ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1054/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1054/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 1054/2016

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1163 din 02 noiembrie

2015, Tribunalului Galați a respins ca nefondată cererea de revizuire

formulată de A., în contradictoriu cu intimații Primăria

Municipiului Galați, conducătorul Instituției primarului

Municipiului Galați, prin primar B., conducătorul Comisiei de punere

în posesie, prin viceprimar C., B. - primarul Municipiului Galați și

D.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că revizuentul A. a solicitat anularea

sentinței civile nr. 2055 din 25 octombrie 2013 a Tribunalului

Galați, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 80/R din 19

februarie 2014 a Curții de Apel Galați, pe motiv că, la data de

17 iulie 2015, a primit din partea Tribunalului Galați un document care

clarifica situația Dosarului nr. x/121/2010, dosar care a fost înregistrat

ia data de 11 noiembrie 2010 la Tribunalul Galați, ca urmare a trimiterii,

spre rejudecare, de către Curtea de Apel Galați a Dosarului nr.

x/C72005.

Revizuentul a susținut

că Dosarul nr. x/121/2010 a fost soluționat prin sentința

civilă nr. 2055 din 25 octombrie 2013, irevocabilă prin Decizia

civilă nr. 80/R din 29 februarie 2014 pronunțată de Curtea de

Apel Galați, iar, conform adresei pe care a primit-o de la Tribunalul

Galați, la această instanță, la data de 05 iulie 2012, s-a

înregistrat un nou dosar, respectiv Dosarul nr. x/121/2012, având același

obiect și aceeași cauză cu Dosarul inițial nr. x/C/2005.

Revizuentul a arătat

că nu a cunoscut personal existența celor două dosare care, în

mod logic, trebuiau conexate, susținând că, deși la data de 18

iunie 2013 a formulat cerere de repunere pe rol a Dosarului nr. x/121/2010,

instanța a pronunțat rapid perimarea. A mai arătat că, la

acea dată, Dosarul nr. x/C/2005 se judeca în Dosarul nr. x/121/2010

și, conform adreselor emise de Tribunalul Galați, Dosarul nr.

x/C/2005 se judeca și în alt dosar, respectiv în Dosarul nr. x/121/2010. A

susținut că la momentul în care instanța a pronunțat

sentința civilă nr. 2055/2013, conform certificatului din 11 iunie

2015, la Dosarul nr. x/121/2010 erau atașate Dosarele nr. x/C/2005, nr.

x/44/2005, nr. x/44/2008, nr. x/1/2010 și nr. x/2/2013.

Concluzionând, revizuentul a

arătat că s-a făcut o gravă eroare judiciară, întrucât

nu se putea perima un dosar când cauza era deja în lucru în alt dosar care s-a

atașat la Dosarul nr. x/121/2010.

În drept, a invocat

dispozițiile art. 322 punctele 5 și 7 C. proc. civ.

În ședința

publică din data de 02 noiembrie 2015, instanța a dispus disjungerea

cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. și formarea unui nou dosar, rămânând învestită doar cu

soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Preliminar, tribunalul a

reținut că, din interpretarea art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

rezultă că, în principiu, evocarea fondului este o condiție pe

care trebuie să o întrunească o hotărâre pentru a fi supusă

revizuirii, iar hotărârea prin care s-a constat perimarea nu

reprezintă o hotărâre prin care instanța a evocat fondul, ci o

hotărâre pronunțată în baza unei excepții procesuale.

În ceea ce privește

înscrisurile noi doveditoare menționate în cuprinsul art. 322 alin. (1)

pct. 5 C. proc. civ., tribunalul a reținut că acestea nu pot

reprezenta înscrisuri emise ulterior pronunțării hotărârii ce se

contestă pe calea revizuirii. Anterioritatea înscrisului invocat în

revizuire față de data pronunțării hotărârii este

prevăzută de lege în termeni nesusceptibili de interpretare în

condițiile în care textul normativ menționează condiția ca

acestea sa fi fost reținute de partea potrivnică sau să nu fi

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților.

S-a mai reținut că

este necesar ca înscrisurile invocate, dacă ar fi fost cunoscute de

instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la

o altă soluție decât cea adoptată.

Referitor Ia înscrisurile

invocate de revizuent în susținerea cererii sale, s-a reținut că

adresele emise de Tribunalul Galați la data de 16 iulie 2015, la data de

11 iunie 2015 și la data de 05 martie 2015, precum și adresele din 26

octombrie 2015 și din 16 septembrie 2015, emise de Înalta Curte de Casație

și Justiție, reprezintă înscrisuri emise ulterior

pronunțării sentinței a cărei revizuire se solicită

și nu pot constitui temei al revizuirii.

Totodată, s-a

reținut că înscrisurile invocate fac referiri la situații care

puteau fi cunoscute de revizuent în condițiile în care acesta a fost citat

atât în Dosarul nr. x/121/2012 (filele 6, 17, 53 etc), cât și în Dosarul

nr. x/121/2012**, inclusiv pentru ultimul termen de judecată din data de

26 mai 2014, conform dovezii de citare atașate la dosar (fila 9). Adresele

invocate nu descriu situații noi, ci împrejurări care erau atestate

de alte înscrisuri preexistente, iar acestea puteau fi obținute de

revizuent și anterior pronunțării sentinței a cărei

revizuire se cere sau, eventual, anterior pronunțării Curții de

Apel Galați asupra căii de atac formulate împotriva aceleiași

sentințe.

Tribunalul a mai reținut

că pretinsa eroare judiciară invocată de revizuent nu poate

constitui temei al revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5

C. proc. civ.

Împotriva sentinței

civile nr. 1163 din 02 noiembrie 2015 a Tribunalului Galați revizuentul a

declarat apel.

Curtea de Apel Galați,

secția I civilă, prin Decizia nr. 15/A din 3 februarie, a

menținut sentința tribunalului prin respingerea ca nefondat a

apelului revizuentului.

În esență,

instanța de apel a reținut, ca și tribunalul, că în

cauză nu suni îndeplinite condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

întrucât înscrisurile invocate de revizuent ca acte doveditoare noi în

sprijinul cererii sale de revizuire, respectiv adresele emise de Tribunalul

Galați la data de 16 iulie 2015, la data de 11 iunie 2015 și la data

de 05 martie 2015, precum și adresele din 26 octombrie 2015 și din 16

septembrie 2015, emise de Înalta Curte de Casație și Justiție,

nu îndeplinesc condițiile impuse de textul de lege menționat, acestea

fiind, pe de o parte, emise ulterior pronunțării sentinței a

cărei revizuire se solicită, iar, pe de altă parte, fac referiri

la situații care puteau fi cunoscute de revizuent la momentul

pronunțării hotărârii.

S-a reținut că

adresele invocate nu descriu situații noi, ci împrejurări care erau

atestate de alte înscrisuri preexistente, ele putând fi obținute de

revizuent și anterior pronunțării sentinței a cărei revizuire

se cere sau, eventual, anterior pronunțării Curții de Apel

Galați asupra căli. de atac formulate împotriva aceleiași

sentințe.

În plus, instanța de apel

a reținut că nu poate analiza susținerile revizuentului

făcute prin motivele de apel, în sensul că Dosarul nr. x/121/2012,

împreună cu dosarele atașate acestuia ar reprezenta, de fapt,

documentul nou care nu a putut fi prezentat instanței care a dat

hotărârea de perimare, întrucât sunt făcute pentru prima dată în

apel, contrar prevederilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva deciziei instanței

de apel revizuentul a declarat recurs.

Prin criticile formulate,

revizuentul reproșează instanței de apel că nu a analizat

toate motivele de apel invocate, ci s-a mulțumit doar să urmeze

același raționament și motivare ca și tribunalul și

să constate că înscrisurile invocate în susținerea cererii de

revizuire nu îndeplinesc condițiile impuse de art. 322 C. proc. civ.

Susține că instanța de apel avea obligația să

stăruie prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, iar

prin nepronunțarea asupra tuturor probelor solicitate instanța i-a

încălcat dreptul la un proces echitabil. în continuare arată că

potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza

Popescu Stanca contra României) revizuirea unei hotărâri irevocabile poate

interveni numai pentru un defect fundamental care a devenit cunoscut după

terminarea procesului, iar referitor la defectul fundamental, care

justifică revizuirea unei hotărâri intrate în puterea lucrului

judecat, arată că instanța europeană a reținut că

acesta este reprezentat numai de circumstanțele nou descoperite, care au

legătură cu cazul, care existau în timpul procesului și nu

fusese dezvăluite judecătorului și care au devenit cunoscute

numai după terminarea procesului. Arată că în cauză

există circumstanțe care au legătură cu cazul și care

existau în timpul procesului și nu au fost dezvăluite

judecătorului, în sensul că la data judecării Dosarului nr.

x/121/2010 judecătorul E. nu a cunoscut că Dosarul nr. x/C/2005,

trimis spre rejudecare, a fost înregistrat sub un alt număr, iar la data

pronunțării sentinței nr. 2055 din 25 octombrie 2013, Dosarul

nr. x/C/2005 nu a putut să fie prezentat instanței. Susține

că dacă Dosarul nr. x/C/2013, atașat la Dosarul nr. x/121/2012

nu ar fi fost reținut de persoane din instanță și ar fi

fost prezentat judecătorului în momentul pronunțării

sentinței civile nr. 20155 din 25 octombrie 2013, acesta ar fi putut

să constate existenta conexității sau litispendenței, iar

soluția putea să fie cu totul alta.

Recurentul a indicat ca temei

de drept prevederile art. 304 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea

formulată în cauza, intimatul-pârât Municipiul Galați, prin primar a

invocat excepția nulității recursului, pentru neâncadrarea

criticilor formulate în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.,

instanța rămânând în pronunțare asupra acesteia.

Examinând cu prioritate

excepția nulității recursului, Înalta Curte apreciază

că nu este fondată, în condițiile în care, din dezvoltarea

motivelor de recurs, rezultă că este posibilă încadrarea

acestora în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având în

vedere că, prin criticile formulate, chiar dacă nu arată în mod

expres și cu termeni expliciți, recurentul susține că

hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Așadar, în cauză nu

operează sancțiunea nulității recursului

prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. pentru ipoteza

imposibilității unei asemenea încadrări juridice, în

conformitate cu alin. (3) al aceleiași norme.

În consecință,

excepția nulității va fi respinsă ca neîntemeiată.

Examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Deși nu arată

expres, prin criticile formulate, implicit, recurentul revizuent critică

decizia recurată, ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora „revizuirea unei

hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în

următoarele cazuri: dacă, după darea hotărârii, sau

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau

care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a

modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere".

Tribunalul a respins cererea

de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., formulată de revizuentul A., iar, instanța de apel a

menținut această soluție, pe motiv că cererea de revizuire

nu îndeplinește cumulativ cerințele impuse de textul de lege invocat.

În susținerea cererii

sale, revizuentul a invocat drept „înscrisuri noi" trei adrese emise de

Tribunalul Galați la data de 16 iulie 2015, la data de 11 iunie 2015

și la data de 05 martie 2015, precum și doua adrese emise de Înalta

Curte de Casație și Justiție, respectiv din 26 octombrie 2015

și din 16 septembrie 2015, înscrisuri, care, așa cum. în mod corect

au reținut instanțele de fond, nu îndeplinesc cerințele impuse

de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, sunt emise ulterior

pronunțării sentinței a cărei revizuire se solicită.

iar, pe de altă parte, acestea fac referiri la situații care puteau

fi cunoscute de revizuent la momentul pronunțării hotărârii a

cărei revizuire o solicită,

Prin criticile formulate în

recurs, recurentul-revizuent susține că decizia atacată este

nelegală întrucât instanța de apel prin neanalizarea tuturor

motivelor invocate i-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

Din analiza deciziei recurate

și a motivelor de apel, Înalta Curte constată că revizuentul a

susținut în apel că Dosarul nr. x/121/2012, împreună cu dosarele

atașate acestuia ar reprezenta, de fapt, documentul nou care nu a putut fi

prezentat instanței care a dat hotărârea de perimare.

Acest motiv de apel nu a fost

analizat de instanță pe considerentul că reprezintă o

cerere nouă, făcută direct în apel, contrar dispozițiilor

art. 294 C. proc. civ.

Înalta Curte reține

că soluția dată de instanța de apel asupra acestui motiv

nou de apel este corectă, deoarece art.  294 C. proc. civ. nu dă

posibilitatea de a se formula în căile de atac cereri noi, care nu au fost

formulate de părți la prima instanță.

Așadar, recurentul

revizuent nu poate susține că instanța de apel, prin

neanalizarea motivului menționat, i-ar fi încălcat dreptul la un

proces echitabil.

Pe de altă parte, se

constată că susținerile revizuentului din cererea de recurs, în

sensul că, dacă Dosarul nr. x/C/2013, care era atașat la Dosarul

nr. x/121/2012 nu ar fi fost reținut de o persoană din instanță

și i s-ar fi prezentat judecătorului în momentul

pronunțării sentinței civile nr. 20155 din 25 octombrie 2013, a

cărei revizuire o solicită, ar fi determinat instanța să

pronunțe o altă soluție, sunt nefondate, deoarece acest fapt nu

echivalează cu o reținere a înscrisurilor de către partea

potrivnică în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., ci se datorează

lipsei de diligentă a revizuentului care avea posibilitatea să

aducă la cunoștință instanței despre existența

Dosarului nr. x/C/2013.

Revizuentuiui îi incumba

dovada, alternativă, fie a conduitei obstrucționiste a

părții adverse, conduită de natură să nu-i fi permis

să intre în posesia înscrisului, pe durata soluționării

procesului în fond, fie a unei împrejurări, de același nivel și

ivite mai presus de voința părților, dovadă ce nu a fost

produsă în cauză.

Revizuirea unei hotărâri

judecătorești irevocabile nu poate fi primită cât timp partea

interesată invocă motive subiective pentru care nu a prezentat unei

instanțe judecătorești anumite înscrisuri, cum se invocă

și în speța dedusă judecății, și nu motive

obiective, astfel cum prevede legea.

În acest context, este de

reținut că instanța de contencios european a drepturilor omului

a statuat, în mod constant, în jurisprudența sa, că revizuirea, cale

extraordinară de atac de retractare, nu se poate transforma într-un

apel/recurs deghizat, prin care să se tindă la obținerea unei

rejudecări a cauzei, pentru că, în sens contrar, s-ar aduce atingere

prezumției de validitate de care trebuie să se bucure hotărârile

judecătorești irevocabile și principiului securității

raporturilor juridice (cauza Mitrea contra României, hotărârea din 29

iulie 2008).

În raport de considerentele

prezentate, se constată că decizia instanței de apel, prin care

a fost menținută sentința tribunalului de respingere a cererii

de revizuire pentru neîndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este temeinică și

legală.

În consecință, în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va menține decizia

atacată și va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 15/A din 3 februarie

2016 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Irevocabiiă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 13 mai 2016.