ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1138/2016

Decizia nr. 1138/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română, Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională și SC B. SRL a solicitat:

- suspendarea celor 25 de licențe de traseu eliberate operatorului de transport rutier desemnat câștigător, respectiv SC B. SRL, pentru traseul Brăila - Galați, cod traseu 21811;

- anularea celor 25 licențe de traseu eliberate pentru traseul Brăila - Galați, cod traseu 21811;

- descalificarea operatorului de transport rutier SC B. SRL, conform pct. 9 din OMTI nr. 1640 din 8 noiembrie 2012, Anexa 19 și pct. 9 din Anexa nr. 18;

- anularea licitației/ședinței de atribuire din data de 28 februarie 2013 privind cursele cuprinse în programul de transport public de persoane interjudețean 2013 - 2019, pentru traseul Brăila - Galați, cod traseu 21811;

- anularea rezultatului ședinței de atribuire/procedura de atribuire din data de 28 februarie 2013 pentru traseul Brăila - Galați, cod traseu 21811.

Pârâta ARR a formulat Întâmpinare și a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind suspendarea celor 25 de licențe de traseu raportat la art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, dar și față de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 pentru acțiunea de revocare a licențelor, excepția lipsei calității procesuale pasive raportat la capetele de cerere nr. 4 și nr. 5.

Pârâtul Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională a formulat Întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Pârâta SC B. SRL a invocat excepția lipsei de obiect în ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea celor 25 de licențe.

Prin Încheierea din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile inadmisibilității și a lipsei plângerii prealabile invocate de ARR și excepția lipsei de obiect invocată de SC B. SRL și a fost respinsă cererea de suspendare a celor 25 de licențe de traseu eliberate pentru traseul Brăila - Galați.

Prin Decizia nr. 106/2014 din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, au fost respinse ca nefondate excepțiile procesuale invocate de pârâtele ARR și CNMSI (AARD), a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei SC A. SRL și a fost obligată la 3.000 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea soluției s-a precizat că din probele depuse la dosar rezultă că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă, iar cele două pârâte au calitate procesuală pasivă.

Pe fond, s-a arătat că cele două motive de nelegalitate ce au vizat nerespectarea de către câștigătorul licitației a condiției prevăzute de pct. 9 al Anexei nr. 2 a OMT nr. 1640/2012 cu privire la data la care trebuiau depuse certificatele de atestare fiscală și perioada de referință și modificare nepermisă în perioada 20 ianuarie 2013 - 20 februarie 2013 a autovehiculelor învechite, reomologarea a 5 microbuze de transport persoane și trecerea lor într-o clasă superioară, sunt nefondate.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta SC A. SRL și s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.

În cadrul motivelor de recurs s-a precizat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale;.

- a fost încălcat art. 1 din Anexa nr. 19 la OMTI nr. 980/2011, cu modificările ulterioare, care stabilesc, fără echivoc, faptul că data de referință pentru atribuirea din 28 februarie 2013 este reprezentată de ultima zi din anul anterior celui atribuirii (aspect confirmat și de pârâții ARR și SC B. SRL prin întâmpinările depuse), precum și dispozițiile legale care guvernează atribuirea.

De aceea, trebuia ca pârâta SC B. să depună dovezi (certificate de atestare fiscală) prin care să se ateste dacă înregistra datorii către bugetul statului la data de referință - 31 decembrie 2012 și nicidecum la data de 30 noiembrie 2012, așa cum rezultă din certificatele fiscale depuse. Nu s-a contestat faptul că aceste certificate de atestare fiscală nu ar fi în termenul legal de valabilitate de 30 de zile (potrivit art. 112 C. proc. fisc.), ci faptul că nu atestă dacă avea sau nu datorii la data de referință - 31 decembrie 2012.

Pentru că instanța de fond a considerat că aceste certificate erau valabile la data de referință - 31 decembrie 2012 potrivit celor 30 de zile - 21 decembrie 2012 - 21 ianuarie 2013, se susține că, reiese cu evidentă eroarea, pentru că se desprinde ideea potrivit căreia este suficient doar ca aceste certificate să fie în termenul de valabilitate de 30 de zile, neavând importanță ce se atestă prin ele.

Cu privire la faptul că SC B. SRL a omologat și clasificat autovehicule cu câteva zile de la data ședinței de atribuire a fost criticată sentința și s-a precizat că:

- certificatele de clasificare nu pot fi prelungite de ARR așa cum reține instanța de fond întrucât acestea au fost eliberate de o altă instituție, respectiv de RAR;

- nu a fost contestată valabilitatea acestor certificate de clasificare, ci doar a arătat că autovehiculele, cu care pârâta SC B. SRL a participat la atribuire, nu dețin instalație de aer condiționat, aspect dovedit prin certificatele de clasificare valabile la data de referință - 31 decembrie 2012.

Mai mult, prin adresa din 7 mai 2014 emisă de ARR s-a confirmat faptul că SC B. i-au fost acordate nelegal 5 puncte pentru dotarea microbuzelor cu aer condiționat în condițiile în care la data de referință - 31 decembrie 2012 nu dețineau aceste instalații de aer condiționat, urmând ca această instituție - ARR să solicite instanței de judecată modificarea rezultatului atribuirii curselor precum și anularea licențelor de traseu.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatele-pârâte au formulat întâmpinări și au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin Încheierea din 14 octombrie 2015 a fost admis în principiu recursul declarat și s-a dispus soluționarea cauzei potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ., cu citarea părților în ședință publică.

La solicitarea recurentei a fost încuviințată proba cu înscrisuri.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL prin care a solicitat suspendarea și anularea celor 25 de licențe de traseu eliberate pentru traseul Brăila - Galați, cod traseu 21811, descalificarea operatorului de transport rutier SC B. SRL conform pct. 9 din OMTI nr. 1640 din 08 noiembrie 2012, Anexa nr. 19 și pct. 9 din Anexa nr. 18, anularea licitației/ședinței de atribuire din data de 28 februarie 2013 pentru traseul Brăila - Galați, cod traseu 21811 și a rezultatului ședinței din aceeași dată și pentru același traseu.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei ca nefondată, iar prin motivele de recurs a fost criticată această soluție.

Primul motiv de recurs vizează aplicarea și interpretarea greșită a legii în ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de reclamantă în fața instanței de fond referitor la nerespectarea de către câștigătorul licitației a condiției prevăzute de pct. 9 al Anexei 2 a OMTI nr. 1640/2012.

Instanța de fond a respins acest motiv de nelegalitate apreciind că certificatul de atestare fiscală din 20 decembrie 2012 emis de DGFP Brăila confirmă faptul că pârâta SC B. nu figura în evidențele fiscale cu datorii la bugetul de stat la 30 noiembrie 2012, dar că valabilitatea acestuia acoperă perioada 31 decembrie 2012, dată de referință în funcție de care se acordă punctajele aferente criteriilor de evaluare.

Acest aspect, că pârâta nu înregistra datorii la bugetul centralizat al statului la 31 decembrie 2012, a fost confirmat de alte autorități, respectiv I.P.J. Brăila - Serviciul de Investigare a Fraudelor și de ANAF.

Recurenta a criticat această soluție, dar criticile sunt nefondate.

Conform pct. 9 al Anexei nr. 2 din Ordinul nr. 1640/2012 privind modificarea și completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 980/2011 pentru a putea participa la atribuirea traseelor interjudețene este necesar ca operatorul de transport să facă dovada că nu înregistrează obligații restante la bugetul centralizat al statului, cu certificatul de atestare fiscală.

Intimatei-pârâte SC B. SRL i-a fost eliberat certificatul de atestare fiscală din care rezultă că nu figura cu datorii la bugetul de stat la 30 noiembrie 2012, certificatul fiind emis la 20 decembrie 2012.

Potrivit art. 112 alin. (2) C. proc. fisc., certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidența de plătitor a organului fiscal competent și cuprinde creanțele fiscale exigibile, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumită lună de referință.

În raport de aceste prevederi legale, cum certificatul de atestare fiscală a fost emis la 20 decembrie 2012 nu putea să confirme decât faptul că agentul economic - operator de transport nu avea datorii la bugetul centralizat al statului la data de 31 noiembrie 2012.

Însă, tot legea (art. 112 alin. (4) C. proc. fisc.) prevede că certificatul de atestare fiscală se emite în termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de către contribuabil și poate fi utilizat de contribuabil pe o perioadă de până la 30 de zile de la data emiterii, iar pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, în original sau în copie legalizată, oricărui solicitant.

De aceea, pentru că acest document avea valabilitate de 30 zile, din punct de vedere al acesteia, certificatul de atestare fiscală acoperă și data de referință în raport de care au fost stabilite punctajele în cadrul procedurii de atribuire, respectiv 31 decembrie 2012, valabilitatea certificatului fiind până la 21 ianuarie 2013.

De altfel, nici recurenta nu contestă că data de referință ar fi alta decât 31 decembrie 2012 și nici că din punctul de vedere al termenului de valabilitate certificatele de atestare nu ar fi corecte, dar în mod greșit, susține că nu ar face dovada că la 31 decembrie 2012 intimata-pârâtă SC B. SRL nu avea datorii la bugetul centralizat al statului.

În raport de faptul că aceste certificate de atestare fiscală se emit având în vedere numai evidențele existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, nu i se putea elibera în luna decembrie 2012, când a fost întocmită documentația în vederea participării la atribuirea traseelor interjudețene conform programului stabilit de ARR, un asemenea certificat decât în raport de situația existentă la 31 noiembrie 20121.

Dacă s-ar accepta punctul de vedere al recurentei și s-ar solicita intimatei-pârâte să facă dovada situației existențe la 31 decembrie 2012, atunci certificatul trebuia solicitat în luna ianuarie 2013 pentru că atunci s-ar fi putut reflecta creanțele fiscale existente în ultima zi a lunii anterioare cererii.

În raport de programul inițial stabilit și afișat de către ARR (adresa din 20 decembrie 2012 a ARR) rezultă că prima ședință de atribuire începe la 15 ianuarie 2013, iar în perioada 21 ianuarie 2013 - 25 ianuarie 2013 se puteau face solicitările în format electronic în sistemul CNMSI, astfel că cererea intimatei-pârâte de eliberare a certificatului de atestare fiscală în luna decembrie 2012 acoperă și data de referință - 31 decembrie 2012, aceasta fiind data depunerii dosarului în perioada de valabilitate de 30 zile.

Chiar dacă ulterior a fost modificat acest calendar, așa cum a reținut și instanța de fond, s-a menționat de către ARR că certificatele de atestare fiscală depuse conform pragului inițial, vor fi luate în considerare și la ședința de atribuire din 28 februarie 2013, astfel că intimata-pârâtă SC B. SRL a îndeplinit această condiție pentru participarea la procedura de atribuire a programului de transport interjudețean.

De aceea, nu se poate considera că hotărârea instanței de fond a dat dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Referitor la invocarea Sentinței civile nr. 224 din 24 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați se constată că acea soluție s-a bazat pe faptul că ARR a luat în considerare certificatele de atestare fiscală deși era incertă îndeplinirea condițiilor de către societățile cărora li s-au licențele de traseu, între care SC B. SRL pentru un alt traseu.

În speță, însă, s-a putut demonstra că intimata-pârâtă SC B. SRL îndeplinea condiția de a nu înregistra obligații fiscale restante la bugetul centralizat al statului și, de aceea, nu se poate reține puterea de lucru judecat a sentinței invocate.

Cu privire la argumentul ce viza nelegalitatea procedurii de atribuire ce a vizat modificarea de către SC B. în perioada 20 ianuarie 2013 - 20 februarie 2013 a parcului auto pentru a obține un punctaj mai bun se impun a fi făcute următoarele precizări:

- instanța de fond a respins acest argument deoarece Criteriul 4 de evaluare a fost unicul criteriu ce a determinat departajarea clară a pârâtei SC B. SRL de reclamanta SC A. SRL;

- din documentele autovehiculelor cu care pârâta a participat și câștigat atribuirea, a rezultat că valabilitatea acestora a fost prelungită de către ARR în baza verificărilor efectuate iar categoriile privind gradul de confort al autovehiculelor au fost menținute.

În cadrul motivelor de recurs, deși a invocat dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. ce vizează încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, recurenta nu a indicat care norme de drept material ar fi fost încălcate și aplicate greșit pentru a se putea verifica legalitatea hotărârii instanței de fond și s-a limitat să critice faptul că ARR nu poate prelungi certificatele de clasificare.

În lipsa indicării acestor norme de drept material încălcate și aplicate greșit nu se poate verifica legalitatea hotărârii atacate.

În schimb, recurenta a invocat o adresă emisă de ARR la o dată ulterioară pronunțării instanței de fond, respectiv adresa din 07 mai 2014.

Din analiza acestui înscris nou depus în fața instanței de recurs rezultă că adresa a fost emisă ca urmare a solicitărilor recurentei adresate ARR prin care se solicita anularea licențelor de traseu pe traseul Brăila - Galați cod traseu 21811 pentru cursele C4, C8, C13, C21 la ședința de atribuire din data de 28 februarie 2013, una dintre aceste solicitări fiind chiar după pronunțarea sentinței de fond, adică la 25 aprilie 2013.

ARR a precizat că s-ar fi confirmat aspectele semnalate de către Registrul Auto Român și că, pentru că licențele de traseu au intrat în circuitul civil, se va solicita instanței de judecată modificarea rezultatelor atribuirii și anularea licențelor de traseu.

Cele consemnate în acel înscris nu pot constitui dovezi pentru a fi casată hotărârea atacată deoarece nu s-a depus și adresa RAR din 7 aprilie 2014 la care se face referire în înscrisul nou și care ar putea confirma cele susținute de recurentă.

Dacă cele menționate de Autoritatea Rutieră Română și, confirmate de către Registrul Auto Român, se referă la unele dintre cursele ce se contestă în prezenta cauză, autoritatea emitentă a licențelor de traseu va putea, în conformitate cu art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 să solicite instanței de contencios administrativ anularea lor pe motiv de nelegalitate.

Recurenta a indicat ca motiv de recurs și dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. ce se referă la nelegalitatea hotărârii pentru că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, dar în dezvoltarea acestui motiv nu a prezentat niciun argument.

Din analiza motivelor de recurs nici nu se poate considera că argumentele prezentate ar viza una dintre ipotezele avute în vedere de acest text și de aceea, este nefondat.

Apreciind că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 106/2014 din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN