ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4539/2012

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15

februarie 2008 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta T.I. a solicitat, în

contradictoriu cu municipiul Galați, prin Primar, restituirea în natură sau

prin echivalent bănesc a imobilului situat în Galați.

În drept, și-a

întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 247/2005.

Tribunalul Galați,

prin sentința civilă nr. 1465 din 16 octombrie 2009, a admis acțiunea, a

constatat că reclamanta are dreptul de a beneficia de măsurile reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001, constând în compensare cu teren disponibil la

data executării hotărârii, în suprafață de 380 m.p. din domeniul public sau

privat al municipiului Galați și măsuri reparatorii prevăzute de Titlul VII

pentru casa de locuit.

Prin sentința civilă nr.

1465 din 16 octombrie 2009, Tribunalul Galați, a admis acțiunea, a constatat că

reclamanta are dreptul de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de

Legea nr. 10/2001, constând în compensare cu teren disponibil la data

executării hotărârii, în suprafață de 380 m.p. din domeniul public sau privat

al Municipiului Galați și măsuri reparatorii prevăzute de Titlul VII din Legea nr.

247/2005, pentru casa de locuit.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel municipiul Galați prin Primar, iar conform deciziei

civile nr. 104/ A din 8 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Galați, a fost

respins apelul.

Prin decizia civilă

1089/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursul, a casat

decizia civilă nr. 104/2010 a Curții de Apel Galați, și a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași instanță, reținându-se următoarele:

Instanța de apel nu a

lămurit pe deplin situația de fapt și nu a manifestat rolul activ, decizia

invocată fiind susceptibilă de casare pentru motivul prevăzut de art. 309 pct. 5

C. proc. civ., conform căruia se dispune casarea hotărârii recurate atunci când

instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității

absolute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Obiectul acțiunii

deduse judecății îl constituie contestația formulată de reclamantă la data de

15 februarie 2005 împotriva intimatului municipiul Galați, prin Primar, pentru soluționarea

notificării sale, prin care a solicitat restituirea în natură sau prin

echivalent bănesc, a imobilului situat în Galați, reclamanta susținând că nu

s-a pronunțat o dispoziție cu privire la cererea sa.

Instanța de apel era

obligată să solicite reclamantei, în raport de dispoziția nr. 2167/ SR din 25

noiembrie 2009 (depusă în faza apelului) emisă de intimat, și prin care s-a

dispus acordarea de despăgubiri pentru terenul solicitat, să precizeze obiectul

acțiunii sale, dacă se contestă această dispoziție și să se pronunțe în

consecință.

În rejudecare,

întrebată fiind de instanță, intimata reclamantă a precizat obiectul

contestației sale și anume o hotărâre judecătorească care să reflecte opțiunea

sa doar pentru acordarea unui teren în compensare și nu pentru alte măsuri

reparatorii.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel municipiul Galați prin Primar.

Prin decizia civilă nr.

124/ A din 30 mai 2011, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins, ca nefundat.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut că, la data apariției Legii nr. 10/2001,

intimata reclamantă a formulat notificare prin care solicita restituirea în

natură a imobilului, soluționată prin dispoziția nr. 2167/2005 a Primarului

Galați prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII

din Legea nr. 247/2005.

Prin prezenta

contestație a solicitat inițial restituirea în natură a terenului însă, față de

concluzia expertizei efectuate în cauză de expert R.C., conform căreia 133 mp

din teren se află în curtea societății SC P.P. SRL, a solicitat acordarea unui

alt teren în compensare. S-a încercat la fond identificarea unui astfel de

teren, nu s-a reușit nici în fața instanței de apel, contestatoarea precizând

clar că nu dorește alte măsuri reparatorii decât acordarea unui alt teren în

compensare, chiar cu riscul de a nu-și putea pune în executare o astfel de

hotărâre, în ipoteza în care Primăria Galați nu ar mai avea la dispoziție astfel

de terenuri.

Împotriva menționatei

decizii a declarat și motivat recurs apelantul-pârât Municipiul Galați, prin primar,

pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și

9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestora s-a arătat că instanța a încălcat dispozițiile obligatorii ale art. 315

alin. (1) C. proc. civ.

Dispoziția nr. 2167/ SR

din 25 noiembrie 2005 stabilește acordarea de despăgubiri, în condițiile Legii

speciale nr. 247/2005, titlul VII și nu a fost contestată până în prezent.

Dispoziția nr. 2167/ SR

din 25 noiembrie 2005, precum și actele care au stat la baza emiterii acesteia,

au fost depuse la instanța de fond, situație în care reclamanta avea

posibilitatea de a completa cererea de chemare în judecată, solicitând anularea

dispoziției susmenționate.

În mod eronat,

instanța de fond a obligat municipiul Galați prin Primar să acorde teren în compensare

din domeniul public sau privat, fără acordul expres al Primarului municipiului

Galați, lucru statuat și de decizia nr. 870 din 09 octombrie 2007 a Curții

Constituționale.

Dispoziția nr. 2167/ SR

din 25 noiembrie 2005 a fost comunicată la data de 23 decembrie 2005, iar,

potrivit art. 22 alin. (5) din legea nr. 10/2001, dacă notificarea a fost

soluționată fără să fie contestată în termenul prevăzut de lege, reclamantul

pierde orice drept de a mai solicita în justiție măsuri reparatorii, în natură

sau echivalent.

Cum în prezenta

cauză, Doamna T.I. este despăgubită o dată în baza dispoziției nr. 2167/ SR din

25 noiembrie 2005, dispoziție ce a fost înaintată către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor cu adresa nr. 1847 din 06 decembrie 2005, iar a doua

oară, prin sentința de fond, menținută de cea din apel, considerăm că

reclamanta a beneficiat de o dublă despăgubire pentru același imobil.

Analizând recursul

formulat, în raport de criticile menționate care se circumscriu numai motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte,

apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Instanța de apel a

nesocotit dispozițiile art. 315 C. proc. civ., deoarece trebuia să aibă în

vedere o eventuală precizare a contestației ca urmare a soluționării notificării

prin dispoziția nr. 2167/2005, în sensul dacă se contestă această dispoziție și

sub ce aspecte pentru evitarea acordării unei duble despăgubiri, urmând a fi stabilit

cadrul procesual în raport de o astfel de precizare.

Deși aceste îndrumări

au fost date de instanța de recurs în primul ciclu procesual, în apel nu s-a

precizat de către contestatoare dacă înțelege să conteste dispoziția nr. 2167/2005

sub aspectul modalității de despăgubire, aspect care va trebui lămurit.

De asemenea, Înalta

Curte, observă că nu a fost soluționată excepția tardivității prezentei

contestații, motivată de neatacarea dispoziției în termenul legal, deși comunicarea

s-a realizat la data de 24 decembrie 2005, iar primirea dispoziției a fost

dovedită cu confirmarea de primire aflată la fila 10 din dosarul de apel din

primul ciclu procesual, deși a fost invocată în fața instanței de recurs în

primul ciclu procesual și reiterată în rejudecarea apelului, instanța

limitându-se a constata că semnătura de pe confirmarea de primire nu corespunde

cu cea din scriptele de comparație.

Nici situația de fapt

nu este pe deplin stabilită sub aspectul terenului acordat în compensare,

instanța de apel menținând soluția primei instanțe care a acordat teren în

compensare în suprafață de 380 mp, din domeniul public sau privat al

municipiului Galați, fără a-l individualiza, deși la prima instanță de fond s-a

depus la dosar lista bunurilor care pot fi acordate în compensare (fila 146) și

a fost ales de către reclamantă terenul menționat la poziția nr. 20 de pe

această listă (la termenul din 30 martie 2009 - fila 149), fiind efectuată

expertiză de identificare și evaluare a acestei suprafețe de teren (fila 174),

fără ca ulterior instanța să mai ia în considerare și să motiveze înlăturarea

acestei opțiuni.

Dispunând acordarea

unui teren în compensare fără a-l individualiza, instanța de apel nu a stabilit

în mod corect situația de fapt, ceea ce atrage incidența art. 314 C. proc. civ.

Prin urmare, se

impune lămurirea împrejurării dacă această propunere de acordare de teren în

compensare mai este sau nu de actualitate iar, în caz contrar, trebuie depusă o

nouă listă, actualizată, a terenurilor care se pot acorda în compensare, pentru

a se putea soluționa cererea expresă a reclamantei de acordare de teren în

compensare și pentru a se evita acordarea unei duble despăgubiri pe calea

prezentei acțiuni, în condițiile în care aceleași pretenții au făcut obiectul

dispoziției nr. 2167/2005, dispoziție care nu a fost anulată.

Pentru aceste

argumente, în temeiul art. 312 alin. (3) coroborat cu art. 314 C. proc. civ.,

recursul urmează a fi admis, decizia recurată va fi casată, iar cauza trimisă

Curții de Apel Galați, spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Municipiul Galați, prin primar, împotriva deciziei nr. 124/

A din 30 mai 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 15 iunie 2012.