ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2294/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 16 decembrie 2016, SC A. SRL a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1138 din 8 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, solicitând schimbarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii recursului și casării Sentinței civile nr. 106/2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că prin cererea de recurs criticase sentința sus menționată, ca fiind nelegală și netemeinică. Critica privea faptul că instanța de fond se aflase într-o gravă eroare, întrucât prin cererea de chemare în judecată nu se contestase valabilitatea certificatelor de clasificare a autovehiculelor deținute de intimata SC B. SRL, ci faptul că acestea nu aveau instalație de aer condiționat. În sprijinul motivelor de recurs, invocase adresa din 7 aprilie 2014 emisă de RAR, adresă care nu se afla însă la dosar.

În considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită, ICCJ a reținut cele consemnate în înscrisul depus de ARR nu pot constitui dovezi pentru a fi casată hotărârea atacată, deoarece nu s-a depus adresa RAR mai sus menționată.

Mai arată revizuenta că a luat cunoștință de adresa din 7 aprilie 2014 emisă de RAR la data de 5 decembrie 2016, întrucât a fost introdusă în calitate de intervenient în Dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Curții de Apel București.

În drept, a fost invocat motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Apărările intimaților

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de revizuire, intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României a invocat excepția tardivității acțiunii, susținând faptul că reclamanta a luat cunoștință de existența adresei invocată ca motiv de revizuire, pe parcursul soluționării Dosarului nr. x/2013, începând cu luna mai 2014 și până cel mai târziu în data de 11 martie 2016, data la care au avut loc dezbaterile și s-au pus concluzii în dosarul indicat în fața ÎCCJ, moment de la care începe să curgă termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. De asemenea, a fost invocată și excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece în speță nu s-a făcut dovada că înscrisul invocat ar fi fost reținut de partea potrivnică sau că nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Intimata Autoritatea Rutieră Română a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a căii de atac formulate de revizuentă, susținând că înscrisul invocat în susținerea cererii de revizuire nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire.

La data de 13 martie 2017 a formulat întâmpinare și intimata SC B. SRL, prin care au fost invocate excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii, pentru motive similare celor invocate de celelalte două intimate.

Decizia atacată cu revizuire

Prin Decizia nr. 1138 din 8 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respins recursul declarat de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 106/2014 din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că reclamanta SC A. SRL a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, cu cererea de suspendare și anulare a celor 25 de licențe de traseu eliberate pentru traseul Brăila - Galați, cod traseu 21811, descalificarea operatorului de transport rutier SC B. SRL, conform pct. 9 din OMTI nr. 1.640 din 8 noiembrie 2012, Anexa nr. 19 și pct. 9 din Anexa nr. 18, anularea licitației/ședinței de atribuire din data de 28 februarie 2013 pentru traseul Brăila - Galați, cod traseu 21811 și a rezultatului ședinței din aceeași dată și pentru același traseu.

Instanța de primă jurisdicție sesizată a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, iar împotriva acestei hotărâri a formulat cale de atac reclamanta, criticând ca nelegală soluția instanței de fond.

A reținut instanța de recurs faptul că primul motiv de casare invocat de recurentă vizează aplicarea și interpretarea greșită a legii, în ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de reclamantă, referitor la nerespectarea de către câștigătorul licitației a condiției prevăzute de pct. 9 al Anexei 2 a OMTI nr. 1.640/2012.

Instanța de fond a respins acest motiv de nelegalitate apreciind că certificatul de atestare fiscală înregistrat sub nr. 555364 din 20 decembrie 2012 emis de DGFP Brăila confirmă faptul că pârâta SC B. nu figura în evidențele fiscale cu datorii la bugetul de stat la 30 noiembrie 2012, dar că valabilitatea acestuia acoperă perioada 31 decembrie 2012, dată de referință în funcție de care se acordă punctajele aferente criteriilor de evaluare.

Acest aspect, că pârâta nu înregistra datorii la bugetul centralizat al statului la 31 decembrie 2012, a fost confirmat de alte autorități, respectiv I.P.J. Brăila - Serviciul de Investigare a Fraudelor și de ANAF.

Instanța de recurs a apreciat ca nefondate criticile formulate. S-a arătat că în conformitate cu pct. 9 al Anexei nr. 2 din Ordinul nr. 1.640/2012, de modificare și completare a Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 980/2011, pentru a putea participa la atribuirea traseelor interjudețene este necesar ca operatorul de transport să facă dovada că nu înregistrează obligații restante la bugetul centralizat al statului, cu certificatul de atestare fiscală.

Se reține faptul că intimatei-pârâte SC B. SRL i-a fost eliberat certificatul de atestare fiscală din care rezultă că nu figura cu datorii la bugetul de stat la 30 noiembrie 2012, certificatul fiind emis la 20 decembrie 2012.

Potrivit art. 112 alin. (2) C. proc. fisc. , certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidența de plătitor a organului fiscal competent și cuprinde creanțele fiscale exigibile, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumită lună de referință.

În raport de aceste prevederi legale, cum certificatul de atestare fiscală a fost emis la 20 decembrie 2012 nu putea să confirme decât faptul că agentul economic - operator de transport nu avea datorii la bugetul centralizat al statului la data de 31 noiembrie 2012.

Însă, tot legea (art. 112 alin. (4) C. proc. fisc. ) prevede că certificatul de atestare fiscală se emite în termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de către contribuabil și poate fi utilizat de contribuabil pe o perioadă de până la 30 de zile de la data emiterii, iar pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, în original sau în copie legalizată, oricărui solicitant.

De aceea, pentru că acest document avea valabilitate de 30 zile, din punct de vedere al acesteia, certificatul de atestare fiscală acoperă și data de referință în raport de care au fost stabilite punctajele în cadrul procedurii de atribuire, respectiv 31 decembrie 2012, valabilitatea certificatului fiind până la 21 ianuarie 2013.

De altfel, a reținut instanța de recurs că nici recurenta nu contestă faptul că data de referință ar fi alta decât 31 decembrie 2012, și nici că, din punctul de vedere al termenului de valabilitate, certificatele de atestare nu ar fi corecte. Se arată că se susține, în mod greșit, că nu se face dovada că la 31 decembrie 2012 intimata-pârâtă SC B. SRL nu avea datorii la bugetul centralizat al statului.

În raport de faptul că aceste certificate de atestare fiscală se emit având în vedere numai evidențele existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, nu i se putea elibera în luna decembrie 2012, când a fost întocmită documentația în vederea participării la atribuirea traseelor interjudețene conform programului stabilit de ARR, un asemenea certificat decât în raport de situația existentă la 31 noiembrie 2012.

Dacă s-ar accepta punctul de vedere al recurentei și s-ar solicita intimatei-pârâte să facă dovada situației existențe la 31 decembrie 2012, atunci certificatul trebuia solicitat în luna ianuarie 2013, pentru că atunci s-ar fi putut reflecta creanțele fiscale existente în ultima zi a lunii anterioare cererii.

În raport de programul inițial stabilit și afișat de către ARR (adresa din 20 decembrie 2012 a ARR rezultă că prima ședință de atribuire începe la 15 ianuarie 2013, iar în perioada 21 ianuarie 2013 - 25 ianuarie 2013 se puteau face solicitările în format electronic în sistemul CNMSI, astfel că cererea intimatei-pârâte de eliberare a certificatului de atestare fiscală în luna decembrie 2012 acoperă și data de referință - 31 decembrie 2012, aceasta fiind data depunerii dosarului în perioada de valabilitate de 30 zile.

Chiar dacă ulterior a fost modificat acest calendar, așa cum a reținut și instanța de fond, s-a menționat de către ARR că certificatele de atestare fiscală depuse conform pragului inițial, vor fi luate în considerare și la ședința de atribuire din 28 februarie 2013, astfel că intimata-pârâtă SC B. SRL a îndeplinit această condiție pentru participarea la procedura de atribuire a programului de transport interjudețean.

De aceea, a apreciat instanța de recurs că nu se poate considera că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Referitor la invocarea Sentinței civile nr. 224 din 24 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați instanța de recurs constată că soluția s-a bazat pe faptul că ARR a luat în considerare certificatele de atestare fiscală deși era incertă îndeplinirea condițiilor de către societățile cărora li s-au licențele de traseu, între care SC B. SRL pentru un alt traseu.

În speță, însă, s-a putut demonstra că intimata-pârâtă SC B. SRL îndeplinea condiția de a nu înregistra obligații fiscale restante la bugetul centralizat al statului și, de aceea, nu se poate reține puterea de lucru judecat a sentinței invocate.

Cu privire la argumentul ce viza nelegalitatea procedurii de atribuire ce a vizat modificarea de către SC B. în perioada 20 ianuarie 2013 - 20 februarie 2013 a parcului auto pentru a obține un punctaj mai bun, instanța de recurs arată că se impun a fi făcute următoarele precizări:

- instanța de fond a respins acest argument deoarece Criteriul 4 de evaluare a fost unicul criteriu ce a determinat departajarea clară a pârâtei SC B. SRL de reclamanta SC A. SRL;

- din documentele autovehiculelor cu care pârâta a participat și câștigat atribuirea, a rezultat că valabilitatea acestora a fost prelungită de către ARR în baza verificărilor efectuate iar categoriile privind gradul de confort al autovehiculelor au fost menținute.

În cadrul motivelor de recurs, deși au fost invocate dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., ce vizează încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța de control judiciar a constatat că recurenta nu a indicat normele de drept material care ar fi fost încălcate și aplicate greșit, pentru a se putea verifica legalitatea hotărârii instanței de fond și s-a limitat să critice faptul că ARR nu poate prelungi certificatele de clasificare.

Se arată că recurenta a invocat o adresă emisă de ARR la o dată ulterioară pronunțării instanței de fond, respectiv adresa /7 mai 2014.

Din analiza acestui înscris nou depus în fața instanței de recurs rezultă că adresa a fost emisă ca urmare a solicitărilor recurentei adresate ARR prin care se solicita anularea licențelor de traseu pe traseul Brăila - Galați cod traseu 21811 pentru cursele C4, C8, C13, C21 la ședința de atribuire din data de 28 februarie 2013, una dintre aceste solicitări fiind chiar după pronunțarea sentinței instanței de fond, adică la 25 aprilie 2013.

ARR a precizat că s-ar fi confirmat aspectele semnalate de către Registrul Auto Român și că, pentru că licențele de traseu au intrat în circuitul civil, se va solicita instanței de judecată modificarea rezultatelor atribuirii și anularea licențelor de traseu.

Cele consemnate în acel înscris nu pot constitui dovezi pentru a fi casată hotărârea atacată deoarece nu s-a depus și adresa RAR/7 aprilie 2014 la care se face referire în înscrisul nou și care ar putea confirma cele susținute de recurentă.

Dacă cele menționate de Autoritatea Rutieră Română și, confirmate de către Registrul Auto Român, se referă la unele dintre cursele ce se contestă în prezenta cauză, autoritatea emitentă a licențelor de traseu va putea, în conformitate cu art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 să solicite instanței de contencios administrativ anularea lor pe motiv de nelegalitate.

Recurenta a indicat ca motiv de recurs și dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. ce se referă la nelegalitatea hotărârii pentru că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, iar instanța de recurs a arătat că în dezvoltarea acestui motiv recurenta nu a prezentat niciun argument.

Apreciind că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța a respins recursul ca nefondat.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Argumentele de fapt și de drept relevante

Analizând actele dosarului, Înalta Curte apreciază că cererea de revizuire nu este admisibilă, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, Înalta Curte reține că revizuirea poate fi cerută pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ., atunci când, după darea hotărârii a cărei revizuire se solicită, au fost descoperite înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. În speță însă, înscrisul doveditor invocat de revizuentă, respectiv adresa din 7 aprilie 2014 emisă de Registrul Auto Român, nu a fost descoperit după pronunțarea deciziei ce face obiectul revizuirii - în mod evident, existența acestuia era cunoscută la data pronunțării deciziei, în considerente instanța de recurs făcând referire expresă la înscrisul menționat.

Totodată, Înalta Curte constată că la dosar nu există dovada reținerii înscrisului doveditor de către partea potrivnică sau a imposibilității înfățișării acestuia dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Aceasta, în condițiile în care, astfel cum s-a arătat mai sus, adresa din 7 aprilie 2014 emisă de Registrul Auto Român era menționată în adresa din 7 mai 2014 emisă de Autoritatea Rutieră Română, revizuenta având posibilitatea să ceară administrarea în recurs a probei cu înscrisul menționat, iar în cazul refuzului autorității de a-l prezenta, să solicite instanței de recurs să ordone înfățișarea înscrisului, conform art. 293 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse și văzând prevederile art. 513 alin. (3) din noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

În temeiul art. 453 alin. (1) și art. 451 alin. (2) din noul C. proc. civ., revizuenta va fi obligată la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat redus, în raport cu activitatea desfășurată și complexitatea cauzei (două termene de judecată, cauză soluționată pe excepție).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1138 din 8 aprilie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Obligă revizuenta la plata sumei de 500 RON, cheltuieli de judecată către intimata SC B. SRL, reprezentând onorariu avocat redus, conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2017.

Procesat de GGC - LM