunci când a ieșit în intersecție cu toporul în mână, ei cei 3 tineri rromi au fugit spre bar, dar cum inculpatul a pornit spre imaș, ei au revenit în intersecție, că văzându-l pe inculpatul H. pe imaș cu toporul în mână, au revenit în intersecție de unde au rupt pari dintr-un gard, deoarece au crezut că inculpatul o să-i atace; că ei cei 3 tineri rromi nu au lovit pe nimeni și ulterior au aruncat parii în șanț, că nu l-a văzut pe inculpat pe unde a plecat de pe imaș, dar pe lângă ei nu a trecut. - Martorul D.I.P. (filele 104-110 d.u, face parte din grupul celor 3 tineri rromi și a fost audiat a doua zi după faptă, adică pe 07 aprilie 2009), declară și el că la data critică i-a văzut pe inculpat șu victimă venind în stare de ebrietate pe drum, victima a căzut, iar inculpatul a ajutat-o să se ridice, nu i-a auzit să se certe; că după ce s-au despărțit în intersecție, la un moment dat din curtea casei sale a ieșit inculpatul H. cu un topor în mâna dreaptă pe care-l ținea lângă picior, că inculpatul avea pe el un tricou cu mâneci scurte, că l-au văzut pe inculpat venind cu toporul spre ei, s-au speriat și au fugit spre barul „La C.", unde s-au oprit și când s-au uitat în spate au văzut că inculpatul nu a venit după ei, astfel că și-au dat seama că a luat-o spre Lipoveni. Susține martorul că s-au întors în intersecție și au plecat și ei spre Lipoveni, afară era lumină de la un bec, au văzut pe imaș o persoană căzută lângă gard, s-au apropiat și au văzut că era C.G., care avea o rană la cap, din care curgea sânge. Tot atunci, arată martorul că l-a văzut pe inculpatul H. pe imaș, la cea. 100 m. având toporul în mână, că și inculpatul i-a văzut, s-a îndreptat spre ei, moment în care cei 3 tineri rromi au fugit înapoi în intersecție, unde D.I. a dat telefon la 112. Susține martorul că nu știe pe unde a plecat inculpatul H. de pe imaș, că nu-l cunoaște pe inculpat și nici nu a avut incidente cu el. În suplimentul de declarație (fila 109), martorul D.I. declară că nici el și nici ceilalți doi prieteni ai săi nu au spus absolut nimic inculpatului sau victimei, că după ce l-au văzut pe inculpatul H. ieșind din curtea sa cu toporul în mână, au rupt niște scânduri dintr-un gard pentru a se apăra, dar nu au lovit victima. - În cursul urmăririi penale martorul D.I.P. a fost de acord să fie testat cu aparatul poligraf (filele 111-117 d.u.). Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică, la întrebările nr. 4 și nr. 7, relevante în cauză (nr. 4 - ai văzut cine l-a lovit pe C.G. cu toporul? Răspuns: Nu; Nr. 7 - Ai fost de față când a fost lovit C.G. în 6 aprilie? Răspuns: Nu). Nu au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat - subiectul a fost sincer. - Martorul C.C. (filele 120-122 d.u. face parte din grupul celor 3 tineri rromi, audiat și el tot pe 07 aprilie 2009), declară că i-a văzut pe inculpat și victimă venind în stare de ebrietate pe drum, că victima a căzut, dar s-a ridicat continuându-și drumul, că după ce s-au despărțit, inculpatul H. a revenit în intersecție cu un topor în mână, fiind îmbrăcat cu un tricou cu mânecă scurtă, că văzându-l s-au speriat și au fugit spre vale (spre barul „La C."), dar inculpatul a luat-o spre Lipoveni; că s-au întors în intersecție și apoi au pornit spre Lipoveni, unde pe imaș, sub un gard l-au găsit pe C.G. căzut, îi curgea sânge din cap, că în acest moment la o distanță de circa 100 m. era inculpatul H. cu toporul în mână, că s-au speriat și au fugit înapoi în ntersecție. Cu referire la inculpat, martorul Cuțitar arată că nu a avut niciodată de-a face cu inculpatul, dar a auzit că e o persoană violentă și nimeni nu vrea să aibă de a face cu acesta. - Martorul Ț.l. (filele 123-125, audiat la 07 aprilie 2009), declară că i-a văzut pe inculpat și victimă cum veneau pe drum, erau în stare de ebrietate, nu se certau, victima a căzut cu capul de asfalt, iar inculpatul a ajutat-o să se ridice, că aceștia au mers câțiva metri împreună, iar la intersecție s-au despărțit, fiecare mergând spre casa lui. După despărțirea celor doi, martorul arată că el a intrat în casă și nu mai știe ce s-a întâmplat. - Martorul B.S. (filele 126, 127 d.u., audiat la 07 aprilie 2009) arată că este vecin cu inculpatul H., dar el și cu bunica lui evită să se întâlnească sau să discute cu „vecinii noștri"; că i-a văzut pe inculpat și victimă venind pe drum, în stare de beție, nu a văzut momentul când C. a căzut, dar I-a văzut pe inculpatul H. cum I-a ajutat să se ridice; că au mai mers o bucată de drum împreună, iar la intersecție s-au despărțit, victima a mers spre Lipoveni, iar inculpatul „spre casa lui; că în acea intersecție exista un bec de iluminat public, iar drumul era bine luminat. După despărțirea celor doi, martorul arată că el a intrat în casă, la un moment dat a auzit salvarea, a ieșit din nou afară unde copiii i-au spus că victima C.G. a fost lovit de cineva și era căzut în iarbă. A vrut și el să se uite, dar șeful de post nu l-a lăsat, a văzut însă victima mergând spre salvare, pe picioarele sale, sprijinit de două cadre medicale. După ce salvarea și poliția au plecat, martorul declară că a mers și el acasă. Declarațiile martorilor R.V.E., M.G., B.D.D. și O.V. (filele 128, 133, 134, 130-132), nu prezintă relevanță directă, ele fiind importante doar sub aspectul că aceștia martori au văzut cum anterior comiterii faptei, victima și inculpatul consumau împreună băuturi alcoolice, fără a avea discuții contradictorii, martorul O.V.M. consumând și el o bere la aceeași masă cu inculpatul și victima C. - Martorul H.V. (filele 138-140 d.u., este fratele inculpatului și a fost audiat la Parchet la data de 28 aprilie 2009), declară că în ziua de 10 aprilie 2009 a mers la arestul I.P.J. Suceava unde a vorbit cu inculpatul, care i-a spus" am fost beat. Nu-mi amintesc nimic", că după ce a ieșit din barul „La C." un grup de 3 persoane i-au lovit și că după ce a fost lovit nu-și mai amintește nimic"; că oricum el (adică inculpatul H.) nu a făcut nimic victimei. Această declarație prezintă relevanță în cauză deoarece ea scoate în evidență poziția procesuală oscilantă a inculpatului, care dacă la urmărirea penală a relatat fratelui său, dar a dat și declarații în nume propriu în care susține că fiind în stare de ebrietate nu-și mai aduce aminte nimic din ceea ce a făcut după ce a plecat de la barul „La C.", ulterior în cursul cercetării judecătorești, inculpatul prezintă unele amănunte, ba chiar afirmă că niciodată nu i s-a întâmplat să nu-și aducă aminte ce a făcut după ce a consumat băuturi alcoolice. - Raportul din 08 aprilie 2009 întocmit de agentul principal C.T. (fila 141 d.u.)în care se arată că în data de 07 aprilie 2009 agentul a vorbit cu inculpatul H., care i-a spus „Nu l-am lovit cu pumnii", că I-a lăsat pe C.G. pe poteca din zona islazului comunal, întins pe sol; dar că el nu i-a făcut nimic. Apoi zice martorul că inculpatul a făcut o pauză și i-a spus că nu mai dorește să spună nimic, deoarece el este nevinovat. Chiar dacă potrivit ordonanței de reținere și încheierii de arestare (filele 153-155 d.u.) inculpatul H.P. a fost reținut și apoi arestat în continuare începând cu data de 07 aprilie 2009, orele 16:00, din conținutul raportului întocmit de agentul principal C.T. reiese că discuția dintre acesta și inculpat a avut loc pe data de 07 aprilie 2009, în jurul orelor 13:00, la sediul Postului de Poliție Mitocul Dragomirnei. Nu are relevanță în cauză ora trecută în ordonanța de reținere a inculpatului și nici împrejurarea că acesta nu a participat la cercetarea la fața locului, din moment ce din conținutul acestui proces verbal reiese faptul că cercetarea la fața locului a avut loc în data de 07 aprilie 2009, între orele 9:30 și 12:45, că în cadrul acestei cercetări la sediul postului de poliție au fost efectuate fotografii judiciare asupra numitului H.P. (filele 3-5 d.u.). Având în vedere și faptul că respectivele fotografii judiciare ale inculpatului se află Ia dosarul de urmărire penală, concluzia nu poate fi decât aceea că în dimineața zilei de 07 aprilie 2009, inculpatul a fost condus la sediul Postului de Poliție Mitocul - Dragomirnei unde chiar dacă nu a participat în mod efectiv la cercetarea la fața locului i s-au făcut fotografii judiciare și în aceste împrejurări a avut loc și discuția cu agentul C.T. (care de altfel nu precizează o oră foarte exactă, ci spune „în jurul orelor 13:00"). Apoi, prezenta instanță de apel constată că în conținutul raportului din 08 aprilie 2009 întocmit de agentul C.T., nu se afirmă că victima C.G. ar fi decedat si nici faptul că la momentul discuției inculpatul ar fi fost deja reținut. Se menționează cu privire la acest aspect doar că discuția a avut Ioc la sediul Postului de poliție în timp ce se efectuau cercetări cu privire la agresiunea fizică a numitului C.G. (a se vedea raportul-fila 141 d.u.). De altfel, martorul C.T. a fost reaudiat și în prezenta fază a rejudecării apelului, a fost confruntat cu inculpatul H.P., martorul menținându-și în totalitate afirmațiile făcute în raport, în sensul că inculpatul a recunoscut că a lovit victima, dar nu cu pumnii. însăși inculpatul în cadrul confruntării, nu a negat că a avut o discuție cu agentul C.T., ci a negat doar conținutul discuției, respectiv că ar fi recunoscut față de acesta că ar fi agresat victima. - Procesul verbal din data.de 07 aprilie 2009, orele 10:50 (fila 142 d.u.), în care organele de poliție consemnează că inculpatul H.P. a susținut că nu dorește să facă vreo declarație referitoare la agresarea victimei C.G., că inculpatul nu a motivat în niciun fel refuzul său și că a refuzat să semneze procesul verbal. - Procesul verbal de constatare din data de 07 aprilie 2009 (fila 55 vol.1 d.u.), din conținutul căruia reiese că organele de poliție s-au prezentat la locuința inculpatului, unde i-a găsit pe mama și fratele acestuia, iar H.D. a arătat o vană din tablă în care din proprie inițiativă a pus la spălat, turnând apă și detergent, hainele purtate de inculpat cu o zi înainte, respectiv un tricou cu mâneci scurte, de culoare verde, un pulover la baza gâtului, o pereche de pantaloni de culoare neagră și a predat organelor de anchetă și o toporișca ce a fost găsită înfiptă într-un trunchi de lemn. În cursul cercetării judecătorești efectuate de către instanța de fond, martorii C.M.S., B.M., D.I., B.A.V., C.C., B.S., Ț.l.P., etc. și-au menținut în general afirmațiile încriminatoare făcute la adresa inculpatului. Prima instanță l-a audiat și pe martorul H.V. (fila 127 dos. fond, fratele inculpatului), care a declarat că atunci când era inculpatul în arest, acesta i-a spus că el și victima au fost atacați de persoane necunoscute pe drumul dintre barul „La C." și intersecție, că vorbind cu mama lui a înțeles că inculpatul nu i-a cerut acesteia să-i spele hainele, ci a făcut-o din proprie inițiativă. - Martora H.D. (fila 144 d.fond, mama inculpatului), declară în esență că inculpatul nu i-a cerut nimic și din proprie inițiativă a pus la spălat hainele acestuia. Or, prezenta instanță de apel având în vedere gradul de rudenie foarte apropiat al celor doi martori cu inculpatul (fratele și mama acestuia), are mari rezerve în ce privește credibilitatea acestora. De altfel se constată că în contra declarațiilor a multor martori și chiar a susținerilor inculpatului care recunoaște că după despărțirea de victimă a ieșit din nou în stradă cu toporul în mână pentru a se răzbuna, martora H.D. declară că în seara de 06 aprilie 2009, când ea a venit la domiciliu, inculpatul nu era acasă, dar a venit în scurt timp, fără a avea vreun topor, a întrebat-o ce mai face, după care inculpatul s-a dus la culcare. Mai declară martora că „nu era posibil ca inculpatul să fi ieșit, iar eu să nu fi știut". Or, instanța de apel constată că probatoriul administrat a dovedit cu certitudine că inculpatul a revenit în stradă având un topor în mână, fapt recunoscut și de către el. - Martora O.D. (fila 141 dos. fond) declară că în data faptei i s-au rupt 2-3 scânduri din gard, s-au smuls doi pari, dar a doua zi Ie-a găsit și Ie-a bătut la loc. Martora mai susține că pe scânduri nu erau urme de sânge, că a auzit scandal, dar crede că se auzea dinspre șoseaua asfaltată și nu dinspre imaș. Lipsa urmelor de sânge pe aceste obiecte este confirmată și de examinările criminalistice care au ajuns la aceeași concluzie. În cursul prezentei rejudecări a apelului declarat de inculpat, au fost audiați: - Martorul C.T. (fila 81 d.u. apel) care a arătat că-și menține cele arătate în raportul din 08 aprilie 2009, că în discuția ce a avut-o cu inculpatul acesta i-a spus că l-a lovit pe C.G., dar nu a vrut să-i dea alte amănunte. Și în cadrul confruntării cu inculpatul, martorul C.T. declară că este sigur că inculpatul i-a spus că a lovit victima, dar nu a precizat amănunte. În cadrul confruntării inculpatul a recunoscut că a avut o discuție cu a