ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3534/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC T.C.I. SRL BUZĂU a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtele RA D.E.F.R.F. București și Ministerul

Culturii și Cultelor București, pronunțarea unei hotărâri

judecătorești care să țină loc de act autentic de

vânzare cumpărare având ca obiect Cinematograful și Grădina de

vară T. din Buzău.

Prin sentința nr. 1348 din 18

noiembrie 2008, Tribunalul Buzău a respins acțiunea în constatare

promovată de reclamanta SC T.C.I. SRL, în contradictoriu cu pârâtele RA

D.E.F.R.F. și Ministerul Culturii și Cultelor.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Prin sentința nr. 2900 din 4

decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția

comercială și de contencios administrativ, în dosarul cu numărul

1258/2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia

nr. 1207 din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, cele

două pârâte RA D.E.F.R.F. și Ministerul Culturii și Cultelor au

fost obligate la încheierea contractului de vânzare cumpărare a activului

denumit Cinematograful și Grădina de Vară T. din Buzău, cu

respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Reclamanta a solicitat celor

două pârâte executarea de bună voie a obligației cuprinsă

în titlu său executoriu, respectiv de a încheia în formă

autentică contractulde vânzare cumpărare a imobilului în

referință și față de refuzul celor două pârâte de

a executa de bună voie respectiva obligație s-a adresat BEJ R.I.C.

care a emis somația din 27 noiembrie 2007.

Pe rolul Judecătoriei

sectorului 1 București s-a aflat dosarul nr. 111/299/2008 având ca obiect

obligarea în solidar a Ministerului Culturii și Cultelor și a RA

D.E.F.R.F. la plata unei amenzi civile în favoarea starului de la 200.000 lei

vechi la 500.000 lei vechi, în temeiul art. 580

3

C. proc. civ.,

începând cu data de 4 ianuarie 2008 și până la executarea titlului

reclamantei, dosar soluționat în mod irevocabil de aceeași

instanță prin încheierea din 14 martie 2008 prin care s-a respins

cererea formulată de creditoarea SC T.C.I. SRL privind obligarea pârâtelor

la plata unei amenzi civile în favoarea statului.

După soluționarea

dosarului nr. 111/299/2008 Ministerul Culturii și Cultelor a procedat la

inițierea formalităților legale privind punerea în executare a

titlului executoriu deținut de către reclamanta SC T.C.I. SRL având

în vedere că activul Grădina de Vară T. și Cinematograful T.

situate în municipiul Buzău, județ Buzău, înscrise în anexa care

face parte integrantă din O.G. nr. 39/2005 cu modificările și

completările ulterioare se află în proprietatea privată a

starului și în administrarea RA D.E.F.R.F., nefiind înscrise pe lista

activelor disponibile întocmită în temeiul art. 13 alin. (4) și (5)

din Legea nr. 346/2004.

Prin H.G. nr. 1874/2006 a fost

aprobată strategia privind vânzarea sălilor și grădinilor

de spectacol cinematografic ce constituie norma specială în materia

vânzării acestor active, strategie de vânzare care a fost însă

anulată pe calea instanței judecătorești, ca efect al

admiterii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, a recursului declarat împotriva

sentinței civile nr. 2363 din 3 octombrie 2007, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ

și fiscal, în dosarul nr. 1620/2/2007. Astfel, până la emiterea unui

nou act normativ special în materie, nu există cadrul juridic necesar

pentru a se putea vinde activele aflate în proprietatea privată a Statului

Român și în administrarea RA D.E.F.R.F.

De altfel, reclamanta nu a

plătit nici un preț pârâtelor, pentru ca instanța să

pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic

de vânzare cumpărare având ca obiect Cinematograful și Grădina

de Vară T. din Buzău.

Prin decizia nr. 39 din 13 martie 2009,

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins excepția nulității recursului

invocată de intimata-pârâtă Ministerul Culturii și Cultelor.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate.

În pronunțarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut că:

În astfel de cauze, în baza codului

de procedură civilă, litigiu fiind comercial, calea de atac este

apelul și nu recursul cum din eroare a denumit calea de atac reclamanta SC

T.C.I. SRL, și în atare situație, excepția nulității

recursului ridicată de intimata-pârâtă Ministerul Culturii și

Cultelor a fost respinsă, ca neîntemeiată.

În privința soluției

pronunțate, instanța de fond a apreciat în mod just și legal

cauza dedusă judecății, în sensul că cererea formulată

de apelantă nu poate fi admisă în condițiile legislației

aplicabile în materie și în vigoare la momentul actual.

Aceasta deoarece s-a apreciat în mod

corect de către prima instanță că nu există cadru

juridic necesar pentru a se putea vinde activele aflate în proprietatea

privată a Statului Român și în administrarea RA D.E.F.R.F., iar

prețul vânzării trebuie calculat la valoarea în ansamblu a imobilelor

și nu la diferența de preț pe care consideră apelanta pe

care ar trebui să o plătească după ce și-a scăzut

în mod subiectiv investițiile făcute la respectivele imobile.

Ca atare, competența de

soluționare a cauzei după valoare aparține tribunalului ca

instanță de fond comercial, obiectul cererii fiind peste 100.000 lei,

valoarea de inventar a activului fiind de 145.000 lei.

Ulterior, pentru a se evita

devalizarea patrimoniului național cinematografic legiuitorul a trecut

prin lege, în domeniu public, facându-le inalienabile, sălile și

grădinile de spectacol cinematografic inclusiv terenurile aferente, în

baza dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 303 din 30 decembrie 2008 privind

aprobarea O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 39/2005

privind cinematografia precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006

pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia. Se poate observa ca Cinematograful

T. și grădina de vară T. sunt înscrise în anexa O.G. nr. 39/2005.

În atare situție, a constatat

că sentința atacată, este legală și temeinică

și a respins apelul, păstrând sentința în baza art. 296 C. proc.

civ.

Împotriva deciziei Curții de Apel

a declarat recurs reclamanta SC T.C.I. SRL, întemeindu-se pe dispozițiile art.

304 pct. 3, 7 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei instanței competente.

În cazul în care va fi respins recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct.

3 C. proc. civ., solicită admiterea recursului și modificarea

hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, iar hotărârea

pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare,

având ca obiect activul Cinematograful și Grădina de Vară T. din

Buzău.

În temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 3 C. proc. civ., recurenta susține că a precizat în cererea de

chemare în judecată că valoarea cererii este de 92.967 lei, valoare

care a fost stabilită conform normelor legale speciale în materia

vânzării activelor disponibile și această valoare trebuie

luată în considerare la stabilirea competenței și nu valoarea de

inventar a activului, de 145.000 lei așa cum eronat a considerat instanța

de apel, așa încât se impune anularea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei spre soluționare la instanța competentă,

respectiv Judecătoria Buzău.

În ce privește fondul cauzei, întemeindu-se

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată că, în mod

greșit, prima instanță a respins acțiunea pe motiv că

prețul nu a fost plătit, iar instanța de apel a respins apelul

pe motiv că nu există cadrul juridic necesar pentru a vinde activele

aflate în proprietatea privată a statului român și în administrarea

RA D.E.F.R.F., instanța de apel pronunțându-se netemeinic și cu

privire la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 303 din 30 decembrie 2008,

precizând că pentru evitarea „devalizării” patromoniului

național, legiuitorul a trecut activele cinematografiei din domeniul

privat al statului în cel public, acestea devenind inalienabile, dând astfel o

interpretare greșită textului de lege corespunzător

situației de fapt, acesta trebuind interpretat dimpotrivă, în sensul instituirii

lui pentru a se accelera procedura de privatizare în favoarea contractului.

Invocând dispozițiile art. 304 pct.

7 C. proc. civ., recurenta susține că motivarea soluției instanței

de apel este superficială, cuprinzând considerente care nu au

legătură cu pricina.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea motivelor de recurs,

în raport de actele dosarului, de hotărârile pronunțate în cauză

și de dispozițiile legale incidente în speță, se

constată următoarele:

Critica întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., prin care se invocă necompetența

materială a tribunalului în soluționarea cauzei, competența

soluționării cauzei în primă instanță aparținând în

accepțiunea recurentei judecătoriei, nu este întemeiată.

S-a reținut astfel corect

că la stabilirea competenței de soluționare a cauzei trebuie

avută în vedere valoarea în ansamblu a imobilelor și nu

diferența de preț pe care consideră reclamanta că ar trebui

s-o plătească, după ce și-a scăzut în mod subiectiv investițiile

efectuate la imobilele respective, așa încât valoarea de inventar a

activului în cauză fiind de 145.000 lei, iar litigiul fiind în mod cert de

natură comercială, competența de soluționare a cauzei în

primă instanță legal a revenit tribunalului, ca

instanță de fond, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit.

a).

Criticile fundamentate de

recurentă pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu sunt nici

ele întemeiate, întrucât, luând în considerare valoarea activului ce trebuia

să fie avută în vedere la stabilirea prețului vânzării,

conform dispozițiilor legale, rezultă în mod indiscutabil că

reclamanta nu a plătit prețul, - așa cum judicios a reținut

și prima instanță care s-a pronunțat în cauză.

Pe de altă parte, în mod corect

instanța de apel a apreciat că nu există cadrul juridic necesar

pentru a vinde activul în speță, atâta timp cât în baza

dispozițiile art. 8 din Legea nr. 303 din 30 decembrie 2008 privind

aprobarea O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 39/2005

privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru

aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, legiuitorul a trecut prin

lege, în domeniul public, sălile și grădinile de spectacol

cinematografic inclusiv terenurile aferente, făcându-le inalienabile.

Concluzionând, se reține

că de vreme ce pe parcursul soluționării litigiului nu s-a

dovedit că bunul imobil este disponibil, nu s-a depus situația

juridică actuală a acestuia, așa cum i s-a cerut

recurentei-reclamante, iar potrivit dispozițiilor legale mai sus

menționate bunurile de natura celui în speță au fost scoase din

circuitul civil, - acțiunea reclamantei nu poate fi admisă și a

primit o soluționare corectă din partea instanțelor care s-au

pronunțat în cauză.

În fine, critica recurentei

formulată prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

nu este întemeiată, întrucât contrar susținerilor recurentei,

hotărârea instanței de apel cuprinde motivele pe care se

sprijină soluția pronunțată, nu cuprinde motive

contradictorii sau străine de natura pricinii și nu există niciun

temei legal pentru modificarea hotărârii pronunțate de instanța

de apel, - doar sub acest aspect.

În consecință,

constatându-se că recurenta-reclamantă nu a formulat niciun motiv de

recurs întemeiat, care în raport de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ. să conducă la modificarea ori casarea deciziei Curții

de Apel, aceasta va fi menținută ca fiind legală și se va

respinge recursul reclamantei SC T.C.I. SRL Buzău, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC T.C.I. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 39 din

13 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.