ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1525/2014

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

decizia nr. 8242 din 13 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I

civilă, a fost admis recursul declarat de pârâta SC C.F.R.I. SA împotriva

sentinței nr. 2914 din 26 martie 2013 a Tribunalului Dolj, secția civilă, și

s-a modificat în tot sentința în sensul respingerii acțiunii formulată de

reclamantul M.G. privind acordarea salariului suplimentar pe anii 2009-2010 și

a ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Crăciun 2009-2010, Paște 2010

și Ziua Feroviarului 2010.

Prin cererea formulată la data de 7

octombrie 2013 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul M.G.

a solicitat revizuirea deciziei pronunțate în recurs, în temeiul art. 322 pct. 7

C. proc. civ., susținând că decizia atacată este în contradicție cu alte hotărâri

pronunțate de Curtea de Apel Craiova în cauze similare în care au figurat alți salariați

ai pârâtei, respectiv deciziile nr. 6224 din 6 iunie 2013, nr. 6225 din 6 iunie

2013, nr. 6226 din 6 iunie 2013, nr. 6223 din 6 iunie 2013 și nr. 5343 din 21

mai 2013.

Prin decizia nr. 9503 din 21 noiembrie

2013 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în raport de dispozițiile art. 323

alin. (2) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Față de dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., conform cărora instanța are obligația de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor

de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va analiza,

cu prioritate, excepția invocată cu privire la inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prevede că

se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive dacă există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Fundamentul acestui motiv de revizuire

îl reprezintă instituția puterii lucrului judecat reglementată de art. 1201 C. civ.

și art. 166 C. proc. civ.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri

este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții cumulativ: să fie vorba

de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină,

deci să fi existat tripla identitate de obiect, cauză și părți, hotărârile să fie

pronunțate în dosare diferite, în al doilea proces să nu se fi invocat excepția

de lucru judecat sau dacă a fost invocată să nu se fi discutat și să se ceară anularea

celei de-a doua hotărâri.

În speță revizuentul a susținut că decizia

supusă revizuirii este potrivnică hotărârilor definitive și irevocabile ce au fost

pronunțate în cauze similare de aceeași curte de apel.

În deciziile nr. 6224 din 6 iunie 2013,

nr. 6225 din 6 iunie 2013, nr. 6226 din 6 iunie 2013, nr. 6223 din 6 iunie 2013

și nr. 5343 din 21 mai 2013 au figurat ca reclamanți O.G., D.C., G.I., R.N. și M.C.M.,

iar ca pârâtă SC C.F.R.I. SA.

Astfel fiind, rezultă cu evidență, că procesele

soluționate prin hotărârile invocate, cu titlu generic, a fi potrivnice cu decizia

menționată sunt similare numai ca obiect și cauză, neexistând identitate de părți.

Așadar, soluțiile diferite au fost date

în cauze doar asemănătoare, dar distincte în privința părților, hotărârea dată în

fiecare dosar producând efecte numai între părțile din acea cauză și neavând autoritate

de lucru judecat asupra altei pricini similare doar prin obiect și cauză, motiv

pentru care dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu-și găsesc aplicare în

raportul juridic dedus judecății de către revizuent.

A admite contrariul ar însemna ca instanța

de revizuire să se transforme într-o instanță de control judiciar care să aprecieze

care dintre hotărârile sunt greșite, ceea ce excede competenței sale, limitată conform

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., doar la anularea hotărârii care încalcă autoritatea

lucrului judecat dată de o hotărâre anterioară pronunțată în aceeași pricină, între

aceleași persoane având aceeași calitate, fără a face alte aprecieri și fără a putea

extrapola această posibilitate prevăzută de lege la situații care vizează aplicarea

inegală a legii pe întreg teritoriul țării, ca cea din speță.

Ținând seama de condițiile de admisibilitate

a cererii de revizuire bazată pe contrarietatea de hotărâri și deciziile despre

care revizuenta susține că sunt în contradicție, se constată că nu sunt îndeplinite

condițiile cumulativ prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neexistând identitate

de părți în procesele soluționate prin deciziile invocate.

Așa fiind, cererea se va respinge ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de revizuentul M.G. împotriva deciziei nr. 8242 din 13 septembrie 2013

a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. 24349/63/20I2.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 mai 2014.