ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2700/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2700/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra recursului penal
de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 50 din data de 04 martie 2010
pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 3559/86/2009 a fost condamnat
inculpatul D.P. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de
art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la
pedeapsa principală de 16 (șaisprezece) ani închisoare și 8 ani pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C.
pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.
a) teza a II-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata
executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 C. pen., s-a
dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării
preventive de la 19 aprilie 2009 la zi.
În temeiul art. 350 C. proc. pen.,
s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului D.P.
În baza art. 346 alin. (1) raportat
la art. 14 și 15 C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. proc. civ. s-a admis, în
parte, acțiunea civilă formulată de către părțile civile H.G. și H.E., în
sensul că a fost obligat inculpatul D.P. să plătească acestora (împreună) suma
de 10.000 RON, reprezentând daune materiale (cheltuieli înmormântare, praznice
pomenire, etc.) și suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale, câte 10.000 RON
pentru fiecare parte civilă.
În baza art. 346 alin. (1) raportat
la art. 14 și 15 C. proc. pen. s-a respins ca nefondată acțiunea civilă
formulată de părțile civile H.D.G. și H.E. împotriva asigurătorului de
răspundere civilă SC G.A. SA - Agenția Suceava.
În baza art. 15 alin. (2) C. proc.
pen. s-a constatat că părțile civile H.G.G., H.G.M., V.G.L., H.G.P. și H.G.A.D.
nu s-au constituit părți civile în cauză.
În fapt, s-a reținut că, în seara
zilei de 18 aprilie 2009, pe parcursul mai multor ore, inculpatul D.P. a
consumat cantități mari de băuturi alcoolice împreună cu victima H.G., la barul
aparținând SC "L." SRL din comuna Breaza. Până la orele 23:30, între
cele două persoane nu a existat niciun incident. La un moment dat, victima a
părăsit localul, revenind după puțin timp înapoi și, fără niciun motiv, a lovit
pe inculpat cu pumnul în zona feței. Martorul P.V., gestionar, a intervenit
între cele două persoane pentru ca incidentul să nu degenereze. Imediat după
aceasta, inculpatul a părăsit localul și s-a deplasat spre locuința sa, situată
la aproximativ 600 metri. Starea avansată de ebrietate în care se afla la
momentul respectiv, precum și lovitura pe care a primit-o fără niciun motiv,
l-au determinat pe inculpat să adopte hotărârea de a se răzbuna pe victimă. În
acest sens, inculpatul a luat de la domiciliul său un corp contondent dur
(probabil o bâtă de baseball), după care s-a deplasat spre bar cu intenția de a
întâlni victima. Necunoscând cu exactitate dacă victima a părăsit sau nu
localul - dar totodată și evitând să intre în local pentru a se convinge de
acest fapt - inculpatul s-a deplasat pe drumul principal din comună până în
apropierea Bisericii Ortodoxe, pe o distanță de aproximativ 1500 m în dreptul
bisericii, inculpatul s-a întâlnit cu mai mulți prieteni, a comunicat acestora
despre incidentul cu victima și despre intențiile sale agresive, fără însă a le
arăta și bâta - pe care o ținea ascunsă. Întrucât pe parcursul deplasării nu
s-a întâlnit cu victima, inculpatul a considerat că aceasta s-ar putea să mai
fie la bar, astfel că de la biserică s-a reîntors spre zona unde avusese loc
incidentul.
S-a reținut că în același timp
victima a părăsit singură localul, cu intenția de a ajunge la domiciliu. În
dreptul Ocolului Silvic Breaza, datorită stării avansate de ebrietate în care
se afla, victima s-a dezechilibrat și a căzut pe partea carosabilă a șoselei;
prezența victimei în locul respectiv, precum și poziția în care se afla, au
fost observate de martorii B.V., B.L., E.V.S., C.C.D., persoane care se
întorceau de la biserică.
În jurul orelor 01:00, în momentul
când inculpatul a ajuns în dreptul Ocolului Silvic, a sesizat prezența victimei
pe șosea. Animat de aceleași intenții de răzbunare și profitând de starea și
poziția victimei, inculpatul a apucat bâta și i-a aplicat mai multe lovituri,
preponderent în zona capului.
Actele de violență exercitate de
către inculpat au fost observate de la mică distanță de martorii oculari L.P.A.
și M.C.I., reținându-se că aceștia s-au deplasat spre locul incidentului la
sugestia martorilor B.V., B.L., E.V.S., C.C.D., care le-au comunicat că au
văzut victima dormind pe șosea. La strigătele acestora, inculpatul și-a încetat
acțiunile violente, părăsind în fugă locul comiterii infracțiunii și abandonând
apoi într-un loc neidentificat corpul contondent dur.
La scurt timp, după încetarea
violențelor, victima a fost transportată spre o unitate sanitară, însă datorită
gravității leziunilor suferite a încetat din viață, fără a mai beneficia de
asistență medicală.
Pe parcursul cercetărilor penale,
inculpatul a adoptat în general o poziție procesuală sinceră, recunoscând
săvârșirea infracțiunii.
La individualizarea judiciară a
pedepsei ce a fost aplicată, instanța a avut în vedere gradul de pericol social
al faptei săvârșite, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă,
precum și persoana inculpatului care nu are antecedente penale și a avut o
poziție procesuală corectă de recunoaștere și regret a faptei, care însă nu se
justifică a fi reținute în favoarea inculpatului ca și circumstanțe atenuante.
Instanța nu a luat în considerare ca
circumstanță atenuantă legală nici starea de provocare invocată de către
inculpat, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că victima,
aflându-se într-o stare avansată de ebrietate, în acel moment se afla în
imposibilitatea de a-l agresa pe inculpat și niciun mijloc de probă nu a scos
în evidență faptul că victima ar fi avut asupra sa vreun obiect vulnerat cu care
intenționa să-l atace pe inculpat.
Pentru a fi reținută provocarea ca
circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului este necesar potrivit art. 73
lit. b) C. pen. ca tulburarea sau emoția produsă de victimă inculpatului să fie
de o intensitate mare, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a
demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă, fiind necesar ca
tulburarea să existe la momentul săvârșirii faptei. Ori, deși inculpatul a fost
lovit cu pumnul de către victimă, lovitura cu pumnul, chiar în zona feței, nu a
fost atât de gravă încât să creeze o tulburare sau emoție puternică
inculpatului la momentul săvârșirii faptei, dacă se are în vedere că din
momentul lovirii inculpatului și până la săvârșirea faptei a trecut o perioadă
de timp, perioadă în care inculpatul a mers acasă de unde a luat un corp
contondent cu intenția de a se răzbuna pe victimă. Astfel, trecând o perioadă
de timp de la momentul provocării și până în momentul săvârșirii faptei, nu se
poate reține că s-a păstrat starea de tulburare și emoție puternică la momentul
săvârșirii faptei, atât timp cât în toată această perioadă victima nu a mai
exercitat acte de violență asupra inculpatului, iar inculpatul avea tot timpul
să se liniștească și să aprecieze gravitatea faptei pe care și-a propus să o
săvârșească.
Soluționând latura civilă,
Tribunalul a constatat că acțiunea civilă formulată de părțile civile H.G. și
H.E. este întemeiată doar în parte, fiind întrunite elementele răspunderii
civile delictuale prevăzute de art. 998, 999 C. civ., așa încât l-a obligat pe
inculpatul D.P. să plătească acestora (împreună) suma de 10.000 RON
reprezentând daune materiale (cheltuieli înmormântare, praznice pomenire, etc.)
și suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale, câte 10.000 RON pentru fiecare
parte civilă.
Pentru evaluarea cheltuielilor de
înmormântare, cât și a praznicului de 6 săptămâni al defunctului H.G., instanța
a avut în vedere că, potrivit declarațiilor martorilor M.Ș. și C.V.,
înmormântarea acestuia ar fi costat în jur de 10.000 RON, iar praznicul în jur
de 2.000 - 2.500 RON. Praznicul a avut loc în prăznicar unde încăpeau în jur de
70 de persoane, însă oamenii care au participat la înmormântare au fost așezați
la mese în mai multe rânduri.
În ceea ce privește daunele morale,
instanța a constatat că prin fapta sa inculpatul a produs un prejudiciu moral
părinților victimei, anume părților civile H.G. și H.E., constând în suferința
pe care aceștia au resimțit-o ca urmare a decesului fiului lor. Deși o asemenea
suferință poate fi greu acoperită prin acordarea unei sume de bani, totuși, așa
cum a fost stabilit pe cale de jurisprudență, aceasta poate fi relativ
compensată prin acordarea unor sume de bani ca daune morale. Acordarea sumei de
20.000 RON, câte 10.000 RON fiecărei părți civile, este relativ rezonabilă
pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de părțile civile.
Cu privire la despăgubirea
solicitată de către părțile civile H.D.G. și H.E. de la asigurătorul SC G.A. SA
- Agenția Suceava, s-a apreciat că, deși victima H.G.G. la data evenimentului
era asigurat de deces potrivit poliței de asigurare din 19 septembrie 2008
încheiată cu S.A.R. A. SA, preluată de SC G.A. SA, dată fiind starea de
ebrietate avansată a victimei H.G. la momentul evenimentului asigurătorul nu
poate fi obligat la plata asigurării de viață a acestuia. Deși asigurătorul nu
contestă faptul că victima era asigurată de viață, totuși potrivit art. 71 lit.
a) din "Condițiile generale pentru asigurarea de deces" "sunt
excluse din asigurare decesul a) suferit în stare de ebrietate".
De aceea, în baza art. 346 alin. (1)
raportat la art. 14 și 15 C. proc. pen. a respins ca nefondată acțiunea civilă
formulată de părțile civile H.D.G. și H.E. împotriva asigurătorului SC G.A. SA
- Agenția Suceava.
Împotriva acestei sentințe au
declarat apel părțile civile H.G. și H.E., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, precum și inculpatul.
Deși legal citate, părțile civile nu
s-au prezentat în instanță și nu și-au motivat apelurile declarate în cauză.
Inculpatul a arătat că a comis fapta
pe fondul tulburării cauzate de atitudinea provocatoare a părții vătămate,
aspect ce constituie circumstanță atenuantă legală. A avut un bun comportament
anterior săvârșirii infracțiunii, o atitudine procesuală sinceră și regretă fapta
comisă, solicitând reținerea acestor aspecte în favoarea sa, ca circumstanțe
atenuante judiciare, și reducerea pedepsei aplicate.
Analizând apelurile prin prisma
motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în
conformitate cu prevederile art. 371, 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că
acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut corect
situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare
probatoriului administrat în cauză.
Din derularea evenimentelor nu a
reținut că inculpatul a comis fapta pe fondul unei stări de tulburare generată
de atitudinea provocatoare a părții vătămate, pentru a putea fi reținută în
favoarea sa circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Cât privește buna conduită a
inculpatului anterior comiterii infracțiunii, a apreciat Curtea că aceasta
poate fi reținută ca circumstanță atenuată judiciară, în accepțiunea alin. (1)
lit. a) a art. 74 C. pen., o pedeapsă de 14 ani închisoare, cu executare în
regim privativ de libertate, fiind necesară, dar totodată și suficientă, pentru
a-și atinge scopul educativ-preventiv.
În latura civilă a cauzei, relativ
la cuantumul daunelor morale la care inculpatul a fost obligat a le achita
părților civile, a apreciat Curtea că suma de 10.000 RON, pentru fiecare dintre
ele, este insuficientă pentru o rezonabilă reparare a prejudiciului încercat,
sens în care va dispune majorarea sa.
O sumă de câte 15.000 RON, alături
de pronunțarea hotărârii de condamnare a inculpatului, va asigura o atenuare a
suferințelor care le-a marcat pe părțile civile, generate de moartea fiului
lor.
Greșit prima instanță a respins
însă, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de părțile civile H.E. și H.G. în
contradictoriu cu asigurătorul SC G.A. SA - Agenția Suceava.
Din interpretarea prevederilor art.
16 și art. 24 alin. (3) C. proc. pen. reiese că, în acest caz, întrucât
societatea de asigurare, neavând calitatea de parte responsabilă civilmente în
accepțiunea acestor texte de lege, nu se putea analiza în acest cadru procesual
acțiunea civilă formulată de părțile civile în contradictoriu cu aceasta.
Singura situație în care societatea
de asigurare are calitatea de asigurător în procesul penal este cea a
accidentelor de circulație soldate cu victime, răspunderea sa fiind antrenată
în baza contractului de asigurare obligatorie auto, ceea ce nu este cazul în
speță.
Așa fiind, se impune respingerea ca
inadmisibilă (pentru lipsa calității procesuale pasive) a acțiunii civile
formulată de părțile civile în contradictoriu cu asigurătorul, ele putându-și
valorifica pretențiile în acest caz pe alte căi procesuale.
Pentru considerentele expuse, Curtea
de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală
nr. 36 din 10 mai 2010, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a
admis apelurile declarate de către părțile civile H.G. și H.E. și de către
inculpatul D.P., împotriva Sentinței penale nr. 50 din data de 04 martie 2010
pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 3559/86/2009.
A desființat în parte sentința
penală mai sus menționată și în rejudecare:
A condamnat pe inculpatul D.P.,
pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin.
(1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74
alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa principală de 14
(paisprezece) ani închisoare (în loc de 16 ani închisoare).
Pedeapsă principală de executat
pentru inculpat: 14 (paisprezece) ani închisoare.
A obligat pe inculpat să plătească
părților civile H.G. și H.E. (împreună) suma de 30.000 RON (în loc de 20.000
RON) cu titlu de daune morale, câte 15.000 RON pentru fiecare parte civilă (în
loc de câte 10.000 RON).
A înlăturat din sentința penală
dispoziția de respingere, ca nefondată, a acțiunii civile formulată de părțile
civile H.G. și H.E. împotriva asigurătorului de răspundere civilă SC G.A. SA -
Agenția Suceava.
A respins, ca inadmisibilă, acțiunea
civilă formulată de părțile civile H.G. și H.E. împotriva asigurătorului de
răspundere civilă SC G.A. SA - Agenția Suceava.
A menținut celelalte dispoziții ale
sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art. 381 alin. (1)
raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus în continuare din pedeapsa
de executat durata de la data de 04 martie 2010 la zi.
În temeiul art. 383 alin. (1
1
)
raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest
preventiv a inculpatului D.P.
Cheltuielile judiciare din apel au
rămas în sarcina statului, din care suma de 200 RON reprezentând onorariu
avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către
Baroul Suceava.
Împotriva acestei decizii, în termen
legal, a formulat recurs inculpatul D.P.
Prin motivele de recurs, inculpatul
a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul
greșitei individualizări a pedepsei aplicate.
În drept, recursul a fost întemeiat
pe dispozițiile art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., referitor la
greșita individualizare a pedepsei.
Examinând hotărârile atacate sub
aspectele invocate, cât și prin prisma cazului de casare menționat, Înalta
Curte constată că recursul nu este fondat.
Astfel, pe baza probelor
administrate în cauză a fost corect stabilită situația de fapt, anterior
expusă, care a fost încadrată corespunzător și în drept, reținându-se că fapta
inculpatului care în data de 18/19 aprilie 2009, într-un loc public, pe fondul
consumului de alcool, cu intenție, a exercitat acte de violență, de o
intensitate deosebită, cu un corp contondent dur, asupra victimei H.G., care au
condus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i)
C. pen.
La individualizarea pedepsei
aplicate inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de
art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social și natura infracțiunii,
împrejurările comiterii faptei și modul de acționare, urmările socialmente
periculoase ireversibile ale faptei, cât și circumstanțele personale ale
inculpatului care este tânăr, infractor primar și a recunoscut și regretat
fapta comisă.
Instanța de apel a reținut
circumstanțele personale ale inculpatului ca circumstanțe atenuante și a
coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Înalta Curte apreciază că în raport
de circumstanțele reale și personale reținute nu există motive pentru reducerea
pedepsei, pedeapsă care corespunde atât prin cuantum, cât și prin modalitatea
de executare, dublului său scop, educativ și coercitiv, astfel cum este
prevăzut în art. 52 C. pen.
În consecință, având în vedere
considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385
15
pct. 1
lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul
D.P.
Se va deduce din durata pedepsei
aplicate, durata prevenției la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul D.P. împotriva Deciziei penale nr. 36 din 10 mai 2010 a
Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 19 aprilie 2009 la
14 iulie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata
sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
14 iulie 2010.