ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 39/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 39/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamanta SC

S.N.G.N.R. SA – sucursala Ploiești a chemat-o în

judecată pe pârâta SC T. SA, solicitând instanței obligarea pârâtei la plata

sumei de 3.895.306.051 ROL, reprezentând contravaloarea serviciilor de

distribuție aferente gazelor livrate pe lunile octombrie și decembrie 2000,

precum și la plata penalităților de întârziere, până la 15 iunie 2003, în sumă

de 3.516.432.116 ROL.

Prin întâmpinare, pârâta SC

T. SA a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa și excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei, arătând că prin H.G. nr. 647/2002

publicată în M.Of. nr. 466 din 28 iunie 2003, C.E.T. Brazi (Ploiești),

beneficiarul gazelor naturale furnizate/distribuite s-a desprins din SC T. SA,

funcționând în subordinea directă a C.J. Ploiești, care în calitate de

administrator a înregistrat-o la R.C., ca societate comercială pe acțiuni, sub

denumirea de SC T. SA Ploiești, la data de 29 iulie 2002.

La termenul de judecată din

data de 25 martie 2004, reclamanta și-a completat cererea, chemând în judecată

și pe SC T. SA Ploiești, arătând că dispozițiile art. 6 din HG nr. 647/2002

prevedeau „predarea - preluarea centralei electrice de termoficare Ploiești, cu

activele și pasivele înregistrate în evidența contabilă la data de 31 mai 2002

se face pe bază de protocol, în termen de 30 de zile de la data intrării în

vigoare a prezentei hotărâri”.

Prin sentința comercială nr.

339 din 20 ianuarie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială a

admis excepția lipsei calității procesuale de folosință a reclamantei și a

respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană lipsită de capacitate

procesuală de folosință, reținând că sucursalele sunt desmembrăminte fără

personalitate juridică conform articolului 43 alin. (1) din Legea 31/1990.

Prin Decizia nr. 716 din 18

octombrie 2005, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost reînregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția comercială, sub nr. 2633/3/2006.

La termenul de judecată din

data de 29 martie 2006, reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că solicită

obligarea pârâtelor în solidar la plata sumelor solicitate prin cererea

introductivă.

La termenul de judecată din data

de 26 aprilie 2006, pârâta SC T. SA Ploiești a formulat întâmpinare, invocând

excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că pretențiile izvorăsc

din contractul nr. 270 din 7 august 2000, încheiat între reclamantă și SC T. SA

București, iar potrivit principiului relativității efectelor actului juridic,

convențiile n-au efect decât între părțile contractante.

La termenul de judecată din

data de 26 aprilie 2006, tribunalul în temeiul art. 137 alin. (2) C. proc. civ.

a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și

excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor.

Prin sentința comercială nr.

1504 din 7 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

s-a respins excepția lipsei calității procesuale active ca nefondată. S-a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC T. SA Ploiești

ca nefondată. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

SC T. SA. S-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S.N.G.N.R. SA – sucursala

Ploiești, în contradictoriu cu pârâta SC T. SA, ca fiind formulată împotriva

unei persoane lipsite de calitate procesuală. S-a admis în parte acțiunea

formulată în contradictoriu cu pârâta SC T. SA Ploiești. A fost obligată pârâta

SC T. SA Ploiești să plătească reclamantei suma de 389.531 RON – contravaloare

tarif distribuție și 351.643,21 RON penalități de întârziere. S-a respins

cererea privind actualizarea sumelor mai sus menționate ca neîntemeiată. Pârâta

SC T. SA Ploiești a fost obligată să-i plătească reclamantei suma de 17.441,85

RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a avut în vedere dispozițiile legale în materie.

Prin decizia comercială nr. 297 din

20 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a V a comercială a respins ca

nefondat apelul formulat de reclamanta SC S.N.G.N.R. SA MEDIAȘ – S.Î.S.G.N.

Ploiești împotriva sentinței tribunalului.

A admis apelul declarat de pârâta SC

T. SA Ploiești, împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în

sensul că a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței atacate cu privire la soluționarea excepțiilor.

A obligat-o pe apelanta-reclamantă

la cheltuielile de judecată în cuantum de 99.757 lei către apelanta-pârâtă SC T.

SA Ploiești.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut, referitor la critica privind excepția lipsei

calității procesuale a reclamantei, că este neîntemeiată, față de HG nr. 575

din 27 iunie 2001, prin care s-a înființat SC S.N.G.N.R. SA, prin fuziunea SC E.P.G.N.E.

SA cu S.N D.S.G.N.D. SA. A mai reținut că prin art. 7 din H.G. nr. 575 din 27

iunie 2001 s-a prevăzut că SC R. SA preia drepturile și obligațiile SC E. SA și

ale SC D. SA, contractele în derulare ale SC E. SA și ale SC D. SA urmând a fi

aduse la îndeplinire de SC R. SA, astfel încât s-a concluzionat că reclamanta SC

R. SA are calitate procesuală activă.

Cu privire la critica referitoare la

excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța de apel a apreciat că

doar pârâta SC T. SA Ploiești are calitate procesuală pasivă, față de

dispozițiile art. 1, 6 din H.G. nr. 647 din 20 iunie 2002 și nu în ultimul rând

față de art. 1 și art. 2 din O.U.G. nr. 78 din 13 iunie 2002, din dispozițiile

legale ale actelor normative menționate rezultând că apelanta - pârâtă SC T. SA

Ploiești a devenit prin efectul legii titulara drepturilor și obligațiilor

asumate de SC T. SA, prin contractul de vânzare - cumpărare din 7 august 2000.

S-a arătat că, în raportul de

expertiză la care părțile nu au formulat obiecțiuni, s-a reținut că atât

contractul nr. 270/2000, cât și actele adiționale nr. 24/2000, 228/2000,

3560/2000 au fost încheiate cu SC D. SA Ploiești (actualmente SC S.N.G.N.R. SA

Mediaș – sucursala Ploiești) și SC T. SA București, C.E.T. Brazi (actualmente

SC T. SA Ploiești), fiind la acea dată în subordinea T. București.

În același raport de expertiză,

expertul a constatat că, în baza contractului nr. 270/2000, a actului adițional

nr. 24/2000 și Ordinului M.I.C. nr. 271/20000, s-a achitat în plus suma de

5.741.348.833 ROL, detailând suma achitată în plus, astfel încât nu se mai pune

problema achitării de către intimata-pârâtă SC T. SA a debitului, și cu atât

mai mult, intimata-reclamantă SC S.N.G.N.R. SA Mediaș – sucursala Ploiești nu

este îndreptățită să solicite acesteia penalități de întârziere.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamanta SC S.N.G.N.R. SA Mediaș - sucursala de înmagazinare

subterană a gazelor naturale Ploiești, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, așa cum a fost

formulat și, în principal, modificarea în parte a deciziei menționate,

respingerea apelului formulat de SC T. SA Ploiești și menținerea sentinței

pronunțate la fond, iar în subsidiar casarea deciziei pronunțate de curtea de

apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, cu

compensarea cheltuielilor de judecată.

Fără o sistematizare a motivelor de

recurs, astfel cum prevăd expres dispozițiile art. 304 C. proc. civ.,

recurenta-reclamantă susține, în esență, că în mod eronat instanța de apel a

reținut că nu s-au făcut obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză

și a dat relevanță juridică acestuia, în sensul că s-a achitat chiar în plus

suma de 5.741.348.833 ROL, când în realitate, actul adițional nr. 24/2000 nu a

schimbat cu nimic natura raportului stabilit prin contractul inițial nr. 270/2000,

deoarece SC T. SA nu a achitat nici un fel de tarif către D.S., societatea sa

fiind cea care a achitat aceste tarife către D.S. și, în consecință, era

îndreptățită să le recupereze de la SC T. SA.

De asemenea, consideră că instanța

de apel nu a luat în considerare, la soluționarea cauzei Minuta nr. 794

încheiată la 29 martie 2002.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, în

raport de dispozițiile legale aplicabile în cauză, se constată următoarele:

Instanța de apel a menținut soluția

primei instanțe, privind excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei, care a stabilit corect că, având în vedere prevederile art. 7 din

H.G. nr. 575 din 27 iunie 2001, potrivit cărora SC R. SA a preluat drepturile

și obligațiile SC E. SA și ale SC D. SA și îndeplinirea contractelor în

derulare ale acestora, reclamanta SC R. SA are calitate procesuală activă în

cauză.

Tot astfel, instanța de apel a

menținut și soluționarea dată de instanța de fond excepțiilor lipsei calității

procesuale a pârâtelor, apreciind judicios că doar pârâta

SC T. SA Ploiești are calitate

procesuală pasivă în cauză.

Expertiza efectuată în cauză a

analizat și clarificat raporturile dintre părți (fila 100 – dosar apel) și a

concluzionat că, având în vedere prevederile contractului nr. XXX/2000, ale

actului adițional nr. XXX/2000 și Ordinului M.I.C. nr. 271/2000, se constată că

s-a achitat în plus suma de 5.741.348.833 ROL (fila 101 – dosar apel),

concluziile expertizei contabile fiind lipsite de echivoc, în sensul

constatării inexistenței obligației de plată a pârâtei către reclamantă.

Se mai constată că părțile nu au formulat

obiecțiuni la raportul de expertiză, iar cererea reclamantei de suplimentare a

raportului de expertiză a fost corect respinsă de instanța de apel,

apreciindu-se că efectuarea unui supliment la raportul de expertiză deja

efectuat este neutilă cauzei, de vreme ce concluziile raportului de expertiză,

în legătură cu care nu s-au formulat obiecțiuni sunt lămuritoare în dezlegarea

litigiului dedus judecății, - fiind lipsită de relevanță încuviințarea de noi

obiective de expertiză fără legătură cu prezenta cauză, cât și examinarea

relației contractuale dintre T. și D. și dintre E. și R., relație care excede

cadrului procesual stabilit.

De altfel, criticile vizând

expertiza efectuată în cauză, sub aspectul concluziilor rezultate și

respingerii cererii reclamantei-apelante de suplimentare a raportului de

expertiză, de către instanța de apel, se constituie mai mult într-un motiv de

netemeinicie și nu de nelegalitate, astfel cum prevăd expres dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Cât privește invocarea dispozițiilor

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deși recurenta-reclamantă nu arată explicit care

sunt reproșurile aduse deciziei pronunțate de curtea de apel, exprimând mai

degrabă nemulțumiri privind soluția adoptată de instanță, se constată că

decizia atacată cuprinde considerentele pe care se sprijină, cât și temeiurile

de drept care au condus la pronunțarea soluției.

Referitor la dispozițiile art. 304 pct.

8 C. proc. civ., ce au fost de asemenea invocate, probabil prin menționarea

singulară a Minutei nr. 794 din 29 martie 2002, dându-i-se acesteia

semnificația unui act al cărui înțeles lămurit și vădit neîndoielnic a fost

schimbat de instanță, se constată că o astfel de critică este neîntemeiată,

deoarece curtea de apel a avut în vedere la soluționarea cauzei întregul

material probator existent la dosar, precum și expertiza care a analizat

raporturile comerciale dintre părți, rezultând achitarea în plus, în favoarea

reclamantei, a sumei de 5.741.348.833 ROL.

Reținându-se, drept urmare, că nu

sunt îndeplinite niciuna dintre cerințele strict și limitativ prevăzute de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ. pentru desființarea deciziei curții de apel

se va respinge recursul reclamantei ca nefondat și va fi menținută ca fiind

legală decizia curții de apel.

În conformitate cu dispozițiile art.

274 C. proc. civ., recurenta-reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor

de judecată în sumă de 88.199 lei, către intimata - pârâtă SC T. SA Ploiești.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.N.G.N.R. SA

Mediaș – S.Î.S.G.N. Ploiești împotriva Deciziei comerciale nr. 297 din 20 iunie

2008 a Curții de Apel București, secția a-V-a comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta - reclamantă

la plata sumei de 88.199 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC

T. SA Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 ianuarie 2009.