ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.01.2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 106/2014

HOTĂRÂRE
14.01.2014
CAMERĂ
penal
RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 106/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 62 din 25 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. 5455/100/2012, s-a respins cererea formulată de inculpatul R.I. privind schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. în cea prev. de art. 183 C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul R.I., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. cu consecințele prev. de art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 de ore (30 iunie 2012 - 1 iulie 2012).

A fost obligat inculpatul R.I. să plătească părții civile O.I.,  suma de 15.000 lei - despăgubiri pentru daune materiale și suma de 20.000 lei - despăgubiri pentru daune morale.

A fost obligat inculpatul să achite părții civile O.I.,  suma de 20.000 lei - despăgubiri pentru daune morale și părții civile O.D.A., cu același dom., sumele de 20.000 lei - despăgubiri pentru daune morale și de 500 lei/lună - rentă lunară începând cu data de 29 iunie 2012 și până la finalizarea studiilor (iunie 2013).

Totodată, a fost obligat inculpatul să plătească S.J.A. Maramureș suma de 652,33 lei - cheltuieli de asistență medicală cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinței până la plata integrală a debitului.

În temeiul art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile O.I. suma de 2.500 lei - cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.150 lei - cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul din 12 iulie 2012 dat în Dosarul nr. 362/P/2012 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului R.I., pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

S-a reținut, în esență, că în data de 29 iunie 2012 inculpatul i-a aplicat victimei O.I. o lovitură cu pumnul în zona feței, lovitură în urma căreia aceasta a căzut pe asfalt și s-a lovit în zona capului, suferind leziuni care i-au cauzat decesul.

În data de 29 iunie 2012, victima O.I. s-a deplasat la un bar situat în localitatea Strîmtura în vecinătatea locuinței inculpatului - bar unde se afla și inculpatul R.I. și soția sa - martora R.A. Victima a afirmat faptul că bărbații își pleacă capul în fața femeilor, fără a se referi la această martoră, inculpatul a plecat la locuința sa, apoi martora i-a adresat cuvinte obscene, iar victima în replică i-a spus „Eu nu sunt șieuan să mă spânzur din cauza femeilor" (referindu-se la tatăl martorei). în continuare, martora R.A. a lovit-o pe victimă cu. un băț peste spate, apoi cea dintâi a fugit în drum, a intrat în curtea sa, victima a urmat-o având în mână o sticlă de bere. Inculpatul a ieșit din curtea casei sale, victima l-a lovit pe acesta în cap cu sticla de bere, inculpatul i-a aplicat o palmă la nivelul feței, victima a căzut și în urma leziunilor suferite la nivelul capului a decedat.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 6 iulie 2012 întocmit de Cabinetul medico-legal Sighetu Marmației, decesul victimei a fost cauzat de multiple contuzii cerebrale și de amigdală cerebeloasă stângă, posttraumatism cranio-cerebral acut cu fractură de bază a craniului la nivelul etajului mijlociu, masiv hematom subdural bazai și hemoragie subarahnoidiană extinsă. Leziunile de la nivelul ramurei orizontale a mandibulei în jumătatea stângă s-au produs prin lovire activă cu corp dur (posibil pumn), iar cele de la nivel fronto-temporal stâng, al cotului drept și al feței dorsale a mâinii drepte prin lovire de corp dur - asfalt. Toate leziunile au caracter vital (filele 36, 37 dosar urmărire penală).

Conform raportului de constatare medico-legală din 3 iulie 2012 întocmit de același Cabinet medico-legal, inculpatul a prezentat leziuni corporale vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale (fila 97 dos. u.p.)

Fapta inculpatului R.I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev.de art. 183 C. pen. și întrucât acesta și-a recunoscut integral fapta și nu a solicitat a fi readministrate în fața instanței probele administrate în faza de urmărire penală, tribunalul urmează a-i aplica și prev. art. 320

1

S-a respins cererea inculpatului, de a se schimba încadrarea juridică dată faptei sale în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., întrucât cea care a generat întregul incident a fost soția inculpatului (care i-a adresat victimei cuvinte obscene, deși afirmațiile victimei în sensul că bărbații își pleacă capul în fața femeilor nu a vizat-o pe aceasta; în continuare victima în replică i-a spus că nu este „șieuan" pentru a se spânzura din cauza femeilor, iar soția inculpatului a exercitat prima acte de violență asupra victimei, lovind-o cu un băț peste spate).

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al faptei (dat de modalitatea în care a fost comisă, de urmarea produsă - decesul victimei și de contextul în care a fost săvârșită) și al acestuia (nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei).

Raportat la gravitatea faptei și la urmarea produsă, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenție.

Față de inculpat s-au aplicat prevederile art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (nu i s-a interzis și dreptul de a alege, având în vedere infracțiunea comisă și faptul că rezultatul grav - decesul victimei nu s-a produs cu intenție, astfel că inculpatul poate face aprecieri cu privire la modul în care se alege organul legiuitor și celelalte organe de stat care se aleg prin vot; fapta săvârșită este însă incompatibilă cu ocuparea funcțiilor la care se referă art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. astfel că inculpatului i s-au interzis aceste drepturi). întrucât inculpatul nu s-a folosit de vreo funcție, profesie, activitate pentru a comite fapta - obiect al acestui dosar, nu i s-au interzis și drepturile prev. de art. 71, 64 lit. c) C. pen.

Inculpatul a fost de acord cu plata către partea civilă O.I. a sumei de 15.000 lei - despăgubiri pentru daune materiale și către partea civilă O.D.A. a sumei de 500 lei/lună - rentă lunară pentru perioada 29 iunie 2012 - iunie 2013, astfel că operând principiul disponibilității părților sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata acestor sume. Raportat la suferințele psihice cauzate părților civile O.I. (soția victimei), O.I. și O.D.A. (copiii victimei) urmare a decesului acesteia, instanța de fond a apreciat că acestor părți civile li se cuvine cu titlu de despăgubiri pentru daune morale suma de câte 20.000 lei.

Inculpatul a fost obligat și la plata către S.J.A. Maramureș a sumei de 652,33 lei - cheltuieli de asistență medicală cu dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a sentinței și până la plata integrală a debitului (acesta s-a constituit parte civilă cu suma menționată - fila 21 dosar tribunal).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul R.I., solicitând în principal, schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii la încadrarea juridică a faptei a circumstanțelor atenuante legale a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., cu consecința reindividualizării judiciare a pedepsei aplicate și aplicarea dispozițiilor art. 861 și art. 862 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 139/A din 20 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a admis apelul inculpatului R.I. împotriva sentinței penale nr. 62 din 25 ianuarie 2013 a Tribunalului Maramureș.

A fost desființată sentința, sub aspectul încadrării juridice și sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și judecând în aceste limite a fost condamnat inculpatul R.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte cu aplicarea art. 320

1

1

S-a dedus din pedeapsă, durata reținerii de 24 de ore din 30 iunie 2012 - 1 iulie 2012.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Pentru a decide astfel, examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, precum și în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a apreciat că apelul declarat în cauză este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din 12 iulie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.I. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., reținându-se că în data de 29 iunie 2012 i-a aplicat victimei O.I. o lovitură cu pumnul în zona feței, lovitură în urma căreia victima a căzut pe asfalt și s-a lovit în zona capului, suferind leziuni care i-au cauzat decesul.

În ședința publică din 06 noiembrie 2012, prezent în fața instanței de judecată, inculpatul a precizat că recunoaște comiterea faptei, astfel cum a fost reținută în sarcina sa, solicitând aplicarea' prevederilor art. 320

1

Pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut în mod corect că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 183 C. pen.

S-a apreciat însă că sunt fondate criticile formulate de inculpat, sub aspectul respingerii cererii de reținere a prevederilor art. 73 lit. b) C pen. în sensul prevăzut de art. 73 C. pen. constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnități persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Existența tulburării sau emoției în sensul prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen., precum și intensitatea acesteia, nu pot fi reținute de organul judiciar pe baza unei prezumții legale, ci trebuie stabilite în mod concret pe bază de probe. Pentru reținerea stării de provocare este necesară examinarea unei împrejurări exterioare ce influențează starea psihică a făptuitorului, dar și examinarea semnificației acestora, asupra comportamentului făptuitorului, comparându-se reacția făptuitorului cu reacția „omului mediu" supus unei provocări similare.

Probele administrate în cauză au relevat în mod neechivoc că în cauză sunt incidente prevederile art. 73 lit. b) C. pen., întrucât victima a manifestat o atitudine agresivă, atât verbală, cât și fizică, asupra soției inculpatului. Astfel, în prima fază a conflictului, inculpatul a evitat orice discuție cu victima, preferând să plece acasă. Ulterior, alertat de strigătele soției sale (care a luat o bâtă de lemn și a lovit victima peste spate, apoi a fugit), inculpatul a ieșit din propria curte, împrejurare în care victima l-a lovit cu o sticlă de bere în zona capului. în acest moment, inculpatul a ripostat aplicându-i victimei o lovitură cu pumnul în față, în zona mandibulei, lovitură în urma căreia victima s-a dezechilibrat și a căzut pe spate pe asfalt, ajungând în stare de inconștiență.

În consecință, s-a apreciat că în cauză subzistă toate condițiile legale necesare pentru reținerea scuzei provocării, sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice prin reținerea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, raportat la criteriile de individualizare reglementate de art. 72 C. pen. și având în vedere și prevederile art. 52 C. pen., ce instituie scopul preventiv-educativ al pedepsei, instanța de apel a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, va fi în măsură să asigure reeducarea inculpatului.

S-a reținut că sunt neîntemeiate criticile formulate de inculpat, critici ce vizează atât reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., respectiv conduita sinceră pe parcursul procesului penal, împrejurarea că a încercat să acorde victimei primul ajutor, precum și conduita bună anterioară.

Astfel, s-a apreciat că, independent de conduita sinceră a inculpatului în cursul procesului penal, nu se poate face abstracție de gradul de pericol social al faptei comise de acesta, infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. fiind o infracțiune îndreptată împotriva vieții, integrității corporale și sănătății, consecința faptei comise de inculpat fiind una nefastă constând în pierderea unei vieți omenești.

Pentru aceleași considerente și având în vedere și necesitatea realizării scopului pedepsei, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen., s-a apreciat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a acesteia, ci una cu privare de libertate.

Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, instanța de apel a reținut că inculpatul a achiesat la pretențiilor civile formulate de părțile civile, astfel că nu a procedat la reducerea proporțională a despăgubirilor civile solicitate în cauză.

Împotriva deciziei menționate, în termen legal, au declarat recurs inculpatul R.I. și părțile civile O.I., O.I. și O.D.A.

Prin motivele de recurs formulate de inculpat au fost invocate dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului și schimbării modalității de executare, prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Părțile civile O.I., O.I. și O.D.A. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen., criticând decizia atacată sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptei inculpatului, prin reținerea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., solicitând menținerea sentinței.

Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele următoare:

Legea nr. 2/2013 a impus o limitare a devoluției căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 172 al art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., scopul urmărit de legiuitor, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului, art. 385

6

C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod. Astfel, recurenții și instanța se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale decât acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

În prezenta cauză, decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

Analizând recursul inculpatului R.I., întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. - incident când în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" - instanța constată că, prin criticile formulate se invocă aspecte de netemeinicie a pedepsei aplicate, care nu mai pot fi examinate în calea de atac a recursului declarat împotriva deciziilor pronunțate în apel.

Criticile recurentului inculpat ar fi putut fi examinate de către instanța de recurs doar în cadrul cazului de casare prevăzut de textul art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. din vechea reglementare, care prevedea că hotărârile erau supuse casării „în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, textul anterior menționat a fost modificat de art. 1 pct. 15 al legii, din conținutul acestuia fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță, nefiind posibilă individualizarea pedepsei, ci numai verificarea legalității pedepsei aplicate.

În raport de aspectele anterior menționate, se constată că susținerile recurentului inculpat nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

În ceea ce privește recursurile declarate de părțile civile O.I., O.I. și O.D.A., întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte reține că, prin motivele de recurs formulate, nu se invocă aspecte de nelegalitate, ci se critică decizia instanței de apel sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice, prin reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Această critică nu poate fi analizată de Înalta Curte, întrucât ar presupune o reevaluare a situației de fapt, care nu mai este posibilă în calea de atac a recursului declarat împotriva deciziilor pronunțate în apel, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Față de cele reținute și neidentificând niciuna din situațiile care pot fi încadrate în cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de inculpatul R.I. și de părțile civile O.I., O.I. și O.D.A. împotriva Deciziei penale nr. 139/A din 20 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 ianuarie 2014.

Sursă