ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3503/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele: Prin cererea înregistrată în data de 15 octombrie 2010 la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC G.P.I. SRL a chemat în judecată pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor RpmâniaFilm București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia Ia executarea în natură a obligației, respectiv, la încheierea prin negociere directă a contractului de vânzare-cumpărare a activului - bun imobil reprezentat de Grădina de Vară N.B., situat în municipiul Focșani, Parcul N.B., județul Vrancea, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 19577 pronunțată la 27 octombrie 2011 în Dosarul nr. 49858/3/2010 Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamanta deține și exploatează activul Grădina de Vară N.B. situat în Municipiul Focșani, Parcul N.B. județul Vrancea în baza contractului de închiriere din 29 februarie 2000 și că aceasta în temeiul Legii nr. 348/2004 a solicitat pârâtei cumpărarea respectivului activ. Prin adresa nr. AA din 08 iunie 2010 pârâta i-a adus la cunoștință reclamantei faptul că până la modificarea Legii nr. 303/2008 se află în imposibilitatea de a demara procedura de vânzare a activului. Deși reclamanta menționează că îndeplinește condițiile legale care condiționează încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiectiv active disponibile, instanța a apreciat că aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004 activele disponibile utilizate de întreprinderile mici și mijlocii în baza contractului de închiriere încheiat cu regii autonome vor fi vândute la solicitarea locatarului la prețul negociat stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de părți, după deducerea investițiilor efectuate în activ de către locatar. Deci, pentru ca un activ să poată fi vândut în temeiul Legii nr. 346/2004 el trebuie să fie „activ disponibil" și că imobilul în speță nu este un activ disponibil și nu poate face obiectul unei vânzări, întrucât face parte din domeniul public fiind astfel inalienabil (imprescriptibil și insesizabil).

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 86 alin. (1) din O.G. nr. 39/2005 se află în proprietatea privată a statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm sălile și grădinile de spectacol cinematografic, precum și terenurile aferente acestora prevăzute în anexa la actul normativ (activul închiriat reclamantei este menționat în anexă Ia poziția XX). Ulterior, prin pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 39/2005 și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 s-a prevăzut că la data intrării în vigoare a legii, sălile și grădinile de spectacol cinematografic prevăzute în anexa 1 la O.G.

nr. 39/2005 aflate în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale și ale sectoarelor municipiului București, după caz, și în administrarea consiliilor locale respective. Deci, de Ia data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008, 02 ianuarie 2009, sălile și grădinile de spectacol cinematografic menționate în anexa nr. 1 Ia O.G. nr. 39/2005 (inclusiv activul cu privire Ia care reclamanta solicită vânzarea) au trecut din domeniul privat ai statului în domeniul public al unităților administrativ teritoriale și din administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm în administrarea consiliilor locale.

În consecință, imobilul cu privire la care reclamanta solicită încheierea contractului de vânzare-cumpărare este în domeniul public al municipiului Focșani și, fiind inalienabil, nu poate fi înstrăinat. Pct. 8 din Legea nr. 303/2008 este în vigoare; nu există nici un text de lege care să abroge această dispoziție legală. O.U.G. nr. 47/2011 nu abrogă pct. 8 din Legea nr. 303/2008. Potrivit art. 65 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative dispozițiile normative ce se abrogă trebuie determinate expres, nu rezultă implicit, prin interpretare. În consecință, întrucât în O.U.G. nr. 47/2011 nu se prevede expres abrogarea dispozițiilor pct. 8 din Legea nr. 303/2008 și nici nu se prevede expres că imobilele prevăzute în anexă sunt trecute din domeniul public al unităților administrativ teritoriale în domeniul privat al statului, prevederile pct. 8 din Legea nr. 303/2008 sunt în vigoare.

Față de considerentele anterior expuse, constatând că pct. 8 din Legea nr. 303/2008 este în vigoare și, în consecință, imobilul Grădina de Vară N.B., situat în municipiul Focșani, Parcul N.B., județul Vrancea este în proprietate publică, deci este inalienabil și nu poate face obiectul vânzării, instanța a respins ca nefondată acțiunea. Prin decizia comercială nr. 196 din 26 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a admis apelul declarat de reclamanta SC G.P.I.

SRL Focșani, împotriva sentinței civile nr. 19577 din 27 octombrie 2011, pronunțata de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 49858/3/2010, în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm București, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis cererea reclamantei și a obligat pârâta să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru activul denumit Grădina de Vară N.B., situat în Focșani, Parcul N.B., nr. 1, județul Vrancea. Reclamanta-apelantă a cerut intimatei-pârâte să îi vândă activul în discuție având în vedere prevederile art. 12 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 346/2004, considerând în mod îndreptățit că acest activ îndeplinește condiția de a fi disponibil în înțelesul prevăzut de art. 13 alin. (2) lit. a) din aceeași lege.

Astfel, activul nu este utilizat în sine de pârâtă de o lungă perioadă de timp, ci este deținut de către reclamantă, căreia i l-a închiriat potrivit contractului din 29 februarie 2000, prelungit prin acte adiționale succesive, până la data de 31 decembrie 2012. Situația de fapt în acest sens a fost confirmată și de către pârâtă prin adresa nr. BB din 11 mai 2011. În plus, chiar dacă nu constituie condiții propriu-zise, sunt îndeplinite și aspectele prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004 în sensul că reclamanta este o societate mică sau mijlocie, iar pârâta constituie o regie autonomă. Instanța a respins apărarea intimatei în sensul că pentru a fi disponibil activul trebuia să se regăsească în lista activelor disponibile nu poate fi reținută, deoarece obligația întocmirii listei respective revenea chiar pârâtei, iar neîndeplinirea obligației legale respective nu îi poate profita acesteia.

Oricum, lista respectivă nu privea efectul opozabilității, ci scopul publicității și transparenței. Tribunalul a considerat în mod greșit că activul nu ar fi disponibil ci din categoria inalienabilelor nu în raport cu prevederile art. 12 din Legea nr. 346/2004, ci interpretând eronat prevederile pct. 8 din Legea nr. 303/2008, inclusiv sub aspectul coroborării cu dispozițiile O.U.G. nr. 39/2005 și O.U.G. nr. 47/2011. Dispozițiile pct. 8 din Legea nr. 303/2008 prevăd într-adevăr că activele în discuție, între care și grădina de spectacol cinematografic în speță, aflate în domeniul privat al statului și administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective.

Singură, formularea expresă a acestor dispoziții ar permite doar interpretarea în sensul că transferul ar fi intervenit ope legis, de la data intrării în vigoare a legii. Se impune, însă, interpretarea acestor dispoziții în contextul celorlalte dispoziții din Legea nr. 303/2008 și în mod coroborat cu prevederile O.U.G. nr. 47/2011. Astfel, legea a mai prevăzut nu numai trecerea dintr-un domeniu de proprietate în altul, ci și modalitatea de realizare a acestui transfer, prin încheierea unui protocol și emiterea unei hotărâri de consiliu local. Potrivit Legii nr. 213/1998 transferul prevăzut legal operează totuși în mod necesar pe baza unui act juridic de drept public, cum ar fi hotărârea consiliului local.

În ceea ce privește activul în speță nu s-a încheiat un astfel de protocol (și, prin urmare, nu s-a emis nici hotărârea de asumare de către consiliul local), ceea ce înseamnă că activul nu a devenit inalienabil, ci a rămas în administrarea pârâtei Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, continuând închirierea valabilă în favoarea reclamantei și pentru completarea regimului juridic aplicabil, bunul a rămas în domeniul privat al statului.

Că interpretarea în acest sens trebuie să fie reținută, rezultă și din preambulul Ordonanței nr. 47/2011 și art. 1 alin. (1) din aceasta, care se referă clar la faptul că după intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2008 și după expirarea termenului de 6 luni prevăzut pentru încheierea protocoalelor, în cazul în care acestea din urma nu s-au încheiat, activele au rămas în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, urmând să rămână sub acest regim juridic deoarece s-a prevăzut că nici nu se vor mai încheia astfel de protocoale. Abordarea de factură formală în sensul că pct. 8 din Legea nr. 303/2008 nu a fost abrogat expres nu este îndreptățită, nefiind în concordanță cu voința evidentă a legiuitorului.

În contextul în care, așa cum s-a arătat, interpretarea valabilă a prevederilor pct. 8 din Legea nr. 303/2008, dincolo de formularea acestora, este, în coroborare cu celelalte dispoziții incidente, în sensul că transferul activului în domeniul public al unității teritoriai-administrative nu a intervenit în lipsa protocolului/hotărârii, nici faptul că prevederile O.U.G. nr. 47/2011 nu abrogă expres, pct. 8 menționat nu mai prezintă relevanță sub aspectul stabilirii titularului dreptului de proprietate asupra activului. Instanța a înlăturat și apărarea intimatei pârâte în sensul că aceasta este titulara doar a dreptului de administrare, care nu include și dreptul de dispoziție necesar pentru vânzare.

Aceasta în condițiile în care în art. 12 alin. (2) Legea nr. 346/2004 prevede expres că regia autonomă, între alte subiecte de drept, care a încheiat anterior contractul de închiriere va încheia contractul de vânzare-cumpărare. Împotriva deciziei comerciale nr. 198 din 28 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, a declarat recurs pârâta Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm București, Ia data de 28 iulie 2012, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului reclamantei, iar prin notele scrise formulate, la data de 15 mai 2013, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și, pe cale de consecință, a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În criticile formulate, după o prezentare a situației de fapt, recurenta a susținut în esență următoarele: - Inițial, imobilul a fost înscris în anexa Ia O.G. nr. 39/2005, la poziția XX aflându-se potrivit acestei ordonanțe, în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, regim juridic care a fost modificat ulterior prin Legea nr. 303/2008, activul cinematografic trecând în domeniul public al unităților administrativ teritoriale și în administrarea consiliilor locale. Din acest punct de vedere recurenta a susținut că trecerea în domeniul public al statului a operat de drept la data de 30 decembrie 2008, discuțiile privind încheierea protocoalelor de predare primire neavând relevanță juridică privind schimbarea regimului juridic al sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic.

Astfel, s-a ajuns la concluzia că în raport de dispozițiile Legii nr. 303/2008, activul denumit Grădina de Vară N.B. situată în Municipiul Focșani, se află în prezent în domeniul public al unității administrativ teritoriale, fiind astfel inalienabil potrivit art. 136 din Constituția României, iar în temeiul O.U.G. nr. 47/2011 acesta se află în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm. Încheierea protocoalelor nu vizează decât modalitatea de aducere la îndeplinire a legii care conduce la descărcarea din gestiune a regiei cuprinse în Anexa 1 la O.G. nr. 39/2005, fapt care rezultă din cuprinsul dispozițiilor pct. 5 al art. II din Legea nr. 303/2008, astfel că la intrarea în vigoare a acestui act normativ privind vânzarea activelor disponibile, nu se mai poate discuta aplicarea prevederilor Legii nr. 346/2004.

Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii atunci când a dispus obligarea sa la încheierea contractului de vânzare cumpărare a activului menționat. Cu privire la demararea procedurilor de cumpărare a activului, în afară de corespondența comercială la care se face trimitere, nu au fost demarate proceduri de vânzare, fiind incidente dispozițiile art. 1295 C. civ. - În continuare, recurenta a arătat că regia nu este proprietara acestui activ, dreptul de proprietate aparținând unității administrativ-teritoriale, Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm fiind numai administratorul său, în acest fel nefiind îndeplinite cerințele cerute de art. 948 C. civ. Intimata reclamantă SC G.P.I.

SRL Focșani, prin întâmpinarea și notele scrise depuse la dosar, la data de 08 mai 2013 a cerut respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte, luând în examinare excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm București, a constatat că pârâta are calitate procesuală pasivă întrucât între părțile din litigiu s-au stabilit raporturi juridice contractuale în temeiul contractului de închiriere din 29 februarie 2004 vizând imobilul denumit activului - bun imobil reprezentat de Grădina de Vară N.B., situat în municipiul Focșani, Parcul N.B., județul Vrancea, pârâta Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm având calitatea de locator, iar reclamanta SC G.P.I.

SRL Focșani calitatea de locatar. Mai mult, prin actele adiționale la acest contract, părțile au consfințit prelungirea contractului de închiriere până Ia data de 31 decembrie 2012, a cărui valabilitate nu a fost contestată. Este adevărat că prin Legea nr. 303/2008 s-a stabilit să se facă transferul de proprietate a sălilor și grădinilor de spectacol împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, pe baza unui protocol de predare-primire între primarul unității administrativ teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de conducerea Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, dar atâta timp cât activul din litigiu nu a fost predat pe bază de protocol unității teritoriale în condițiile art. 8 din Legea nr. 303/2008 pârâta nu și-a pierdut calitatea de administrare a imobilului.

Pentru aceste considerente, Curtea, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm București. Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Din petitul cererii rezultă că reclamanta a chemat în judecată pârâta Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, pentru a fi obligată la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului denumit activ - bun imobil reprezentat de Grădina de Vară N.B., situat în municipiul Focșani, Parcul N.B., județul Vrancea, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 12 și 13 din Legea nr. 346/2004, privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii.

Instanța de apel în mod greșit a apreciat că activul în cauză nu este în proprietatea privată a statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, după cum prevedea art. 65 alin. (1) din O.G. nr. 39/2005, ci se află în patrimoniul Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, fiind în proprietatea privată a acesteia, potrivit art. 6, Anexa nr. lll din H.G. nr. 530/1991. Chestiunea de drept care trebuie dezlegată de către instanța de recurs este cea referitoare la consecințele apariției Legii nr. 303/2008, asupra trecerii sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa 1 la O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, din domeniul privat al statului în domeniul public al statului.

La data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008, sălile și grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa 1 la O.G. nr. 39/2005, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților administrativ teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale și al sectoarelor municipiului București, după caz și în administrarea consiliilor locale respective. Aceste dispoziții ale legii sunt imperative, în sensul schimbării regimului juridic ai acestora, în sensul că la data intrării în vigoare a acestei legi, sălile de cinematograf aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, erau prin efectul legii scoase din proprietatea privată a statului și trecute în proprietatea publică a unităților administrativ teritoriale.

În susținerea acestui raționament, sunt și dispozițiile Legii nr. 303/2008, care a abrogat o parte din prevederile funcționale ale O.G. nr. 39/2005, fiind abrogate expres art. 65 alin. (1), art. 66, art. 67, care certificau dreptul Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm de a administra sălile de spectacol cinematografic din patrimoniul privat al statului. Se reține că, simpla enumerare de Ia art. unic pct. 8 alin. (1) din Legea nr. 303/2008, reprezintă titlu de proprietate al comunității locale, indiferent de existența sau inexistența unui protocol de predare primire încheiat între Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm și consiliul local competent, întrucât de esența acestei reglementări este faptul că statul a decis să acționeze în acest fei, în scopul realizării unui interes public.

În consecință, rezultă că bunul este în domeniul public al statului, motiv pentru care nu are obligația de a respecta dispozițiile Legii nr. 346/2004. Având în vedere considerentele mai sus expuse și prevederile Legii nr. 346/2004, rezultă că bunul în litigiu, nu poate fi calificat ca activ disponibil. În cauză sunt incidente prevederile O.G. 39/2005, prin care cinematograful în litigiu a trecut în domeniul public al orașului Focșani, fiind înscris la poziția nr. XX în anexa 1 a O.G. nr. 39/2005, astfel că a devenit inalienabil, insesizabil și imprescriptibil. Anularea H.G. nr. 1874/2006, care reprezenta normele metodologice de aplicare a ordonanței, prin decizia nr. 2579 din 20 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a condus la lipsa cadrului legal de înstrăinare a sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic.

În consecință, dispozițiile Legii nr. 346/2004 sunt lipsite de aplicabilitate în raport cu prevederile Legii nr. 303/2008, cadrul juridic aplicabil în cauză fiind dispozițiile art. 1295 C. civ. și condițiile esențiale pentru validitatea convențiilor. Se constată astfel că, din acest punct de vedere, nu sunt îndeplinite condițiile esențiale pentru validitatea convențiilor, Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm neavând decât un drept de administrare asupra activului, ceea ce nu îi conferă capacitatea de a contracta, astfel cum o cer dispozițiile art. 948 C. civ., precum și faptul că părțile nici nu au demarat procedura negocierii prețului. Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm București, va modifica decizia comercială nr. 196 din 26 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în sensul că va respinge apelul declarat de reclamanta SC G.P.I. SRL FOCȘANI împotriva sentinței civile nr. 19577/2011 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului București, secția a Vl-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGIl D E C I D E Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm București. Admite recursul declarat de pârâta Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm București, împotriva deciziei comerciale nr. 198 din 26 aprilie 2012 , pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC G.P.I. SRL Focșani împotriva sentinței civile nr. 19577/2011 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului București, secția a Vl-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013.