ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1746/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1746/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin contestația formulată împotriva

dispozițiilor nr. 2372/2006 și 2373/2006 emise de Primarul municipiului Galați,

contestatorii C.G., C.N.V. și C.M., în contradictoriu cu Primăria municipiului

Galați, prin primar, au solicitat instanței anularea acestor dispoziții și

restituirea în natură a imobilelor terenuri situate în Galați, str. M. în

suprafață de 630 m.p. și str. F.M., în suprafață de 7.200 m.p.

Prin sentința civilă nr.

1709 din 26 octombrie 2006, Tribunalul Galați a admis contestația, a dispus

anularea dispozițiilor nr. 2372/2006 și nr. 2373/2006 și restituirea în natură

a suprafețelor de teren situate în str. M., conform raportului de expertiză

ing. I.H.

Prin decizia nr. 39/ A

din 28 ianuarie 2009, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul

declarat de Primăria Municipiului Galați, a schimbat în parte sentința, în

sensul că a dispus restituirea în natură a suprafeței de 220,97 m.p. teren din

suprafața de 630 mp teren, preluată abuziv din str. M., pentru restul de teren

urmând a se acorda despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005. A dispus

restituirea în natură a suprafeței de 7.200 m.p. teren din str. F.M.

Prin decizia 252 din 21

ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de

pârâta Primăria municipiului Galați împotriva deciziei nr. 39 din 28 ianuarie 2009

a Curții de Apel Galați, a casat decizia nr. 39 din 28 ianuarie 2009 și a

trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a reținut în

motivarea deciziei că nici prima instanță și nici a doua instanță de fond nu au

stabilit pe deplin situația de fapt și nu a fost analizată posibilitatea

acordării de măsuri reparatorii pentru cele două imobile în raport de

prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001, care sunt incidente în cauză față de

temeiul preluării lor de către stat a celor două imobile. Expertizele efectuate

nu au stabilit cu precizie dacă există identitate între suprafețele de teren

avute în proprietate de reclamanți, conform actelor de proprietate și

terenurile solicitate de aceștia și pentru care s-a dispus restituirea în

natură.

Prin urmare, nu s-a

realizat identificarea imobilelor, nu s-a stabilit dacă amenajamentele

existente pe teren sunt de utilitate publică în sensul art. 10 alin. (2) al

Legii nr. 10/2001 și dacă aceste terenuri sunt afectate de servituți sau

amenajări de utilitate publică (conducte apă, rețele electrice, gaze).

În ceea ce privește

imobilul din str. Fundătura Maramureșului nu s-a analizat cine a edificat

construcțiile de pe acesta, în ce calitate, cine este deținătorul lor și cine

este obligat să stabilească măsuri reparatorii. Potrivit art. 10 alin. (2) al

Legii nr. 10/2001, trebuia să se verifice dacă edificiile existente pe teren

sunt ușoare, demontabile, autorizate.

Instanța de recurs a

menționat că urmează ca în rejudecare să se realizeze o expertiză de

identificare a imobilelor, a persoanelor juridice deținătoare a acestora, a

celor care au obligația stabilirii măsurilor reparatorii care se vor acorda în

temeiul Legii nr. 10/2001, urmând a se va verifica posibilitatea restituirii în

natură și identificarea suprafețelor de teren pentru care se impune acordarea

de măsuri reparatorii prin echivalent.

În rejudecare, cauza

a fost înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 547/44/2010.

Prin decizia civilă nr.

30/ A din 21 februarie 2011, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis

apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Galați, a schimbat în parte

sentința civilă apelată, în sensul că a dispus restituirea în natură a

suprafeței de 240,50 m.p. situată în Galați, str. M. conform schiței anexă la

obiecțiunile la raport de expertiză formulate de expert consilier N.V., pentru

restul de teren până la 630 m.p. urmând a se acorda despăgubiri potrivit

titlului VII din Legea nr. 247/2005 și a dispus restituirea în natură a

suprafeței de 6.957,54 m.p. situat în Galați str. F.M. conform schiței nr. 2 la

raport de expertiză N.V. în Dosar nr. 1010/44/2007 al Curții de Apel Galați.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut că expertiza efectuată de expert R.C. a

concluzionat că, în raport de prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2010,

pentru imobilul din str. M. nu există posibilitatea restituirii în natură, iar

imobilul din str. M. este afectat de construcții care aparțin SC D. SA Galați,

construcții definitive fără să fie atașate la dosar autorizații de construcție.

Expertul consilier N.V.,

propus de reclamanți, a precizat, în obiecțiunile la raportul de expertiză al

expertei R.C., că suprafața de 240,50 m.p. situată în Galați, str. M. conform

schiței anexă, poate fi restituită în natură fiind teren neîngrădit și neocupat

(rămășițele unei construcții demolate care nu apare pe planurile fotografice

din anul 1961).

În ceea ce privește

imobilul din str. M. consilierul expert a menținut aceeași poziție exprimată în

raportul de expertiză din Dosarul 1010/44/2007 al Curții de Apel Galați, în

sensul că se poate dispune restituirea în natură conform schiței nr. 2 cu

precizarea că se impune restituirea doar a suprafeței de 6957,54 mp scăzându-se

cei 7.200 m.p. solicitați, suprafața de 161,5 m.p. conductă de termoficare și

40,95 mp un colț al tribunei stadionului „A.”.

Primăria Galați cu

adresa din 16 noiembrie 2010 a prezentat instanței situația actuală a

terenurilor:

- imobilul din str. M.

în suprafață de 641 mp din care 300 mp în incinta localului Direcției de Poștă

restul fiind amplasată pe domeniul public – parcare și spațiu verde;

- imobilul din str. M.

în suprafață de 7.200 m.p. din care aproximativ 2.800 m.p. teren proprietatea

municipiului Galați, 1.650 m.p. ocupată de construcție și suprafața de 2750 m.p.

inclusă în proprietatea SC D. SA.

Atât expertul R.C.,

cât și consilier expert N.V. au precizat că nici Primăria Galați și nici SC D.

SA Galați nu au prezentat în cursul procesului nici un act din care să reiasă

proprietatea asupra stadionului „A.”.

Mai mult, dacă

Primăria municipiului Galați avea cunoștință de faptul că terenul în cauză este

deținut de altă societate avea obligația de a-i comunica acesteia notificarea

intimaților.

În această fază

procesuală nu au putut fi introduse în cauză alte părți pe baza unei simple

susțineri nedovedite cu mijloace de probă.

În spiritul art. 9

din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora imobilele preluate în mod abuziv

indiferent în posesia cui se află în prezent se restituie în natură în starea

în care se află la data cererii de restituire și liberă de orice sarcini,

instanța de apel a soluționat cererea petenților în funcție și de concluziile

expertizelor.

Împotriva menționatei

decizii a declarat și motivat recurs, în termen legal, apelanta - pârâtă

Primăria municipiului Galați prin primar pentru motive de nelegalitate

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestora s-a arătat că imposibilitatea introducerii în apel a unei părți este

corectă, însă când necesitatea extinderii cadrului procesual a rezultat abia în

apel (căci numai în apel s-a stabilit că terenul revendicat este deținut

parțial de municipiu și de o persoană juridică de drept privat), în temeiul art.

297 alin. (1) Cod procedura civilă, exista posibilitatea anulării sentinței

atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare, urmând ca la fond să se extindă

cadrul procesual și cu privire la alte persoane.

Apelanta nu putea

trimite notificarea formulată de reclamanți unui terț, în condițiile în care

avea convingerea că terenul îi aparține în totalitate.

În primul ciclu

procesual, în decizia civilă nr. 39/A/2009 a Curții de Apel Galați, la pagina 3

ultimul paragraf, se face referire la titlul de proprietate din 1997 privind pe

SC D. SA. De altfel, existența acestui titlu a constituit unul dintre motivele

indirecte de casare din decizia civilă nr. 252/2010 a Înaltei Curți de Casație

si Justiție, însă, în rejudecare, instanța nu l-a observat, acest titlu

dovedind că stadionul A., care ocupă parțial imobilul revendicat, aparține unei

persoane juridice.

Indiferent de aceasta

și de susținerile experților, care nu au solicitat în nici un fel probarea

afirmațiilor, iar reclamanții, întrucât depuseseră dovada, nu au insistat,

instanța, în virtutea rolului activ consacrat de art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., avea obligația să stăruie în aflarea adevărului, ceea ce nu a făcut.

Instanța s-a

îndepărtat de obligația impusă de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., ceea ce

constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc.

civ.

În urma tuturor

demersurilor s-a revenit în punctul inițial pentru că experții nu au

identificat proprietarii terenurilor cu care se suprapune amplasamentul

revendicat, problema care a constituit motiv de casare în primul ciclu procesual.

Raportările instanței

s-au făcut exclusiv la constatările expertului V.N., în calitate de consilier

expert, expertiza făcută de acesta în Dosarul civil nr. 1010/44/2007 stabilind

un amplasament pentru imobilul din strada M., iar în obiecțiunile formulate la

expertiza din Dosarul nr. 547/44/2010 a identificat alt amplasament, total

diferit de primul. În ce privește imobilul din strada F.M., instanța a

restituit imobilul conform amplasamentului din expertiza efectuată în Dosarul nr.

1010/44/2007, Curtea de Apel Galați diminuând suprafața inițială de la 7.077,89

m.p. la 6.957,54 m.p. și aceasta în temeiul unei corecții făcute expertizei din

Dosarul nr. 1010/44/2007, deși obiecțiunile trebuiau să privească strict

conținutul expertizei din Dosarul nr. 547/44/2010.

În forma în care a

fost pronunțată decizia recurată, aceasta este imposibil de pus în executare,

ceea ce face ineficient actul de justiție.

În faza procesuală a

recursului, intimații au depus întâmpinare, invocând lipsa de interes a

recursului rezultând din împrejurarea că singurii interesați să se afle

adevărul au fost intimații–reclamanți, recurenta nemanifestând pe tot parcursul

procesului bună-credință și respect față de dreptul de proprietate. Având în

vedere această motivare, Înalta Curte apreciază că nu este vorba despre o

excepție a lipsei de interes în exercitarea căii de atac a recursului, care

presupune o analiză distinctă de recurs, ci despre o apărare în combaterea

recursului, întemeiată pe modul în care recurenta a înțeles să își exercite

drepturile și obligațiile procesuale.

Analizând recursul

formulat, în raport de criticile menționate, care se încadrează în art. 304 pct.

7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru

următoarele considerente:

Apare ca fiind

corectă critica recurentei potrivit cu care, prin soluția pronunțată în apel,

s-a revenit în punctul inițial al judecății pentru că experții nu au

identificat proprietarii terenurilor cu care se suprapune amplasamentul

revendicat, problema care a constituit motiv de casare în primul ciclu

procesual.

Astfel, se constată

că, deși în primul ciclu procesual instanța de recurs a dat îndrumări pentru

identificarea imobilelor, a persoanelor juridice deținătoare a acestora, urmând

a se verifica posibilitatea restituirii în natură și identificarea suprafețelor

de teren pentru care se impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent,

instanța de apel nu s-a preocupat să analizeze aceste aspecte prin raportare la

probele administrate în cauză.

În considerentele

deciziei recurate sunt enumerate concluziile a două expertize efectuate în

prezenta cauză și se menționează relațiile primite de la Primăria municipiului

Galați, în condițiile în care aceste probe sunt divergente, după care instanța,

fără a motiva alegerea făcută, omologhează raportul de expertiză al expertului

consilier al reclamantului și face aplicarea art. 9 al Legii nr. 10/2001. Nu

sunt prezentate argumentele pentru care s-a înlăturat expertiza efectuată de

experta desemnată de instanță și nu se fac referiri la situația juridică a

imobilelor.

În aceste condiții nu

poate fi cunoscut raționamentul juridic avut în vedere de către instanța de

apel, ceea ce echivalează cu soluționarea procesului fără cercetarea fondului

și, în consecință, face imposibilă efectuarea controlului de legalitate asupra

deciziei recurate.

În conformitate cu art.

315 C. proc. civ., instanța de apel trebuia să se preocupe să identifice

vechiul amplasament al celor două terenuri în raport de titlurile de

proprietate, după care să stabilească cine le deține și care este suprafața

ocupată de fiecare unitate deținătoare, cine a edificat construcții asupra

acestor terenuri și dacă există autorizație de construire, dacă edificiile

respective au caracter permanent sau pot fi demolate, dacă terenurile sunt sau

nu libere, cerințe impuse de incidența în cauză a art. 10 alin. (2) al Legii nr.

10/2001, incidență stabilită cu autoritate de lucru judecat în primul ciclu

procesual, când instanța de recurs a apreciat că acest temei de drept este aplicabil

în cauză față de modalitățile de preluare a celor două imobile în proprietatea

statului.

Deoarece instanța de

apel nu a realizat o motivare asupra criteriilor pe baza cărora a omologat

raportul de expertiză și nu a făcut referire la înscrisurile administrate în

cauză, nu a stabilit exact situația de fapt și de drept a celor două imobile;

aflându-se în imposibilitate de a verifica argumentele instanței de apel pentru

restituirea parțială în natură a celor două terenuri în litigiu, cât și față de

lipsa de preocupare pentru identificarea cu claritate a persoanelor care dețin

cele două imobile și a suprafețelor pe care acestea le ocupă efectiv, Înalta

Curte constată că instanța de apel nu a realizat de fapt cercetarea fondului

câtă vreme nu a clarificat situația de fapt, astfel încât, în temeiul art. 312 alin.

(3) C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite

cauza la Curtea de Apel Galați pentru ca aceasta să rejudece cauza cu

respectarea tuturor îndrumărilor date de către instanța de recurs în primul

ciclu procesual.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Primăria municipiului Galați prin Primar împotriva deciziei nr.

30/ A din 21 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 09 martie 2012.