ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 720/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 106 din 22 ianuarie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis apelul declarat de SC C.F.R. I.R.L.U. SA împotriva sentinței civile nr. 5297 din 9 iulie 2013 a Tribunalului Dotj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în contradictoriu cu întimatul-reclamant S.C. A schimbat în parte sentința menționată, în sensul că a respins acțiunea având ca obiect plata diferențelor de drepturi salariale pentru perioada 12 aprilie 2012-09 iulie 2013 și acordarea salariului suplimentar pe anul 2010, ajutor material de Crăciun 2010, Paște 2010 și Ziua Feroviarului 2010. La data de 10 februarie 2014, revizuentul S.C.

a învestit Curtea de Apei Craiova cu soluționarea cererii de revizuire îndreptată împotriva Deciziei nr. 106 din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția l civilă, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ. Ulterior, prin cererea depusă la data de 19 martie 2014, cât privește motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuentul S.C. a invocat că pretinsa contadictorialitate a deciziei a cărei anulare o solicită, urmează a fi examinată în raport de Deciziile nr. 6221 din 06 iunie 2013 și 5867 din 30 mai 2013, pronunțate de aceeași instanță. Prin Decizia nr. 1092 din 01 aprilie 2014, Curtea de Apei Craiova, secția I civilă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuent în contradictoriu cu intimata SC Î.R.L.U.

C.F.R. I.R.L.U. SA, cu privire la motivele prevăzute de art. 509 pct. 1 și 5 din noul C. proc. civ. A declinat competența de soluționare a aceleiași cereri de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C.procxiv, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că, potrivit art. 510 alin. (2) din lege „în cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad fața de instanța care a dat prima hotărâre.'" Prin Decizia civilă nr. 1809 din data de 10 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 248/54/2014, instanța a constatat nulă cererea de revizuire, față de dispozițiile imperative ale art 511 alin. (4) C. proc.

civ. Prin Decizia civilă nr. 2546 din 2 octombrie 2014, pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 2705/1/2004 a fost admisă contestația în anulare formulată de parte împotriva Deciziei civile nr. 1809 din data de 10 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, pe care a anulat-o. Prin decizia civilă nr. 137 din 10 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 3008/1/2004, Înalta Curie de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a respins, ca rămas tară obiect recursul declarat de revizuentul S.C. împotriva Deciziei civile nr. 1809 din data de 10 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Analizând, cu prioritate, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, motivat de considerentele ce succed: Înalta Curte observă că, potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 din noul C. proc. civ. (art. 3 din Legea nr. 76 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.), dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, 25 aprilie 2013, rezultă că dispozițiile noului cod de procedură civilă sunt aplicabile cererii pendinte. Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri." Pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac, textul impune, așadar, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțarea acestor hotărâri de instanțe de același grad sau de grade diferite, precum și încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri. Printre condițiile ce se cer a fi îndeplinite, în mod cumulativ, se află și aceea să existe identitate de părți, de cauză și de obiect, mai precis elementele caracteristice lucrului judecat, hotărârile să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Astfel, norma amintită conferă părților dreptul de a uza de calea extraordinară de atac, de retractare, a revizuirii, în situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri și care face imposibilă punerea în executare concomitentă. În cauza de față, revizuentui a solicitat revizuirea Deciziei nr. 306 din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, arătând că aceasta este în contradicție cu alte Decizii, nr. 6221 din 06 iunie 2013 și nr. 5867 din 30 mai 2013, pronunțate de aceeași instanță în spețe similare (contestație privind drepturi bănești), în privința altor persoane, cauze soluționate în contradictoriu cu aceeași intimată, SC C.F.R.

I.R.L.U. SA. În aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile expres cerute de lege. Revizuentui arată că există o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive ale aceleiași instanțe, Curtea de Apel Craiova, pronunțate în spețe similare, în privința altor persoane, cauze soluționate în contradictoriu cu aceeași intimată. Din examinarea conținutului cererii de revizuire, se reține că revizuentui invocă faptul că, la nivelul Curții de Apel Craiova, există practică judiciară neunitară, pronunțându-se hotărâri judecătorești contradictorii în pricini având ca obiect contestație privind drepturi bănești.

Or, practica neunitară a instanțelor, datorată aplicării și interpretării greșite a unor norme de drept material, nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8. C. proc. civ., această cale de atac neavând menirea de a remedia astfel de situații. Remediul practicii neunitare rămâne pronunțarea unei decizii în interesul legii, însă, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar și aceasta ar fi lipsită de orice finalitate în privința situației revizuentui ui, întrucât art. 517 alin. (2) C. proc. civ., prevede că soluțiile care se pronunță în interesul legii nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speța. Înalta Curte constată că demersul judiciar al revizuientului nu a fost determinat de existența unei hotărâri judecătorești potrivnice în sensul dispoziției legale mai sus amintite, ci de nemulțumirea acesteia față de soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel Craiova, spre deosebire de soluțiile pronunțate de aceeași instanță în cauze similare. Așa fiind, în considerarea celor ce preced, cererea de revizuire formulată de revizuentul S.C.

urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul S.C. împotriva Deciziei civile nr. 106 din 22 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2015.