ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2192/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2192/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra
recursurilor de fată;
Prin sentința penală nr. 284
din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în baza art. 174 alin.
(1) C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a)
și 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul H.P., pentru săvârșirea
infracțiunii de omor calificat la o pedeapsă de 12 ani închisoare și la pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a
și lit. b pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 71
C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a,
b) cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art.
350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 88
C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive
de la data de 7 aprilie 2009 la zi.
În baza art. 14
si 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la
plata către partea civilă S.J.U. "Sf. loan cel nou" Suceava a sumei
de 941,6 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale defunctului C.G.
În baza art.
191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 lei
către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 500 lei se va
achita în fondul M.J.L.C., iar suma de 4.000 lei se va achita în fondul
Ministerului Public.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin
rechizitoriul 290/P/2009 din 14 mai 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul
Suceava s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a
inculpatului H.P., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de
art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
În fapt, s-a
reținut că în seara zilei de 06 aprilie 2009, inculpatul a consumat o cantitate
nedeterminată de băuturi alcoolice împreună cu victima C.G., la diverse
localuri din comuna Mitocu Dragomirnei. În jurul orelor 21:30 - 22:00,
sus-numiții au părăsit curtea barului denumit „L.C.", deplasându-se
împreună spre intersecția dintre D.J. 208 și str. B. (fila 29); distanța dintre
cele două locații este de 130 m.
Înainte de a
ajunge în respectiva intersecție, datorită stării în care se afla, victima s-a
dezechilibrat și a căzut pe partea carosabilă a șoselei (filele 77, 97);
inculpatul a ajutat victima să se ridice, apoi și-au continuat deplasarea până
în intersecție, loc în care s-au despărțit, victima s-a deplasat pe str. B., cu
intenția de a ajunge Ia locuința sa, iar inculpatul s-a deplasat spre imobilul
unde locuia, situat la aproximativ 58 m.
S-a reținut că
la momentul respectiv, în intersecție, pe partea dreaptă a DJ 208U, se afla un
grup format din martorii Ț.D. (fila 76), C.T.D. (fila 79), C.M.S. (fila 82), B.M.R.
(fila 91) ș.a., iar pe partea stângă a D.J. 208 se afla un alt grup format din
martorii D.I.P. (fila 105), B.A.V. (fila 97) și C.C. (fila 120) - toți trei de
etnie rromă. Cei trei tineri au sesizat căderea victimei anterior pe șosea
precum și starea avansată de ebrietate a inculpatului, și este probabil ca
aceștia să fi făcut anumite afirmații jignitoare la adresa inculpatului ori a
victimei. Cu certitudine că aceste remarci au fost auzite de către inculpat
-care a trecut la mică distanță de grupul celor trei tineri rromi - și probabil
că a fost deranjat de cele spuse de martori; doar în acest mod se explică
faptul că, observându-l pe martorul C.M.S., inculpatul i-a solicitat imperios
să-i aducă un topor (filele 88, 91).
Întrucât
martorul a refuzat solicitarea inculpatului, acesta s-a deplasat la domiciliul
său, s-a înarmat cu o toporișca, după care a revenit spre intersecție, probabil
cu intenția de a-i agresa pe cei trei tineri rromi care, în opinia sa,
anterior, l-ar fi jignit. Deplasarea inculpatului cu toporul în mână spre
intersecție a fost sesizată atât de grupul din care fac parte martorii C.M.S.
și B.M.R., cât și de grupul celor trei tineri de etnie rromă. Cu privire la
acești trei martori, s-a reținut că aceștia, observând că inculpatul vine
amenințător către ei, înarmat, au luat-o la fugă spre barul „L.C." (fila
97 verso, 106, 122).
Datorită stării
avansate de ebrietate în care se afla la momentul respectiv, inculpatul nu a
observat direcția în care au fugit cei trei martori, ci a considerat că aceștia
s-au deplasat pe str. B., spre satul Lipoveni. în timp ce se deplasa pe strada
respectivă, inculpatul a observat silueta unei persoane pe imaș (filele 20,
21), nerecunoscând însă datorită întunericului că acea persoană este victima,
astfel că s-a apropiat din spate de ea, aplicându-i mai multe lovituri cu
toporul în zona capului.
Cercetările au
stabilit că cei trei tineri rromi, după ce au fugit din intersecție, au ajuns
până aproape de barul „L.C.", după care au revenit spre aceeași
intersecție pentru a observa unde se află inculpatul. Din intersecție cei trei
martori s-au deplasat în continuare pe str. Bălții și au observat victima
căzută pe imaș. S-a reținut din depozițiile martorilor că pe același imaș, la
mică distanță de locul comiterii faptei, au observat și pe inculpat, care se
deplasa în continuare, amenințător, cu toporul în mână (filele 98, 110, 122).
La orele 22:19
martorul D.I.P. a apelat de la telefonul său Serviciul unic pentru urgențe 112,
solicitând prezența unei ambulanțe și a polițiștilor la fața locului. La scurt
timp după acest apel pe respectivul imaș au venit echipajele de urgență, care
au transportat pe victimă la spital. S-a mai reținut totodată din cercetări că
în timp ce victimei îi era acordat primul ajutor, inculpatul a părăsit imașul
(cel mai probabil) prin grădinile locuitorilor din zonă, fiind observat de
martorii oculari în timp ce se deplasa din direcția în care se află barul „L.C.",
prin intersecție, spre domiciliul său, având în continuare în mână toporișca (filele
90, 94).
În pofida
eforturilor depuse de personalul medical, victima a încetat din viață la data
de 09 aprilie 2009.
Conform
concluziilor medicului legist (filele 37 - 39) moartea victimei a fost violentă
și s-a datorat unei come cerebrale consecutivă unui politraumatism cranio -
cerebral și toracic, în opinia medicului legist, este vorba de două plăgi
contuze epicraniene (una parieto -temporală stânga, relativ superficială,
cealaltă occipitală dreapta, profundă, cu fractură cu înfundare circumscrisă
ovalară subiacentă cu iradiere anterioară și leziuni ale durei și substanței
cerebrale prin hemoragie subarahnoidiană, dilacerare și hematom intracerebelos
dreapta) și o echimoză toracică cu fractură sternala subiacentă. Leziunea în
legătură directă de cauzalitate cu decesul a fost cea cranio-duro-cerebrală din
partea posterioară occipitală dreapta, produsă prin lovire activă cu un corp
contondent. Medicul legist a arătat că (întemeindu-și opinia pe propriile
constatări efectuate cu ocazia necropsiei coroborate cu examinarea toporiștii
ridicate din gospodăria inculpatului), cel mai probabil respectiva toporișca a
provocat leziunea tanatogeneratoare. La momentul internării victimei în spital,
aceasta prezenta o alcoolemie de 2,85 gr %o.
În faza de
urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procese
verbale de sesizare din oficiu (filele 1, 2), proces verbal de cercetare la
fața locului, schițe de orientare și planșa fotografică aferentă (filele 3 -
29), raport de constatare medico-legală autopsie (filele 37 - 40), procese
verbale de examinare criminalistică și planșele fotografice aferente (filele 42
- 46, 48 - 53, 57 - 69), raport constatare tehnico-științifică privind
comportamentul simulat, referitor la martorul D.I.P. (f. 112 -119), corp delict
- anexa 1, dovezi predare primire bunuri (filele 41, 47, 54, 56, 70),
declarațiile numitului C.G.I.; (filele 72 - 75), declarațiile martorilor: Ț.D.
(filele 76 - 78), C.T.D. (fila 79) C.M.S. (filele 82 - 90), B.M.R. (filele 91 -
95), D.I.P. (filele 104-111), B.A.V. (filele 96 -102), C.C. (filele 120 -122), Ț.l.P.
(filele 123 - 125), B.S.T. (filele 126 - 128), R.V.E. (fila 129), O.V.M. (filele
130 -132), M.G.S. (fila 133), B.D.D. (fila 134), H.V. (filele 138 -140),
coroborate cu declarațiile inculpatului (filele 142, 149 -152, 161, 163 -165).
în cursul
cercetării judecătorești au fost audiați: inculpatul H.P. (fila 29), părțile
vătămate C.M.D. (fila 30), C.G.l. (fila 31), C.A.M. (fila 60), l.I.R. (fila 59)
și martorii Ț.D. (fila 126), C.T.D. (fila 32) C.M.S. (fila 33), B.M.R. (fila
61), D.I.P. (fila 62), B.A.V. (fila 75), C.C. (fila 73), Ț.l.P. (fila 90), B.S.T.
(fila 89), R.V.E. (fila 110), O.V.M. (fila 111), M.G.S. (fila 133), B.D.D. (fila
142), H.V. (fila 127), O. (fostă R.) D. (fila 141), C.M. (fila 143) și H.D. (fila
144).
Partea
vătămate, prin declarațiile date în fața instanței, au arătat că nu înțeleg să
se constituie părți civile în cauză, iar prin adresa din 17 iunie 2009 (fila 38
dos. fond) Spilaul Județean „Sf. loan cel Nou" Suceava s-a constituit
parte civilă în procesul penal cu suma de 941,6 lei reprezentând cheltuielile
de spitalizare ale defunctului C.G.
Analizând
materialul probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, instanța a
reținut că situația de fapt prezentată în rechizitoriu este deplin dovedită:
În mod cert
inculpatul și victima au consumat împreună în seara incidentului băuturi
alcoolice, fără a exista discuții divergente între ei sau cu terțe persoane, și
s-au deplasat împreună către domiciliile lor, împrejurare în care victima a
căzut (probabil din cauza consumului de alcool) iar inculpatul a ajutat-o să se
ridice.
Această
situație rezultă inclusiv din susținerile inculpatului, cu mențiunea că acesta
a arătat în mod constant că victima a căzut ca urmare a unei agresiuni la care
ambii au fost supuși. Această din urmă susținere nu-și găsește suport în nici
una dintre celelalte probe. Locul în care defunctul a căzut se afla în
apropierea casei fam B. (în fața căreia se jucau cu mingea martorii), într-o
zonă iluminată. Nici unul dintre martorii audiați nu a indicat prezența unei
alte persoane în apropierea inculpatului și victimei în momentul în care
aceasta a căzut, nu au auzit strigăte sau larmă și nici nu au avut cunoștință
despre desfășurarea vreunui incident violent în comună în seara respectivă. De
altfel, distanța dintre locul în care se aflau martorii și cel în care victima
a căzut era de câteva zeci de metri (130 m era distanța totală dintre bar și
intersecție, conform cercetării la fața locului, astfel că susținerile
inculpatului referitoare la o distanță de 150 - 200 m nu pot fi reținute),
astfel că un incident de amploarea celui relatat de inculpat (lovirea de către
3-4 persoane) nu ar fi putut trece neobservat.
Din declarația
martorului C.M.Ș., atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării
judecătorești, rezultă că inculpatul i-a solicitat acestuia, ulterior
despărțirii de victimă, să-i aducă un topor, împrejurare pe care martorul a
relatat-o prietenilor săi. Din coroborarea declarațiilor martorilor din
intersecție cu declarația inculpatului, rezultă că acesta a luat un topor de la
domiciliu, cu intenția de a-i găsi pe presupușii agresori. Inculpatul a fost
văzut având obiectul contondent în mână și revenind către intersecție, moment
în care martorii D., C. și B. s-au speriat și au fugit către barul „la C."
Aceasta rezultă atât din propriile lor declarații cât și din declarația
martorului C.M.S., iar din susținerile acelorași, coroborate cu declarația
martorului C.T.D., rezultă că inculpatul s-a deplasat direct către Lipoveni.
Această din
urmă afirmație, contrazice susținerea inculpatului în sensul că s-ar fi
deplasat inițial către barul „la C.", pentru a identifica presupușii
agresori ce ar fi ieșit de pe o uliță laterală, iar ulterior (întrucât nu i-a
găsit) s-a deplasat către Lipoveni. Martorii au indicat în mod unanim că
inculpatul s-a deplasat direct către Lipoveni, la un interval de timp relativ
redus după ce victima a plecat și ea în aceeași direcție.
Din coroborarea
declarațiilor martorilor cu cele ale inculpatului, a rezultat că acesta a fost
în mod constant în posesia toporului, din momentul în care a ieșit din curtea
casei având obiectul asupra sa și până în momentul în care a revenit la
domiciliu, pe o rută ocolitoare, dinspre barul „la C." Prin declarațiile
date inculpatul nu a susținut în nici un moment că în acest interval de timp ar
fi fost implicat în vreo altercație sau că ar fi rămas în vreun moment fără
topor.
Pe de altă
parte, din analiza actelor medicale a rezultat că leziunea tanato - generatoare
a fost cea cranio - duro - cerebrală din partea posterioară occipitală dreapta
(evidențiată în foto 13 necropsie) și care poate fi produsă prin lovire activă
cu corp contondent, gen piatră, cărămidă, leat, par, bardă. De asemenea, s-a
apreciat că este foarte probabil ca obiectul vulnerant să fi fost cordonul de
pe suprafața mai mare de pe muchia toporului ridicat de la domiciliul
inculpatului.
Coroborând
actele medicale cu cele de anchetă, s-a constatat că în afara toporului
inculpatului, în noaptea în care a avut loc agresiunea, au fost smulși pari din
gardul martorei O.D., așa cum rezultă din declarația acesteia și astfel cum au
fost identificați și fotografiați în cadrul cercetării la fața locului, și de
asemenea în cadrul aceleiași cercetări a fost identificat un bolovan (foto 16)
în apropierea locuinței martorei O. La nici unul dintre aceste obiecte (procese
- verbale de examinare criminalistică - filele 48-61 ds.u.p.) nu au fost
identificate urme care să ateste că ar fi constituit obiectul vulnerant, însă
parii și bolovanul au fost ridicate și fotografiate în apropierea locului
săvârșirii faptei, fără ca vreo persoană să fi avut posibilitatea de a
interveni pentru a șterge eventuale urme. Chiar martora Opariuc a declarat (fila
141 dos. fond) că aceștia nu prezentau urme de sânge, ceea ce se coroborează cu
examinarea criminalistică.
De asemenea,
martorii D., C. și B., persoanele care au descoperit victima, au declarat în
mod constant că s-au deplasat către Lipoveni la scurt timp după ce inculpatul a
plecat cu toporul în această direcție și că în apropierea victimei l-au văzut
pe inculpat care avea asupra sa toporul. Declarațiile acestora se coroborează
cu declarațiile celorlalți martori (în sensul că au plecat către Lipoveni după
inculpat); singurul martor care a susținut, atât în cursul urmăririi penale cât
și în fața instanței, că martorul D.I. a plecat către Lipoveni după victima și
înaintea inculpatului, este martora B. Această susținere nu a putut fi reținută
întrucât probatoriul administrat concordă în sensul că martorii Darie, Cuțitar
și Burșescu nu s-au despărțit până la momentul în care D.I. a sunat la 112, iar
pe de altă parte ceilalți martori aflați în intersecție (respectiv în aceeași
poziție cu martora B.) au indicat fie că nu au văzut pe nimeni trecând către
Lipoveni între victimă și inculpat (martora Ț.), fie că martorii s-au deplasat
către Lipoveni după inculpat (martorul C.).
Coroborând
probatoriul administrat Tribunalul a concluzionat că probele indirecte converg
în mod neechivoc către concluzia că inculpatul este singura persoană ce a avut
oportunitatea și mijloacele pentru a acționa violent asupra victimei,
cauzându-i moartea prin lovirile aplicate. Susținerile inculpatului cu privire
la modalitatea de desfășurare a incidentului nu se coroborează cu probele
administrate, în sensul că existența unui incident violent în care el și
victima ar fi fost agresați nu se confirmă, iar împrejurarea că s-a deplasat
către Lipoveni după partea vătămată fără a avea cunoștință de circumstanțele în
care a fost agresată și fără a o vedea căzută (deși martorii l-au identificat
în apropierea acesteia) este de asemenea - prin raportare la celelalte probe
-neverosimilă.
Pe de altă
parte, deși inculpatul și apărătorul său au insinuat că adevărații autori ar fi
persoane de etnie rromă, care ar crea în mod frecvent perturbări ale ordinii
publice în comună, nu a fost de asemenea dovedită. Nu au fost indicate numele
persoanelor vizate (deși inculpatul a susținut că și-ar putea recunoaște
agresorii după fizionomie), iar apartenența la o anumită etnie nu poate
înfrânge prezumția de nevinovăție și nici obtura probatoriul administrat. Este
de asemenea adevărat că acesta din urmă se fundamentează într-o măsură
esențială pe declarațiile unor persoane aflate în apropierea vârstei
majoratului, însă declarațiile acestora concordă în marea majoritate a
aspectelor esențiale și au fost în mare măsură constante pe parcursul
procesului penal.
În ceea ce
privește susținerile apărării referitoare la lipsa unui mobil, Tribunalul a
constatat că probatoriul administrat nu a fost de natură a elucida complet
existența sau natura acestuia. Având însă în vedere starea avansată de
ebrietate în care se afla inculpatul și împrejurarea că martorii D., C. și B., toți
de etnie rromă, se aflau în apropierea inculpatului și a părții vătămate în
momentul inițial al căderii, ipoteza avansată prin rechizitoriu de organul de
urmărire penală (în sensul intenției inculpatului de a agresa martorii și al
survenirii unei confuzii a fost reținut și de către instanță.
În drept, fapta
inculpatului care la data de 06 aprilie 2009, într-un loc public situat pe raza
comunei Mitocu Dragomimei, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, cu
intenție, a exercitat acte de violență, de intensitate ridicată, cu un topor,
asupra victimei C.G., care au condus la decesul acesteia - survenit la data de
09 aprilie 2009, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor
calificat, prev. de art. 174 rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Sub aspectul
acestei încadrări juridice nu au fost reținute susținerile apărării referitoare
la existența unei culpe medicale întrucât aceasta nu a fost dovedită și nici
invocată anterior formulării concluziilor, iar pe de altă parte chiar existența
unei asemenea culpe nu este de natură a întrerupe lanțul cauzal între acțiunea
ilicită a inculpatului și rezultatul produs. De asemenea, față de obiectul
vulnerant folosit, zona lezată și natura leziunilor existența intenției de a
ucide nu poate fi pusă sub semnul întrebării, iar cererea de schimbare a
încadrării juridice în infracțiunea de ucidere din culpă este nefondată.
La
individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța a avut în vedere
criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume:
dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele speciale de pedeapsă, gradul
de pericol social concret ridicat al faptelor săvârșite, de persoana
inculpatului. Tribunalul a reținut că inculpatul este cunoscut ca o persoană
integrată în societate, a avut o comportare corectă și nu a fost anterior
angrenat în conflicte sau sancționat.
În ceea ce
privește soluționarea laturii civile, având în vedere că moștenitorii lui C.G.
nu s-au constituit parte civilă în cauză, tribunalul în baza art. 14 si 346 C.
proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la plata către
partea civilă S.J.U. "Sf. loan cel Nou" Suceava a sumei de 941,6 lei,
reprezentând cheltuieli de spitalizare ale defunctului C.G.
În baza art.
191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 lei
către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 500 lei se va
achita în fondul M.J.L.C., iar suma de 4.000 lei se va achita în fondul
Ministerului Public.
Prin Decizia
penală nr. 42 din 14 iunie 2010 Curtea de Apel Suceava a respins a respins ca
nefondat apelul inculpatului H.P. împotriva sentinței penale nr. 284 din 4
noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava, s-a dedus în continuare arestarea
preventivă a inculpatului și a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de
apel a constatat că instanța de fond a reafuzat o justă interpretare și
apreciere a probelor, stabilind în mod corect situația de fapt și de drept,
fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de
art. 174 alin. (1) - 175 lit. i)) C. pen.
Au fost audiați
martorii D.I.P., C.C., B.A.V., C.M., C.T.D., C.T., O.V., M.G. și de asemenea a
fost admisă proba privind efectuarea unui supliment de expertiză medico-legală
care să stabilească cauza decesului, obiectul cu care s-ar fi putut produce și
dacă traumatismele au fost produse de o singură persoană sau mai multe
persoane.
După
administrarea probatoriului instanța a stabilit în mod indubitabil că
inculpatul este autorul faptei, care a avut drept rezultat decesul victimei C.G.
În ceea ce
privește încadrarea juridică s-a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție
și nu a scăpat, din greșeală, toporul în cazul victimei, încadrarea corectă
dată faptei fiind cea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 lit.
i)) C. pen.
Instanța de
prim control judiciar a constiderat că pedeapsa aplicată a fost corect
individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul H.P., criticând
hotărârea prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385
9
pct.
10, art. 385
8
pct. 17 și art. 385
8
pct. 14 C. proc. pen.
Prin Decizia
penală nr. 3187 din 16 septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție s-a admis recursul declarat de inculpatul H.P., s-a casat în
totalitate Decizia penală nr. 42 din 14 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava și
s-a trimis cauza spre rejudecare, cu menținerea stării de arest preventiv a
inculpatului.
Pentru a
pronunța această decizie s-a reținut că instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra unei probe esențiale, suplimentul la expertiză medico-legală efectuat în
apel, urmând ca în rejudecare instanța de prim control judiciar să verifice
apărările inculpatului pe baza tuturor probelor administrate, să clarifice
toate contradicțiile existente între probatoriul administrat și să arate
motivat care sunt probele pe care se fundamentează hotărârea și care au fost
înlăturate.
Reinvestîtă cu
soluționarea apelului declarat de inculpatul H.P., Curtea a dispus reaudierea
tuturor martorilor din lucrări audiați în faza de urmărire penală și cercetare
judecătorească, în fața instanței de fond și apel în primul ciclu procesual.
Prin Decizia
penală nr. 47 din 20 mai 2011 a Curții de Apel Suceava a fost pentru a doua
oară respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul H.P. împotriva sentinței
penale nr. 284 din 04 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava.
În baza art.
381 alin. (1) C. proc. pen. s-a dedus în continuare durata arestării preventive
a inculpatului de la 04 noiembrie 2009 la zi, iar conform art. 383 alin. (11),
art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de apel a readministrat tot probatoriul testimonial efectuat
în cauză, respectiv a reaudiat martorii C.T.D., C.M.S., B.M.R., D.I.P., B.V., C.C.,
Ț.l.P., Ț.D., B.S.T., R.V.E., O.V., M.G.S., B.D.D., ajungând în final la
aceeași soluție vizând existența faptei și săvârșirea ei cu vinovăție de către
inculpat.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs inculpatul H.P., iar prin Decizia penală nr.
4321 din 19 decembrie 2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție,
secția penală, acesta a fost admis, s-a casat decizia recurată și s-a trimis
cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Suceava, cu menținerea stării
de arest a inculpatului.
În motivarea
deciziei Înaltei Curții de Casație și Justiție, se arată că
instanța de apel nu a valorificat declarațiile martorilor, în sensul de a le
reține pe cele care corespund adevărului și a le înlătura motivat pe celelalte,
nu a lămurit contradicțiile existente în declarațiile martorilor, a omis să
efectueze confruntări, să-l audieze pe martorul C.T., a omis să se pronunțe pe
declarațiile martorilor B.M., Ț.D., a omis să analizeze apărarea inculpatului
privind posibilitatea decesului victimei ca urmare a căderii accidentale. S-a
arătat că se impune reaudierea martorului C.T. și eventuala lui confruntare cu
inculpatul H.P., reaudierea martorilor B.M., C.M.S., C.C. și I.D.P., eventuala
lor confruntare, raportarea declarațiilor,artorilor la conținutul raportului de
expertiză medico-legală, eventuala apreciere a instanței cu privire la
necesitatea efectuării unei noi expertize medico-legale.
Cauza a fost
reînregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. 872/39/2010 și ținând
cont de îndrumările instanței superioare, a fost audiat inculpatul, martorul C.T.
(fila 81), procese verbale de confruntare între acest martor și inculpat (fila 182),
audiați martorii C.C., D.I.P. și C.M. (fila 121), proces verbal de confruntare
între martorul D.I.P. și C.C. (fila 123), proces verbal de confruntare între
martorul D.I.P. și inculpatul H.P. (fila 150), audiată martora Ț.D. (fila 152),
proces verbal de confruntare între H.P. și martora Ț.D. (fila 153), proces
verbal de confruntare între martorii D.I.P. și Ț.D. (fila 165), proces verbal
confruntare între martorul C.C. și Ț.D. (fila 156), proces verbal de
confruntare între martorul C.C. și inculpat (fila 158), s-a obținut avizul
I.N.M.L. „M.M.", C.S.M.L., care a aprobat avizul Comisiei de Avizare de pe
lângă I.M.L lași din 04 martie 2010, cu mențiunea că producerea tuturor
leziunilor numai prin cădere este exclusă (fila 205), audiat martorul C.T.D. (fila
215), proces verbal de confruntare a acestui martor cu inculpatul (fila 218) și
cu martorul D.l.P. (fila 222), audiați martorii Ț.l.P., B.S. (filele 225, 227),
audiat martorul B.V.A. (fila 245), proces verbal de confruntare între martorul
B.V.A. și inculpat (fila 241). Martora B.M.R., cu toate diligentele depuse de
instanță nu a putut fi reaudiată, fiind plecată în Italia, motiv pentru care la
termenul de judecată din 19 septembrie 2012, în baza art. 327 alin. (3) C. proc.
pen. s-a dispus citirea depoziției dată de aceasta în cursul urmăririi penale
(fila 228).
De asemenea,
prin încheierea de ședință din 01 februarie 2012 prezenta instanță de apel a
dispus în baza art. 139 alin. (1), 35 rap. la art. 136 alin. (1) lit. b) C.
proc. pen. înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului H.P. cu
măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 C. proc. pen.
soluție ce a rămas definitivă prin respingerea recursului procurorului.
Prin Decizia penală
nr. 109 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția
penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul H.P.,
desființată în parte sentința penală nr. 284 din 04 noiembrie 2009 pronunțată
de Tribunalul Suceava, secția penală, și în rejudecare:
S-a redus
pedeapsa aplicată inculpatului H.P. pentru săvârșirea infracțiunii de omor
calificat, prev de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C.
pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C.
pen., de la 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.
64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare
și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C.
pen.
S-au menținut
celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare
prezentei decizii.
S-a dedus în
continuare din pedeapsa principală aplicată inculpatului H.P., durata arestării
preventive a acestuia, de la data de 04 noiembrie 2009, la data de 10 februarie
2012.
S-a menținut
măsura obligării inculpatului H.P. de a nu părăsi localitatea, dispusă prin
încheierea din data de 01 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 872/39/2010
al Curții de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori.
Examinând
probatoriul administrat în cauză, inclusiv prin prisma recomandărilor instanței
de control judiciar, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a reținut o
situație de fapt și o încadrare juridică corectă a faptei săvârșite de către
inculpat, motiv pentru care nu o va mai reitera.
Criticile
făcute de inculpatul apelant se dovedesc a fi neîntemeiate, mai puțin cea
referitoare la greșita individualizare a pedepsei.
Cum în prezenta
fază a judecării apelului, mulți dintre martori au arătat că datorită trecerii
timpului, în prezent nu-și mai amintesc ce au declarat inițial, că eventualele
contradicții se datorează duratei de timp îndelungate scurse de la data faptei,
dar că-și mențin declarațiile date la urmărirea penală unde au relatat
adevărul, instanța de apel va acorda prioritate acestor declarații, care de
altfel au fost date fie chiar a doua zi după faptă, fie la un interval de timp
foarte scurt, când memoria și amintirile martorilor și părților erau încă
proaspete - ceea ce presupune o mai mare exactitate, constatând că ele se
coroborează cu marea majoritate a celor susținute în cursul cercetării
judecătorești, precum și cu alte probe incriminatoare.
Astfel, în
cursul urmăririi penale se constată că au fost audiați:
- martora Ț.D.
(filele 76-78 d.u. audiată la Parchet la data de 07 aprilie 2009, decichiar a
doua zi după faptă), care în esență declară că i-a văzut pe inculpat și victimă
cum veneau pe drum, erau în stare de ebrietate și nu se certau; că victima a
căzut, iar inculpatul H. a ajutat-o să se ridice, că și-au continuat drumul,
iar la intersecție s-au despărțit, inculpatul mergând înainte spre casa lui,
iar victima la stânga spre Lipoveni; că apoi l-a văzut pe inculpat venind de
acasă cu o toporișca în mână, era desculț, îmbrăcat cu un tricou deschis la
culoare (alb), pantalon Închis (albastru), si a mers spre Lipoveni, direcție în
care mersese cu câteva minute și victima C.G.. Afirmă martora că nu a văzut
alte persoane trecând spre Lipoveni sau venind dispre Lipoveni. Abia când
victima și cadrele medicale erau în salvare, l-a văzut pe inculpatul H. că
venea dinspre Lipoveni și mergea spre casa lui, și era tot desculț cu toporișca
în mână.
De menționat că
martora Ț.D. a fost audiată chiar a doua zi după comiterea faptei și în
prezenta unui referent.
- Martorul C.T.D.
(audiat și el la Parchet pe 07 aprilie 2009, deci a doua zi după faptă) relatează
și el aceleași împrejurări ca și martora Ț.D. Martorul afirmă că i-a văzut pe
inculpat și victimă venind pe drum beți, că nu se certau, că victima a căzut,
iar inculpatul a ajutat-o să se ridice, după care și-au continuat drumul; că
s-au despărțit în intersecție, fiecare mergând spre casa lui, că după 5 minute
inculpatul a revenit în intersecție cu un obiect în mână ce părea a fi o
toporișca și că inculpatul s-a deplasat spre Lipoveni. Relatează martorul că
după 15 minute de la trecerea inculpatului spre Lipoveni, a mers spre Lipoveni
și martorul D.I., care s-a întors și a spus copiilor că l-a văzut pe C.G. căzut
pe imaș. Afirmă martorul că nu a văzut alte persoane mergând spre sau venind
dinspre Lipoveni.
- Martorul C.M.S.
(filele 82-90, declarație dată la 07 aprilie 2009), declară că la momentul
respectiv, strada era luminată, că inculpatul și victima veneau pe stradă fiind
în stare de ebrietate, la intersecție s-au despărțit, inculpatul mergând spre
casa lui, iar victima a luat-o la stânga spre Lipoveni; că după aceasta
inculpatul a venit în intersecție cu un topor în mână, a mers spre barul „La
Culiman", s-a oprit uitându-se după ceva anume, după care s-a întors din
drum, a revenit în intersecție (cea în care anterior se despărțise de victimă)
și a luat-o spre stânga, spre imaș, exact drumul pe care-l urmase anterior C.G.
Zice că după ce inculpatul a luat-o spre imaș, cei trei tineri romi au revenit
în intersecție și au mers și ei pe direcția în care a mers inculpatul H. După
puținjimp cei 3 tineri romi au revenit și le-au spus că pe imaș este căzut C.G.,
este lovit la cap și plin de sânge. Martorul afirmă că a plecat și el spre
locul indicat, l-a văzut pe C.G. care se mișca și zicea ceva neinteligibil.
În suplimentul
de declarație, același martor C.M.S. declară că nu a auzit ca cei trei tineri
romi să spună ceva la adresa Iui H.; că inculpatul l-a chemat și i-a cerut să-i
dea un topor, fără însă să-i spună pentru ce anume îi trebuie; că atunci când
inculpatul a revenit cu toporul în intersecție, cei 3 tineri rromi au fugit
spre barul SC „I.V." SRL, („La C."), inculpatul a mers pe aceeași
direcție, dar la jumătatea distantei s-a întors, a revenit în intersecție și a
luat-o spre stânga pe direcția în care anterior o luase victima. Afirmă
martorul că nu a văzut nicio persoană care să meargă spre imas sau să vină
dinspre imas. După ce inculpatul H. a revenit din curtea lui cu toporul în
mână, cei trei tineri romi, probabil de frică au rupt niște pari din gard și cu
ei în mână au fugit în vale spre bar. După ce inculpatul H. a plecat spre imaș,
cei 3 rromi au revenit în intersecție, dar zice martorul că nu i-a mai văzut să
aibă pari în mână. Mai declară martorul că în timp ce polițiștii se aflau pe
imaș, iar el martorul se deplasa spre casa lui, l-a observat pe inculpatul H.
că venea cu toporul în mână pe șosea, dinspre barul SC „I.V." SRL, a
trecut de intersecție și se îndrepta spre locuința sa.
De menționat
este și precizarea martorului că se cunoștea cu inculpatul, erau în relații
bune deoarece au lucrat împreună, astfel încât este exclusă orice confuzie.
- Martora B.M.R.
(filele 91-95 d.u. audiată la Parchet în 14 aprilie 2009), arată că inculpatul
și victima veneau pe drum în stare de ebrietate, că la un moment dat s-au
despărțit, fiecare mergând în direcția casei sale, că nu a auzit ca cei 3
tineri romi să spună ceva inculpatului H.; că inculpatul i-a cerut martorului C.
un topor, dar nu i-a spus ce vrea să facă cu el; că inculpatul după despărțirea
de victimă și-a continuat drumul spre casă, dar după puțin timp I-a văzut
ieșind din curte cu un topor în mână și că a plecat pe aceeași direcție pe care
anterior a plecat C.G. Când cei 3 tineri rromi l-au văzut pe inculpatul H. cu
toporul în mână, a văzut cum aceștia au rupt o scândură din gard și au plecat
spre Lipoveni. Afirmă martora că martorii C. și C.D. au mers și ei pe imaș, iar
când s-au întors Ie-a spus că victima este căzută, a mers și ea pe imaș, a
văzut victima, dar nu s-a putut apropia deoarece acolo era deja venită
ambulanța. Cât timp pe imaș erau polițiștii și ambulanța, B.M. arată că I-a
văzut pe inculpat care venea dinspre barul „La C.", pe șosea singur, avea
toporul în mână, era desculț, era îmbrăcat cu pantaloni și bluză cu mâneci
lungi de culoare închisă, mergea cu pas normal spre locuința lui.
Cu privire la
declarația acestei martore, prezenta instanță de apel constată că cea mai mare
parte se coroborează cu declarațiile acuzatoare ale celorlalți martori,
inclusiv sub aspectul că în momentul când pe imaș se aflau polițiștii și
salvarea, inculpatul H. venea pe șosea dinspre barul „La C.", cu toporul
în mână, mergea spre locuința sa, ceea ce dovedește că după comiterea faptei,
pentru a-și asigura scăparea, inculpatul a revenit la locuința sa pe o rută
ocolitoare, trecând prin grădinile altor cetățeni și nu pe drumul direct pe
care inițial mersese victima și apoi el.
În plus, din
moment ce poliția și salvarea erau deja venite pe imaș, inculpatul nu avea de
ce să-i mai fie frică, astfel încât nu poate fi primită apărarea acestuia că a
revenit de pe imaș la domiciliu pe căi ocolite deoarece i-a fost frică, cu atât
mai mult cu cât avea toporul în mână.
Este adevărat
că B.M.R. este singura martoră care audiată și ulterior (la cercetarea
judecătorească în primă instanță, la judecarea primelor apeluri), declară că
ordinea în care s-a mers spre Lipoveni este victima C.G., cei 3 tineri rromi și
apoi inculpatul. Se constată însă că din restul probatoriului administrat
niciunul dintre ceilalți martori nu au susținut această variantă, ci au
declarat în totalitate că după victimă, pe același drum spre Lipoveni a mers
inculpatul și abia apoi cei 3 tineri rromi.
Ca urmare, cum
această afirmație a martorei B.M. nu se coroborează cu nici o altă probă din
dosar, instanța nu o va reține.
Oricum, în
cauză nu există probe din care să rezulte că cei 3 tineri romi l-ar fi lovit cu
leaturile rupte din gard pe C.G.. Dimpotrivă, din declarațiile martorilor C.M.S.,
B.A.V., D.I., O.D. (care zice că i s-au rupt 2-3 scânduri din gard, doi pari,
dar care nu aveau sânge pe ei și ie-a montat a doua zi la loc), rezultă că după
ce au văzut că inculpatul H. nu vine după ei, ci merge pe direcția spre
Lipoveni, direcție pe care anterior mersese și victima, cei 3 tineri rromi au
revenit în intersecția în care se jucau copii, dar că nu mai aveau leaturile în
mână, ceea ce duce la concluzia că atunci când aceștia au descoperit victima pe
imaș, ei nu aveau nimic în mână.
- Martorul B.A.V.
(filele 96, 97-101 d.u., face parte din grupul celor 3 tineri de etnie rromă,
audiat și el la 07 aprilie 2009), declară că a văzut pe inculpat și victimă cum
veneau pe drum în stare de ebrietate, victima a căzut, iar inculpatul a
ajutat-o să se ridice, că după ce și-au continuat drumul s-au despărțit în
intersecție, după despărțire l-a văzut pe inculpatul H. că a ieșit din curtea
casei sale cu un topor în mână, că ulterior mergând și el spre casă l-a văzut
pe C.G. întins pe imaș, pe o parte și din spatele capului îi curgea sânge, că
tot în acest moment la circa 100 m l-a văzut pe inculpatul H. care se plimba cu
un topor în mână. în suplimentul de declarație, martorul Burescu declară că
nici el și nici ceilalți doi tineri romi nu au spus nimic inculpatului sau
victimei, că atunci când a ieșit în intersecție cu toporul în mână, ei cei 3
tineri rromi au fugit spre bar, dar cum inculpatul a pornit spre imaș, ei au
revenit în intersecție, că văzându-l pe inculpatul H. pe imaș cu toporul în
mână, au revenit în intersecție de unde au rupt pari dintr-un gard, deoarece au
crezut că inculpatul o să-i atace; că ei cei 3 tineri rromi nu au lovit pe
nimeni și ulterior au aruncat parii în șanț, că nu l-a văzut pe inculpat pe
unde a plecat de pe imaș, dar pe lângă ei nu a trecut.
- Martorul D.I.P.
(filele 104-110 d.u, face parte din grupul celor 3 tineri rromi și a fost
audiat a doua zi după faptă, adică pe 07 aprilie 2009), declară și el că la
data critică i-a văzut pe inculpat șu victimă venind în stare de ebrietate pe
drum, victima a căzut, iar inculpatul a ajutat-o să se ridice, nu i-a auzit să
se certe; că după ce s-au despărțit în intersecție, la un moment dat din curtea
casei sale a ieșit inculpatul H. cu un topor în mâna dreaptă pe care-l ținea
lângă picior, că inculpatul avea pe el un tricou cu mâneci scurte, că l-au
văzut pe inculpat venind cu toporul spre ei, s-au speriat și au fugit spre
barul „La C.", unde s-au oprit și când s-au uitat în spate au văzut că
inculpatul nu a venit după ei, astfel că și-au dat seama că a luat-o spre
Lipoveni.
Susține
martorul că s-au întors în intersecție și au plecat și ei spre Lipoveni, afară
era lumină de la un bec, au văzut pe imaș o persoană căzută lângă gard, s-au
apropiat și au văzut că era C.G., care avea o rană la cap, din care curgea
sânge.
Tot atunci,
arată martorul că l-a văzut pe inculpatul H. pe imaș, la cea. 100 m. având
toporul în mână, că și inculpatul i-a văzut, s-a îndreptat spre ei, moment în
care cei 3 tineri rromi au fugit înapoi în intersecție, unde D.I. a dat telefon
la 112.
Susține
martorul că nu știe pe unde a plecat inculpatul H. de pe imaș, că nu-l cunoaște
pe inculpat și nici nu a avut incidente cu el.
În suplimentul
de declarație (fila 109), martorul D.I. declară că nici el și nici ceilalți doi
prieteni ai săi nu au spus absolut nimic inculpatului sau victimei, că după ce
l-au văzut pe inculpatul H. ieșind din curtea sa cu toporul în mână, au rupt
niște scânduri dintr-un gard pentru a se apăra, dar nu au lovit victima.
- În cursul
urmăririi penale martorul D.I.P. a fost de acord să fie testat cu aparatul
poligraf (filele 111-117 d.u.). Potrivit raportului de constatare
tehnico-științifică, la întrebările nr. 4 și nr. 7, relevante în cauză (nr. 4 -
ai văzut cine l-a lovit pe C.G. cu toporul? Răspuns: Nu; Nr. 7 - Ai fost de
față când a fost lovit C.G. în 6 aprilie? Răspuns: Nu). Nu au fost evidențiate
reacții specifice comportamentului simulat - subiectul a fost sincer.
- Martorul C.C.
(filele 120-122 d.u. face parte din grupul celor 3 tineri rromi, audiat și el
tot pe 07 aprilie 2009), declară că i-a văzut pe inculpat și victimă venind în
stare de ebrietate pe drum, că victima a căzut, dar s-a ridicat continuându-și
drumul, că după ce s-au despărțit, inculpatul H. a revenit în intersecție cu un
topor în mână, fiind îmbrăcat cu un tricou cu mânecă scurtă, că văzându-l s-au
speriat și au fugit spre vale (spre barul „La C."), dar inculpatul a
luat-o spre Lipoveni; că s-au întors în intersecție și apoi au pornit spre
Lipoveni, unde pe imaș, sub un gard l-au găsit pe C.G. căzut, îi curgea sânge
din cap, că în acest moment la o distanță de circa 100 m. era inculpatul H. cu
toporul în mână, că s-au speriat și au fugit înapoi în ntersecție. Cu referire
la inculpat, martorul Cuțitar arată că nu a avut niciodată de-a face cu
inculpatul, dar a auzit că e o persoană violentă și nimeni nu vrea să aibă de a
face cu acesta.
- Martorul Ț.l.
(filele 123-125, audiat la 07 aprilie 2009), declară că i-a văzut pe inculpat
și victimă cum veneau pe drum, erau în stare de ebrietate, nu se certau,
victima a căzut cu capul de asfalt, iar inculpatul a ajutat-o să se ridice, că
aceștia au mers câțiva metri împreună, iar la intersecție s-au despărțit,
fiecare mergând spre casa lui. După despărțirea celor doi, martorul arată că el
a intrat în casă și nu mai știe ce s-a întâmplat.
- Martorul B.S.
(filele 126, 127 d.u., audiat la 07 aprilie 2009) arată că este vecin cu
inculpatul H., dar el și cu bunica lui evită să se întâlnească sau să discute
cu „vecinii noștri"; că i-a văzut pe inculpat și victimă venind pe drum,
în stare de beție, nu a văzut momentul când C. a căzut, dar I-a văzut pe
inculpatul H. cum I-a ajutat să se ridice; că au mai mers o bucată de drum
împreună, iar la intersecție s-au despărțit, victima a mers spre Lipoveni, iar
inculpatul „spre casa lui; că în acea intersecție exista un bec de iluminat
public, iar drumul era bine luminat. După despărțirea celor doi, martorul arată
că el a intrat în casă, la un moment dat a auzit salvarea, a ieșit din nou
afară unde copiii i-au spus că victima C.G. a fost lovit de cineva și era căzut
în iarbă. A vrut și el să se uite, dar șeful de post nu l-a lăsat, a văzut însă
victima mergând spre salvare, pe picioarele sale, sprijinit de două cadre
medicale. După ce salvarea și poliția au plecat, martorul declară că a mers și
el acasă.
Declarațiile
martorilor R.V.E., M.G., B.D.D. și O.V. (filele 128, 133, 134, 130-132), nu
prezintă relevanță directă, ele fiind importante doar sub aspectul că aceștia
martori au văzut cum anterior comiterii faptei, victima și inculpatul consumau
împreună băuturi alcoolice, fără a avea discuții contradictorii, martorul O.V.M.
consumând și el o bere la aceeași masă cu inculpatul și victima C.
- Martorul H.V.
(filele 138-140 d.u., este fratele inculpatului și a fost audiat la Parchet la
data de 28 aprilie 2009), declară că în ziua de 10 aprilie 2009 a mers la
arestul I.P.J. Suceava unde a vorbit cu inculpatul, care i-a spus" am fost
beat. Nu-mi amintesc nimic", că după ce a ieșit din barul „La C." un
grup de 3 persoane i-au lovit și că după ce a fost lovit nu-și mai amintește
nimic"; că oricum el (adică inculpatul H.) nu a făcut nimic victimei.
Această
declarație prezintă relevanță în cauză deoarece ea scoate în evidență poziția
procesuală oscilantă a inculpatului, care dacă la urmărirea penală a relatat
fratelui său, dar a dat și declarații în nume propriu în care susține că fiind
în stare de ebrietate nu-și mai aduce aminte nimic din ceea ce a făcut după ce
a plecat de la barul „La C.", ulterior în cursul cercetării judecătorești,
inculpatul prezintă unele amănunte, ba chiar afirmă că niciodată nu i s-a
întâmplat să nu-și aducă aminte ce a făcut după ce a consumat băuturi
alcoolice.
- Raportul din
08 aprilie 2009 întocmit de agentul principal C.T. (fila 141 d.u.)în care se
arată că în data de 07 aprilie 2009 agentul a vorbit cu inculpatul H., care i-a
spus „Nu l-am lovit cu pumnii", că I-a lăsat pe C.G. pe poteca din zona
islazului comunal, întins pe sol; dar că el nu i-a făcut nimic. Apoi zice
martorul că inculpatul a făcut o pauză și i-a spus că nu mai dorește să spună
nimic, deoarece el este nevinovat.
Chiar dacă
potrivit ordonanței de reținere și încheierii de arestare (filele 153-155 d.u.)
inculpatul H.P. a fost reținut și apoi arestat în continuare începând cu data
de 07 aprilie 2009, orele 16:00, din conținutul raportului întocmit de agentul
principal C.T. reiese că discuția dintre acesta și inculpat a avut loc pe data
de 07 aprilie 2009, în jurul orelor 13:00, la sediul Postului de Poliție
Mitocul Dragomirnei.
Nu are
relevanță în cauză ora trecută în ordonanța de reținere a inculpatului și nici
împrejurarea că acesta nu a participat la cercetarea la fața locului, din
moment ce din conținutul acestui proces verbal reiese faptul că cercetarea la
fața locului a avut loc în data de 07 aprilie 2009, între orele 9:30 și 12:45,
că în cadrul acestei cercetări la sediul postului de poliție au fost efectuate
fotografii judiciare asupra numitului H.P. (filele 3-5 d.u.).
Având în vedere
și faptul că respectivele fotografii judiciare ale inculpatului se află Ia
dosarul de urmărire penală, concluzia nu poate fi decât aceea că în dimineața
zilei de 07 aprilie 2009, inculpatul a fost condus la sediul Postului de
Poliție Mitocul - Dragomirnei unde chiar dacă nu a participat în mod efectiv la
cercetarea la fața locului i s-au făcut fotografii judiciare și în aceste
împrejurări a avut loc și discuția cu agentul C.T. (care de altfel nu
precizează o oră foarte exactă, ci spune „în jurul orelor 13:00").
Apoi, prezenta
instanță de apel constată că în conținutul raportului din 08 aprilie 2009
întocmit de agentul C.T., nu se afirmă că victima C.G. ar fi decedat si nici
faptul că la momentul discuției inculpatul ar fi fost deja reținut. Se
menționează cu privire la acest aspect doar că discuția a avut Ioc la sediul
Postului de poliție în timp ce se efectuau cercetări cu privire la agresiunea
fizică a numitului C.G. (a se vedea raportul-fila 141 d.u.).
De altfel,
martorul C.T. a fost reaudiat și în prezenta fază a rejudecării apelului, a
fost confruntat cu inculpatul H.P., martorul menținându-și în totalitate
afirmațiile făcute în raport, în sensul că inculpatul a recunoscut că a lovit
victima, dar nu cu pumnii. însăși inculpatul în cadrul confruntării, nu a negat
că a avut o discuție cu agentul C.T., ci a negat doar conținutul discuției,
respectiv că ar fi recunoscut față de acesta că ar fi agresat victima.
- Procesul
verbal din data.de 07 aprilie 2009, orele 10:50 (fila 142 d.u.), în care
organele de poliție consemnează că inculpatul H.P. a susținut că nu dorește să
facă vreo declarație referitoare la agresarea victimei C.G., că inculpatul nu a
motivat în niciun fel refuzul său și că a refuzat să semneze procesul verbal.
- Procesul
verbal de constatare din data de 07 aprilie 2009 (fila 55 vol.1 d.u.), din
conținutul căruia reiese că organele de poliție s-au prezentat la locuința
inculpatului, unde i-a găsit pe mama și fratele acestuia, iar H.D. a arătat o
vană din tablă în care din proprie inițiativă a pus la spălat, turnând apă și
detergent, hainele purtate de inculpat cu o zi înainte, respectiv un tricou cu
mâneci scurte, de culoare verde, un pulover la baza gâtului, o pereche de
pantaloni de culoare neagră și a predat organelor de anchetă și o toporișca ce
a fost găsită înfiptă într-un trunchi de lemn.
În cursul
cercetării judecătorești efectuate de către instanța de fond, martorii C.M.S., B.M.,
D.I., B.A.V., C.C., B.S., Ț.l.P., etc. și-au menținut în general afirmațiile
încriminatoare făcute la adresa inculpatului.
Prima instanță
l-a audiat și pe martorul H.V. (fila 127 dos. fond, fratele inculpatului), care
a declarat că atunci când era inculpatul în arest, acesta i-a spus că el și
victima au fost atacați de persoane necunoscute pe drumul dintre barul „La C."
și intersecție, că vorbind cu mama lui a înțeles că inculpatul nu i-a cerut
acesteia să-i spele hainele, ci a făcut-o din proprie inițiativă.
- Martora H.D.
(fila 144 d.fond, mama inculpatului), declară în esență că inculpatul nu i-a
cerut nimic și din proprie inițiativă a pus la spălat hainele acestuia.
Or, prezenta
instanță de apel având în vedere gradul de rudenie foarte apropiat al celor doi
martori cu inculpatul (fratele și mama acestuia), are mari rezerve în ce
privește credibilitatea acestora. De altfel se constată că în contra
declarațiilor a multor martori și chiar a susținerilor inculpatului care
recunoaște că după despărțirea de victimă a ieșit din nou în stradă cu toporul
în mână pentru a se răzbuna, martora H.D. declară că în seara de 06 aprilie
2009, când ea a venit la domiciliu, inculpatul nu era acasă, dar a venit în
scurt timp, fără a avea vreun topor, a întrebat-o ce mai face, după care
inculpatul s-a dus la culcare. Mai declară martora că „nu era posibil ca
inculpatul să fi ieșit, iar eu să nu fi știut".
Or, instanța de
apel constată că probatoriul administrat a dovedit cu certitudine că inculpatul
a revenit în stradă având un topor în mână, fapt recunoscut și de către el.
- Martora O.D.
(fila 141 dos. fond) declară că în data faptei i s-au rupt 2-3 scânduri din
gard, s-au smuls doi pari, dar a doua zi Ie-a găsit și Ie-a bătut la loc.
Martora mai susține că pe scânduri nu erau urme de sânge, că a auzit scandal,
dar crede că se auzea dinspre șoseaua asfaltată și nu dinspre imaș. Lipsa
urmelor de sânge pe aceste obiecte este confirmată și de examinările
criminalistice care au ajuns la aceeași concluzie.
În cursul
prezentei rejudecări a apelului declarat de inculpat, au fost audiați:
- Martorul C.T.
(fila 81 d.u. apel) care a arătat că-și menține cele arătate în raportul din 08
aprilie 2009, că în discuția ce a avut-o cu inculpatul acesta i-a spus că l-a
lovit pe C.G., dar nu a vrut să-i dea alte amănunte. Și în cadrul confruntării
cu inculpatul, martorul C.T. declară că este sigur că inculpatul i-a spus că a
lovit victima, dar nu a precizat amănunte. În cadrul confruntării inculpatul a
recunoscut că a avut o discuție cu a