ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.10.2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2460/2009

HOTĂRÂRE
16.10.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2460/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 829 din 24

septembrie 2008, Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei SC D. SA București și a respins acțiunea față de

aceasta ca formulată împotriva unei persoane fără calitate.

A admis în parte acțiunea

precizată formulată de reclamanta SC A.U. SRL Ploiești în contradictoriu cu

pârâtele SC D. SA București, sucursala Ploiești și SC D.R. SRL – D.R.C. Ploiești.

A obligat pârâta SC D.S.R. SRL

– D.R.C. Ploiești să procedeze la verificarea metrologică a contorului de gaze

seria 157438 pe cheltuiala sa și să rebranșeze reclamanta la rețeaua de gaze, fără

cheltuieli de rebranșare în sarcina reclamantei.

A obligat pârâta să

plătească reclamantei suma de 8.086,08 lei beneficiul nerealizat pentru

perioada 24 mai 2006 – 13 martie 2007.

A obligat pârâta la 838 lei

taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, 700 lei onorariu expert, 800 lei

onorariu avocat.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut că, la data de 24 mai 2006, pârâta SC D. SA

București a întrerupt furnizarea gazelor naturale către reclamanta abonată SC A.U.

SRL Ploiești, motivând că aceasta nu a achitat factura din 31 martie 2006 în

valoare de 95,98 lei, cu scadență la 15 aprilie 2006; că neplata facturii nu

putea fi imputată reclamantei și că măsura luată de pârâtă de sistare a

livrării gazelor naturale s-a aplicat abuziv, motiv pentru care pârâta a fost

obligată să rebranșeze reclamanta la rețeaua de gaze, cu verificarea

metrologică prealabilă a contorului seria 157428 sigilat.

Din probele administrate instanța

a reținut că reclamanta desfășura activitate de croitorie, consumul de gaze

naturale fiind folosit în ciclul de producție pentru utilizarea instalației de

apă caldă pentru spălat și abur pentru călcat și că expertul B.N. a stabilit că

de la data întreruperii nejustificate a furnizării gazelor reclamanta a

înregistrat comenzi primite și neonorate ca urmare a încetării activității care

justificau un beneficiu nerealizat în valoare de 8.086,08 lei pe perioada 24

mai 2006 – 13 martie 2007, astfel că pârâta a fost obligată să plătească

reclamantei această sumă.

Prin aceeași sentință s-a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC D.S. SA

București, care nu mai are atribuții în activitatea de distribuție a

combustibililor gazoși prin conducte, activitate preluată de pârâta introdusă

în cauză SC D.S.R. SRL – D.R.C. Ploiești.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC D.S.R. SRL – D.R.C.D. – Punct de lucru Ploiești, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 16 din 4

februarie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a respins apelul, ca nefondat și a obligat apelanta să plătească

intimatei 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că din dispozitivul hotărârii rezultă că numai pârâta

SC D.S.R. SRL – D.R.C. Ploiești este cea căzută în pretenții.

Prima instanță a procedat la

administrarea probatoriilor solicitate de părți, încuviințând administrarea

tuturor probelor pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.

S-a reținut că atitudinea

societății pârâte de a întrerupe furnizarea gazelor pentru pretinsa neplată a

unei facturi care conținea un consum estimat, așa cum s-a hotărât de către

conducerea societății la începutul anului 2006, datorită lipsei mijloacelor de

a citi contoarele și multitudinii consumatorilor este în mod evident abuzivă.

Posibilitatea alegerii

sancțiunii a fost lăsată la dispoziția discreționară a furnizorului, prin

clauzele contractuale rupându-se echilibrul și proporționalitatea prestațiilor

și răspunderii contractuale, care caracterizează un contract sinalagmatic.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta SC D.S.R. SRL București – D.R.C. Ploiești solicitând

admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond, cu încuviințarea administrării probei cu

expertiză tehnică în domeniul gaze naturale.

În dezvoltarea în fapt a

recursului s-a susținut, în esență, că nu s-a făcut nicio dovadă a existenței

unui raport de cauzalitate între fapta presupusă culpabilă (de a întrerupe

furnizarea gazelor naturale) și producerea unui presupus prejudiciu (beneficiu

nerealizat); că nu se poate reține nicio culpă societății pârâte deoarece

intimata reclamantă nu folosea gazele naturale în ciclul de producție, iar

instalația de utilizare gaze naturale nu putea fi pusă în funcțiune deoarece

aparatele de utilizare existente (soba de teracotă și godin) nu îndeplineau

condițiile legale de funcționare conform reglementărilor în sectorul gaze

naturale în vigoare; că instanța de apel nu a luat în considerare solicitarea

pârâtei cu privire la completarea probatoriilor cu expertiză tehnică în

domeniul gaze naturale.

Intimata SC A.U. SRL

Ploiești a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor de la

dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente

cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.

Recurenta și-a motivat în

drept recursul pe dispozițiile art. 299art. 316 C. proc. civ., dar din

dezvoltarea acestuia rezultă că se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Analizând recursul prin

prisma motivelor de fapt invocate și în raport de această încadrare în drept,

se reține că nu se justifică casarea hotărârii și trimiterea cauzei la instanța

de fond pentru rejudecare.

Prima instanță a procedat

corect la administrarea probatoriilor solicitate de părți, făcând o apreciere corectă

asupra acestora, a concludenței și utilității lor în lămurirea faptelor deduse

judecății. În timp ce intimata reclamantă a solicitat și administrat probatorii

cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză contabilă, pârâta a solicitat numai

proba cu înscrisuri.

Cu privire la cererea de completare

a probatoriilor cu expertiză tehnică formulată de apelantă în temeiul art. 295 C.

proc. civ., Curtea a apreciat corect ținând cont de prevederile art. 129 alin. (6)

raportat la art. 292 alin. (1) C. proc. civ. și art. 294 alin. (1) C. proc.

civ. și de obiectul cererii de chemare în judecată că nu se justifică această

solicitare.

În limitele acțiunii cu care

a fost investit tribunalul a concluzionat în mod corect că cererile reclamantei

sunt întemeiate deoarece reclamanta a fost debranșată de la rețeaua de gaze la

data de 24 mai 2006 în mod abuziv de pârâtă.

Intimata reclamantă a

dovedit conform art. 1169 C. civ., că nu se afla în situația de neplată a

facturii, deoarece în realitate achitase un consum mai mare decât cel efectiv

constatat la citirea contorului. Se reține că s-a făcut și dovada existenței

unui raport de cauzalitate între fapta pârâtei de a întrerupe furnizarea

gazelor naturale și prejudiciului suferit ca urmare a imposibilității

desfășurării activității de către pârâtă.

Susținerile pârâtei cum că

debranșarea intimatei s-ar fi datorat instalației improprii folosite de aceasta

din urmă nu pot fi luate în considerare, nefiind făcute dovezi în acest sens,

iar în căile de atac nu se pot propune și administra probe în legătură cu un

aspect care nu a fost susținut la prima instanță.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca

nefondat.

Făcând aplicarea dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurenta la plata sumei de 2000 lei

cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC D.S.R. SRL BUCUREȘLTI – D.R.C. PLOIEȘTI

împotriva deciziei nr. 16 din 4 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta SC D.S.R. SRL

BUCUREȘTI la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea

intimatei SC A.U. SRL PLOIEȘTI.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 octombrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-01-17
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 60/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 14 aprilie 2006 și precizată ulterior la 21 iulie 2006, reclamanta SC J.G. D.E.I. SRL București, cheamă în judecată pe pârât
ÎCCJ 2010-03-02
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 798/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 881 din 8 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 1100/105/2008 al Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrat
ÎCCJ 2006-02-02
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 410/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC L.D. SRL Ploiești a chemat în judecată pe pârâta SC S. SRL Ploiești solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța pârâta să fie ob
ÎCCJ 2016-12-15
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2136/2016
, a procedat la întreruperea furnizării gazelor. De asemenea, s-a apreciat că atâta timp cât la data întreruperii furnizării gazelor nu mai exista un potențial consum fraudulos, pârâta nu avea niciun drept să întrerupă furnizarea cu gaze, a
ÎCCJ 2008-02-15
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 581/2008
Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 440 din 10 octombrie 2005, Tribunalul Prahova, secția comercială, a respins excepțiile de necompetență teritorială de soluț
Sursă