ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 720/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 106 din 22 ianuarie 2014, Curtea de Apel Craiova,

secția I civilă, a admis apelul declarat de SC C.F.R. I.R.L.U. SA împotriva sentinței

civile nr. 5297 din 9 iulie 2013 a Tribunalului Dotj, secția conflicte de muncă

și asigurări sociale, pronunțată în contradictoriu cu întimatul-reclamant S.C.

A schimbat în parte sentința menționată, în sensul că a

respins acțiunea având ca obiect plata diferențelor de drepturi salariale

pentru perioada 12 aprilie 2012-09 iulie 2013 și acordarea salariului

suplimentar pe anul 2010, ajutor material de Crăciun 2010, Paște 2010 și Ziua

Feroviarului 2010.

La data de 10 februarie 2014, revizuentul S.C. a învestit Curtea

de Apei Craiova cu soluționarea cererii de revizuire îndreptată împotriva Deciziei

nr. 106 din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția l civilă, întemeiată

în drept pe dispozițiile art. 509 pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ.

Ulterior, prin cererea depusă la data de 19 martie 2014, cât

privește motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C.

proc. civ., revizuentul S.C. a invocat că pretinsa contadictorialitate a

deciziei a cărei anulare o solicită, urmează a fi examinată în raport de Deciziile

nr. 6221 din 06 iunie 2013 și 5867 din 30 mai 2013, pronunțate de aceeași

instanță.

Prin

Decizia nr. 1092 din 01 aprilie 2014, Curtea de Apei Craiova, secția I civilă,

a respins cererea de revizuire formulată de revizuent în contradictoriu cu intimata

SC Î.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA, cu privire la motivele prevăzute de art. 509

pct. 1 și 5 din noul C. proc. civ.

A declinat competența de soluționare a aceleiași cereri de

revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C.procxiv, în

favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că, potrivit art. 510

alin. (2) din lege „în cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de

revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad fața de instanța care a

dat prima hotărâre.'"

Prin Decizia civilă nr. 1809 din data de 10 iunie 2014,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul

nr. 248/54/2014, instanța a constatat nulă cererea de revizuire, față de

dispozițiile imperative ale art 511 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Decizia civilă nr. 2546 din 2 octombrie 2014, pronunțata

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 2705/1/2004

a fost admisă contestația în anulare formulată de parte împotriva Deciziei civile

nr. 1809 din data de 10 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, pe care a anulat-o.

Prin decizia civilă nr. 137 din 10 noiembrie 2014, pronunțată

în Dosarul nr. 3008/1/2004, Înalta Curie de Casație și Justiție, completul de 5

judecători, a respins, ca rămas tară obiect recursul declarat de revizuentul S.C.

împotriva Deciziei civile nr. 1809 din data de 10 iunie 2014, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Analizând, cu prioritate, excepția inadmisibilității cererii

de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește condițiile de

admisibilitate, motivat de considerentele ce succed:

Înalta Curte observă că, potrivit normelor tranzitorii

cuprinse în art. 24 din noul C. proc. civ. (art. 3 din Legea nr. 76 pentru

punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.), dispozițiile

legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite

începute după intrarea acesteia în vigoare.

Având în vedere data formulării cererii de chemare în

judecată, 25 aprilie 2013, rezultă că dispozițiile noului cod de procedură

civilă sunt aplicabile cererii pendinte.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul

poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de

instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de

lucru judecat a primei hotărâri."

Pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac, textul

impune, așadar, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor

hotărâri definitive potrivnice, pronunțarea acestor hotărâri de instanțe de

același grad sau de grade diferite, precum și încălcarea autorității de lucru

judecat a primei hotărâri.

Printre condițiile ce se cer a fi îndeplinite, în mod

cumulativ, se află și aceea să existe identitate de părți, de cauză și de

obiect, mai precis elementele caracteristice lucrului judecat, hotărârile să

fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate. Astfel, norma amintită conferă părților dreptul de a uza de

calea extraordinară de atac, de retractare, a revizuirii, în situația în care

există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri și

care face imposibilă punerea în executare concomitentă.

În cauza de față, revizuentui a solicitat revizuirea Deciziei

nr. 306 din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, arătând

că aceasta este în contradicție cu alte Decizii, nr. 6221 din 06 iunie 2013 și nr.

5867 din 30 mai 2013, pronunțate de aceeași instanță în spețe similare

(contestație privind drepturi bănești), în privința altor persoane, cauze

soluționate în contradictoriu cu aceeași intimată, SC C.F.R. I.R.L.U. SA.

În aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc.

civ., înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât

nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile expres cerute de lege.

Revizuentui arată că există o pretinsă contrarietate între

hotărâri definitive ale aceleiași instanțe, Curtea de Apel Craiova, pronunțate

în spețe similare, în privința altor persoane, cauze soluționate în

contradictoriu cu aceeași intimată.

Din examinarea conținutului cererii de revizuire, se reține

că revizuentui invocă faptul că, la nivelul Curții de Apel Craiova, există

practică judiciară neunitară, pronunțându-se hotărâri judecătorești

contradictorii în pricini având ca obiect contestație privind drepturi bănești.

Or, practica neunitară a instanțelor, datorată aplicării și

interpretării greșite a unor norme de drept material, nu poate constitui motiv

de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8. C. proc. civ., această cale

de atac neavând menirea de a remedia astfel de situații.

Remediul practicii neunitare rămâne pronunțarea unei

decizii în interesul legii, însă, date fiind efectele unei astfel de decizii,

chiar și aceasta ar fi lipsită de orice finalitate în privința situației

revizuentui ui, întrucât art. 517 alin. (2) C. proc. civ., prevede că soluțiile

care se pronunță în interesul legii nu au efect asupra hotărârilor

judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele

procese.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor

greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea

principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației

determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speța.

Înalta Curte constată că demersul judiciar al revizuientului

nu a fost determinat de existența unei hotărâri judecătorești potrivnice în

sensul dispoziției legale mai sus amintite, ci de nemulțumirea acesteia față de

soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel Craiova, spre deosebire de

soluțiile pronunțate de aceeași instanță în cauze similare.

Așa fiind, în considerarea celor ce preced, cererea de

revizuire formulată de revizuentul S.C. urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul

S.C. împotriva Deciziei civile nr. 106 din 22 ianuarie 2014 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2015.