ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2192/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2192/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor de fată;

din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în baza art. 174 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a)

și 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul H.P., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat la o pedeapsă de 12 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a

și lit. b pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71

C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a,

b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art.

350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 88

C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive

de la data de 7 aprilie 2009 la zi.

În baza art. 14

si 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la

plata către partea civilă S.J.U. "Sf. loan cel nou" Suceava a sumei

de 941,6 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale defunctului C.G.

În baza art.

191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 lei

către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 500 lei se va

achita în fondul M.J.L.C., iar suma de 4.000 lei se va achita în fondul

Ministerului Public.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul 290/P/2009 din 14 mai 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Suceava s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a

inculpatului H.P., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de

art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

În fapt, s-a

reținut că în seara zilei de 06 aprilie 2009, inculpatul a consumat o cantitate

nedeterminată de băuturi alcoolice împreună cu victima C.G., la diverse

localuri din comuna Mitocu Dragomirnei. În jurul orelor 21:30 - 22:00,

sus-numiții au părăsit curtea barului denumit „L.C.", deplasându-se

împreună spre intersecția dintre D.J. 208 și str. B. (fila 29); distanța dintre

cele două locații este de 130 m.

Înainte de a

ajunge în respectiva intersecție, datorită stării în care se afla, victima s-a

dezechilibrat și a căzut pe partea carosabilă a șoselei (filele 77, 97);

inculpatul a ajutat victima să se ridice, apoi și-au continuat deplasarea până

în intersecție, loc în care s-au despărțit, victima s-a deplasat pe str. B., cu

intenția de a ajunge Ia locuința sa, iar inculpatul s-a deplasat spre imobilul

unde locuia, situat la aproximativ 58 m.

S-a reținut că

la momentul respectiv, în intersecție, pe partea dreaptă a DJ 208U, se afla un

grup format din martorii Ț.D. (fila 76), C.T.D. (fila 79), C.M.S. (fila 82), B.M.R.

(fila 91) ș.a., iar pe partea stângă a D.J. 208 se afla un alt grup format din

martorii D.I.P. (fila 105), B.A.V. (fila 97) și C.C. (fila 120) - toți trei de

etnie rromă. Cei trei tineri au sesizat căderea victimei anterior pe șosea

precum și starea avansată de ebrietate a inculpatului, și este probabil ca

aceștia să fi făcut anumite afirmații jignitoare la adresa inculpatului ori a

victimei. Cu certitudine că aceste remarci au fost auzite de către inculpat

-care a trecut la mică distanță de grupul celor trei tineri rromi - și probabil

că a fost deranjat de cele spuse de martori; doar în acest mod se explică

faptul că, observându-l pe martorul C.M.S., inculpatul i-a solicitat imperios

să-i aducă un topor (filele 88, 91).

Întrucât

martorul a refuzat solicitarea inculpatului, acesta s-a deplasat la domiciliul

său, s-a înarmat cu o toporișca, după care a revenit spre intersecție, probabil

cu intenția de a-i agresa pe cei trei tineri rromi care, în opinia sa,

anterior, l-ar fi jignit. Deplasarea inculpatului cu toporul în mână spre

intersecție a fost sesizată atât de grupul din care fac parte martorii C.M.S.

și B.M.R., cât și de grupul celor trei tineri de etnie rromă. Cu privire la

acești trei martori, s-a reținut că aceștia, observând că inculpatul vine

amenințător către ei, înarmat, au luat-o la fugă spre barul „L.C." (fila

97 verso, 106, 122).

Datorită stării

avansate de ebrietate în care se afla la momentul respectiv, inculpatul nu a

observat direcția în care au fugit cei trei martori, ci a considerat că aceștia

s-au deplasat pe str. B., spre satul Lipoveni. în timp ce se deplasa pe strada

respectivă, inculpatul a observat silueta unei persoane pe imaș (filele 20,

21), nerecunoscând însă datorită întunericului că acea persoană este victima,

astfel că s-a apropiat din spate de ea, aplicându-i mai multe lovituri cu

toporul în zona capului.

Cercetările au

stabilit că cei trei tineri rromi, după ce au fugit din intersecție, au ajuns

până aproape de barul „L.C.", după care au revenit spre aceeași

intersecție pentru a observa unde se află inculpatul. Din intersecție cei trei

martori s-au deplasat în continuare pe str. Bălții și au observat victima

căzută pe imaș. S-a reținut din depozițiile martorilor că pe același imaș, la

mică distanță de locul comiterii faptei, au observat și pe inculpat, care se

deplasa în continuare, amenințător, cu toporul în mână (filele 98, 110, 122).

La orele 22:19

martorul D.I.P. a apelat de la telefonul său Serviciul unic pentru urgențe 112,

solicitând prezența unei ambulanțe și a polițiștilor la fața locului. La scurt

timp după acest apel pe respectivul imaș au venit echipajele de urgență, care

au transportat pe victimă la spital. S-a mai reținut totodată din cercetări că

în timp ce victimei îi era acordat primul ajutor, inculpatul a părăsit imașul

(cel mai probabil) prin grădinile locuitorilor din zonă, fiind observat de

martorii oculari în timp ce se deplasa din direcția în care se află barul „L.C.",

prin intersecție, spre domiciliul său, având în continuare în mână toporișca (filele

90, 94).

În pofida

eforturilor depuse de personalul medical, victima a încetat din viață la data

de 09 aprilie 2009.

Conform

concluziilor medicului legist (filele 37 - 39) moartea victimei a fost violentă

și s-a datorat unei come cerebrale consecutivă unui politraumatism cranio -

cerebral și toracic, în opinia medicului legist, este vorba de două plăgi

contuze epicraniene (una parieto -temporală stânga, relativ superficială,

cealaltă occipitală dreapta, profundă, cu fractură cu înfundare circumscrisă

ovalară subiacentă cu iradiere anterioară și leziuni ale durei și substanței

cerebrale prin hemoragie subarahnoidiană, dilacerare și hematom intracerebelos

dreapta) și o echimoză toracică cu fractură sternala subiacentă. Leziunea în

legătură directă de cauzalitate cu decesul a fost cea cranio-duro-cerebrală din

partea posterioară occipitală dreapta, produsă prin lovire activă cu un corp

contondent. Medicul legist a arătat că (întemeindu-și opinia pe propriile

constatări efectuate cu ocazia necropsiei coroborate cu examinarea toporiștii

ridicate din gospodăria inculpatului), cel mai probabil respectiva toporișca a

provocat leziunea tanatogeneratoare. La momentul internării victimei în spital,

aceasta prezenta o alcoolemie de 2,85 gr %o.

În faza de

urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procese

verbale de sesizare din oficiu (filele 1, 2), proces verbal de cercetare la

fața locului, schițe de orientare și planșa fotografică aferentă (filele 3 -

29), raport de constatare medico-legală autopsie (filele 37 - 40), procese

verbale de examinare criminalistică și planșele fotografice aferente (filele 42

- 46, 48 - 53, 57 - 69), raport constatare tehnico-științifică privind

comportamentul simulat, referitor la martorul D.I.P. (f. 112 -119), corp delict

- anexa 1, dovezi predare primire bunuri (filele 41, 47, 54, 56, 70),

declarațiile numitului C.G.I.; (filele 72 - 75), declarațiile martorilor: Ț.D.

(filele 76 - 78), C.T.D. (fila 79) C.M.S. (filele 82 - 90), B.M.R. (filele 91 -

95), D.I.P. (filele 104-111), B.A.V. (filele 96 -102), C.C. (filele 120 -122), Ț.l.P.

(filele 123 - 125), B.S.T. (filele 126 - 128), R.V.E. (fila 129), O.V.M. (filele

130 -132), M.G.S. (fila 133), B.D.D. (fila 134), H.V. (filele 138 -140),

coroborate cu declarațiile inculpatului (filele 142, 149 -152, 161, 163 -165).

în cursul

cercetării judecătorești au fost audiați: inculpatul H.P. (fila 29), părțile

vătămate C.M.D. (fila 30), C.G.l. (fila 31), C.A.M. (fila 60), l.I.R. (fila 59)

și martorii Ț.D. (fila 126), C.T.D. (fila 32) C.M.S. (fila 33), B.M.R. (fila

61), D.I.P. (fila 62), B.A.V. (fila 75), C.C. (fila 73), Ț.l.P. (fila 90), B.S.T.

(fila 89), R.V.E. (fila 110), O.V.M. (fila 111), M.G.S. (fila 133), B.D.D. (fila

142), H.V. (fila 127), O. (fostă R.) D. (fila 141), C.M. (fila 143) și H.D. (fila

144).

Partea

vătămate, prin declarațiile date în fața instanței, au arătat că nu înțeleg să

se constituie părți civile în cauză, iar prin adresa din 17 iunie 2009 (fila 38

dos. fond) Spilaul Județean „Sf. loan cel Nou" Suceava s-a constituit

parte civilă în procesul penal cu suma de 941,6 lei reprezentând cheltuielile

de spitalizare ale defunctului C.G.

Analizând

materialul probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, instanța a

reținut că situația de fapt prezentată în rechizitoriu este deplin dovedită:

În mod cert

inculpatul și victima au consumat împreună în seara incidentului băuturi

alcoolice, fără a exista discuții divergente între ei sau cu terțe persoane, și

s-au deplasat împreună către domiciliile lor, împrejurare în care victima a

căzut (probabil din cauza consumului de alcool) iar inculpatul a ajutat-o să se

ridice.

Această

situație rezultă inclusiv din susținerile inculpatului, cu mențiunea că acesta

a arătat în mod constant că victima a căzut ca urmare a unei agresiuni la care

ambii au fost supuși. Această din urmă susținere nu-și găsește suport în nici

una dintre celelalte probe. Locul în care defunctul a căzut se afla în

apropierea casei fam B. (în fața căreia se jucau cu mingea martorii), într-o

zonă iluminată. Nici unul dintre martorii audiați nu a indicat prezența unei

alte persoane în apropierea inculpatului și victimei în momentul în care

aceasta a căzut, nu au auzit strigăte sau larmă și nici nu au avut cunoștință

despre desfășurarea vreunui incident violent în comună în seara respectivă. De

altfel, distanța dintre locul în care se aflau martorii și cel în care victima

a căzut era de câteva zeci de metri (130 m era distanța totală dintre bar și

intersecție, conform cercetării la fața locului, astfel că susținerile

inculpatului referitoare la o distanță de 150 - 200 m nu pot fi reținute),

astfel că un incident de amploarea celui relatat de inculpat (lovirea de către

3-4 persoane) nu ar fi putut trece neobservat.

Din declarația

martorului C.M.Ș., atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării

judecătorești, rezultă că inculpatul i-a solicitat acestuia, ulterior

despărțirii de victimă, să-i aducă un topor, împrejurare pe care martorul a

relatat-o prietenilor săi. Din coroborarea declarațiilor martorilor din

intersecție cu declarația inculpatului, rezultă că acesta a luat un topor de la

domiciliu, cu intenția de a-i găsi pe presupușii agresori. Inculpatul a fost

văzut având obiectul contondent în mână și revenind către intersecție, moment

în care martorii D., C. și B. s-au speriat și au fugit către barul „la C."

Aceasta rezultă atât din propriile lor declarații cât și din declarația

martorului C.M.S., iar din susținerile acelorași, coroborate cu declarația

martorului C.T.D., rezultă că inculpatul s-a deplasat direct către Lipoveni.

Această din

urmă afirmație, contrazice susținerea inculpatului în sensul că s-ar fi

deplasat inițial către barul „la C.", pentru a identifica presupușii

agresori ce ar fi ieșit de pe o uliță laterală, iar ulterior (întrucât nu i-a

găsit) s-a deplasat către Lipoveni. Martorii au indicat în mod unanim că

inculpatul s-a deplasat direct către Lipoveni, la un interval de timp relativ

redus după ce victima a plecat și ea în aceeași direcție.

Din coroborarea

declarațiilor martorilor cu cele ale inculpatului, a rezultat că acesta a fost

în mod constant în posesia toporului, din momentul în care a ieșit din curtea

casei având obiectul asupra sa și până în momentul în care a revenit la

domiciliu, pe o rută ocolitoare, dinspre barul „la C." Prin declarațiile

date inculpatul nu a susținut în nici un moment că în acest interval de timp ar

fi fost implicat în vreo altercație sau că ar fi rămas în vreun moment fără

topor.

Pe de altă

parte, din analiza actelor medicale a rezultat că leziunea tanato - generatoare

a fost cea cranio - duro - cerebrală din partea posterioară occipitală dreapta

(evidențiată în foto 13 necropsie) și care poate fi produsă prin lovire activă

cu corp contondent, gen piatră, cărămidă, leat, par, bardă. De asemenea, s-a

apreciat că este foarte probabil ca obiectul vulnerant să fi fost cordonul de

pe suprafața mai mare de pe muchia toporului ridicat de la domiciliul

inculpatului.

Coroborând

actele medicale cu cele de anchetă, s-a constatat că în afara toporului

inculpatului, în noaptea în care a avut loc agresiunea, au fost smulși pari din

gardul martorei O.D., așa cum rezultă din declarația acesteia și astfel cum au

fost identificați și fotografiați în cadrul cercetării la fața locului, și de

asemenea în cadrul aceleiași cercetări a fost identificat un bolovan (foto 16)

în apropierea locuinței martorei O. La nici unul dintre aceste obiecte (procese

- verbale de examinare criminalistică - filele 48-61 ds.u.p.) nu au fost

identificate urme care să ateste că ar fi constituit obiectul vulnerant, însă

parii și bolovanul au fost ridicate și fotografiate în apropierea locului

săvârșirii faptei, fără ca vreo persoană să fi avut posibilitatea de a

interveni pentru a șterge eventuale urme. Chiar martora Opariuc a declarat (fila

141 dos. fond) că aceștia nu prezentau urme de sânge, ceea ce se coroborează cu

examinarea criminalistică.

De asemenea,

martorii D., C. și B., persoanele care au descoperit victima, au declarat în

mod constant că s-au deplasat către Lipoveni la scurt timp după ce inculpatul a

plecat cu toporul în această direcție și că în apropierea victimei l-au văzut

pe inculpat care avea asupra sa toporul. Declarațiile acestora se coroborează

cu declarațiile celorlalți martori (în sensul că au plecat către Lipoveni după

inculpat); singurul martor care a susținut, atât în cursul urmăririi penale cât

și în fața instanței, că martorul D.I. a plecat către Lipoveni după victima și

înaintea inculpatului, este martora B. Această susținere nu a putut fi reținută

întrucât probatoriul administrat concordă în sensul că martorii Darie, Cuțitar

și Burșescu nu s-au despărțit până la momentul în care D.I. a sunat la 112, iar

pe de altă parte ceilalți martori aflați în intersecție (respectiv în aceeași

poziție cu martora B.) au indicat fie că nu au văzut pe nimeni trecând către

Lipoveni între victimă și inculpat (martora Ț.), fie că martorii s-au deplasat

către Lipoveni după inculpat (martorul C.).

Coroborând

probatoriul administrat Tribunalul a concluzionat că probele indirecte converg

în mod neechivoc către concluzia că inculpatul este singura persoană ce a avut

oportunitatea și mijloacele pentru a acționa violent asupra victimei,

cauzându-i moartea prin lovirile aplicate. Susținerile inculpatului cu privire

la modalitatea de desfășurare a incidentului nu se coroborează cu probele

administrate, în sensul că existența unui incident violent în care el și

victima ar fi fost agresați nu se confirmă, iar împrejurarea că s-a deplasat

către Lipoveni după partea vătămată fără a avea cunoștință de circumstanțele în

care a fost agresată și fără a o vedea căzută (deși martorii l-au identificat

în apropierea acesteia) este de asemenea - prin raportare la celelalte probe

-neverosimilă.

Pe de altă

parte, deși inculpatul și apărătorul său au insinuat că adevărații autori ar fi

persoane de etnie rromă, care ar crea în mod frecvent perturbări ale ordinii

publice în comună, nu a fost de asemenea dovedită. Nu au fost indicate numele

persoanelor vizate (deși inculpatul a susținut că și-ar putea recunoaște

agresorii după fizionomie), iar apartenența la o anumită etnie nu poate

înfrânge prezumția de nevinovăție și nici obtura probatoriul administrat. Este

de asemenea adevărat că acesta din urmă se fundamentează într-o măsură

esențială pe declarațiile unor persoane aflate în apropierea vârstei

majoratului, însă declarațiile acestora concordă în marea majoritate a

aspectelor esențiale și au fost în mare măsură constante pe parcursul

procesului penal.

În ceea ce

privește susținerile apărării referitoare la lipsa unui mobil, Tribunalul a

constatat că probatoriul administrat nu a fost de natură a elucida complet

existența sau natura acestuia. Având însă în vedere starea avansată de

ebrietate în care se afla inculpatul și împrejurarea că martorii D., C. și B., toți

de etnie rromă, se aflau în apropierea inculpatului și a părții vătămate în

momentul inițial al căderii, ipoteza avansată prin rechizitoriu de organul de

urmărire penală (în sensul intenției inculpatului de a agresa martorii și al

survenirii unei confuzii a fost reținut și de către instanță.

În drept, fapta

inculpatului care la data de 06 aprilie 2009, într-un loc public situat pe raza

comunei Mitocu Dragomimei, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, cu

intenție, a exercitat acte de violență, de intensitate ridicată, cu un topor,

asupra victimei C.G., care au condus la decesul acesteia - survenit la data de

09 aprilie 2009, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat, prev. de art. 174 rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Sub aspectul

acestei încadrări juridice nu au fost reținute susținerile apărării referitoare

la existența unei culpe medicale întrucât aceasta nu a fost dovedită și nici

invocată anterior formulării concluziilor, iar pe de altă parte chiar existența

unei asemenea culpe nu este de natură a întrerupe lanțul cauzal între acțiunea

ilicită a inculpatului și rezultatul produs. De asemenea, față de obiectul

vulnerant folosit, zona lezată și natura leziunilor existența intenției de a

ucide nu poate fi pusă sub semnul întrebării, iar cererea de schimbare a

încadrării juridice în infracțiunea de ucidere din culpă este nefondată.

La

individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța a avut în vedere

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume:

dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele speciale de pedeapsă, gradul

de pericol social concret ridicat al faptelor săvârșite, de persoana

inculpatului. Tribunalul a reținut că inculpatul este cunoscut ca o persoană

integrată în societate, a avut o comportare corectă și nu a fost anterior

angrenat în conflicte sau sancționat.

În ceea ce

privește soluționarea laturii civile, având în vedere că moștenitorii lui C.G.

nu s-au constituit parte civilă în cauză, tribunalul în baza art. 14 si 346 C.

proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la plata către

partea civilă S.J.U. "Sf. loan cel Nou" Suceava a sumei de 941,6 lei,

reprezentând cheltuieli de spitalizare ale defunctului C.G.

În baza art.

191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 lei

către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 500 lei se va

achita în fondul M.J.L.C., iar suma de 4.000 lei se va achita în fondul

Ministerului Public.

penală nr. 42 din 14 iunie 2010 Curtea de Apel Suceava a respins a respins ca

nefondat apelul inculpatului H.P. împotriva sentinței penale nr. 284 din 4

noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava, s-a dedus în continuare arestarea

preventivă a inculpatului și a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de

apel a constatat că instanța de fond a reafuzat o justă interpretare și

apreciere a probelor, stabilind în mod corect situația de fapt și de drept,

fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de

art. 174 alin. (1) - 175 lit. i)) C. pen.

Au fost audiați

martorii D.I.P., C.C., B.A.V., C.M., C.T.D., C.T., O.V., M.G. și de asemenea a

fost admisă proba privind efectuarea unui supliment de expertiză medico-legală

care să stabilească cauza decesului, obiectul cu care s-ar fi putut produce și

dacă traumatismele au fost produse de o singură persoană sau mai multe

persoane.

După

administrarea probatoriului instanța a stabilit în mod indubitabil că

inculpatul este autorul faptei, care a avut drept rezultat decesul victimei C.G.

În ceea ce

privește încadrarea juridică s-a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție

și nu a scăpat, din greșeală, toporul în cazul victimei, încadrarea corectă

dată faptei fiind cea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 lit.

i)) C. pen.

Instanța de

prim control judiciar a constiderat că pedeapsa aplicată a fost corect

individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul H.P., criticând

hotărârea prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct.

10, art. 385

8

pct. 17 și art. 385

8

pct. 14 C. proc. pen.

penală nr. 3187 din 16 septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție s-a admis recursul declarat de inculpatul H.P., s-a casat în

totalitate Decizia penală nr. 42 din 14 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava și

s-a trimis cauza spre rejudecare, cu menținerea stării de arest preventiv a

inculpatului.

Pentru a

pronunța această decizie s-a reținut că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra unei probe esențiale, suplimentul la expertiză medico-legală efectuat în

apel, urmând ca în rejudecare instanța de prim control judiciar să verifice

apărările inculpatului pe baza tuturor probelor administrate, să clarifice

toate contradicțiile existente între probatoriul administrat și să arate

motivat care sunt probele pe care se fundamentează hotărârea și care au fost

înlăturate.

Reinvestîtă cu

soluționarea apelului declarat de inculpatul H.P., Curtea a dispus reaudierea

tuturor martorilor din lucrări audiați în faza de urmărire penală și cercetare

judecătorească, în fața instanței de fond și apel în primul ciclu procesual.

penală nr. 47 din 20 mai 2011 a Curții de Apel Suceava a fost pentru a doua

oară respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul H.P. împotriva sentinței

penale nr. 284 din 04 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava.

În baza art.

381 alin. (1) C. proc. pen. s-a dedus în continuare durata arestării preventive

a inculpatului de la 04 noiembrie 2009 la zi, iar conform art. 383 alin. (11),

art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a readministrat tot probatoriul testimonial efectuat

în cauză, respectiv a reaudiat martorii C.T.D., C.M.S., B.M.R., D.I.P., B.V., C.C.,

Ț.l.P., Ț.D., B.S.T., R.V.E., O.V., M.G.S., B.D.D., ajungând în final la

aceeași soluție vizând existența faptei și săvârșirea ei cu vinovăție de către

inculpat.

acestei decizii a declarat recurs inculpatul H.P., iar prin Decizia penală nr.

4321 din 19 decembrie 2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție,

secția penală, acesta a fost admis, s-a casat decizia recurată și s-a trimis

cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Suceava, cu menținerea stării

de arest a inculpatului.

În motivarea

deciziei Înaltei Curții de Casație și Justiție, se arată că

instanța de apel nu a valorificat declarațiile martorilor, în sensul de a le

reține pe cele care corespund adevărului și a le înlătura motivat pe celelalte,

nu a lămurit contradicțiile existente în declarațiile martorilor, a omis să

efectueze confruntări, să-l audieze pe martorul C.T., a omis să se pronunțe pe

declarațiile martorilor B.M., Ț.D., a omis să analizeze apărarea inculpatului

privind posibilitatea decesului victimei ca urmare a căderii accidentale. S-a

arătat că se impune reaudierea martorului C.T. și eventuala lui confruntare cu

inculpatul H.P., reaudierea martorilor B.M., C.M.S., C.C. și I.D.P., eventuala

lor confruntare, raportarea declarațiilor,artorilor la conținutul raportului de

expertiză medico-legală, eventuala apreciere a instanței cu privire la

necesitatea efectuării unei noi expertize medico-legale.

reînregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. 872/39/2010 și ținând

cont de îndrumările instanței superioare, a fost audiat inculpatul, martorul C.T.

(fila 81), procese verbale de confruntare între acest martor și inculpat (fila 182),

audiați martorii C.C., D.I.P. și C.M. (fila 121), proces verbal de confruntare

între martorul D.I.P. și C.C. (fila 123), proces verbal de confruntare între

martorul D.I.P. și inculpatul H.P. (fila 150), audiată martora Ț.D. (fila 152),

proces verbal de confruntare între H.P. și martora Ț.D. (fila 153), proces

verbal de confruntare între martorii D.I.P. și Ț.D. (fila 165), proces verbal

confruntare între martorul C.C. și Ț.D. (fila 156), proces verbal de

confruntare între martorul C.C. și inculpat (fila 158), s-a obținut avizul

I.N.M.L. „M.M.", C.S.M.L., care a aprobat avizul Comisiei de Avizare de pe

lângă I.M.L lași din 04 martie 2010, cu mențiunea că producerea tuturor

leziunilor numai prin cădere este exclusă (fila 205), audiat martorul C.T.D. (fila

215), proces verbal de confruntare a acestui martor cu inculpatul (fila 218) și

cu martorul D.l.P. (fila 222), audiați martorii Ț.l.P., B.S. (filele 225, 227),

audiat martorul B.V.A. (fila 245), proces verbal de confruntare între martorul

B.V.A. și inculpat (fila 241). Martora B.M.R., cu toate diligentele depuse de

instanță nu a putut fi reaudiată, fiind plecată în Italia, motiv pentru care la

termenul de judecată din 19 septembrie 2012, în baza art. 327 alin. (3) C. proc.

pen. s-a dispus citirea depoziției dată de aceasta în cursul urmăririi penale

(fila 228).

De asemenea,

prin încheierea de ședință din 01 februarie 2012 prezenta instanță de apel a

dispus în baza art. 139 alin. (1), 35 rap. la art. 136 alin. (1) lit. b) C.

proc. pen. înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului H.P. cu

măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 C. proc. pen.

soluție ce a rămas definitivă prin respingerea recursului procurorului.

Prin Decizia penală

nr. 109 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul H.P.,

desființată în parte sentința penală nr. 284 din 04 noiembrie 2009 pronunțată

de Tribunalul Suceava, secția penală, și în rejudecare:

S-a redus

pedeapsa aplicată inculpatului H.P. pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat, prev de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen., de la 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C.

pen.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare

prezentei decizii.

S-a dedus în

continuare din pedeapsa principală aplicată inculpatului H.P., durata arestării

preventive a acestuia, de la data de 04 noiembrie 2009, la data de 10 februarie

2012.

S-a menținut

măsura obligării inculpatului H.P. de a nu părăsi localitatea, dispusă prin

încheierea din data de 01 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 872/39/2010

al Curții de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Examinând

probatoriul administrat în cauză, inclusiv prin prisma recomandărilor instanței

de control judiciar, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a reținut o

situație de fapt și o încadrare juridică corectă a faptei săvârșite de către

inculpat, motiv pentru care nu o va mai reitera.

Criticile

făcute de inculpatul apelant se dovedesc a fi neîntemeiate, mai puțin cea

referitoare la greșita individualizare a pedepsei.

Cum în prezenta

fază a judecării apelului, mulți dintre martori au arătat că datorită trecerii

timpului, în prezent nu-și mai amintesc ce au declarat inițial, că eventualele

contradicții se datorează duratei de timp îndelungate scurse de la data faptei,

dar că-și mențin declarațiile date la urmărirea penală unde au relatat

adevărul, instanța de apel va acorda prioritate acestor declarații, care de

altfel au fost date fie chiar a doua zi după faptă, fie la un interval de timp

foarte scurt, când memoria și amintirile martorilor și părților erau încă

proaspete - ceea ce presupune o mai mare exactitate, constatând că ele se

coroborează cu marea majoritate a celor susținute în cursul cercetării

judecătorești, precum și cu alte probe incriminatoare.

Astfel, în

cursul urmăririi penale se constată că au fost audiați:

- martora Ț.D.

(filele 76-78 d.u. audiată la Parchet la data de 07 aprilie 2009, decichiar a

doua zi după faptă), care în esență declară că i-a văzut pe inculpat și victimă

cum veneau pe drum, erau în stare de ebrietate și nu se certau; că victima a

căzut, iar inculpatul H. a ajutat-o să se ridice, că și-au continuat drumul,

iar la intersecție s-au despărțit, inculpatul mergând înainte spre casa lui,

iar victima la stânga spre Lipoveni; că apoi l-a văzut pe inculpat venind de

acasă cu o toporișca în mână, era desculț, îmbrăcat cu un tricou deschis la

culoare (alb), pantalon Închis (albastru), si a mers spre Lipoveni, direcție în

care mersese cu câteva minute și victima C.G.. Afirmă martora că nu a văzut

alte persoane trecând spre Lipoveni sau venind dispre Lipoveni. Abia când

victima și cadrele medicale erau în salvare, l-a văzut pe inculpatul H. că

venea dinspre Lipoveni și mergea spre casa lui, și era tot desculț cu toporișca

în mână.

De menționat că

martora Ț.D. a fost audiată chiar a doua zi după comiterea faptei și în

prezenta unui referent.

- Martorul C.T.D.

(audiat și el la Parchet pe 07 aprilie 2009, deci a doua zi după faptă) relatează

și el aceleași împrejurări ca și martora Ț.D. Martorul afirmă că i-a văzut pe

inculpat și victimă venind pe drum beți, că nu se certau, că victima a căzut,

iar inculpatul a ajutat-o să se ridice, după care și-au continuat drumul; că

s-au despărțit în intersecție, fiecare mergând spre casa lui, că după 5 minute

inculpatul a revenit în intersecție cu un obiect în mână ce părea a fi o

toporișca și că inculpatul s-a deplasat spre Lipoveni. Relatează martorul că

după 15 minute de la trecerea inculpatului spre Lipoveni, a mers spre Lipoveni

și martorul D.I., care s-a întors și a spus copiilor că l-a văzut pe C.G. căzut

pe imaș. Afirmă martorul că nu a văzut alte persoane mergând spre sau venind

dinspre Lipoveni.

- Martorul C.M.S.

(filele 82-90, declarație dată la 07 aprilie 2009), declară că la momentul

respectiv, strada era luminată, că inculpatul și victima veneau pe stradă fiind

în stare de ebrietate, la intersecție s-au despărțit, inculpatul mergând spre

casa lui, iar victima a luat-o la stânga spre Lipoveni; că după aceasta

inculpatul a venit în intersecție cu un topor în mână, a mers spre barul „La

Culiman", s-a oprit uitându-se după ceva anume, după care s-a întors din

drum, a revenit în intersecție (cea în care anterior se despărțise de victimă)

și a luat-o spre stânga, spre imaș, exact drumul pe care-l urmase anterior C.G.

Zice că după ce inculpatul a luat-o spre imaș, cei trei tineri romi au revenit

în intersecție și au mers și ei pe direcția în care a mers inculpatul H. După

puținjimp cei 3 tineri romi au revenit și le-au spus că pe imaș este căzut C.G.,

este lovit la cap și plin de sânge. Martorul afirmă că a plecat și el spre

locul indicat, l-a văzut pe C.G. care se mișca și zicea ceva neinteligibil.

În suplimentul

de declarație, același martor C.M.S. declară că nu a auzit ca cei trei tineri

romi să spună ceva la adresa Iui H.; că inculpatul l-a chemat și i-a cerut să-i

dea un topor, fără însă să-i spună pentru ce anume îi trebuie; că atunci când

inculpatul a revenit cu toporul în intersecție, cei 3 tineri rromi au fugit

spre barul SC „I.V." SRL, („La C."), inculpatul a mers pe aceeași

direcție, dar la jumătatea distantei s-a întors, a revenit în intersecție și a

luat-o spre stânga pe direcția în care anterior o luase victima. Afirmă

martorul că nu a văzut nicio persoană care să meargă spre imas sau să vină

dinspre imas. După ce inculpatul H. a revenit din curtea lui cu toporul în

mână, cei trei tineri romi, probabil de frică au rupt niște pari din gard și cu

ei în mână au fugit în vale spre bar. După ce inculpatul H. a plecat spre imaș,

cei 3 rromi au revenit în intersecție, dar zice martorul că nu i-a mai văzut să

aibă pari în mână. Mai declară martorul că în timp ce polițiștii se aflau pe

imaș, iar el martorul se deplasa spre casa lui, l-a observat pe inculpatul H.

că venea cu toporul în mână pe șosea, dinspre barul SC „I.V." SRL, a

trecut de intersecție și se îndrepta spre locuința sa.

De menționat

este și precizarea martorului că se cunoștea cu inculpatul, erau în relații

bune deoarece au lucrat împreună, astfel încât este exclusă orice confuzie.

- Martora B.M.R.

(filele 91-95 d.u. audiată la Parchet în 14 aprilie 2009), arată că inculpatul

și victima veneau pe drum în stare de ebrietate, că la un moment dat s-au

despărțit, fiecare mergând în direcția casei sale, că nu a auzit ca cei 3

tineri romi să spună ceva inculpatului H.; că inculpatul i-a cerut martorului C.

un topor, dar nu i-a spus ce vrea să facă cu el; că inculpatul după despărțirea

de victimă și-a continuat drumul spre casă, dar după puțin timp I-a văzut

ieșind din curte cu un topor în mână și că a plecat pe aceeași direcție pe care

anterior a plecat C.G. Când cei 3 tineri rromi l-au văzut pe inculpatul H. cu

toporul în mână, a văzut cum aceștia au rupt o scândură din gard și au plecat

spre Lipoveni. Afirmă martora că martorii C. și C.D. au mers și ei pe imaș, iar

când s-au întors Ie-a spus că victima este căzută, a mers și ea pe imaș, a

văzut victima, dar nu s-a putut apropia deoarece acolo era deja venită

ambulanța. Cât timp pe imaș erau polițiștii și ambulanța, B.M. arată că I-a

văzut pe inculpat care venea dinspre barul „La C.", pe șosea singur, avea

toporul în mână, era desculț, era îmbrăcat cu pantaloni și bluză cu mâneci

lungi de culoare închisă, mergea cu pas normal spre locuința lui.

Cu privire la

declarația acestei martore, prezenta instanță de apel constată că cea mai mare

parte se coroborează cu declarațiile acuzatoare ale celorlalți martori,

inclusiv sub aspectul că în momentul când pe imaș se aflau polițiștii și

salvarea, inculpatul H. venea pe șosea dinspre barul „La C.", cu toporul

în mână, mergea spre locuința sa, ceea ce dovedește că după comiterea faptei,

pentru a-și asigura scăparea, inculpatul a revenit la locuința sa pe o rută

ocolitoare, trecând prin grădinile altor cetățeni și nu pe drumul direct pe

care inițial mersese victima și apoi el.

În plus, din

moment ce poliția și salvarea erau deja venite pe imaș, inculpatul nu avea de

ce să-i mai fie frică, astfel încât nu poate fi primită apărarea acestuia că a

revenit de pe imaș la domiciliu pe căi ocolite deoarece i-a fost frică, cu atât

mai mult cu cât avea toporul în mână.

Este adevărat

că B.M.R. este singura martoră care audiată și ulterior (la cercetarea

judecătorească în primă instanță, la judecarea primelor apeluri), declară că

ordinea în care s-a mers spre Lipoveni este victima C.G., cei 3 tineri rromi și

apoi inculpatul. Se constată însă că din restul probatoriului administrat

niciunul dintre ceilalți martori nu au susținut această variantă, ci au

declarat în totalitate că după victimă, pe același drum spre Lipoveni a mers

inculpatul și abia apoi cei 3 tineri rromi.

Ca urmare, cum

această afirmație a martorei B.M. nu se coroborează cu nici o altă probă din

dosar, instanța nu o va reține.

Oricum, în

cauză nu există probe din care să rezulte că cei 3 tineri romi l-ar fi lovit cu

leaturile rupte din gard pe C.G.. Dimpotrivă, din declarațiile martorilor C.M.S.,

B.A.V., D.I., O.D. (care zice că i s-au rupt 2-3 scânduri din gard, doi pari,

dar care nu aveau sânge pe ei și ie-a montat a doua zi la loc), rezultă că după

ce au văzut că inculpatul H. nu vine după ei, ci merge pe direcția spre

Lipoveni, direcție pe care anterior mersese și victima, cei 3 tineri rromi au

revenit în intersecția în care se jucau copii, dar că nu mai aveau leaturile în

mână, ceea ce duce la concluzia că atunci când aceștia au descoperit victima pe

imaș, ei nu aveau nimic în mână.

- Martorul B.A.V.

(filele 96, 97-101 d.u., face parte din grupul celor 3 tineri de etnie rromă,

audiat și el la 07 aprilie 2009), declară că a văzut pe inculpat și victimă cum

veneau pe drum în stare de ebrietate, victima a căzut, iar inculpatul a

ajutat-o să se ridice, că după ce și-au continuat drumul s-au despărțit în

intersecție, după despărțire l-a văzut pe inculpatul H. că a ieșit din curtea

casei sale cu un topor în mână, că ulterior mergând și el spre casă l-a văzut

pe C.G. întins pe imaș, pe o parte și din spatele capului îi curgea sânge, că

tot în acest moment la circa 100 m l-a văzut pe inculpatul H. care se plimba cu

un topor în mână. în suplimentul de declarație, martorul Burescu declară că

nici el și nici ceilalți doi tineri romi nu au spus nimic inculpatului sau

victimei, că atunci când a ieșit în intersecție cu toporul în mână, ei cei 3

tineri rromi au fugit spre bar, dar cum inculpatul a pornit spre imaș, ei au

revenit în intersecție, că văzându-l pe inculpatul H. pe imaș cu toporul în

mână, au revenit în intersecție de unde au rupt pari dintr-un gard, deoarece au

crezut că inculpatul o să-i atace; că ei cei 3 tineri rromi nu au lovit pe

nimeni și ulterior au aruncat parii în șanț, că nu l-a văzut pe inculpat pe

unde a plecat de pe imaș, dar pe lângă ei nu a trecut.

- Martorul D.I.P.

(filele 104-110 d.u, face parte din grupul celor 3 tineri rromi și a fost

audiat a doua zi după faptă, adică pe 07 aprilie 2009), declară și el că la

data critică i-a văzut pe inculpat șu victimă venind în stare de ebrietate pe

drum, victima a căzut, iar inculpatul a ajutat-o să se ridice, nu i-a auzit să

se certe; că după ce s-au despărțit în intersecție, la un moment dat din curtea

casei sale a ieșit inculpatul H. cu un topor în mâna dreaptă pe care-l ținea

lângă picior, că inculpatul avea pe el un tricou cu mâneci scurte, că l-au

văzut pe inculpat venind cu toporul spre ei, s-au speriat și au fugit spre

barul „La C.", unde s-au oprit și când s-au uitat în spate au văzut că

inculpatul nu a venit după ei, astfel că și-au dat seama că a luat-o spre

Lipoveni.

Susține

martorul că s-au întors în intersecție și au plecat și ei spre Lipoveni, afară

era lumină de la un bec, au văzut pe imaș o persoană căzută lângă gard, s-au

apropiat și au văzut că era C.G., care avea o rană la cap, din care curgea

sânge.

Tot atunci,

arată martorul că l-a văzut pe inculpatul H. pe imaș, la cea. 100 m. având

toporul în mână, că și inculpatul i-a văzut, s-a îndreptat spre ei, moment în

care cei 3 tineri rromi au fugit înapoi în intersecție, unde D.I. a dat telefon

la 112.

Susține

martorul că nu știe pe unde a plecat inculpatul H. de pe imaș, că nu-l cunoaște

pe inculpat și nici nu a avut incidente cu el.

În suplimentul

de declarație (fila 109), martorul D.I. declară că nici el și nici ceilalți doi

prieteni ai săi nu au spus absolut nimic inculpatului sau victimei, că după ce

l-au văzut pe inculpatul H. ieșind din curtea sa cu toporul în mână, au rupt

niște scânduri dintr-un gard pentru a se apăra, dar nu au lovit victima.

- În cursul

urmăririi penale martorul D.I.P. a fost de acord să fie testat cu aparatul

poligraf (filele 111-117 d.u.). Potrivit raportului de constatare

tehnico-științifică, la întrebările nr. 4 și nr. 7, relevante în cauză (nr. 4 -

ai văzut cine l-a lovit pe C.G. cu toporul? Răspuns: Nu; Nr. 7 - Ai fost de

față când a fost lovit C.G. în 6 aprilie? Răspuns: Nu). Nu au fost evidențiate

reacții specifice comportamentului simulat - subiectul a fost sincer.

- Martorul C.C.

(filele 120-122 d.u. face parte din grupul celor 3 tineri rromi, audiat și el

tot pe 07 aprilie 2009), declară că i-a văzut pe inculpat și victimă venind în

stare de ebrietate pe drum, că victima a căzut, dar s-a ridicat continuându-și

drumul, că după ce s-au despărțit, inculpatul H. a revenit în intersecție cu un

topor în mână, fiind îmbrăcat cu un tricou cu mânecă scurtă, că văzându-l s-au

speriat și au fugit spre vale (spre barul „La C."), dar inculpatul a

luat-o spre Lipoveni; că s-au întors în intersecție și apoi au pornit spre

Lipoveni, unde pe imaș, sub un gard l-au găsit pe C.G. căzut, îi curgea sânge

din cap, că în acest moment la o distanță de circa 100 m. era inculpatul H. cu

toporul în mână, că s-au speriat și au fugit înapoi în ntersecție. Cu referire

la inculpat, martorul Cuțitar arată că nu a avut niciodată de-a face cu

inculpatul, dar a auzit că e o persoană violentă și nimeni nu vrea să aibă de a

face cu acesta.

- Martorul Ț.l.

(filele 123-125, audiat la 07 aprilie 2009), declară că i-a văzut pe inculpat

și victimă cum veneau pe drum, erau în stare de ebrietate, nu se certau,

victima a căzut cu capul de asfalt, iar inculpatul a ajutat-o să se ridice, că

aceștia au mers câțiva metri împreună, iar la intersecție s-au despărțit,

fiecare mergând spre casa lui. După despărțirea celor doi, martorul arată că el

a intrat în casă și nu mai știe ce s-a întâmplat.

- Martorul B.S.

(filele 126, 127 d.u., audiat la 07 aprilie 2009) arată că este vecin cu

inculpatul H., dar el și cu bunica lui evită să se întâlnească sau să discute

cu „vecinii noștri"; că i-a văzut pe inculpat și victimă venind pe drum,

în stare de beție, nu a văzut momentul când C. a căzut, dar I-a văzut pe

inculpatul H. cum I-a ajutat să se ridice; că au mai mers o bucată de drum

împreună, iar la intersecție s-au despărțit, victima a mers spre Lipoveni, iar

inculpatul „spre casa lui; că în acea intersecție exista un bec de iluminat

public, iar drumul era bine luminat. După despărțirea celor doi, martorul arată

că el a intrat în casă, la un moment dat a auzit salvarea, a ieșit din nou

afară unde copiii i-au spus că victima C.G. a fost lovit de cineva și era căzut

în iarbă. A vrut și el să se uite, dar șeful de post nu l-a lăsat, a văzut însă

victima mergând spre salvare, pe picioarele sale, sprijinit de două cadre

medicale. După ce salvarea și poliția au plecat, martorul declară că a mers și

el acasă.

Declarațiile

martorilor R.V.E., M.G., B.D.D. și O.V. (filele 128, 133, 134, 130-132), nu

prezintă relevanță directă, ele fiind importante doar sub aspectul că aceștia

martori au văzut cum anterior comiterii faptei, victima și inculpatul consumau

împreună băuturi alcoolice, fără a avea discuții contradictorii, martorul O.V.M.

consumând și el o bere la aceeași masă cu inculpatul și victima C.

- Martorul H.V.

(filele 138-140 d.u., este fratele inculpatului și a fost audiat la Parchet la

data de 28 aprilie 2009), declară că în ziua de 10 aprilie 2009 a mers la

arestul I.P.J. Suceava unde a vorbit cu inculpatul, care i-a spus" am fost

beat. Nu-mi amintesc nimic", că după ce a ieșit din barul „La C." un

grup de 3 persoane i-au lovit și că după ce a fost lovit nu-și mai amintește

nimic"; că oricum el (adică inculpatul H.) nu a făcut nimic victimei.

Această

declarație prezintă relevanță în cauză deoarece ea scoate în evidență poziția

procesuală oscilantă a inculpatului, care dacă la urmărirea penală a relatat

fratelui său, dar a dat și declarații în nume propriu în care susține că fiind

în stare de ebrietate nu-și mai aduce aminte nimic din ceea ce a făcut după ce

a plecat de la barul „La C.", ulterior în cursul cercetării judecătorești,

inculpatul prezintă unele amănunte, ba chiar afirmă că niciodată nu i s-a

întâmplat să nu-și aducă aminte ce a făcut după ce a consumat băuturi

alcoolice.

- Raportul din

08 aprilie 2009 întocmit de agentul principal C.T. (fila 141 d.u.)în care se

arată că în data de 07 aprilie 2009 agentul a vorbit cu inculpatul H., care i-a

spus „Nu l-am lovit cu pumnii", că I-a lăsat pe C.G. pe poteca din zona

islazului comunal, întins pe sol; dar că el nu i-a făcut nimic. Apoi zice

martorul că inculpatul a făcut o pauză și i-a spus că nu mai dorește să spună

nimic, deoarece el este nevinovat.

Chiar dacă

potrivit ordonanței de reținere și încheierii de arestare (filele 153-155 d.u.)

inculpatul H.P. a fost reținut și apoi arestat în continuare începând cu data

de 07 aprilie 2009, orele 16:00, din conținutul raportului întocmit de agentul

principal C.T. reiese că discuția dintre acesta și inculpat a avut loc pe data

de 07 aprilie 2009, în jurul orelor 13:00, la sediul Postului de Poliție

Mitocul Dragomirnei.

Nu are

relevanță în cauză ora trecută în ordonanța de reținere a inculpatului și nici

împrejurarea că acesta nu a participat la cercetarea la fața locului, din

moment ce din conținutul acestui proces verbal reiese faptul că cercetarea la

fața locului a avut loc în data de 07 aprilie 2009, între orele 9:30 și 12:45,

că în cadrul acestei cercetări la sediul postului de poliție au fost efectuate

fotografii judiciare asupra numitului H.P. (filele 3-5 d.u.).

Având în vedere

și faptul că respectivele fotografii judiciare ale inculpatului se află Ia

dosarul de urmărire penală, concluzia nu poate fi decât aceea că în dimineața

zilei de 07 aprilie 2009, inculpatul a fost condus la sediul Postului de

Poliție Mitocul - Dragomirnei unde chiar dacă nu a participat în mod efectiv la

cercetarea la fața locului i s-au făcut fotografii judiciare și în aceste

împrejurări a avut loc și discuția cu agentul C.T. (care de altfel nu

precizează o oră foarte exactă, ci spune „în jurul orelor 13:00").

Apoi, prezenta

instanță de apel constată că în conținutul raportului din 08 aprilie 2009

întocmit de agentul C.T., nu se afirmă că victima C.G. ar fi decedat si nici

faptul că la momentul discuției inculpatul ar fi fost deja reținut. Se

menționează cu privire la acest aspect doar că discuția a avut Ioc la sediul

Postului de poliție în timp ce se efectuau cercetări cu privire la agresiunea

fizică a numitului C.G. (a se vedea raportul-fila 141 d.u.).

De altfel,

martorul C.T. a fost reaudiat și în prezenta fază a rejudecării apelului, a

fost confruntat cu inculpatul H.P., martorul menținându-și în totalitate

afirmațiile făcute în raport, în sensul că inculpatul a recunoscut că a lovit

victima, dar nu cu pumnii. însăși inculpatul în cadrul confruntării, nu a negat

că a avut o discuție cu agentul C.T., ci a negat doar conținutul discuției,

respectiv că ar fi recunoscut față de acesta că ar fi agresat victima.

- Procesul

verbal din data.de 07 aprilie 2009, orele 10:50 (fila 142 d.u.), în care

organele de poliție consemnează că inculpatul H.P. a susținut că nu dorește să

facă vreo declarație referitoare la agresarea victimei C.G., că inculpatul nu a

motivat în niciun fel refuzul său și că a refuzat să semneze procesul verbal.

- Procesul

verbal de constatare din data de 07 aprilie 2009 (fila 55 vol.1 d.u.), din

conținutul căruia reiese că organele de poliție s-au prezentat la locuința

inculpatului, unde i-a găsit pe mama și fratele acestuia, iar H.D. a arătat o

vană din tablă în care din proprie inițiativă a pus la spălat, turnând apă și

detergent, hainele purtate de inculpat cu o zi înainte, respectiv un tricou cu

mâneci scurte, de culoare verde, un pulover la baza gâtului, o pereche de

pantaloni de culoare neagră și a predat organelor de anchetă și o toporișca ce

a fost găsită înfiptă într-un trunchi de lemn.

În cursul

cercetării judecătorești efectuate de către instanța de fond, martorii C.M.S., B.M.,

D.I., B.A.V., C.C., B.S., Ț.l.P., etc. și-au menținut în general afirmațiile

încriminatoare făcute la adresa inculpatului.

Prima instanță

l-a audiat și pe martorul H.V. (fila 127 dos. fond, fratele inculpatului), care

a declarat că atunci când era inculpatul în arest, acesta i-a spus că el și

victima au fost atacați de persoane necunoscute pe drumul dintre barul „La C."

și intersecție, că vorbind cu mama lui a înțeles că inculpatul nu i-a cerut

acesteia să-i spele hainele, ci a făcut-o din proprie inițiativă.

- Martora H.D.

(fila 144 d.fond, mama inculpatului), declară în esență că inculpatul nu i-a

cerut nimic și din proprie inițiativă a pus la spălat hainele acestuia.

Or, prezenta

instanță de apel având în vedere gradul de rudenie foarte apropiat al celor doi

martori cu inculpatul (fratele și mama acestuia), are mari rezerve în ce

privește credibilitatea acestora. De altfel se constată că în contra

declarațiilor a multor martori și chiar a susținerilor inculpatului care

recunoaște că după despărțirea de victimă a ieșit din nou în stradă cu toporul

în mână pentru a se răzbuna, martora H.D. declară că în seara de 06 aprilie

2009, când ea a venit la domiciliu, inculpatul nu era acasă, dar a venit în

scurt timp, fără a avea vreun topor, a întrebat-o ce mai face, după care

inculpatul s-a dus la culcare. Mai declară martora că „nu era posibil ca

inculpatul să fi ieșit, iar eu să nu fi știut".

Or, instanța de

apel constată că probatoriul administrat a dovedit cu certitudine că inculpatul

a revenit în stradă având un topor în mână, fapt recunoscut și de către el.

- Martora O.D.

(fila 141 dos. fond) declară că în data faptei i s-au rupt 2-3 scânduri din

gard, s-au smuls doi pari, dar a doua zi Ie-a găsit și Ie-a bătut la loc.

Martora mai susține că pe scânduri nu erau urme de sânge, că a auzit scandal,

dar crede că se auzea dinspre șoseaua asfaltată și nu dinspre imaș. Lipsa

urmelor de sânge pe aceste obiecte este confirmată și de examinările

criminalistice care au ajuns la aceeași concluzie.

În cursul

prezentei rejudecări a apelului declarat de inculpat, au fost audiați:

- Martorul C.T.

(fila 81 d.u. apel) care a arătat că-și menține cele arătate în raportul din 08

aprilie 2009, că în discuția ce a avut-o cu inculpatul acesta i-a spus că l-a

lovit pe C.G., dar nu a vrut să-i dea alte amănunte. Și în cadrul confruntării

cu inculpatul, martorul C.T. declară că este sigur că inculpatul i-a spus că a

lovit victima, dar nu a precizat amănunte. În cadrul confruntării inculpatul a

recunoscut că a avut o discuție cu a