ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2460/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 829 din 24 septembrie 2008, Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC D. SA București și a respins acțiunea față de aceasta ca formulată împotriva unei persoane fără calitate. A admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta SC A.U. SRL Ploiești în contradictoriu cu pârâtele SC D. SA București, sucursala Ploiești și SC D.R. SRL – D.R.C. Ploiești. A obligat pârâta SC D.S.R. SRL – D.R.C. Ploiești să procedeze la verificarea metrologică a contorului de gaze seria 157438 pe cheltuiala sa și să rebranșeze reclamanta la rețeaua de gaze, fără cheltuieli de rebranșare în sarcina reclamantei.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 8.086,08 lei beneficiul nerealizat pentru perioada 24 mai 2006 – 13 martie 2007. A obligat pârâta la 838 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, 700 lei onorariu expert, 800 lei onorariu avocat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, la data de 24 mai 2006, pârâta SC D. SA București a întrerupt furnizarea gazelor naturale către reclamanta abonată SC A.U. SRL Ploiești, motivând că aceasta nu a achitat factura din 31 martie 2006 în valoare de 95,98 lei, cu scadență la 15 aprilie 2006; că neplata facturii nu putea fi imputată reclamantei și că măsura luată de pârâtă de sistare a livrării gazelor naturale s-a aplicat abuziv, motiv pentru care pârâta a fost obligată să rebranșeze reclamanta la rețeaua de gaze, cu verificarea metrologică prealabilă a contorului seria 157428 sigilat.

Din probele administrate instanța a reținut că reclamanta desfășura activitate de croitorie, consumul de gaze naturale fiind folosit în ciclul de producție pentru utilizarea instalației de apă caldă pentru spălat și abur pentru călcat și că expertul B.N. a stabilit că de la data întreruperii nejustificate a furnizării gazelor reclamanta a înregistrat comenzi primite și neonorate ca urmare a încetării activității care justificau un beneficiu nerealizat în valoare de 8.086,08 lei pe perioada 24 mai 2006 – 13 martie 2007, astfel că pârâta a fost obligată să plătească reclamantei această sumă. Prin aceeași sentință s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC D.S. SA București, care nu mai are atribuții în activitatea de distribuție a combustibililor gazoși prin conducte, activitate preluată de pârâta introdusă în cauză SC D.S.R.

SRL – D.R.C. Ploiești. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC D.S.R. SRL – D.R.C.D. – Punct de lucru Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 16 din 4 februarie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul, ca nefondat și a obligat apelanta să plătească intimatei 1.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că din dispozitivul hotărârii rezultă că numai pârâta SC D.S.R. SRL – D.R.C. Ploiești este cea căzută în pretenții. Prima instanță a procedat la administrarea probatoriilor solicitate de părți, încuviințând administrarea tuturor probelor pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.

S-a reținut că atitudinea societății pârâte de a întrerupe furnizarea gazelor pentru pretinsa neplată a unei facturi care conținea un consum estimat, așa cum s-a hotărât de către conducerea societății la începutul anului 2006, datorită lipsei mijloacelor de a citi contoarele și multitudinii consumatorilor este în mod evident abuzivă. Posibilitatea alegerii sancțiunii a fost lăsată la dispoziția discreționară a furnizorului, prin clauzele contractuale rupându-se echilibrul și proporționalitatea prestațiilor și răspunderii contractuale, care caracterizează un contract sinalagmatic. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC D.S.R. SRL București – D.R.C. Ploiești solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu încuviințarea administrării probei cu expertiză tehnică în domeniul gaze naturale.

În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susținut, în esență, că nu s-a făcut nicio dovadă a existenței unui raport de cauzalitate între fapta presupusă culpabilă (de a întrerupe furnizarea gazelor naturale) și producerea unui presupus prejudiciu (beneficiu nerealizat); că nu se poate reține nicio culpă societății pârâte deoarece intimata reclamantă nu folosea gazele naturale în ciclul de producție, iar instalația de utilizare gaze naturale nu putea fi pusă în funcțiune deoarece aparatele de utilizare existente (soba de teracotă și godin) nu îndeplineau condițiile legale de funcționare conform reglementărilor în sectorul gaze naturale în vigoare; că instanța de apel nu a luat în considerare solicitarea pârâtei cu privire la completarea probatoriilor cu expertiză tehnică în domeniul gaze naturale.

Intimata SC A.U. SRL Ploiești a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă. Recurenta și-a motivat în drept recursul pe dispozițiile art. 299 – art. 316 C. proc. civ., dar din dezvoltarea acestuia rezultă că se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt invocate și în raport de această încadrare în drept, se reține că nu se justifică casarea hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.

Prima instanță a procedat corect la administrarea probatoriilor solicitate de părți, făcând o apreciere corectă asupra acestora, a concludenței și utilității lor în lămurirea faptelor deduse judecății. În timp ce intimata reclamantă a solicitat și administrat probatorii cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză contabilă, pârâta a solicitat numai proba cu înscrisuri. Cu privire la cererea de completare a probatoriilor cu expertiză tehnică formulată de apelantă în temeiul art. 295 C. proc. civ., Curtea a apreciat corect ținând cont de prevederile art. 129 alin. (6) raportat la art. 292 alin. (1) C. proc. civ. și art. 294 alin. (1) C. proc. civ. și de obiectul cererii de chemare în judecată că nu se justifică această solicitare.

În limitele acțiunii cu care a fost investit tribunalul a concluzionat în mod corect că cererile reclamantei sunt întemeiate deoarece reclamanta a fost debranșată de la rețeaua de gaze la data de 24 mai 2006 în mod abuziv de pârâtă. Intimata reclamantă a dovedit conform art. 1169 C. civ., că nu se afla în situația de neplată a facturii, deoarece în realitate achitase un consum mai mare decât cel efectiv constatat la citirea contorului. Se reține că s-a făcut și dovada existenței unui raport de cauzalitate între fapta pârâtei de a întrerupe furnizarea gazelor naturale și prejudiciului suferit ca urmare a imposibilității desfășurării activității de către pârâtă. Susținerile pârâtei cum că debranșarea intimatei s-ar fi datorat instalației improprii folosite de aceasta din urmă nu pot fi luate în considerare, nefiind făcute dovezi în acest sens, iar în căile de atac nu se pot propune și administra probe în legătură cu un aspect care nu a fost susținut la prima instanță.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurenta la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC D.S.R. SRL BUCUREȘLTI – D.R.C. PLOIEȘTI împotriva deciziei nr. 16 din 4 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta SC D.S.R. SRL BUCUREȘTI la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC A.U. SRL PLOIEȘTI. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2009.