ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2136/2016

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2136/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 2136/2016

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. x/120/2009 reclamanta SC A. SRL Găești a chemat în judecată pârâta SC B. SRL  București solicitând instanței obligarea pârâtei la furnizarea de gaze naturale potrivit contractului încheiat între părți și repararea prejudiciului cauzat.

Prin Sentința nr. 815 din 26 septembrie 2009 Tribunalul Dâmbovița a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Găești.

La Judecătoria Găești, cauza a fost înregistrată la data de 8 ianuarie 2010 sub nr. x/232/2010, iar prin Sentința nr. 1.272 din 7 iulie 2010 această instanță a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ.

Astfel, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, la data de 8 septembrie 2010 sub nr. x/120/2010.

La data de 30 noiembrie 2011 Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat Sentința nr. 3.616 prin care a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL  Sector Găești; a obligat pârâta la plata sumei de 7.611,74 RON despăgubiri și la 800 RON cheltuieli de judecată și a respins capătul de cerere privind obligația de a face ca fiind rămas fără obiect.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între părți au existat raporturi contractuale în baza cărora reclamantei i s-a schimbat în 2008 un contor de gaze la sesizarea sa, contor care avea un certificat de conformitate ce purta o dată cu două luni înainte. În 2009 personalul pârâtei a ridicat acest contor care se blocase, urmare acestei ridicări s-a constatat că acesta avea un sigiliu din 2006 și nu din 2008, motiv pentru care s-a calculat un prejudiciu, iar la refuzul reclamantei de a achita acest prejudiciu, pârâta a întrerupt furnizarea cu gaze. A mai reținut instanța că, la schimbarea aparatului din 2008, pe niciunul din actele comunicate reclamantei nu apare numărul sigiliului aplicat.

De asemenea, instanța a reținut că, deși pârâta a precizat ca temei al întreruperii furnizării gazelor neplata sumei de 20.500 RON reprezentând prejudiciu, aceasta nu a produs nicio dovadă în acest sens în afara unor adrese efectuate către reclamantă. Mai mult, pârâta nu a solicitat niciodată obligarea reclamantei la plata acestei sume.

Instanța a constatat că în cauză părțile nu se aflau în situația legală care să îndreptățească pârâta la sistarea furnizării gazelor către reclamantă deoarece limitarea sau întreruperea trebuiau făcute pentru sistarea consumului fraudulos, ceea ce nu era cazul reclamantei deoarece acesteia i-a fost schimbat contorul de gaze cu unul funcțional chiar de către pârâtă, contor care înregistra corect consumul de gaze. Numai ulterior verificării vechiului contor, pârâta a susținut că acesta ar fi fost folosit pentru un consum fraudulos, motiv pentru care a calculat prejudiciul și, doar pentru faptul că reclamanta a refuzat plata acestuia, a procedat la întreruperea furnizării gazelor.

De asemenea, s-a apreciat că atâta timp cât la data întreruperii furnizării gazelor nu mai exista un potențial consum fraudulos, pârâta nu avea niciun drept să întrerupă furnizarea cu gaze, având în vedere și caracterul de monopol asupra furnizării și imposibilitatea reclamantei de a apela la alți distribuitori.

S-a mai apreciat de către instanța de fond că întreruperea furnizării gazelor către reclamantă nu a avut la bază un drept contractual, aceasta fiind realizată de pârâtă în afara condițiilor contractuale, astfel că pârâta trebuia să răspundă pentru prejudiciul cauzat prin întreruperea furnizării gazelor, apreciind totodată că cererea privind obligarea pârâtei la furnizarea gazelor a rămas fără obiect.

Cu privire la prejudiciul cauzat reclamantei, instanța a reținut că acesta a fost produs și dovedit prin raportul de expertiză care a calculat în mod corect cuantumul acestuia în sumă de 7.611,74 RON.

Prin Decizia nr. 40 din 3 aprilie 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâta SC C. SRL, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, respectiv Tribunalul Dâmbovița.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Ploiești a reținut că instanța de fond în mod nejustificat nu a soluționat cererea reconvențională formulată de pârâta-apelantă prin care aceasta solicita obligarea reclamantei-pârâte SC A. SRL Găești la plata sumei de 20.579,78 RON cu titlu de despăgubiri, cu toate că cererea îndeplinea condițiile cerute de art. 119 C. proc. civ., fiind depusă la data de 26 noiembrie 2009, dată la care a fost primul termen în care apelanta a fost legal citată de Tribunalul Dâmbovița, după precizarea acțiunii principale de către reclamanta-pârâtă.

De asemenea, s-a dispus administrarea probelor concludente și pertinente pentru ca, atât reclamanta-intimată cât și pârâta-apelantă, să-și dovedească susținerile din acțiunea principală, precum și din cererea reconvențională.

Cauza a fost înregistrată, pentru rejudecare, la Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 19 iunie 2012 sub nr. x/120/2010*.

În cauză a fost administrată proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea "petrol și gaze".

După administrarea probatoriilor, prin Sentința nr. 1.392 din 10 octombrie 2014 Tribunalul Dâmbovița a respins cererea formulată de reclamanta-pârâtă SC A. SRL, împotriva pârâtei-reclamante SC C. SRL, a admis cererea reconvențională și a dispus obligarea pârâtei-reclamante la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 20.579,78 RON cu titlu de daune-interese.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că, având în vedere cererile aflate la dosarul cauzei, precum și considerentele deciziei Curții de Apel Ploiești, acesta are de analizat cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă SC A. SRL, împotriva pârâtei-reclamante SC C. SRL având ca obiect obligarea pârâtei la plata prejudiciului cauzat ca urmare a sistării furnizării de gaze precum și daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, cauza invocată constând în dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., precum și cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant SC B. SRL  prin care s-a solicitat obligarea reclamantei-pârâte SC A. SRL la plata sumei de 20.579,78 RON cu titlu de daune interese calculate în conformitate cu alin. (1) și (2) din cap. V intitulat răspunderea civilă contractuală din Condițiile generale de contractare a serviciilor de distribuție a gazelor naturale aprobate prin Decizia nr. 309/2005 a Președintelui A.N.R.G.N.

Tribunalul a constatat aplicabilitatea dispozițiilor din Decizia nr. 309 din 30 martie 2005 privind aprobarea condițiilor generale de contractare a serviciilor de distribuție a gazelor naturale: respectiv a dispozițiilor art. 1 lit. D), lit. b), cap. II, potrivit cărora, "distribuitorul de gaze are dreptul să întrerupă sau să limiteze, la alegerea distribuitorului, prestarea serviciilor de distribuție a gazelor naturale în caz de potențial consum fraudulos de gaze naturale/alimentare de către beneficiar sau de către consumatorul eligibil (...)".

Din analiza probatoriului administrat instanța a apreciat că reclamanta-pârâtă este autoarea unei fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., devin aplicabile dispozițiilor art. 1 din cap. V din Decizia nr. 309/2005, reclamanta datorând daune-interese calculate de SC B. SRL  potrivit acestui act normativ - în sumă de 20.579,78 RON, motiv pentru care, s-a dispus admiterea cererii reconvenționale și obligarea pârâtei-reclamante la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 20.579,78 RON cu titlu de daune-interese.

În aplicarea dispozițiilor art. 1, lit. D), lit. b), cap. II din Decizia nr. 309 din 30 martie 2005, Tribunalul a constatat că măsura întreruperii alimentării societății reclamante cu gaze a fost justificată legal și, pe cale de consecință, cererea reclamantului-pârât, de obligare a pârâtului-reclamant la daune-interese este neîntemeiată deoarece partea nu poate invoca propria turpitudine pentru apărarea unui drept, motiv pentru care s-a dispus respingerea cererii formulată de reclamanta-pârâtă SC A. SRL , împotriva pârâtei-reclamante SC C. SRL  și pentru SC C. SRL - sector Găești.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 142 din 5 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC A. SRL.

În motivarea soluției s-a arătat că instanța de fond a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății în raport cu probele administrate, precum și legislația incidentă în speță.

Împotriva Deciziei nr. 142 din 5 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/120/2010*, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL  invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, și pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată și respingerea cererii reconvenționale.

Prin Decizia nr. 2.058 pronunțată în data de 13 octombrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Găești împotriva Deciziei nr. 142 din 5 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Critica privind incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizând nemotivarea deciziei atacate sub aspectul modului de soluționare al cererii principale, a fost găsită fondată, având în vedere că din considerentele deciziei atacate nu rezulta că instanța de apel ar fi analizat acest motiv de apel.

S-a constatat că instanța de apel și-a întemeiat în mod nelegal soluția pe prezumții fără greutate și puterea de a naște probabilitatea deoarece nu a pornit, așa cum impune textul de lege, de la fapte cunoscute (bazate pe probe directe), care să inducă existența faptului vecin și conex cu cel generator de drepturi, ci a pornit tot de la presupuneri care nu puteau conduce la prezumții.

Astfel, instanța de apel a considerat că reclamanta este în culpă dedusă din faptul că aceasta, în calitate de consumator, ar fi fost singura persoană interesată să consume fraudulos cantități de gaz metan care nu a putut fi măsurat.

Reținând această prezumție, instanța nu a mai dispus în sarcina societății pârâte probarea acestui fapt, dispensând-o astfel pe aceasta de dovada îndeplinirii de către reclamantă a condițiilor cumulative de atragere a răspunderii civile delictuale.

De asemenea, s-a avut în vedere că instanța de apel nu a administrat probe din care să rezulte fără putință de tăgadă incidența dispozițiilor art. 1 lit. D), lit. b), cap. II din Decizia nr. 309 din 30 aprilie 2005 privind aprobarea condițiilor generale de contractare a serviciilor de distribuție a gazelor naturale, potrivit cu care, distribuitorul de gaze are dreptul să întrerupă sau să limiteze, la alegerea distribuitorului, prestarea serviciilor de distribuție a gazelor naturale în caz de potențial consum fraudulos de gaze naturale/alimentare de către beneficiar sau de către consumatorul eligibil.

În rejudecare după casare, instanța de apel în conformitate cu art. 315 alin. (3) C. proc. civ., a dispus administrarea de probe în vederea stabilirii exacte a situației de fapt și a se analiza toate cererile și apărările formulate de părți, iar prin Decizia nr. 254 din 13 aprilie 2016 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de reclamanta SC A. SRL  Găești.

A schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională.

A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

În fundamentarea acestei decizii instanța de control judiciar a reținut, în esență următoarele:

Analizând situația de fapt, cu privire la cererea principală, Curtea a constatat că între SC B. SRL  și apelanta reclamantă au existat relații contractuale, alimentarea cu gaze naturale efectuându-se în temeiul unei convenții și în schimbul unui preț, astfel că susținerile intimatei potrivit cărora natura răspunderii este delictuală și nu contractuală sunt nefondate. Este adevărat că reclamanta are un contract de furnizare încheiat cu SC C. SA, însă pârâta are calitatea de distribuitor, iar apelanta reclamantă de beneficiar, astfel că întrunirea condițiilor răspunderii civile va fi analizată din perspectiva Deciziei nr. 309 (r1) din 30 martie 2005 privind aprobarea Condițiilor generale de contractare a serviciilor de distribuție a gazelor naturale, decizie pe care o invocă chiar intimata-pârâtă.

Potrivit cap. II alin. (1) pct. D, pct. b, distribuitorul are dreptul să întrerupă sau să limiteze, la alegerea acestuia, prestarea serviciilor de distribuție a gazelor naturale în caz de potențial consum fraudulos de gaze naturale/alimentare de către beneficiar sau de către consumatorul eligibil, client al acestuia, a unor terți consumatori/alocare a gazelor naturale pentru alte instalații de utilizare decât cele legal aprobate, constatate de distribuitor.

Curtea a reținut că intimata pârâtă a procedat în mod corect la întreruperea de gaze naturale (chiar și ulterior constatării neregulilor), întrucât la momentul verificării, indexului la contorul seria ... an fabricație 2008, tip G4 CM/E 1T a afișat un consum de gaze naturale mai mic cu aproximativ 600 metri cubi față de luna precedentă. Curtea a reținut că nu prezintă relevanță faptul că sistarea a fost efectuată după înlocuirea contorului, întrucât nu există în sarcina distribuitorului obligația sistării imediate a gazelor naturale, la momentul constatării unei suspiciuni de consum fraudulos, această măsură fiind lăsată la latitudinea acestuia.

Având în vedere această situație, Curtea a constatat că dispozițiile legale menționate mai sus sunt aplicabile și justifică atitudinea intimatei pârâte de întrerupere a furnizării cu gaze naturale, întrucât actul normativ nu condiționează întreruperea furnizării consumului de gaze naturale de existența certă a unui consum fraudulos ci trebuie îndeplinită doar condiția "potențialității" a suspiciunii unui consum fraudulos, indiferent dacă ulterior se dovedește că acest consum nu este fraudulos.

Având în vedere cele menționate mai sus, dar și faptul că la data de 28 septembrie 2009 a fost reluată furnizarea de gaze naturale, Curtea a apreciat că intimata pârâta reclamantă nu a săvârșit o faptă ilicită.

În ceea ce privește cererea reconvențională, la analiza soluției pronunțată de către prima instanță, dar și a situației de fapt și de drept, Curtea a avut în vedere pe de o parte dispozițiile art. 315 C. proc. civ., considerentele deciziei de casare, iar pe de altă parte, faptul că părțile nu au solicitat refacerea probatoriului, readministrarea acestuia și nici nu au propus probe noi, și prevederile art. 1169 C. civ.

Soluția instanței de apel s-a bazat pe următoarele considerente de fapt și de drept:

Din analiza facturilor depuse la dosarul cauzei a reieșit că aparatul de măsură tip G4CM/E1T AEROTECH seria ... a fost montat în instalația de utilizare gaze naturale a reclamantei/pârâte cu index 0 în data de 25 noiembrie 2008.

La data de 26 mai 2009 la citirea indexului se constată un consum de 2869

metri cubi

și se emite Factura din 29 mai 2009 în valoare de 855,20 RON. La data de 26 septembrie 2009 la citirea indexului în prezența reprezentantului apelantei, se constată un consum de 2252

metri cubi

, așa cum rezultă din Procesul-verbal de constatare din 26 iunie 2009.

Conform concluziilor raportului de expertiză înregistrat la B.L.E. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița la data de 25 martie 2013, astfel cum a fost completat dosarul, construcția contoarelor de gaze cu membrane deformabile și principiul de funcționare a acestora nu permit ca în mod practic să se înregistreze consumuri negative, astfel că singura posibilitate tehnică de a modifica înregistrarea integratorului - numărător al contorului, este intervenția asupra integratorului și modificarea poziției rolelor înregistratoare care indică indexul, existând de asemenea și posibilitatea citirii eronate a indexului.

În conformitate cu aprobarea de model RO 069/01 eliberată de B.R.M.L., sigilarea care atestă legalitatea contorului de gaze cu membrane deformabile tip G4CM/E1TAEROTECH seria ... se face cu ajutorul unei mărci metrologice de plumb, de tip nit, care are rolul de a interzice orice intervenții neautorizate asupra integratorului mecanic al contorului. Din Referatul din 6 iulie 2009, al compartimentului de Metrologie din cadrul SC B. SRL, Direcția regională centru, Punct de lucru Târgoviște, încheiat cu ocazia analizei tehnice și metrologice a controlului demontat de la SC A. SRL , contor tip G4CM/E1T seria ..., rezultă că pe contor a fost găsit un sigiliu de plumb cu indicativul RO 06-ah1.

Întrucât contoarele de gaze se sigilează de către producător, în acest caz SC D. SA de către metrologi autorizați, faptul că pe contorul respectiv a fost găsit un sigiliu (an fabricație 2006) care nu respecta principiul sigilării conform anului de fabricație (2008) nu poate fi imputat apelantei reclamante-pârâte, în condițiile în care nu s-a făcut dovada certă a faptului că la montarea contorului, acesta ar fi avut un alt sigiliu decât cel găsit, în condițiile în care sigiliul găsit la contor avea indicativul RO-06-ah1, fiind un sigiliu autentic.

Reținând faptul că la data montării sigiliului nu a fost evidențiat indicativul acestuia; faptul că sigiliul găsit era unul legal (chiar dacă marca din 2006 nu mai avea valabilitate la data fabricării contorului); faptul că aparatul de măsură a consumului de gaze tip G4-CM/E1T-AEROTECH ... era sigilat cu cleștele de sigilat, găsit intact în instalație, sigiliu pus pe racordurile contorului mai sus menționat, în data de 25 noiembrie 2008, conform buletinului de mișcare a mijloacelor de măsurare din data de 25 noiembrie 2008 și a Buletinului de sigilare/desființare din aceeași dată; faptul că elementele privind sigiliile aplicate de către producătorul aparatelor de măsură nu sunt prevăzute în documentele încheiate de către distribuitor și client; faptul că, contorul este amplasat pe peretele unei clădiri, fiind accesibil oricui; faptul că citirea indexului de 2869

metri cubi

nu s-a făcut în prezența unui reprezentant al apelantei reclamante-pârâte; faptul că aparatul montat la data de 25 noiembrie 2008 nu era nou; faptul că certificatul de conformitate predat cu acest prilej, indică faptul că aparatul fusese verificat anterior montării; faptul că sigiliul asupra căruia s-a presupus intervenția neautorizată, nu este menționat în documentele de înlocuire a contorului, Curtea a apreciat că nu se poate reține în sarcina pârâtei săvârșirea unei fapte ilicite, întrucât pretinsul consum fraudulos nu este susținut decât de constatările unilaterale ale pârâtei, nefiind dovedit cu alte mijloace de probă, deși potrivit art. 1169 C. civ., intimata avea sarcina probei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă SC A. SRL Găești, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și menținerea celorlalte dispoziții ale instanței de apel.

Recurenta-reclamantă își subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., acestea vizând faptul că instanța de apel a făcut o interpretare eronată a condițiilor de angajare a răspunderii civile a SC B. SRL  raportat la art. 998 și 999 C. civ. din perspectiva situației de fapt proprie speței.

Recurenta-reclamantă aduce în susținere următoarea argumentație:

Citirea contorului nu se producea la perioade regulate de timp, niciodată în prezența vreunui reprezentant al societății, de multe ori, recurenta sesizând din facturile emise că valorile de consum estimate prin înscrierea pe documentele fiscale nu corespundeau cu consumul real al societății. Ulterior, la perioade mari de timp, de câteva luni, opera o regularizare la solicitarea recurentei.

În contextul prezentat mai sus, exista posibilitatea, ca diferența de consum înregistrată în evidențele SC B. SRL  să rezulte fie dintr-o înscriere bazată pe o estimare de consum (fără să fi avut loc și citirea efectivă a indexului) în mod cert rezultând o evidențiere eronată a consumului, fie dintr-o citire greșită a indexului.

Acest incident, a fost precedat de unul asemănător, în sensul că în luna noiembrie 2008, un angajat al SC A. SRL a constatat că aparatul de măsurat gaze era blocat (nu înregistra cantitatea de gaze consumată, deși punctul de lucru funcționa). În urma sesizării imediate a recurentei la SC B. SRL, la punctul de lucru al societății, s-a deplasat o echipă care a înlocuit aparatul defect cu un alt aparat de măsurat gaze, ambalat necorespunzător (acesta se afla într-o sacoșă de plastic, fiind neprotejat).

Arătă recurenta că aparatul montat la data de 25 noiembrie 2008 este cel care a fost ridicat în luna iunie 2009, acesta nefiind nou, mai mult decât atât, certificatul de conformitate predat cu acel prilej, indicând ca dată a verificării 23 septembrie 2008 (cu cca. două luni înaintea montării), că în cuprinsul procesului-verbal încheiat cu prilejul montării acestuia, nu s-a stipulat faptul că aparatul de măsurat gazele nu este nou, fiind menționate doar seriile sigiliilor aplicate de către angajații SC B. SRL  (după montare), în număr de două, pentru cele două racorduri.

Recurenta-reclamantă reiterează, câteva aspecte pe care consideră definitorii în ceea ce privește analiza speței:

- la data de 27 iulie 2009, recurenta a fost informată de către reprezentanții SC B. SRL, că prin răspunsul verificatorilor de la metrologie, s-a indicat că aparatul nu a avut probleme de natură tehnică, însă se presupune că s-a intervenit asupra acestuia, întrucât deși sigiliul aplicat asupra contorului era în stare bună (avea aplicate elementele SC B. SRL, precum și ale producătorului) acestea însă nu corespundeau anului de fabricație, respectiv 2008, ci anului 2006;

- sigiliul asupra căruia s-a presupus intervenția recurentei de către SC B. SRL, era practic al treilea sigiliu aplicat aparatului de măsurat gazele; seriile celorlalte două sigilii aplicate de către echipa SC B. SRL  sunt menționate în cuprinsul procesului-verbal, pe câtă vreme, pentru ce-al de-al treilea, pentru care se reclama violarea sa, nu este menționat, în documentele de înlocuire a contorului.

Consideră recurenta că instanța de apel, deși a apreciat că nu există condiții de admitere a cererii reconvenționale formulată de către intimata-pârâtă, considerând că nu exista o faptă ilicită a recurentei-reclamante, a respins și cererea de chemare în judecată formulată de către recurentă, aceeași instanță de apel neconsiderând că s-ar fi produs un prejudiciu recurentei, în condițiile în care sistarea pe furnizare de gaze nu s-a propus la momentul constatării așa zisului consum fraudulos de gaze (data ridicării contorului), ci după o lună de zile, la data de 28 iulie 2009, când în mod abuziv, recurenta și-a pus în vedere prin responsabilul non-tehnic al intimatei-pârâte să achite suma de 20.500 RON, în caz contrar urmând a sista alimentarea cu gaze naturale.

Or, arată recurenta, în Decizia nr. 309 (rl) din 30 martie 2005 privind aprobarea condițiilor generale de contractare a serviciilor de distribuție a gazelor naturale, cap. II alin. (1) pct. D, pct. b prevede că "distribuitorul are dreptul să întrerupă sau să limiteze, la alegerea acestuia, prestarea serviciilor de distribuție a gazelor naturale în caz de potențial consum fraudulos de gaze naturale/alimentate de către beneficiar sau de către consumatorul eligibil, client al acestuia, a unor terți consumatori/alocare a gazelor naturale pentru alte instalații de utilizare decât cele legal aprobate, constatate de distribuitor".

În aceste condiții, recurenta apreciază că SC B. SRL ar fi fost pe deplin îndreptățită să sisteze furnizarea consumului fraudulos de gaze la data de 26 iunie 2009, dată la care s-a putut constata diferența de consum și deci să apară suspiciunea de consum fraudulos, sistarea de gaze producându-se efectiv la data de 28 iulie 2009, orele 14:00, deci la diferență de 32 de zile de la data ridicării contorului când recurenta a refuzat solicitarea verbală abuzivă a angajatului pârâtei-intimate de a achita suma de 20.500 RON.

Recurenta concluzionează în sensul că în speță sunt îndeplinite condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale SC B. SRL, raportat la art. 998 și art. 999 C. civ., din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi întrunite cumulativ patru condiții, și anume:

Consideră recurenta-reclamantă că instanța de apel, își însușește, în mod greșit, concluziile instanței de fond, bazată pe reținerea eronată a unor elemente de fapt.

Astfel, se arată, instanța de apel nu ia în considerare aspectul că între data de 28 iulie 2009 și până la data de 28 septembrie 2009, recurenta a fost privată de furnizarea de gaze naturale, în condițiile în care activitatea comercială a acesteia era legată în mod esențial de livrarea de gaze, în toată această perioadă de 60 de zile, fiind practic împiedicată să își desfășoare activitatea economică, condiții în care recurenta a înregistrat un prejudiciu substanțial în toată această perioadă, fapta ilicită a pârâtei-intimate fiind reprezentată de condiționarea abuzivă de plata a unei sume care s-a dovedit clar nejustificată, de continuarea furnizării de gaze.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că acestea sunt nefondate pentru motivele ce se vor arăta.

Art. 998 - 999 C. civ. instituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie dar, în același timp, consacră principiul general al răspunderii pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită.

În analiza existenței răspunderii civile delictuale instanța de apel, în examinarea temeiniciei și legalității sentinței apelate a avut a se pronunța, în limitele învestirii, asupra elementelor constitutive ale acestui tip de răspundere: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, culpa, greșeala sau vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

În speță existența condițiilor legale pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a fost corect examinată prin raportare la Decizia nr. 309 din 30 martie 2005 privind aprobarea condițiilor generale de contractare a serviciilor de distribuție a gazelor naturale.

Cap. II alin. (1) pct. D pct. b prevede că distribuitorul, în speță, intimata-pârâtă, avea dreptul, la alegere, să întrerupă sau să limiteze prestarea serviciilor de distribuție a gazelor naturale în caz de potențial consum fraudulos de gaze naturale/alimentare de către beneficiar sau de către consemnatarul eligibil (...).

Din situația de fapt relevată de materialul probatoriu administrat a rezultat că la momentul verificării indexului la contorul seria ... an fabricație 2008 tip G4 CM/E1T a afișat un consum de gaze mai mic cu aproximativ 6000

metri cubi

față de luna precedentă, situație în măsură să nască o suspiciune rezonabilă cu privire la un potențial consum fraudulos, sistarea fiind făcută după înlocuirea contorului, reluarea furnizării de gaze naturale fiind reluată la data de 28 septembrie 2009.

Aceasta fiind situația de fapt reținută de instanța de control judiciar - și care nu poate forma obiect de analiză în recurs în raport de limitele impuse de art. 304 C. proc. civ. se constată că prin comportamentul său intimata-pârâtă nu a făcut decât să aplice normele cuprinse în Decizia nr. 309/2005, exercitându-și în mod justificat dreptul de a activa pct. b din pct. D alin. (1) cap. II din evocata decizie.

Așadar, măsura intimatei-pârâte de a întrerupe furnizarea de gaze naturale, (neavând relevant momentul la care a intervenit) respectă condițiile generale de contractare a serviciilor de distribuție a gazelor naturale, fapta intimatei-pârâte neavând ca rezultat prejudicierea recurentei-reclamante, nefiind de natură a-i încălca acesteia drepturile subiective sau interesele legitime, neînscriindu-se așadar în limitele configurate de legiuitor în determinarea, noțiunii de faptă ilicită.

Astfel, raționamentul instanței de apel, bazat pe inexistența faptei ilicite a intimatei-pârâte - este corect fundamentat și judicios argumentat, chestiunea legală privind existența condițiilor legale pentru antrenarea răspunderii civile delictuale privind o dezlegare conformă cu art. 998 - 999 C. civ.

Este de menționat, cu privire la argumentația adusă în susținerea criticilor de nelegalitate invocate că aceasta cuprinde numeroase trimiteri la situația de fapt și la probatorii, aspecte ce nu pot conferi acestora caracterul unor motive de nelegalitate care să poată fi analizate prin prisma temeiurilor de drept invocate în cererea de recurs.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Găești împotriva Deciziei nr. 254 din 13 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 decembrie 2016.

Procesat de GGC - N