ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2700/2010

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 50 din data de 04 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 3559/86/2009 a fost condamnat inculpatul D.P. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa principală de 16 (șaisprezece) ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 19 aprilie 2009 la zi. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului D.P. În baza art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 și 15 C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. proc. civ. s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de către părțile civile H.G. și H.E., în sensul că a fost obligat inculpatul D.P. să plătească acestora (împreună) suma de 10.000 RON, reprezentând daune materiale (cheltuieli înmormântare, praznice pomenire, etc.) și suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale, câte 10.000 RON pentru fiecare parte civilă. În baza art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 și 15 C. proc.

pen. s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de părțile civile H.D.G. și H.E. împotriva asigurătorului de răspundere civilă SC G.A. SA - Agenția Suceava. În baza art. 15 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat că părțile civile H.G.G., H.G.M., V.G.L., H.G.P. și H.G.A.D. nu s-au constituit părți civile în cauză. În fapt, s-a reținut că, în seara zilei de 18 aprilie 2009, pe parcursul mai multor ore, inculpatul D.P. a consumat cantități mari de băuturi alcoolice împreună cu victima H.G., la barul aparținând SC "L." SRL din comuna Breaza. Până la orele 23:30, între cele două persoane nu a existat niciun incident. La un moment dat, victima a părăsit localul, revenind după puțin timp înapoi și, fără niciun motiv, a lovit pe inculpat cu pumnul în zona feței.

Martorul P.V., gestionar, a intervenit între cele două persoane pentru ca incidentul să nu degenereze. Imediat după aceasta, inculpatul a părăsit localul și s-a deplasat spre locuința sa, situată la aproximativ 600 metri. Starea avansată de ebrietate în care se afla la momentul respectiv, precum și lovitura pe care a primit-o fără niciun motiv, l-au determinat pe inculpat să adopte hotărârea de a se răzbuna pe victimă. În acest sens, inculpatul a luat de la domiciliul său un corp contondent dur (probabil o bâtă de baseball), după care s-a deplasat spre bar cu intenția de a întâlni victima.

Necunoscând cu exactitate dacă victima a părăsit sau nu localul - dar totodată și evitând să intre în local pentru a se convinge de acest fapt - inculpatul s-a deplasat pe drumul principal din comună până în apropierea Bisericii Ortodoxe, pe o distanță de aproximativ 1500 m în dreptul bisericii, inculpatul s-a întâlnit cu mai mulți prieteni, a comunicat acestora despre incidentul cu victima și despre intențiile sale agresive, fără însă a le arăta și bâta - pe care o ținea ascunsă. Întrucât pe parcursul deplasării nu s-a întâlnit cu victima, inculpatul a considerat că aceasta s-ar putea să mai fie la bar, astfel că de la biserică s-a reîntors spre zona unde avusese loc incidentul. S-a reținut că în același timp victima a părăsit singură localul, cu intenția de a ajunge la domiciliu.

În dreptul Ocolului Silvic Breaza, datorită stării avansate de ebrietate în care se afla, victima s-a dezechilibrat și a căzut pe partea carosabilă a șoselei; prezența victimei în locul respectiv, precum și poziția în care se afla, au fost observate de martorii B.V., B.L., E.V.S., C.C.D., persoane care se întorceau de la biserică. În jurul orelor 01:00, în momentul când inculpatul a ajuns în dreptul Ocolului Silvic, a sesizat prezența victimei pe șosea. Animat de aceleași intenții de răzbunare și profitând de starea și poziția victimei, inculpatul a apucat bâta și i-a aplicat mai multe lovituri, preponderent în zona capului. Actele de violență exercitate de către inculpat au fost observate de la mică distanță de martorii oculari L.P.A.

și M.C.I., reținându-se că aceștia s-au deplasat spre locul incidentului la sugestia martorilor B.V., B.L., E.V.S., C.C.D., care le-au comunicat că au văzut victima dormind pe șosea. La strigătele acestora, inculpatul și-a încetat acțiunile violente, părăsind în fugă locul comiterii infracțiunii și abandonând apoi într-un loc neidentificat corpul contondent dur. La scurt timp, după încetarea violențelor, victima a fost transportată spre o unitate sanitară, însă datorită gravității leziunilor suferite a încetat din viață, fără a mai beneficia de asistență medicală. Pe parcursul cercetărilor penale, inculpatul a adoptat în general o poziție procesuală sinceră, recunoscând săvârșirea infracțiunii.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, precum și persoana inculpatului care nu are antecedente penale și a avut o poziție procesuală corectă de recunoaștere și regret a faptei, care însă nu se justifică a fi reținute în favoarea inculpatului ca și circumstanțe atenuante. Instanța nu a luat în considerare ca circumstanță atenuantă legală nici starea de provocare invocată de către inculpat, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că victima, aflându-se într-o stare avansată de ebrietate, în acel moment se afla în imposibilitatea de a-l agresa pe inculpat și niciun mijloc de probă nu a scos în evidență faptul că victima ar fi avut asupra sa vreun obiect vulnerat cu care intenționa să-l atace pe inculpat.

Pentru a fi reținută provocarea ca circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului este necesar potrivit art. 73 lit. b) C. pen. ca tulburarea sau emoția produsă de victimă inculpatului să fie de o intensitate mare, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă, fiind necesar ca tulburarea să existe la momentul săvârșirii faptei. Ori, deși inculpatul a fost lovit cu pumnul de către victimă, lovitura cu pumnul, chiar în zona feței, nu a fost atât de gravă încât să creeze o tulburare sau emoție puternică inculpatului la momentul săvârșirii faptei, dacă se are în vedere că din momentul lovirii inculpatului și până la săvârșirea faptei a trecut o perioadă de timp, perioadă în care inculpatul a mers acasă de unde a luat un corp contondent cu intenția de a se răzbuna pe victimă.

Astfel, trecând o perioadă de timp de la momentul provocării și până în momentul săvârșirii faptei, nu se poate reține că s-a păstrat starea de tulburare și emoție puternică la momentul săvârșirii faptei, atât timp cât în toată această perioadă victima nu a mai exercitat acte de violență asupra inculpatului, iar inculpatul avea tot timpul să se liniștească și să aprecieze gravitatea faptei pe care și-a propus să o săvârșească. Soluționând latura civilă, Tribunalul a constatat că acțiunea civilă formulată de părțile civile H.G. și H.E. este întemeiată doar în parte, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998, 999 C. civ., așa încât l-a obligat pe inculpatul D.P.

să plătească acestora (împreună) suma de 10.000 RON reprezentând daune materiale (cheltuieli înmormântare, praznice pomenire, etc.) și suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale, câte 10.000 RON pentru fiecare parte civilă. Pentru evaluarea cheltuielilor de înmormântare, cât și a praznicului de 6 săptămâni al defunctului H.G., instanța a avut în vedere că, potrivit declarațiilor martorilor M.Ș. și C.V., înmormântarea acestuia ar fi costat în jur de 10.000 RON, iar praznicul în jur de 2.000 - 2.500 RON. Praznicul a avut loc în prăznicar unde încăpeau în jur de 70 de persoane, însă oamenii care au participat la înmormântare au fost așezați la mese în mai multe rânduri. În ceea ce privește daunele morale, instanța a constatat că prin fapta sa inculpatul a produs un prejudiciu moral părinților victimei, anume părților civile H.G.

și H.E., constând în suferința pe care aceștia au resimțit-o ca urmare a decesului fiului lor. Deși o asemenea suferință poate fi greu acoperită prin acordarea unei sume de bani, totuși, așa cum a fost stabilit pe cale de jurisprudență, aceasta poate fi relativ compensată prin acordarea unor sume de bani ca daune morale. Acordarea sumei de 20.000 RON, câte 10.000 RON fiecărei părți civile, este relativ rezonabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de părțile civile. Cu privire la despăgubirea solicitată de către părțile civile H.D.G. și H.E. de la asigurătorul SC G.A. SA - Agenția Suceava, s-a apreciat că, deși victima H.G.G. la data evenimentului era asigurat de deces potrivit poliței de asigurare din 19 septembrie 2008 încheiată cu S.A.R.

A. SA, preluată de SC G.A. SA, dată fiind starea de ebrietate avansată a victimei H.G. la momentul evenimentului asigurătorul nu poate fi obligat la plata asigurării de viață a acestuia. Deși asigurătorul nu contestă faptul că victima era asigurată de viață, totuși potrivit art. 71 lit. a) din "Condițiile generale pentru asigurarea de deces" "sunt excluse din asigurare decesul a) suferit în stare de ebrietate". De aceea, în baza art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 și 15 C. proc. pen. a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de părțile civile H.D.G. și H.E. împotriva asigurătorului SC G.A. SA - Agenția Suceava. Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile civile H.G. și H.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, precum și inculpatul.

Deși legal citate, părțile civile nu s-au prezentat în instanță și nu și-au motivat apelurile declarate în cauză. Inculpatul a arătat că a comis fapta pe fondul tulburării cauzate de atitudinea provocatoare a părții vătămate, aspect ce constituie circumstanță atenuantă legală. A avut un bun comportament anterior săvârșirii infracțiunii, o atitudine procesuală sinceră și regretă fapta comisă, solicitând reținerea acestor aspecte în favoarea sa, ca circumstanțe atenuante judiciare, și reducerea pedepsei aplicate. Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 371, 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente: Prima instanță a reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.

Din derularea evenimentelor nu a reținut că inculpatul a comis fapta pe fondul unei stări de tulburare generată de atitudinea provocatoare a părții vătămate, pentru a putea fi reținută în favoarea sa circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Cât privește buna conduită a inculpatului anterior comiterii infracțiunii, a apreciat Curtea că aceasta poate fi reținută ca circumstanță atenuată judiciară, în accepțiunea alin. (1) lit. a) a art. 74 C. pen., o pedeapsă de 14 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, fiind necesară, dar totodată și suficientă, pentru a-și atinge scopul educativ-preventiv. În latura civilă a cauzei, relativ la cuantumul daunelor morale la care inculpatul a fost obligat a le achita părților civile, a apreciat Curtea că suma de 10.000 RON, pentru fiecare dintre ele, este insuficientă pentru o rezonabilă reparare a prejudiciului încercat, sens în care va dispune majorarea sa.

O sumă de câte 15.000 RON, alături de pronunțarea hotărârii de condamnare a inculpatului, va asigura o atenuare a suferințelor care le-a marcat pe părțile civile, generate de moartea fiului lor. Greșit prima instanță a respins însă, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de părțile civile H.E. și H.G. în contradictoriu cu asigurătorul SC G.A. SA - Agenția Suceava. Din interpretarea prevederilor art. 16 și art. 24 alin. (3) C. proc. pen. reiese că, în acest caz, întrucât societatea de asigurare, neavând calitatea de parte responsabilă civilmente în accepțiunea acestor texte de lege, nu se putea analiza în acest cadru procesual acțiunea civilă formulată de părțile civile în contradictoriu cu aceasta.

Singura situație în care societatea de asigurare are calitatea de asigurător în procesul penal este cea a accidentelor de circulație soldate cu victime, răspunderea sa fiind antrenată în baza contractului de asigurare obligatorie auto, ceea ce nu este cazul în speță. Așa fiind, se impune respingerea ca inadmisibilă (pentru lipsa calității procesuale pasive) a acțiunii civile formulată de părțile civile în contradictoriu cu asigurătorul, ele putându-și valorifica pretențiile în acest caz pe alte căi procesuale. Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 36 din 10 mai 2010, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

a admis apelurile declarate de către părțile civile H.G. și H.E. și de către inculpatul D.P., împotriva Sentinței penale nr. 50 din data de 04 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 3559/86/2009. A desființat în parte sentința penală mai sus menționată și în rejudecare: A condamnat pe inculpatul D.P., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa principală de 14 (paisprezece) ani închisoare (în loc de 16 ani închisoare). Pedeapsă principală de executat pentru inculpat: 14 (paisprezece) ani închisoare. A obligat pe inculpat să plătească părților civile H.G.

și H.E. (împreună) suma de 30.000 RON (în loc de 20.000 RON) cu titlu de daune morale, câte 15.000 RON pentru fiecare parte civilă (în loc de câte 10.000 RON). A înlăturat din sentința penală dispoziția de respingere, ca nefondată, a acțiunii civile formulată de părțile civile H.G. și H.E. împotriva asigurătorului de răspundere civilă SC G.A. SA - Agenția Suceava. A respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de părțile civile H.G. și H.E. împotriva asigurătorului de răspundere civilă SC G.A. SA - Agenția Suceava. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii. În temeiul art. 381 alin. (1) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus în continuare din pedeapsa de executat durata de la data de 04 martie 2010 la zi.

În temeiul art. 383 alin. (1 1 ) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului D.P. Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul D.P. Prin motivele de recurs, inculpatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei.

Examinând hotărârile atacate sub aspectele invocate, cât și prin prisma cazului de casare menționat, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Astfel, pe baza probelor administrate în cauză a fost corect stabilită situația de fapt, anterior expusă, care a fost încadrată corespunzător și în drept, reținându-se că fapta inculpatului care în data de 18/19 aprilie 2009, într-un loc public, pe fondul consumului de alcool, cu intenție, a exercitat acte de violență, de o intensitate deosebită, cu un corp contondent dur, asupra victimei H.G., care au condus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social și natura infracțiunii, împrejurările comiterii faptei și modul de acționare, urmările socialmente periculoase ireversibile ale faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului care este tânăr, infractor primar și a recunoscut și regretat fapta comisă. Instanța de apel a reținut circumstanțele personale ale inculpatului ca circumstanțe atenuante și a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege. Înalta Curte apreciază că în raport de circumstanțele reale și personale reținute nu există motive pentru reducerea pedepsei, pedeapsă care corespunde atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul D.P. Se va deduce din durata pedepsei aplicate, durata prevenției la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.P. împotriva Deciziei penale nr. 36 din 10 mai 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 19 aprilie 2009 la 14 iulie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 iulie 2010.