ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.10.2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1589/2017

HOTĂRÂRE
19.10.2017
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1589/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 5510/121/2012 la Tribunalul Galați, secția I civilă, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României reprezentat de prim ministru B., Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Administrației și Internelor, Primarul Municipiului Galați și O.C.P.I. Galați pronunțarea unei hotărâri prin care, în temeiul disp. art. 24 alin. (2), (3) din Legea nr. 554/2004 și Legea nr. 10/2001, să fie obligați aceștia să îi predea imobilul înscris în CF nr. X în baza actului de proprietate nr. x aut. 28 februarie 1927 și "a planului locului întocmit de inginer C. în 1926" pentru imobilul situat în Galați, cu mențiunea certificării actelor de proprietate de către Arhivele Statului Galați sub nr. 1073 din 22 iulie 1997 și certificat pe proprie răspundere de D. reprezentantul firmei SC E. SRL - notarea actului de proprietate cu planul locului, act de proprietate cu planul locului notat în CF nr. X, cu număr cadastral A; B.

În susținerea cererii sale, reclamantul a învederat că statul român și-a asumat față de comunitatea europeană obligația restituirii imobilelor preluate abuziv, că au trecut 6 luni de la depunerea notificării nr. 405/2001 și în pofida tuturor eforturilor și demersurilor întreprinse în vederea predării imobilului situat în Galați, în perioada 2009 - 2012 a primit răspuns nefavorabil. A arătat că ultima solicitare de retrocedare a imobilului a fost făcută în anul 2012, că nu a primit răspuns, precizând că imobilul este preluat nelegal de stat și că este închiriat la diferite firme.

Reclamantul a precizat că solicită obligarea pârâților la daune interese, cheltuieli de judecată și amendarea conducătorilor unităților, invocând în drept disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 24 alin. (2) și (3), Legea nr. 10/2001.

La data de 11 octombrie 2012, reclamantul a depus la dosar o cerere de chemare în garanție asiguratorie formulată în contradictoriu cu Uniunea Elenă din România;

Ministerul Justiției; secretarul Primăriei Municipiului Galați, reprezentantul Guvernului României în teritoriu, susținând că părțile chemate în garanție s-au angajat să rezolve predarea imobilului conform CF nr. X cu număr cadastral A, B, dar nu și-au îndeplinit obligația asumată. A apreciat valoarea de piață a imobilului la suma de 1.

000.000 euro, iar contravaloarea lipsei de folosință la 116.655 euro și a solicitat obligarea acestora la plata sumelor menționate.

Cauza a fost suspendată în temeiul disp. art. 1551 C. proc. civ. la termenul din 08 februarie 2013 și a fost repusă pe rol la solicitarea reclamantului.

Prin încheierea interlocutorie din 24 februarie 2014, instanța a luat act de precizarea reclamantului în sensul că înțelege să renunțe la cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiției.

A constatat că acțiunea formulată de F. și A., având ca obiect contestație la Legea nr. 10/2001, ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/121/2010 a fost soluționată, prin sentința nr. 2055 pronunțată de Tribunalul Galați la data de 25 octombrie 2013, prin constatarea perimării, iar prin decizia civilă nr. 80R/2014 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, această hotărâre a devenit irevocabilă. Totodată, față de precizările reclamantului privitoare la părți, obiect și temei al cererii, cu respectarea principiului disponibilității, instanța a luat act de cadrul procesual stabilit de reclamant și a dispus transpunerea cauzei având ca obiect "obligație de a face" în contradictoriu cu pârâții și chemații în garanție precizați, pe rolul secției contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Galați, reținând că asupra lărgirii cadrului procesual și admisibilității cererii de completare a acțiunii se va pronunța instanța legal învestită cu soluționarea obligației de a face și a celei de chemare în garanție formulate de reclamant. Astfel, Dosarul nr. x/121/2012 a fost transpus pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Galați cu nr. z/121/2012*.

Prin încheierea din data de 10 aprilie 2014, secția contencios administrativ și fiscal, a Tribunalului Galați, apreciind asupra competenței sale funcționale, a transpus cauza pe rolul secției I civile cu nr. 5510/121/2012**.

Prin încheierea din 26 mai 2014, instanța civilă a lămurit obiectul cererii de chemare în judecată în Dosarul nr. x/121/2012 și a statuat că este învestită cu o cerere formulată doar de reclamantul A., ce are ca obiect "obligație de a face", în contradictoriu cu pârâții Guvernul României reprezentat de prim ministru B., Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Administrației și Internelor, Primarul Municipiului Galați și O.C.P.I. Galați; că numiții F. și SC E. SRL au avut calitatea de părți în Dosarul nr. x/121/2010 al Tribunalului Galați, având ca obiect "contestație la Legea nr. 10/2001", litigiu ce a fost soluționat prin sentința civilă nr. 2055/2013, prin care s-a constatat perimată cauza, iar această hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 80R din 19 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați;

a constatat că cererile de chemare în garanție asiguratorie depuse de reclamant la data de 24 februarie 2014, și la data de 17 martie 2014 sunt cereri modificatoare ale acțiunii și că modificarea acțiunii nu poate fi făcută după prima zi de înfățișare, față de disp. art. 132 C. proc. civ.; a constatat că, față de obiectul cererii (obligația de a face) și părțile în contradictoriu cu care reclamantul a înțeles să se judece, cadru procesual ce a fost stabilit prin încheierea din 24 februarie 2014.

Tribunalul Galați, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 904 din 4 iunie 2014 a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului F.; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Guvernul României, Ministerul Administrației și Internelor și OCPI Galați; a respins acțiunea în obligație de a face și cererea de chemare în garanție formulate de reclamantul A.; a constatat că reclamantul a renunțat la judecata cererii de chemare în garanție formulate în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Justiției și a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Tribunalul Galați s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale active.

A reținut că reclamantul și numitul F. au notificat Primăria Galați în temeiul Legii nr. 10/2001 prin notificarea înregistrată sub nr. 406/4/2001 pentru restituirea în natură a imobilului situat în Galați, notificare soluționată prin dispoziția nr. 1554/SR din 11 aprilie 2005, contestată prin acțiunea care a făcut obiectul Dosarului nr. x/C/2005.

Prin sentința civilă nr. 1544 din 11 noiembrie 2005, Tribunalul Galați a recunoscut reclamantului calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru imobilul din Galați, și ulterior pe toate gradele de jurisdicție în care au fost soluționate căile de atac promovate de părți, inclusiv instanța supremă prin decizia nr. 1305 din 27 februarie 2008, au recunoscut calitatea procesuală activă a acestuia, nu și dreptul pretins.

Fiind învestit de aceeași parte cu soluționarea unei obligații de a face privitoare la același imobil, tribunalul a considerat că nu poate reține excepția lipsei calității procesuale active invocată față de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat manifestat ca prezumție cu caracter absolut în relația dintre părți potrivit art. 1200 pct. 4 în referire la art. 1202 alin. (2) C. civ. Soluția se impune cu atât mai mult cu cât acțiunea de față este o acțiune în obligație de a face, nu o acțiune în revendicare, iar rolul instanței constă, față de excepția invocată, numai în verificarea identității dintre cel chemat în judecată și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății sau persoana în contradictoriu cu care trebuie realizat interesul reclamantului, precum și a identității dintre cel care promovează cererea și titularul dreptului subiectiv sau cel care se prevalează de un anumit interes.

Pe fondul cauzei, a reținut că reclamantul a urmat procedura Legii nr. 10/2001, respectiv procedurile administrative de restituire și a exercitat dreptul de a ataca în justiție măsurile dispuse în cadrul acestei proceduri, astfel că nu poate formula o altă acțiune solicitând restituirea aceluiași imobil pe calea dreptului comun.

Împotriva sentinței civile pronunțate de tribunal a formulat apel reclamantul A.

La termenul de judecată din 07 iunie 2017, Curtea a reținut că din eroare a fost citat și numitul F., acesta neavând calitate procesuală în cauză, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 26 mai 2014 a Tribunalului Galați, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/121/2012**. Din oficiu, a invocat excepția tardivității declarării căii de atac a apelului.

Prin decizia nr. 151 A din 7 iunie 2017, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins, ca tardiv, apelul declarat de reclamantul A.

Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs F. cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 2, 4 și 5 C. proc. civ. a arătat că a fost citat la judecata apelului și, deși, s-a prezentat în data de 7 iunie 2017 în instanță nu a primit niciun act de procedură, aducându-i-se la cunoștință că a fost citat din eroare. Totodată, a susținut că nu i-a fost comunicată hotărârea atacată.

A susținut că în sistemul Ecris figurează ca parte în Dosarul nr. x/121/2012 și nu există o hotărâre judecătorească prin care să se stabilească că în Dosarul nr. x/121/2012** nu are calitate procesuală.

Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești pentru care a fost învestită în judecarea apelului în Dosarul nr. x/121/2012** întrucât s-a pronunțat anticipat asupra unei cauze care urma pe rol, respectiv în Dosarul nr. x/121/2015, unde urma să se stabilească calitatea sa procesuală activă.

A solicitat casarea hotărârii recurate și rejudecarea cauzei.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului și a arătat că recurentul nu a avut calitatea de parte în Dosarul nr. x/121/2012, acțiunea fiind formulată numai de către reclamantul A.

În cadrul acestui dosar - nr. x/121/2010 al Tribunalului Galați - reclamantul A. a formulat un capăt nou de cerere prin care a solicitat obligarea pârâților la restituirea imobilului, cerere care a fost disjunsă și s-a format Dosarul nr. x//121/2012 al Tribunalului Galați, în care nu figurează ca parte și F.

Solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a recurentului și respingerea recursului formulat de acesta.

La termenul de judecată din 19 octombrie 2017, Înalta Curte a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului în raport de lipsa calității procesuale active a recurentului F., care nu a fost parte în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, pe care față de dispozițiile art. 299 C. proc. civ., o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:

Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana care formulează cererea de chemare în judecată, respectiv calea de atac și cel care este subiect activ în raportul juridic dedus judecății.

Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ. din 1865 - sub imperiul căruia a fost inițiat prezentul litigiu, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.

Atacarea, însă, pe calea recursului a hotărârilor judecătorești nu se poate realiza discreționar, ci numai de către părțile care au luat parte la judecarea pricinii, întrucât numai față de acestea hotărârile judecătorești își produc efectele.

Cum niciuneia dintre părți nu i se poate răpi dreptul de a recura hotărârea pronunțată în defavoarea sa, în aceeași măsură niciunei persoane din afara procesului nu i se poate permite să se judece direct în instanța de recurs, fără să parcurgă anterior jurisdicția instanțelor de fond.

Din istoricul cauzei, se reține că Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr. 1544 din 11 noiembrie 2005 pronunțată în Dosarul nr. x/C/2005 a admis în parte contestația formulată de reclamanții A. și F., în litigiu având ca obiect Legea nr. 10/2001 cu privire la cota de 1/6 din dreptul de proprietate asupra imobilului ce a aparținut bunicului lor G.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții, ce a fost soluționat prin decizia nr. 72 din 9 martie 2007 de Curtea de Apel Galați, iar prin decizia nr. 1305 din 27 februarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul împotriva deciziei instanței de apel și cererea de intervenție formulată de SC E. SRL, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.

În rejudecare la curtea de apel, cauza a fost înregistrată sub nr. 1084/44/2008, iar prin decizia nr. 215 din 28 octombrie 2008 Curtea de Apel Galați a admis apelul reclamanților și a trimis cauza spre rejudecare la tribunal. Această decizie a rămas irevocabilă, urmare a respingerii recursului formulat de reclamanții A. și F.

Pe rolul Tribunalului Galați, în rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 12225/121/2010.

Prin încheierea din 8 decembrie 2010, instanța a suspendat judecata în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea contestației în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 4826 din 30 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin deciziile civile nr. 5229 din 16 iunie 2011 și nr. 4461 din 16 iunie 2012 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost respinse, ca nefondate, contestațiile în anulare formulate de reclamanți.

La data de 18 iunie 2013, reclamantul F. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în Dosarul nr. x/121/2010, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 2055 din 25 octombrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/121/2010, Tribunalul Galați a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții F. și A., iar recursul împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 80R din 19 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Obiectul dosarului de față, înregistrat inițial cu nr. x/121/2012 al Tribunalului Galați îl constituie cererea formulată de reclamantul A. având ca obiect "obligația de a face", în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Administrației și Internelor și O.C.P.I. Galați.

Prin încheierea interlocutorie din 24 februarie 2014, instanța față de precizările reclamantului A. privitoare la părți, obiect și temeiul de drept al cererii, cu respectarea principiului disponibilității, a luat act de cadrul procesual stabilit de reclamant și a dispus transpunerea cauzei având ca obiect "obligație de a face"

în contradictoriu cu pârâții și chemații în garanție precizați, pe rolul secției contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Galați.

Dosarul nr. x/121/2012 a fost transpus pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Galați cu nr. z/121/2012*.

Prin încheierea din data de 10 aprilie 2014, secția contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Galați, apreciind asupra competenței sale funcționale, a transpus cauza pe rolul secției I civile cu nr. z/121/2012**.

Astfel, Tribunalul Galați, secția I civilă, prin încheierea din 26 mai 2014, a lămurit obiectul cererii de chemare în judecată și a stabilit că în prezentul litigiu, ce face obiectul Dosarului nr. x/121/2012**, a fost învestit de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Galați, Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Administrației și Internelor, O.C.P.I. Galați cu o acțiune având ca obiect obligația de a face, respectiv obligarea pârâților la predarea imobilului situat în Galați.

Raportat la cadrul procesual stabilit prin încheierile de ședință din 24 februarie 2014 și 26 mai 2014, s-a reținut corect că numitul F. și SC E. SRL, care au avut calitatea de părți în Dosarul nr. x/121/2010 al Tribunalului Galați, al cărui obiect a fost contestație în temeiul Legii nr. 10/2001, nu se legitimează procesual în prezenta cauză, de vreme ce prin sentința civilă nr. 2055 din 25 octombrie 2013 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/121/2010, devenită irevocabilă prin decizia nr. 80/R din 19 februarie 2014, a fost soluționată contestația promovată de F. și A. împotriva dispoziției nr. 1554 din 11 aprilie 2005 a Primăriei municipiului Galați, constatându-se perimarea cererii.

Așadar, cadrul procesual a fost stabilit în fața instanței de fond, iar, așa cum rezultă din istoricul rezumat al cauzei, recurentul F. nu a fost parte la judecata în primă instanță și nici în apel, fiind terț în litigiul de față.

Întrucât hotărârea judecătorească în materie civilă are putere de lucru judecat numai între părțile litigante, pe principiul simetriei, dreptul de a ataca cu recurs hotărârea judecătorească aparține numai părților din litigiu și succesorilor în drepturi ai acestora, adică persoanelor care au participat la dezbaterea cauzei.

Drept urmare, instanța de control judiciar, învestită cu judecata căii de atac, este obligată să verifice prioritar calitatea procesuală a celui care a exercitat calea de atac a recursului, respectiv dacă a figurat ca parte la judecată în fond.

Această verificare se impune, deoarece terții în proces, nu au dreptul de a ataca cu recurs hotărârea judecătorească pronunțată în procesul în care nu au fost părți.

Așadar, legitimarea procesuală este condiționată nu numai de interesul în promovarea căii de atac, ci și de calitatea de parte in proces.

Faptul ca recurentul F. pretinde că a fost participant în proces, având calitatea de parte și în dosarul inițial privind restituirea imobilului in baza Legii nr. 10/2001 (ce a fost soluționat irevocabil prin constatarea perimării cauzei), nu poate suplini neîndeplinirea condiției necesare de a fi fost parte în prezenta cauză.

Cum dreptul la recurs aparține părților inițiale, în raport de care recurentul este terț, Înalta Curte constată că recurentul F. nu are calitatea procesuală necesară pentru promovarea acestei cai extraordinare de atac.

Pentru aceste considerente, cum exercițiul dreptului de a uza de căile de atac împotriva unei hotărâri judecătorești aparține doar părților aflate în litigiu, recursul declarat de F. este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, raportat la dispozitiile art. 312 C. proc. civ.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul F. împotriva deciziei nr. 151/A din 7 iunie 2017 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-06-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4539/2012
, și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se următoarele: Instanța de apel nu a lămurit pe deplin situația de fapt și nu a manifestat rolul activ, decizia invocată fiind susceptibilă de casare pentru motivul prevăzu
ÎCCJ 2012-03-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1765/2012
. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin întâmpinare Consiliul Superior al Magistraturii, a invocat lipsa calității procesuale pasive și a solicitat respingerea cererii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără legitimare procesuală. Prin s
ÎCCJ 2012-12-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1769/2014
xa nr. 1 (filele nr. 70 -76 din dosar), întocmite de expert judiciar B.M.D. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Municipiul Galați prin Primar. Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin Decizia nr. 22/A din 10 mai 2013, a a
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7139/2012
pentru că la 12 mai 2009 s-a declanșat procedura prevăzută de O.G. nr. 14/2007 prin aducerea la cunoștință a faptului că bunurile sunt proprietatea Statului Român. Apoi, deși apelanta-reclamantă avea obligația să le inventarieze, să aducă l
ÎCCJ 2014-01-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 121/2014
Asupra recursului de față constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, la data de 9 aprilie 2009, reclamanta C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Galați, prin primar și Consiliul Local
Sursă