ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2929/2013

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 7 din data de 25 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, în Dosarul nr. 2438/03/2012, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 1349 din noul C. civ., art. 1357 din noul C. civ., art. 1372 din noul C. civ., s-au admis în parte acțiunile civile exercitate de părțile civile F.T., F.F., M.F.G. și F.M.N., prin reprezentant legal M.F.G. și a fost obligat inculpatul M.M., în solidar cu părțile responsabile civilmente M.F. și M.F.Z., la despăgubiri civile, astfel:

- 5000 RON daune materiale și 20.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune morale către partea civilă F.T.;

- 5000 RON daune materiale și 20.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune morale către partea civilă F.F.;

- 5000 RON daune materiale și 20.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune morale către partea civilă M.F.G.;

- 30.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune morale către partea civilă F.M.N., prin reprezentant legal M.F.G.;

- 1575 RON reprezentând sumă globală cu titlu de pensie de întreținere de la data decesului victimei F.V. și până la data pronunțării, precum și suma de 187 RON/lunar cu titlu de pensie de întreținere de la data pronunțării și până la împlinirea vârstei de 18 ani către partea civilă F.M.N., prin reprezentant legal M.F.G.

S-au respins în rest celelalte pretenții civile solicitate de părțile civile F.T., F.F., M.F.G. și F.M.N., prin reprezentant legal M.F.G..

În baza art. 191 alin. (1), alin. (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul M.M., în solidar cu părțile responsabile civilmente M.F. și M.F.Z., la plata sumei de 1150 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 193 alin. (2) C. proc. pen. în referire la art. 191 alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.M., în solidar cu părțile responsabile civilmente M.F. și M.F.Z., către părțile civile F.F. și F.T., la plata sumei de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că,prin Sentința penală nr. 38 din 23 noiembrie 2012 a aceleiași instanțe, pronunțată în Dosarul nr. 1756/93/2012, a fost condamnat inculpatul M.M., în temeiul art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen., art. 109 C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

S-a reținut, în esență, că în noaptea de 03/04 mai 2012, în jurul orelor 02,00 - 03,00, aflându-se în curtea imobilului situat la nr. 13 pe str. M.V. din com. Cernica, sat T., jud. Ilfov, după ce a consumat băuturi alcoolice (bere și vin) și pe fondul preexistentei unei relații de dușmănie legate de un conflict anterior (care se consumase în urmă cu aproximativ 2 ani), în prezența a 4 martori oculari, inculpatul M.M., i-a aplicat victimei F.V. trei lovituri de cuțit, cauzându-i trei plăgi înjunghiate (plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng anterior cu plagă înjunghiată penetrantă cardiacă, plagă înjunghiată penetrantă abdominală cu mică plagă perforantă ansa jejunală, plagă înjunghiată axilo-brahială stânga cu secționare mușchi biceps stâng), dintre acestea primele două plăgi penetrante fiind aplicate cu intensitate în zone anatomice vitale și având ca urmare imediată suprimarea vieții acestuia.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că, în termen legal, s-au constituit părți civile F.F., F.T., F.M.N. prin reprezentant legal M.F.G., precum și M.F.G.

Astfel, numitul F.T. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 euro reprezentând daune morale pentru uciderea fiului său F.V. și daune materiale în valoare de 5000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare, parastase, pomeni.

F.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 euro reprezentând daune morale pentru uciderea fiului său F.V. și daune materiale în valoare de 5000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare, parastase, pomeni.

M.F.G., în calitate de reprezentant legal al minorei F.M.N., s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 euro reprezentând daune morale pentru uciderea lui F.V. și daune materiale în valoare de 5000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare, parastase, pomeni și obligarea inculpatului M.M. la plata unei pensii de întreținere lunară minorei până la majoratul acesteia.

La termenul de judecată din data de 19 octombrie 2012 în Dosarul nr. 1756/93/2012 al Tribunalului Ilfov, numita M.F.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 euro daune morale pentru uciderea soțului său și 5000 RON daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor făcute cu înmormântarea victimei, pomeni, slujbe, parastase.

Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 1349 alin. (1) din noul C. civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar alin. (2) din același articol prevede că cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Potrivit art. 1357 alin. (1) din noul C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

Raportându-se la prevederile legale anterior menționate, instanța a reținut că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite; a prejudiciului; a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

Totodată, părțile responsabile civilmente (în speță părinții inculpatului, - M.F. și M.F.Z.) răspund în solidar cu fiul lor în conformitate cu dispozițiile art. 1372 alin. (1) din noul C. civ., "cel care în temeiul legii este obligat să supravegheze un minor răspunde de prejudiciul cauzat altuia".

În acest sens, instanța a avut în vedere că, la data săvârșirii faptei de omor calificat de către inculpatul M.M. (data de 03 din 04 mai 2012), acesta era minor, neavând împlinită vârsta de 18 ani, fiind născut la data de ... 1994.

Au fost apreciate relevante și dispozițiile art. 1381 din noul C. civ., ("orice prejudiciu dă dreptul la reparație; dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat") și ale art. 1392 din noul C. civ. ("cel care a făcut cheltuieli în cazul decesului victimei, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli").

Or, din declarațiile părților civile F.F. și F.T., a rezultat că, la data decesului victimei, dețineau suma de 100.000.000 ROL, sumă de bani pe care au folosit-o pentru înmormântarea acesteia. Susținerile părților civile s-au coroborat cu declarația martorului I.I., care a aflat de la părinții victimei că aceștia dețineau suma de 100.000.000 ROL și că au cheltuit-o pentru înmormântare.

Din declarația părții civile M.F.G. a reieșit faptul că, după decesul victimei, s-a angajat la un magazin și, o perioadă de o lună, a împrumutat de la șefii săi suma de 50.000.000 ROL, necesară pentru pomeni și întreținerea copilului.

Instanța a apreciat nesinceră susținerea părții civile F.F., în sensul că suma de 50.000.000 (ROL), împrumutată de la familia unde lucra, a cheltuit-o pentru înmormântare, în condițiile în care aceleași părți au declarat că dețineau deja suma 100.000.000 ROL. Pentru aceleași considerente, instanța a înlăturat ca nesinceră și afirmația martorului I.I., în sensul contractării de către mama victimei sa unui împrumut de la un anume B.

S-au apreciat relevante și elementele ce au reieșit din declarațiile martorilor M.S. și I.I., în sensul că rudele lui F.T. au strâns aproximativ 200.000.000 ROL pentru înmormântarea victimei, M.S. arătând că, din această sumă, au rămas bani și pentru pomeni.

Susținerile părții civile F.T. (în sensul că, la înmormântare, s-a împrumutat de la unchii săi cu suma de 50.000.000 ROL, respectiv suma de 40.000.000 ROL) s-au coroborat cu declarația martorului I.I., anterior menționată.

Instanța a înlăturat însă susținerea martorului M.S., respectiv că 7 - 8 veri au strâns suma de 200.000.000 ROL pentru înmormântarea victimei, apreciind că nu s-a coroborat cu declarația părții civile F.T. și a martorului I.I.

Referitor la partea civilă M.F.G., martorul M.S. a susținut că aceasta nu a făcut cheltuieli pentru înmormântare. în schimb, același martor a susținut că M.F.G. s-a împrumutat cu suma de 50.000.000 ROL de la patronul unde lucrează, în scopul precizat de partea civilă însăși. Totodată, martorul I.I. a declarat că M.F.G. s-a împrumutat de la patronul unde lucrează, pentru că nu îi ajungeau banii pentru pomeni, fără a cunoaște însă suma exactă, susțineri ce au coroborat declarațiile părții civile.

Partea civilă F.F. a declarat că a făcut parastase la 3 zile, la 9 zile, la 3 săptămâni, la 6 săptămâni, la 6 luni, la fiecare dintre acestea participând în jur de 30 - 40 persoane. Aceeași parte civilă a declarat că pentru parastase a fost ajutată de familia soțului său, însă a contribuit și cu sume de bani proprii ori împrumutate.

Martorul M.S. a precizat că s-au făcut 4 pomeni, iar martorul I.I. a declarat că s-au făcut în jur de 4, 5 parastase mai mari, la care au participat foarte multe persoane (60 - 70 persoane), pentru fiecare parastas cheltuindu-se înjur de 40.000.000 ROL.

Având în vedere prezumțiile legate de obiceiurile privind înmormântarea și pomenile ulterioare, precum și din analiza probelor administrate în cauză, instanța a apreciat că există raport de cauzalitate între aceste cheltuieli și infracțiunea săvârșită de inculpatul M.M., fiind dovedite pretențiile materiale solicitate de părțile civile F.T. și F.F. cu privire la cheltuielile cu înmormântarea și parastase, precum și cheltuielile materiale solicitate de partea civilă M.F.G. cu privire la cheltuielile privind parastasele.

În schimb, față de vârsta minorei F.M.N.  și față de probele administrate, instanța a apreciat că nu sunt dovedite și nu se justifică a se acorda daune materiale către partea civilă F.M.N., prin reprezentant legal M.F.G.

Referitor la despăgubirile pentru daune morale solicitate de părțile civile, la stabilirea cuantumului sumelor acordate, instanța a avut în vedere ca prin acestea să se realizeze o justă reparație în raport cu suferința produsă părților civile, ținând cont de caracterul reparator (de dezdăunare) al acestora, fără a se realiza o îmbogățire nejustificată a părților civile.

Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1391 alin. (1) din noul C. civ., în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială, iar conform alin. (2) de la același articol, instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.

Instanța a apreciat că prin decesul victimei F.V., ca urmare a uciderii acesteia de către inculpatul M.M., s-a produs indubitabil prejudicierea morală a părinților victimei, numiții F.F. și F.T..

De asemenea, instanța a apreciat că moartea victimei constituie o pierdere ireparabilă, care necesită o reparație morală echitabilă și se impune stabilirea unei proporționalități între suferința provocată, care, deși nu poate fi cuantificată, este cel puțin estimată, și sarcina impusă inculpatului, în solidar cu părțile responsabile civilmente, de a suporta plata despăgubirilor ce vor fi acordate cu titlu de daune morale.

În vederea cuantificării daunelor morale către părțile civile F.F. și F.T., instanța a ținut seama și de natura infracțiunii comise de inculpat (infracțiunea de omor calificat), de vârsta victimei (care era tânăr și avea 21 ani la data decesului survenit la 04 mai 2012), de suferințele psihice cauzate părinților victimei, determinate de decesul fiului lor, și a stabilit suma de 20.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune morale, către fiecare părinte al victimei.

În privința daunelor morale, instanța a apreciat că fără îndoială dispariția victimei F.V. a dus la prejudicierea morală a concubinei acestuia, M.F.G., fiind lezate sentimentele de afecțiune existente între aceasta și victimă de aproximativ trei ani și jumătate - patru ani.

Pe de altă parte, din declarațiile părților civile F.T. și F.F. coroborate cu declarația martorului I.I. a rezultat, în esență, că părinții victimei vroiau să organizeze nunta fiului lui, F.V. care, împreună cu numita M.F.G., erau și părinții unui copil, minora F.M.N.

În raport de cele prezentate și față de dispozițiile art. 1391 alin. (1), alin. (2) din noul C. civ., instanța a apreciat că prin decesul victimei F.V. este evident faptul că s-a produs un prejudiciu moral părții civile M.F.G. și datorită schimbărilor survenite în condițiile de existență, de suferințele psihice determinate de decesul unei persoane foarte apropiate, de modificarea cursului firesc al vieții pe care partea civilă o avea anterior săvârșirii faptei de către inculpat, de consecințele pe plan psihic pe care decesul concubinului ei l-a avut asupra părții civile.

La stabilirea daunelor morale, instanța a avut în vedere că acestea să aibă efecte compensatorii și să nu constituie o îmbogățire fără justă cauză și prin urmare, instanța a apreciat că suma de 20.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune morale, către partea civilă M.F.G., este justificată în raport de suferința pricinuită concubinei victimei prin activitatea infracțională a inculpatului.

Față de mențiunile din certificatul de naștere seria ... nr. ... numita F.M.N. era minoră la data decesului tatălui său, F.V. (data de 03 din 04 mai 2012), fiind în vârstă de 2 ani.

Prin adresa nr. 50810 din 18 decembrie 2012 emisă de Casa Județeană de Pensii Ilfov s-a comunicat faptul că nu a fost stabilită o pensie de urmaș pentru minora F.M.N., fiica lui F.V. și M.F.G.

Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1390 alin. (1) din noul C. civ., despăgubirile pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvin numai celor îndreptățiți, potrivit legii, la întreținere din partea celui decedat. Din dispozițiile art. 529 alin. (2) din noul C. civ., întreținerea se stabilește până la o pătrime din venitul lunar net pentru un copil.

Având în vedere că prin probele administrate nu s-a făcut dovada veniturilor pe care le obținea victima anterior decesului și ținând seama de faptul că numita F.M.N. era minoră la data decesului victimei F.V., precum și că, în prezent, aceasta este minoră, instanța a apreciat că se impune a se stabili o pensie de întreținere în favoarea minorei, întrucât aceasta a fost și este privată de întreținerea tatălui său.

Instanța a apreciat că în cazul părții civile F.M.N., fiica victimei F.V., situația sa poate fi asimilată stării de nevoie și conferă acesteia dreptul la despăgubiri periodice pentru repararea prejudiciului generat prin moartea susținătorului legal, echivalent cu valoarea contribuției victimei la întreținerea minorei.

Totodată, instanța a apreciat că nu se mai justifică acordarea unei prestații periodice pentru perioada 04 mai 2012 și până la data pronunțării, având în vedere că obligația de întreținere vizează satisfacerea nevoilor în timp, iar pensia de întreținere trebuie să răspundă unor nevoi urgente pentru procurarea celor necesare traiului, astfel că s-a stabilit o sumă globală.

Prin urmare, instanța a avut în vedere la stabilirea acestei sume globale, venitul minim pe economie pentru anul 2012, respectiv 700 RON lunar. Astfel, raportat la 1/4 din venitul minim pe economie pe anul 2012, respectiv din suma de 700 RON, a rezultat o pensie de întreținere lunară în valoare de 175 RON.

În aceste condiții, având în vedere că de la data decesului victimei și până la data pronunțării prezentei hotărâri a trecut un interval de timp de aproximativ 9 luni, s-a acordat părții civile F.M.N., prin reprezentant legal M.F.G., o sumă de 1575 RON (9 luni x 175 RON = 1575 RON) reprezentând sumă globală cu titlu de pensie de întreținere de la data decesului victimei F.V. și până la data pronunțării.

În continuare, de la data pronunțării prezentei hotărâri, instanța a stabilit o contribuție lunară de întreținere în favoarea minorei, în raport de venitul minim pe economie, astfel cum acesta a fost stabilit la art. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 23/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu data de 01 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată s-a stabilit la 750 RON lunar.

Având în vedere că potrivit art. 529 alin. (2) din noul C. civ., întreținerea se stabilește până la o pătrime din venitul lunar net pentru un copil și față de împrejurarea că venitul minim pe economie a fost stabilit începând cu 01 februarie 2013 la suma de 750 RON, s-a acordat părții civile F.M.N. suma de 187 RON/lunar cu titlu de pensie de întreținere de la data pronunțării și până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Față de rezultatul produs ca urmare a infracțiunea de omor calificat și față de dispariția prematură a victimei F.V. din viața fiicei sale, F.M.N., instanța a apreciat că s-a produs un prejudiciu moral. în acest sens, a avut în vedere comportamentul minorei F.M.N. după decesul victimei, astfel cum a rezultat din declarațiile părților civile F.T. și M.F.G., din care a rezultat, în esență, că minora este afectată de dispariția tatălui său din viața acesteia, precum și declarația martorului M.S., de unde s-a desprins faptul că anterior decesului, victima întreținea copilul și îl îngrijea.

Pe cale de consecință, fiind îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, având în vedere și prevederile art. 1391 alin. (1), (2) din noul C. civ., instanța a apreciat că se justifică a se stabili, cu titlu de daune morale, suma 30.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, către partea civilă F.M.N., prin reprezentant legal M.F.G.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, inculpatul M.M., care a criticat soluția instanței de fond pentru motive de netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel expuse oral, inculpatul a solicitat, în esență, reducerea cuantumului despăgubirilor civile acordate pentru daune materiale și daune morale, invocând situația financiară dificilă a familiei, ce determină imposibilitatea părinților de a achita sumele stabilite prin sentință.

Prin Decizia penală nr. 136/A din 29 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.M. împotriva Sentinței penale nr. 7 din 25 februarie 2013 a Tribunalului Ilfov.

A fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerul Justiției.

Examinând actele dosarului și sentința penală atacată atât prin prisma criticilor formulate, cât și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de control judiciar a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a evaluat judicios toate urmările vătămătoare produse prin infracțiunea de omor calificat, comisă în noaptea de 03 din 04 mai 2012, părților civile - succesori ai victimei F.V. - atât în plan material, cât și sub aspect nepatrimonial.

Caracterul infracțional al faptei comise de către inculpatul M.M. la data menționată și vinovăția acestuia reprezintă împrejurări stabilite prin Sentința penală nr. 38 din 23 noiembrie 2012 a Tribunalului Ilfov, prin care s-a soluționat latura penală a cauzei în procedura simplificată de judecată, reglementată de art. 320

1

C. proc. pen.

Hotărârea de condamnare pronunțată în primă instanță nu este definitivă, cauza aflându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în stadiul procesual al recursului.

În considerarea circumstanțelor în care s-a produs infracțiunea de omor calificat, astfel cum au fost reținute, instanța de fond a constatat întemeiat calitatea de parte civilă a părinților victimei - F.T. și F.F., a concubinei acestuia - M.F.G., dar și a fiicei minore - F.M.N., precum și dreptul acestor persoane la repararea prejudiciului suferit.

Modalitatea de stabilire a daunelor materiale acordate părților civile F.T., F.F. și M.F.G. reflectă raportarea corespunzătoare a principiilor răspunderii civile delictuale la particularitățile speței, dar și la împrejurările ce decurg din necesitatea respectării tradițiilor de comemorare și de cinstire a morților.

Criticile inculpatului-apelant sub acest aspect sunt nefondate, despăgubirile materiale acordate celor trei părți civile, în cuantum de câte 5000 RON, fiind de natură a repara un prejudiciu cert și determinat, consecință directă a infracțiunii din data de 04 mai 2012.

Declarațiile celor trei părți civile, coroborate, în acord cu exigențele art. 75 C. proc. pen., de susținerile martorilor M.S. și I.I., confirmă efectuarea de către părinții victimei a cheltuielilor necesare pentru înmormântarea și, ulterior, pentru pomenirea victimei conform datinilor creștinești. Probatoriul testimonial a permis stabilirea cuantumului acestor cheltuieli la nivelul sumei certe de 10.000 RON, sumă pe care părțile civile o dețineau la data decesului.

Aceleași probe testimoniale confirmă efectuarea și de către concubina victimei - partea civilă M.F.G. - a unor cheltuieli pentru pomenirea victimei, toate provenite dintr-un împrumut cu o valoare de aproximativ 5000 RON.

Faptul că părțile civile nu au prezentat înscrisuri care să ateste cu exactitate sumele cheltuite pentru pomenirile creștinești nu justifică respingerea/reducerea pretențiilor lor sub acest aspect deoarece, în procesul penal, exigențele de probațiune sunt mai puțin restrictive decât într-o procedură civilă, fiind permisă administrarea inclusiv a probei testimoniale în acest sens. Or, depozițiile martorilor, ca și declarațiile părților civile relevă elemente obiective, pe baza cărora se poate stabili neechivoc suma totală alocată de către părțile civile comemorării fiului, respectiv concubinului, conform obiceiurilor locale. Din această perspectivă, valoarea totală de 15.000 RON acordată cu acest titlu (câte 5000 RON pentru fiecare parte civilă) este temeinică raportat la probele existente și rezonabilă în contextul prețurilor actuale.

Includerea tuturor acestor cheltuieli în categoria daunelor materiale cuvenite succesorilor victimei decedate este justificată atât de conținutul normelor legale ce consacră în prezent regulile răspunderii civile delictuale (respectiv art. 1381, art. 1390 și art. 1392 C. civ.), cât și de modalitatea în care aceste reguli se reflectă în jurisprudența în materie. Dificultățile materiale ale familiei inculpatului M.M., la care acesta a făcut referire în apel, sunt lipsite de relevanță în evaluarea temeiniciei sentinței deoarece, conform art. 1390 alin. (3) C. civ., la stabilirea despăgubirii se ține seama de nevoile celui păgubit, iar nu de posibilitățile financiare ale autorului delictului.

Din perspectiva acestei din urmă norme legale, este temeinică și dispoziția instanței de fond de obligare a inculpatului la plata unei sume reprezentând valoarea întreținerii de care fiica minoră a victimei (numita F.M.N., ns. la 03 august 2009) a fost lipsită ca urmare a decesului tatălui său. Probatoriul administrat sub acest aspect a fost just evaluat, absența unor date certe privind veniturile obținute de către victimă legitimând stabilirea acestora la nivelul salariului minim pe economie.

Prin urmare, este în totalitate conformă exigențelor art. 1388 și art. 1390 C. civ. stabilirea unei pretații periodice în cuantum de 175 RON lunar (pentru anul 2012) și acordarea acesteia sub forma unei sume globale -pentru intervalul cuprins între decesul victimei și data hotărârii primei instanțe. Acordarea, în continuare, a sumei de 187 RON cu titlu de prestație periodică lunară, începând cu această din urmă dată și până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani, este, de asemenea, conformă exigențelor legii civile, coroborate cu dispozițiile legale ce reglementează salariul minim garantat începând cu data de 01 februarie 2013.

În ceea ce privește daunele morale acordate celor patru succesori ai victimei F.V., s-a apreciat că acestea nu au o valoare vădit disproporționată față de pierderea ireversibilă suferită de părinții, concubina, respectiv fiica minoră a defunctului-victimă a infracțiunii de omor.

Similar instanței de fond, instanța de apel a apreciat că șocul resimțit de către părinți în urma decesului subit al fiului și afectarea profundă a echilibrului lor psihic și emoțional reprezintă urmări incontestabil generate de infracțiunea ce a făcut obiectul judecății. Ele se circumscriu unei categorii de prejudicii definită ca "prejudiciu de afecțiune", a cărui compensare prin acordarea unor sume de bani a fost constant admisă în jurisprudență și reglementată ulterior expres de prevederile art. 1391 alin. (2) C. civ.

Determinarea sumelor de bani de natură a alina, în speță, suferința cauzată părinților victimei s-a făcut prin luarea în considerare a particularităților lor psihice și afective, a legăturilor de afecțiune existente între părinții - succesori și fiul decedat, astfel cum au rezultat din probele administrate.

În egală măsură, instanța de fond a reținut temeinic și existența unui prejudiciu de afecțiune în privința concubinei victimei, la a cărui evaluare au fost avute în vedere particularitățile relației lor, caracterul de durată al uniunii afective formate și perspectiva unei căsătorii existentă anterior decesului victimei. Totodată, a fost corect reținută și schimbarea radicală a modului de viață al părții civile M.F.G. care, lipsită de sprijinul financiar al concubinului său, a fost nevoită să aloce mai mult timp activităților lucrative, în detrimentul timpului petrecut cu îngrijirea fiicei minore.

Valoarea în sine a daunelor morale acordate celor trei părți civile majore reflectă marja de apreciere a instanței, fiind corespunzătoare însă tuturor particularităților cauzei, legate de prejudiciul nepatrimonial suferit de succesori. Curtea apreciază aceste sume ca fiind proporționale cu urmările efectiv produse părților civile în plan psihic și rezonabile, neexistând împrejurări eronat evaluate, ce ar putea fi cenzurate în recurs.

În ceea ce privește daunele morale acordate fiicei minore a victimei decedate, instanța de apel a reținut că încetarea bruscă și violentă din viață a unui părinte afectează iremediabil echilibrul psihic și emoțional al copiilor, indiferent de vârsta acestora. în cazul minorilor, decesul unui părinte este în mod special traumatizant, deoarece dispariția acestuia nu poate fi înțeleasă în mod rațional, iar lipsirea bruscă și definitivă a copilului de sprijinul afectiv și moral al părintelui poate genera o suferință ale cărei proporții sunt incontestabile.

Modalitatea în care persoanele apropiate victimelor resimt consecințele unui astfel de eveniment tragic, amploarea și persistența în timp a șocului emoțional produs și felul în care membrii familiei reușesc să asimileze schimbarea radicală intervenită în viața lor reprezintă elemente esențialmente subiective, indisolubil legate de viața interioară a fiecărui individ. Ele nu pot fi evaluate și cuantificate pe baza unor criterii fixe, iar sumele acordate pentru compensarea suferinței succesorilor au doar în mod simbolic un rol reparator, deoarece pierderea unui părinte este de neînlocuit.

Din perspectiva acestor considerente, instanța de apel a constatat că pierderea tatălui (în cazul părții civile F.M.N.) a cauzat acesteia un șoc psiho-emoțional greu de depășit, iar suma acordată de către instanța de fond cu titlu de daune morale este, din această perspectivă, rațională și echitabilă, fiind de natură a asigura o compensație suficientă, dar nu exagerată, a prejudiciului suferit.

Împotriva deciziei menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.M., invocând cazul de casare prevăzut de.dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., solicitând reducerea cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat de către instanța de fond.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză, sub aspectul criticilor invocate și din oficiu cauza, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Având în vedere data pronunțării deciziei recurate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile legii noi de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale, prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., se constată că recurentul inculpat și-a motivat recursul doar oral, în ziua judecății, încălcându-și obligația ce-i revenea, potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., de a depune la dosar motive scrise de recurs cu 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Ca urmare, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen. și ale art. 385

9

alin. (3) din același cod, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu pe cel reglementat de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., nu va examina criticile recurentului inculpat.

Examinând cauza, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este incident niciunul din cazurile de casare care ar putea fi avut în vedere din oficiu.

În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 136/A din 29 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 136/A din 29 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 01 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV