ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1054/2016

Decizia nr. 1054/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1163 din 02 noiembrie 2015, Tribunalului Galați a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de A., în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului Galați, conducătorul Instituției primarului Municipiului Galați, prin primar B., conducătorul Comisiei de punere în posesie, prin viceprimar C., B. - primarul Municipiului Galați și D. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că revizuentul A. a solicitat anularea sentinței civile nr. 2055 din 25 octombrie 2013 a Tribunalului Galați, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 80/R din 19 februarie 2014 a Curții de Apel Galați, pe motiv că, la data de 17 iulie 2015, a primit din partea Tribunalului Galați un document care clarifica situația Dosarului nr. x/121/2010, dosar care a fost înregistrat ia data de 11 noiembrie 2010 la Tribunalul Galați, ca urmare a trimiterii, spre rejudecare, de către Curtea de Apel Galați a Dosarului nr. x/C72005.

Revizuentul a susținut că Dosarul nr. x/121/2010 a fost soluționat prin sentința civilă nr. 2055 din 25 octombrie 2013, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 80/R din 29 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, iar, conform adresei pe care a primit-o de la Tribunalul Galați, la această instanță, la data de 05 iulie 2012, s-a înregistrat un nou dosar, respectiv Dosarul nr. x/121/2012, având același obiect și aceeași cauză cu Dosarul inițial nr. x/C/2005. Revizuentul a arătat că nu a cunoscut personal existența celor două dosare care, în mod logic, trebuiau conexate, susținând că, deși la data de 18 iunie 2013 a formulat cerere de repunere pe rol a Dosarului nr. x/121/2010, instanța a pronunțat rapid perimarea.

A mai arătat că, la acea dată, Dosarul nr. x/C/2005 se judeca în Dosarul nr. x/121/2010 și, conform adreselor emise de Tribunalul Galați, Dosarul nr. x/C/2005 se judeca și în alt dosar, respectiv în Dosarul nr. x/121/2010. A susținut că la momentul în care instanța a pronunțat sentința civilă nr. 2055/2013, conform certificatului din 11 iunie 2015, la Dosarul nr. x/121/2010 erau atașate Dosarele nr. x/C/2005, nr. x/44/2005, nr. x/44/2008, nr. x/1/2010 și nr. x/2/2013. Concluzionând, revizuentul a arătat că s-a făcut o gravă eroare judiciară, întrucât nu se putea perima un dosar când cauza era deja în lucru în alt dosar care s-a atașat la Dosarul nr. x/121/2010. În drept, a invocat dispozițiile art. 322 punctele 5 și 7 C. proc.

civ. În ședința publică din data de 02 noiembrie 2015, instanța a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și formarea unui nou dosar, rămânând învestită doar cu soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Preliminar, tribunalul a reținut că, din interpretarea art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. rezultă că, în principiu, evocarea fondului este o condiție pe care trebuie să o întrunească o hotărâre pentru a fi supusă revizuirii, iar hotărârea prin care s-a constat perimarea nu reprezintă o hotărâre prin care instanța a evocat fondul, ci o hotărâre pronunțată în baza unei excepții procesuale.

În ceea ce privește înscrisurile noi doveditoare menționate în cuprinsul art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., tribunalul a reținut că acestea nu pot reprezenta înscrisuri emise ulterior pronunțării hotărârii ce se contestă pe calea revizuirii. Anterioritatea înscrisului invocat în revizuire față de data pronunțării hotărârii este prevăzută de lege în termeni nesusceptibili de interpretare în condițiile în care textul normativ menționează condiția ca acestea sa fi fost reținute de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. S-a mai reținut că este necesar ca înscrisurile invocate, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la o altă soluție decât cea adoptată.

Referitor Ia înscrisurile invocate de revizuent în susținerea cererii sale, s-a reținut că adresele emise de Tribunalul Galați la data de 16 iulie 2015, la data de 11 iunie 2015 și la data de 05 martie 2015, precum și adresele din 26 octombrie 2015 și din 16 septembrie 2015, emise de Înalta Curte de Casație și Justiție, reprezintă înscrisuri emise ulterior pronunțării sentinței a cărei revizuire se solicită și nu pot constitui temei al revizuirii.

Totodată, s-a reținut că înscrisurile invocate fac referiri la situații care puteau fi cunoscute de revizuent în condițiile în care acesta a fost citat atât în Dosarul nr. x/121/2012 (filele 6, 17, 53 etc), cât și în Dosarul nr. x/121/2012**, inclusiv pentru ultimul termen de judecată din data de 26 mai 2014, conform dovezii de citare atașate la dosar (fila 9). Adresele invocate nu descriu situații noi, ci împrejurări care erau atestate de alte înscrisuri preexistente, iar acestea puteau fi obținute de revizuent și anterior pronunțării sentinței a cărei revizuire se cere sau, eventual, anterior pronunțării Curții de Apel Galați asupra căii de atac formulate împotriva aceleiași sentințe. Tribunalul a mai reținut că pretinsa eroare judiciară invocată de revizuent nu poate constitui temei al revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. Împotriva sentinței civile nr. 1163 din 02 noiembrie 2015 a Tribunalului Galați revizuentul a declarat apel. Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin Decizia nr. 15/A din 3 februarie, a menținut sentința tribunalului prin respingerea ca nefondat a apelului revizuentului. În esență, instanța de apel a reținut, ca și tribunalul, că în cauză nu suni îndeplinite condițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., întrucât înscrisurile invocate de revizuent ca acte doveditoare noi în sprijinul cererii sale de revizuire, respectiv adresele emise de Tribunalul Galați la data de 16 iulie 2015, la data de 11 iunie 2015 și la data de 05 martie 2015, precum și adresele din 26 octombrie 2015 și din 16 septembrie 2015, emise de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu îndeplinesc condițiile impuse de textul de lege menționat, acestea fiind, pe de o parte, emise ulterior pronunțării sentinței a cărei revizuire se solicită, iar, pe de altă parte, fac referiri la situații care puteau fi cunoscute de revizuent la momentul pronunțării hotărârii. S-a reținut că adresele invocate nu descriu situații noi, ci împrejurări care erau atestate de alte înscrisuri preexistente, ele putând fi obținute de revizuent și anterior pronunțării sentinței a cărei revizuire se cere sau, eventual, anterior pronunțării Curții de Apel Galați asupra căli.

de atac formulate împotriva aceleiași sentințe. În plus, instanța de apel a reținut că nu poate analiza susținerile revizuentului făcute prin motivele de apel, în sensul că Dosarul nr. x/121/2012, împreună cu dosarele atașate acestuia ar reprezenta, de fapt, documentul nou care nu a putut fi prezentat instanței care a dat hotărârea de perimare, întrucât sunt făcute pentru prima dată în apel, contrar prevederilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva deciziei instanței de apel revizuentul a declarat recurs. Prin criticile formulate, revizuentul reproșează instanței de apel că nu a analizat toate motivele de apel invocate, ci s-a mulțumit doar să urmeze același raționament și motivare ca și tribunalul și să constate că înscrisurile invocate în susținerea cererii de revizuire nu îndeplinesc condițiile impuse de art. 322 C. proc.

civ. Susține că instanța de apel avea obligația să stăruie prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, iar prin nepronunțarea asupra tuturor probelor solicitate instanța i-a încălcat dreptul la un proces echitabil. în continuare arată că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Popescu Stanca contra României) revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un defect fundamental care a devenit cunoscut după terminarea procesului, iar referitor la defectul fundamental, care justifică revizuirea unei hotărâri intrate în puterea lucrului judecat, arată că instanța europeană a reținut că acesta este reprezentat numai de circumstanțele nou descoperite, care au legătură cu cazul, care existau în timpul procesului și nu fusese dezvăluite judecătorului și care au devenit cunoscute numai după terminarea procesului.

Arată că în cauză există circumstanțe care au legătură cu cazul și care existau în timpul procesului și nu au fost dezvăluite judecătorului, în sensul că la data judecării Dosarului nr. x/121/2010 judecătorul E. nu a cunoscut că Dosarul nr. x/C/2005, trimis spre rejudecare, a fost înregistrat sub un alt număr, iar la data pronunțării sentinței nr. 2055 din 25 octombrie 2013, Dosarul nr. x/C/2005 nu a putut să fie prezentat instanței. Susține că dacă Dosarul nr. x/C/2013, atașat la Dosarul nr. x/121/2012 nu ar fi fost reținut de persoane din instanță și ar fi fost prezentat judecătorului în momentul pronunțării sentinței civile nr. 20155 din 25 octombrie 2013, acesta ar fi putut să constate existenta conexității sau litispendenței, iar soluția putea să fie cu totul alta.

Recurentul a indicat ca temei de drept prevederile art. 304 C. proc. civ. Prin întâmpinarea formulată în cauza, intimatul-pârât Municipiul Galați, prin primar a invocat excepția nulității recursului, pentru neâncadrarea criticilor formulate în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., instanța rămânând în pronunțare asupra acesteia. Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, Înalta Curte apreciază că nu este fondată, în condițiile în care, din dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă că este posibilă încadrarea acestora în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având în vedere că, prin criticile formulate, chiar dacă nu arată în mod expres și cu termeni expliciți, recurentul susține că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. Așadar, în cauză nu operează sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. pentru ipoteza imposibilității unei asemenea încadrări juridice, în conformitate cu alin. (3) al aceleiași norme. În consecință, excepția nulității va fi respinsă ca neîntemeiată. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Deși nu arată expres, prin criticile formulate, implicit, recurentul revizuent critică decizia recurată, ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., potrivit cărora „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă, după darea hotărârii, sau descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere". Tribunalul a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., formulată de revizuentul A., iar, instanța de apel a menținut această soluție, pe motiv că cererea de revizuire nu îndeplinește cumulativ cerințele impuse de textul de lege invocat.

În susținerea cererii sale, revizuentul a invocat drept „înscrisuri noi" trei adrese emise de Tribunalul Galați la data de 16 iulie 2015, la data de 11 iunie 2015 și la data de 05 martie 2015, precum și doua adrese emise de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv din 26 octombrie 2015 și din 16 septembrie 2015, înscrisuri, care, așa cum. în mod corect au reținut instanțele de fond, nu îndeplinesc cerințele impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, sunt emise ulterior pronunțării sentinței a cărei revizuire se solicită. iar, pe de altă parte, acestea fac referiri la situații care puteau fi cunoscute de revizuent la momentul pronunțării hotărârii a cărei revizuire o solicită, Prin criticile formulate în recurs, recurentul-revizuent susține că decizia atacată este nelegală întrucât instanța de apel prin neanalizarea tuturor motivelor invocate i-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

Din analiza deciziei recurate și a motivelor de apel, Înalta Curte constată că revizuentul a susținut în apel că Dosarul nr. x/121/2012, împreună cu dosarele atașate acestuia ar reprezenta, de fapt, documentul nou care nu a putut fi prezentat instanței care a dat hotărârea de perimare. Acest motiv de apel nu a fost analizat de instanță pe considerentul că reprezintă o cerere nouă, făcută direct în apel, contrar dispozițiilor art. 294 C. proc. civ. Înalta Curte reține că soluția dată de instanța de apel asupra acestui motiv nou de apel este corectă, deoarece art. 294 C. proc. civ. nu dă posibilitatea de a se formula în căile de atac cereri noi, care nu au fost formulate de părți la prima instanță.

Așadar, recurentul revizuent nu poate susține că instanța de apel, prin neanalizarea motivului menționat, i-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil. Pe de altă parte, se constată că susținerile revizuentului din cererea de recurs, în sensul că, dacă Dosarul nr. x/C/2013, care era atașat la Dosarul nr. x/121/2012 nu ar fi fost reținut de o persoană din instanță și i s-ar fi prezentat judecătorului în momentul pronunțării sentinței civile nr. 20155 din 25 octombrie 2013, a cărei revizuire o solicită, ar fi determinat instanța să pronunțe o altă soluție, sunt nefondate, deoarece acest fapt nu echivalează cu o reținere a înscrisurilor de către partea potrivnică în sensul art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., ci se datorează lipsei de diligentă a revizuentului care avea posibilitatea să aducă la cunoștință instanței despre existența Dosarului nr. x/C/2013. Revizuentuiui îi incumba dovada, alternativă, fie a conduitei obstrucționiste a părții adverse, conduită de natură să nu-i fi permis să intre în posesia înscrisului, pe durata soluționării procesului în fond, fie a unei împrejurări, de același nivel și ivite mai presus de voința părților, dovadă ce nu a fost produsă în cauză. Revizuirea unei hotărâri judecătorești irevocabile nu poate fi primită cât timp partea interesată invocă motive subiective pentru care nu a prezentat unei instanțe judecătorești anumite înscrisuri, cum se invocă și în speța dedusă judecății, și nu motive obiective, astfel cum prevede legea.

În acest context, este de reținut că instanța de contencios european a drepturilor omului a statuat, în mod constant, în jurisprudența sa, că revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, nu se poate transforma într-un apel/recurs deghizat, prin care să se tindă la obținerea unei rejudecări a cauzei, pentru că, în sens contrar, s-ar aduce atingere prezumției de validitate de care trebuie să se bucure hotărârile judecătorești irevocabile și principiului securității raporturilor juridice (cauza Mitrea contra României, hotărârea din 29 iulie 2008). În raport de considerentele prezentate, se constată că decizia instanței de apel, prin care a fost menținută sentința tribunalului de respingere a cererii de revizuire pentru neîndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. este temeinică și legală. În consecință, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va menține decizia atacată și va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 15/A din 3 februarie 2016 a Curții de Apel Galați, secția I civilă. Irevocabiiă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2016.