ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2700/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2700/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului penal

de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 50 din data de 04 martie 2010

pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 3559/86/2009 a fost condamnat

inculpatul D.P. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de

art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la

pedeapsa principală de 16 (șaisprezece) ani închisoare și 8 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata

executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive de la 19 aprilie 2009 la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen.,

s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului D.P.

În baza art. 346 alin. (1) raportat

la art. 14 și 15 C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. proc. civ. s-a admis, în

parte, acțiunea civilă formulată de către părțile civile H.G. și H.E., în

sensul că a fost obligat inculpatul D.P. să plătească acestora (împreună) suma

de 10.000 RON, reprezentând daune materiale (cheltuieli înmormântare, praznice

pomenire, etc.) și suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale, câte 10.000 RON

pentru fiecare parte civilă.

În baza art. 346 alin. (1) raportat

la art. 14 și 15 C. proc. pen. s-a respins ca nefondată acțiunea civilă

formulată de părțile civile H.D.G. și H.E. împotriva asigurătorului de

răspundere civilă SC G.A. SA - Agenția Suceava.

În baza art. 15 alin. (2) C. proc.

pen. s-a constatat că părțile civile H.G.G., H.G.M., V.G.L., H.G.P. și H.G.A.D.

nu s-au constituit părți civile în cauză.

În fapt, s-a reținut că, în seara

zilei de 18 aprilie 2009, pe parcursul mai multor ore, inculpatul D.P. a

consumat cantități mari de băuturi alcoolice împreună cu victima H.G., la barul

aparținând SC "L." SRL din comuna Breaza. Până la orele 23:30, între

cele două persoane nu a existat niciun incident. La un moment dat, victima a

părăsit localul, revenind după puțin timp înapoi și, fără niciun motiv, a lovit

pe inculpat cu pumnul în zona feței. Martorul P.V., gestionar, a intervenit

între cele două persoane pentru ca incidentul să nu degenereze. Imediat după

aceasta, inculpatul a părăsit localul și s-a deplasat spre locuința sa, situată

la aproximativ 600 metri. Starea avansată de ebrietate în care se afla la

momentul respectiv, precum și lovitura pe care a primit-o fără niciun motiv,

l-au determinat pe inculpat să adopte hotărârea de a se răzbuna pe victimă. În

acest sens, inculpatul a luat de la domiciliul său un corp contondent dur

(probabil o bâtă de baseball), după care s-a deplasat spre bar cu intenția de a

întâlni victima. Necunoscând cu exactitate dacă victima a părăsit sau nu

localul - dar totodată și evitând să intre în local pentru a se convinge de

acest fapt - inculpatul s-a deplasat pe drumul principal din comună până în

apropierea Bisericii Ortodoxe, pe o distanță de aproximativ 1500 m în dreptul

bisericii, inculpatul s-a întâlnit cu mai mulți prieteni, a comunicat acestora

despre incidentul cu victima și despre intențiile sale agresive, fără însă a le

arăta și bâta - pe care o ținea ascunsă. Întrucât pe parcursul deplasării nu

s-a întâlnit cu victima, inculpatul a considerat că aceasta s-ar putea să mai

fie la bar, astfel că de la biserică s-a reîntors spre zona unde avusese loc

incidentul.

S-a reținut că în același timp

victima a părăsit singură localul, cu intenția de a ajunge la domiciliu. În

dreptul Ocolului Silvic Breaza, datorită stării avansate de ebrietate în care

se afla, victima s-a dezechilibrat și a căzut pe partea carosabilă a șoselei;

prezența victimei în locul respectiv, precum și poziția în care se afla, au

fost observate de martorii B.V., B.L., E.V.S., C.C.D., persoane care se

întorceau de la biserică.

În jurul orelor 01:00, în momentul

când inculpatul a ajuns în dreptul Ocolului Silvic, a sesizat prezența victimei

pe șosea. Animat de aceleași intenții de răzbunare și profitând de starea și

poziția victimei, inculpatul a apucat bâta și i-a aplicat mai multe lovituri,

preponderent în zona capului.

Actele de violență exercitate de

către inculpat au fost observate de la mică distanță de martorii oculari L.P.A.

și M.C.I., reținându-se că aceștia s-au deplasat spre locul incidentului la

sugestia martorilor B.V., B.L., E.V.S., C.C.D., care le-au comunicat că au

văzut victima dormind pe șosea. La strigătele acestora, inculpatul și-a încetat

acțiunile violente, părăsind în fugă locul comiterii infracțiunii și abandonând

apoi într-un loc neidentificat corpul contondent dur.

La scurt timp, după încetarea

violențelor, victima a fost transportată spre o unitate sanitară, însă datorită

gravității leziunilor suferite a încetat din viață, fără a mai beneficia de

asistență medicală.

Pe parcursul cercetărilor penale,

inculpatul a adoptat în general o poziție procesuală sinceră, recunoscând

săvârșirea infracțiunii.

La individualizarea judiciară a

pedepsei ce a fost aplicată, instanța a avut în vedere gradul de pericol social

al faptei săvârșite, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă,

precum și persoana inculpatului care nu are antecedente penale și a avut o

poziție procesuală corectă de recunoaștere și regret a faptei, care însă nu se

justifică a fi reținute în favoarea inculpatului ca și circumstanțe atenuante.

Instanța nu a luat în considerare ca

circumstanță atenuantă legală nici starea de provocare invocată de către

inculpat, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că victima,

aflându-se într-o stare avansată de ebrietate, în acel moment se afla în

imposibilitatea de a-l agresa pe inculpat și niciun mijloc de probă nu a scos

în evidență faptul că victima ar fi avut asupra sa vreun obiect vulnerat cu care

intenționa să-l atace pe inculpat.

Pentru a fi reținută provocarea ca

circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului este necesar potrivit art. 73

lit. b) C. pen. ca tulburarea sau emoția produsă de victimă inculpatului să fie

de o intensitate mare, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a

demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă, fiind necesar ca

tulburarea să existe la momentul săvârșirii faptei. Ori, deși inculpatul a fost

lovit cu pumnul de către victimă, lovitura cu pumnul, chiar în zona feței, nu a

fost atât de gravă încât să creeze o tulburare sau emoție puternică

inculpatului la momentul săvârșirii faptei, dacă se are în vedere că din

momentul lovirii inculpatului și până la săvârșirea faptei a trecut o perioadă

de timp, perioadă în care inculpatul a mers acasă de unde a luat un corp

contondent cu intenția de a se răzbuna pe victimă. Astfel, trecând o perioadă

de timp de la momentul provocării și până în momentul săvârșirii faptei, nu se

poate reține că s-a păstrat starea de tulburare și emoție puternică la momentul

săvârșirii faptei, atât timp cât în toată această perioadă victima nu a mai

exercitat acte de violență asupra inculpatului, iar inculpatul avea tot timpul

să se liniștească și să aprecieze gravitatea faptei pe care și-a propus să o

săvârșească.

Soluționând latura civilă,

Tribunalul a constatat că acțiunea civilă formulată de părțile civile H.G. și

H.E. este întemeiată doar în parte, fiind întrunite elementele răspunderii

civile delictuale prevăzute de art. 998, 999 C. civ., așa încât l-a obligat pe

inculpatul D.P. să plătească acestora (împreună) suma de 10.000 RON

reprezentând daune materiale (cheltuieli înmormântare, praznice pomenire, etc.)

și suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale, câte 10.000 RON pentru fiecare

parte civilă.

Pentru evaluarea cheltuielilor de

înmormântare, cât și a praznicului de 6 săptămâni al defunctului H.G., instanța

a avut în vedere că, potrivit declarațiilor martorilor M.Ș. și C.V.,

înmormântarea acestuia ar fi costat în jur de 10.000 RON, iar praznicul în jur

de 2.000 - 2.500 RON. Praznicul a avut loc în prăznicar unde încăpeau în jur de

70 de persoane, însă oamenii care au participat la înmormântare au fost așezați

la mese în mai multe rânduri.

În ceea ce privește daunele morale,

instanța a constatat că prin fapta sa inculpatul a produs un prejudiciu moral

părinților victimei, anume părților civile H.G. și H.E., constând în suferința

pe care aceștia au resimțit-o ca urmare a decesului fiului lor. Deși o asemenea

suferință poate fi greu acoperită prin acordarea unei sume de bani, totuși, așa

cum a fost stabilit pe cale de jurisprudență, aceasta poate fi relativ

compensată prin acordarea unor sume de bani ca daune morale. Acordarea sumei de

20.000 RON, câte 10.000 RON fiecărei părți civile, este relativ rezonabilă

pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de părțile civile.

Cu privire la despăgubirea

solicitată de către părțile civile H.D.G. și H.E. de la asigurătorul SC G.A. SA

- Agenția Suceava, s-a apreciat că, deși victima H.G.G. la data evenimentului

era asigurat de deces potrivit poliței de asigurare din 19 septembrie 2008

încheiată cu S.A.R. A. SA, preluată de SC G.A. SA, dată fiind starea de

ebrietate avansată a victimei H.G. la momentul evenimentului asigurătorul nu

poate fi obligat la plata asigurării de viață a acestuia. Deși asigurătorul nu

contestă faptul că victima era asigurată de viață, totuși potrivit art. 71 lit.

a) din "Condițiile generale pentru asigurarea de deces" "sunt

excluse din asigurare decesul a) suferit în stare de ebrietate".

De aceea, în baza art. 346 alin. (1)

raportat la art. 14 și 15 C. proc. pen. a respins ca nefondată acțiunea civilă

formulată de părțile civile H.D.G. și H.E. împotriva asigurătorului SC G.A. SA

- Agenția Suceava.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel părțile civile H.G. și H.E., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, precum și inculpatul.

Deși legal citate, părțile civile nu

s-au prezentat în instanță și nu și-au motivat apelurile declarate în cauză.

Inculpatul a arătat că a comis fapta

pe fondul tulburării cauzate de atitudinea provocatoare a părții vătămate,

aspect ce constituie circumstanță atenuantă legală. A avut un bun comportament

anterior săvârșirii infracțiunii, o atitudine procesuală sinceră și regretă fapta

comisă, solicitând reținerea acestor aspecte în favoarea sa, ca circumstanțe

atenuante judiciare, și reducerea pedepsei aplicate.

Analizând apelurile prin prisma

motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în

conformitate cu prevederile art. 371, 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că

acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut corect

situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare

probatoriului administrat în cauză.

Din derularea evenimentelor nu a

reținut că inculpatul a comis fapta pe fondul unei stări de tulburare generată

de atitudinea provocatoare a părții vătămate, pentru a putea fi reținută în

favoarea sa circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Cât privește buna conduită a

inculpatului anterior comiterii infracțiunii, a apreciat Curtea că aceasta

poate fi reținută ca circumstanță atenuată judiciară, în accepțiunea alin. (1)

lit. a) a art. 74 C. pen., o pedeapsă de 14 ani închisoare, cu executare în

regim privativ de libertate, fiind necesară, dar totodată și suficientă, pentru

a-și atinge scopul educativ-preventiv.

În latura civilă a cauzei, relativ

la cuantumul daunelor morale la care inculpatul a fost obligat a le achita

părților civile, a apreciat Curtea că suma de 10.000 RON, pentru fiecare dintre

ele, este insuficientă pentru o rezonabilă reparare a prejudiciului încercat,

sens în care va dispune majorarea sa.

O sumă de câte 15.000 RON, alături

de pronunțarea hotărârii de condamnare a inculpatului, va asigura o atenuare a

suferințelor care le-a marcat pe părțile civile, generate de moartea fiului

lor.

Greșit prima instanță a respins

însă, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de părțile civile H.E. și H.G. în

contradictoriu cu asigurătorul SC G.A. SA - Agenția Suceava.

Din interpretarea prevederilor art.

16 și art. 24 alin. (3) C. proc. pen. reiese că, în acest caz, întrucât

societatea de asigurare, neavând calitatea de parte responsabilă civilmente în

accepțiunea acestor texte de lege, nu se putea analiza în acest cadru procesual

acțiunea civilă formulată de părțile civile în contradictoriu cu aceasta.

Singura situație în care societatea

de asigurare are calitatea de asigurător în procesul penal este cea a

accidentelor de circulație soldate cu victime, răspunderea sa fiind antrenată

în baza contractului de asigurare obligatorie auto, ceea ce nu este cazul în

speță.

Așa fiind, se impune respingerea ca

inadmisibilă (pentru lipsa calității procesuale pasive) a acțiunii civile

formulată de părțile civile în contradictoriu cu asigurătorul, ele putându-și

valorifica pretențiile în acest caz pe alte căi procesuale.

Pentru considerentele expuse, Curtea

de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală

nr. 36 din 10 mai 2010, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a

admis apelurile declarate de către părțile civile H.G. și H.E. și de către

inculpatul D.P., împotriva Sentinței penale nr. 50 din data de 04 martie 2010

pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 3559/86/2009.

A desființat în parte sentința

penală mai sus menționată și în rejudecare:

A condamnat pe inculpatul D.P.,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa principală de 14

(paisprezece) ani închisoare (în loc de 16 ani închisoare).

Pedeapsă principală de executat

pentru inculpat: 14 (paisprezece) ani închisoare.

A obligat pe inculpat să plătească

părților civile H.G. și H.E. (împreună) suma de 30.000 RON (în loc de 20.000

RON) cu titlu de daune morale, câte 15.000 RON pentru fiecare parte civilă (în

loc de câte 10.000 RON).

A înlăturat din sentința penală

dispoziția de respingere, ca nefondată, a acțiunii civile formulată de părțile

civile H.G. și H.E. împotriva asigurătorului de răspundere civilă SC G.A. SA -

Agenția Suceava.

A respins, ca inadmisibilă, acțiunea

civilă formulată de părțile civile H.G. și H.E. împotriva asigurătorului de

răspundere civilă SC G.A. SA - Agenția Suceava.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 381 alin. (1)

raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus în continuare din pedeapsa

de executat durata de la data de 04 martie 2010 la zi.

În temeiul art. 383 alin. (1

1

)

raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest

preventiv a inculpatului D.P.

Cheltuielile judiciare din apel au

rămas în sarcina statului, din care suma de 200 RON reprezentând onorariu

avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către

Baroul Suceava.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs inculpatul D.P.

Prin motivele de recurs, inculpatul

a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul

greșitei individualizări a pedepsei aplicate.

În drept, recursul a fost întemeiat

pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., referitor la

greșita individualizare a pedepsei.

Examinând hotărârile atacate sub

aspectele invocate, cât și prin prisma cazului de casare menționat, Înalta

Curte constată că recursul nu este fondat.

Astfel, pe baza probelor

administrate în cauză a fost corect stabilită situația de fapt, anterior

expusă, care a fost încadrată corespunzător și în drept, reținându-se că fapta

inculpatului care în data de 18/19 aprilie 2009, într-un loc public, pe fondul

consumului de alcool, cu intenție, a exercitat acte de violență, de o

intensitate deosebită, cu un corp contondent dur, asupra victimei H.G., care au

condus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i)

C. pen.

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de

art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social și natura infracțiunii,

împrejurările comiterii faptei și modul de acționare, urmările socialmente

periculoase ireversibile ale faptei, cât și circumstanțele personale ale

inculpatului care este tânăr, infractor primar și a recunoscut și regretat

fapta comisă.

Instanța de apel a reținut

circumstanțele personale ale inculpatului ca circumstanțe atenuante și a

coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.

Înalta Curte apreciază că în raport

de circumstanțele reale și personale reținute nu există motive pentru reducerea

pedepsei, pedeapsă care corespunde atât prin cuantum, cât și prin modalitatea

de executare, dublului său scop, educativ și coercitiv, astfel cum este

prevăzut în art. 52 C. pen.

În consecință, având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul

D.P.

Se va deduce din durata pedepsei

aplicate, durata prevenției la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.P. împotriva Deciziei penale nr. 36 din 10 mai 2010 a

Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 19 aprilie 2009 la

14 iulie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 iulie 2010.