ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1746/2012

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin contestația formulată împotriva dispozițiilor nr. 2372/2006 și 2373/2006 emise de Primarul municipiului Galați, contestatorii C.G., C.N.V. și C.M., în contradictoriu cu Primăria municipiului Galați, prin primar, au solicitat instanței anularea acestor dispoziții și restituirea în natură a imobilelor terenuri situate în Galați, str. M. în suprafață de 630 m.p. și str. F.M., în suprafață de 7.200 m.p. Prin sentința civilă nr. 1709 din 26 octombrie 2006, Tribunalul Galați a admis contestația, a dispus anularea dispozițiilor nr. 2372/2006 și nr. 2373/2006 și restituirea în natură a suprafețelor de teren situate în str. M., conform raportului de expertiză ing.

I.H. Prin decizia nr. 39/ A din 28 ianuarie 2009, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul declarat de Primăria Municipiului Galați, a schimbat în parte sentința, în sensul că a dispus restituirea în natură a suprafeței de 220,97 m.p. teren din suprafața de 630 mp teren, preluată abuziv din str. M., pentru restul de teren urmând a se acorda despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005. A dispus restituirea în natură a suprafeței de 7.200 m.p. teren din str. F.M. Prin decizia 252 din 21 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Galați împotriva deciziei nr. 39 din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, a casat decizia nr. 39 din 28 ianuarie 2009 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a reținut în motivarea deciziei că nici prima instanță și nici a doua instanță de fond nu au stabilit pe deplin situația de fapt și nu a fost analizată posibilitatea acordării de măsuri reparatorii pentru cele două imobile în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001, care sunt incidente în cauză față de temeiul preluării lor de către stat a celor două imobile. Expertizele efectuate nu au stabilit cu precizie dacă există identitate între suprafețele de teren avute în proprietate de reclamanți, conform actelor de proprietate și terenurile solicitate de aceștia și pentru care s-a dispus restituirea în natură. Prin urmare, nu s-a realizat identificarea imobilelor, nu s-a stabilit dacă amenajamentele existente pe teren sunt de utilitate publică în sensul art. 10 alin. (2) al Legii nr. 10/2001 și dacă aceste terenuri sunt afectate de servituți sau amenajări de utilitate publică (conducte apă, rețele electrice, gaze).

În ceea ce privește imobilul din str. Fundătura Maramureșului nu s-a analizat cine a edificat construcțiile de pe acesta, în ce calitate, cine este deținătorul lor și cine este obligat să stabilească măsuri reparatorii. Potrivit art. 10 alin. (2) al Legii nr. 10/2001, trebuia să se verifice dacă edificiile existente pe teren sunt ușoare, demontabile, autorizate. Instanța de recurs a menționat că urmează ca în rejudecare să se realizeze o expertiză de identificare a imobilelor, a persoanelor juridice deținătoare a acestora, a celor care au obligația stabilirii măsurilor reparatorii care se vor acorda în temeiul Legii nr. 10/2001, urmând a se va verifica posibilitatea restituirii în natură și identificarea suprafețelor de teren pentru care se impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 547/44/2010. Prin decizia civilă nr. 30/ A din 21 februarie 2011, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Galați, a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a dispus restituirea în natură a suprafeței de 240,50 m.p. situată în Galați, str. M. conform schiței anexă la obiecțiunile la raport de expertiză formulate de expert consilier N.V., pentru restul de teren până la 630 m.p. urmând a se acorda despăgubiri potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 și a dispus restituirea în natură a suprafeței de 6.957,54 m.p. situat în Galați str. F.M. conform schiței nr. 2 la raport de expertiză N.V.

în Dosar nr. 1010/44/2007 al Curții de Apel Galați. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că expertiza efectuată de expert R.C. a concluzionat că, în raport de prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2010, pentru imobilul din str. M. nu există posibilitatea restituirii în natură, iar imobilul din str. M. este afectat de construcții care aparțin SC D. SA Galați, construcții definitive fără să fie atașate la dosar autorizații de construcție. Expertul consilier N.V., propus de reclamanți, a precizat, în obiecțiunile la raportul de expertiză al expertei R.C., că suprafața de 240,50 m.p.

situată în Galați, str. M. conform schiței anexă, poate fi restituită în natură fiind teren neîngrădit și neocupat (rămășițele unei construcții demolate care nu apare pe planurile fotografice din anul 1961). În ceea ce privește imobilul din str. M. consilierul expert a menținut aceeași poziție exprimată în raportul de expertiză din Dosarul 1010/44/2007 al Curții de Apel Galați, în sensul că se poate dispune restituirea în natură conform schiței nr. 2 cu precizarea că se impune restituirea doar a suprafeței de 6957,54 mp scăzându-se cei 7.200 m.p. solicitați, suprafața de 161,5 m.p. conductă de termoficare și 40,95 mp un colț al tribunei stadionului „A.”.

Primăria Galați cu adresa din 16 noiembrie 2010 a prezentat instanței situația actuală a terenurilor: - imobilul din str. M. în suprafață de 641 mp din care 300 mp în incinta localului Direcției de Poștă restul fiind amplasată pe domeniul public – parcare și spațiu verde; - imobilul din str. M. în suprafață de 7.200 m.p. din care aproximativ 2.800 m.p. teren proprietatea municipiului Galați, 1.650 m.p. ocupată de construcție și suprafața de 2750 m.p. inclusă în proprietatea SC D. SA. Atât expertul R.C., cât și consilier expert N.V. au precizat că nici Primăria Galați și nici SC D. SA Galați nu au prezentat în cursul procesului nici un act din care să reiasă proprietatea asupra stadionului „A.”.

Mai mult, dacă Primăria municipiului Galați avea cunoștință de faptul că terenul în cauză este deținut de altă societate avea obligația de a-i comunica acesteia notificarea intimaților. În această fază procesuală nu au putut fi introduse în cauză alte părți pe baza unei simple susțineri nedovedite cu mijloace de probă. În spiritul art. 9 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora imobilele preluate în mod abuziv indiferent în posesia cui se află în prezent se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și liberă de orice sarcini, instanța de apel a soluționat cererea petenților în funcție și de concluziile expertizelor. Împotriva menționatei decizii a declarat și motivat recurs, în termen legal, apelanta - pârâtă Primăria municipiului Galați prin primar pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea acestora s-a arătat că imposibilitatea introducerii în apel a unei părți este corectă, însă când necesitatea extinderii cadrului procesual a rezultat abia în apel (căci numai în apel s-a stabilit că terenul revendicat este deținut parțial de municipiu și de o persoană juridică de drept privat), în temeiul art. 297 alin. (1) Cod procedura civilă, exista posibilitatea anulării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare, urmând ca la fond să se extindă cadrul procesual și cu privire la alte persoane. Apelanta nu putea trimite notificarea formulată de reclamanți unui terț, în condițiile în care avea convingerea că terenul îi aparține în totalitate. În primul ciclu procesual, în decizia civilă nr. 39/A/2009 a Curții de Apel Galați, la pagina 3 ultimul paragraf, se face referire la titlul de proprietate din 1997 privind pe SC D. SA.

De altfel, existența acestui titlu a constituit unul dintre motivele indirecte de casare din decizia civilă nr. 252/2010 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, însă, în rejudecare, instanța nu l-a observat, acest titlu dovedind că stadionul A., care ocupă parțial imobilul revendicat, aparține unei persoane juridice. Indiferent de aceasta și de susținerile experților, care nu au solicitat în nici un fel probarea afirmațiilor, iar reclamanții, întrucât depuseseră dovada, nu au insistat, instanța, în virtutea rolului activ consacrat de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., avea obligația să stăruie în aflarea adevărului, ceea ce nu a făcut. Instanța s-a îndepărtat de obligația impusă de art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. În urma tuturor demersurilor s-a revenit în punctul inițial pentru că experții nu au identificat proprietarii terenurilor cu care se suprapune amplasamentul revendicat, problema care a constituit motiv de casare în primul ciclu procesual. Raportările instanței s-au făcut exclusiv la constatările expertului V.N., în calitate de consilier expert, expertiza făcută de acesta în Dosarul civil nr. 1010/44/2007 stabilind un amplasament pentru imobilul din strada M., iar în obiecțiunile formulate la expertiza din Dosarul nr. 547/44/2010 a identificat alt amplasament, total diferit de primul. În ce privește imobilul din strada F.M., instanța a restituit imobilul conform amplasamentului din expertiza efectuată în Dosarul nr. 1010/44/2007, Curtea de Apel Galați diminuând suprafața inițială de la 7.077,89 m.p.

la 6.957,54 m.p. și aceasta în temeiul unei corecții făcute expertizei din Dosarul nr. 1010/44/2007, deși obiecțiunile trebuiau să privească strict conținutul expertizei din Dosarul nr. 547/44/2010. În forma în care a fost pronunțată decizia recurată, aceasta este imposibil de pus în executare, ceea ce face ineficient actul de justiție. În faza procesuală a recursului, intimații au depus întâmpinare, invocând lipsa de interes a recursului rezultând din împrejurarea că singurii interesați să se afle adevărul au fost intimații–reclamanți, recurenta nemanifestând pe tot parcursul procesului bună-credință și respect față de dreptul de proprietate.

Având în vedere această motivare, Înalta Curte apreciază că nu este vorba despre o excepție a lipsei de interes în exercitarea căii de atac a recursului, care presupune o analiză distinctă de recurs, ci despre o apărare în combaterea recursului, întemeiată pe modul în care recurenta a înțeles să își exercite drepturile și obligațiile procesuale. Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, care se încadrează în art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente: Apare ca fiind corectă critica recurentei potrivit cu care, prin soluția pronunțată în apel, s-a revenit în punctul inițial al judecății pentru că experții nu au identificat proprietarii terenurilor cu care se suprapune amplasamentul revendicat, problema care a constituit motiv de casare în primul ciclu procesual.

Astfel, se constată că, deși în primul ciclu procesual instanța de recurs a dat îndrumări pentru identificarea imobilelor, a persoanelor juridice deținătoare a acestora, urmând a se verifica posibilitatea restituirii în natură și identificarea suprafețelor de teren pentru care se impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, instanța de apel nu s-a preocupat să analizeze aceste aspecte prin raportare la probele administrate în cauză. În considerentele deciziei recurate sunt enumerate concluziile a două expertize efectuate în prezenta cauză și se menționează relațiile primite de la Primăria municipiului Galați, în condițiile în care aceste probe sunt divergente, după care instanța, fără a motiva alegerea făcută, omologhează raportul de expertiză al expertului consilier al reclamantului și face aplicarea art. 9 al Legii nr. 10/2001.

Nu sunt prezentate argumentele pentru care s-a înlăturat expertiza efectuată de experta desemnată de instanță și nu se fac referiri la situația juridică a imobilelor. În aceste condiții nu poate fi cunoscut raționamentul juridic avut în vedere de către instanța de apel, ceea ce echivalează cu soluționarea procesului fără cercetarea fondului și, în consecință, face imposibilă efectuarea controlului de legalitate asupra deciziei recurate. În conformitate cu art. 315 C. proc.

civ., instanța de apel trebuia să se preocupe să identifice vechiul amplasament al celor două terenuri în raport de titlurile de proprietate, după care să stabilească cine le deține și care este suprafața ocupată de fiecare unitate deținătoare, cine a edificat construcții asupra acestor terenuri și dacă există autorizație de construire, dacă edificiile respective au caracter permanent sau pot fi demolate, dacă terenurile sunt sau nu libere, cerințe impuse de incidența în cauză a art. 10 alin. (2) al Legii nr. 10/2001, incidență stabilită cu autoritate de lucru judecat în primul ciclu procesual, când instanța de recurs a apreciat că acest temei de drept este aplicabil în cauză față de modalitățile de preluare a celor două imobile în proprietatea statului.

Deoarece instanța de apel nu a realizat o motivare asupra criteriilor pe baza cărora a omologat raportul de expertiză și nu a făcut referire la înscrisurile administrate în cauză, nu a stabilit exact situația de fapt și de drept a celor două imobile; aflându-se în imposibilitate de a verifica argumentele instanței de apel pentru restituirea parțială în natură a celor două terenuri în litigiu, cât și față de lipsa de preocupare pentru identificarea cu claritate a persoanelor care dețin cele două imobile și a suprafețelor pe care acestea le ocupă efectiv, Înalta Curte constată că instanța de apel nu a realizat de fapt cercetarea fondului câtă vreme nu a clarificat situația de fapt, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza la Curtea de Apel Galați pentru ca aceasta să rejudece cauza cu respectarea tuturor îndrumărilor date de către instanța de recurs în primul ciclu procesual.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Galați prin Primar împotriva deciziei nr. 30/ A din 21 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 martie 2012.