ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3503/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3503/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată în data

de 15 octombrie 2010 la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, reclamanta

SC G.P.I. SRL a chemat în judecată pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării

Filmelor RpmâniaFilm București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să

se dispună obligarea acesteia Ia executarea în natură a obligației, respectiv, la

încheierea prin negociere directă a contractului de vânzare-cumpărare a activului

- bun imobil reprezentat de Grădina de Vară N.B., situat în municipiul Focșani,

Parcul N.B., județul Vrancea, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința

civilă nr. 19577 pronunțată la 27 octombrie 2011 în Dosarul nr. 49858/3/2010 Tribunalul

București, secția a Vl-a civilă, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această sentință tribunalul a reținut că reclamanta deține și exploatează activul

Grădina de Vară N.B. situat în Municipiul Focșani, Parcul N.B. județul Vrancea în

baza contractului de închiriere din 29 februarie 2000 și că aceasta în temeiul Legii

nr. 348/2004 a solicitat pârâtei cumpărarea respectivului activ.

Prin adresa

nr. AA din 08 iunie 2010 pârâta i-a adus la cunoștință reclamantei faptul că până

la modificarea Legii nr. 303/2008 se află în imposibilitatea de a demara procedura

de vânzare a activului.

Deși reclamanta

menționează că îndeplinește condițiile legale care condiționează încheierea contractului

de vânzare-cumpărare având ca obiectiv active disponibile, instanța a apreciat că

aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Potrivit dispozițiilor

art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004 activele disponibile utilizate

de întreprinderile mici și mijlocii în baza contractului de închiriere încheiat

cu regii autonome vor fi vândute la solicitarea locatarului la prețul negociat stabilit

pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de părți, după deducerea

investițiilor efectuate în activ de către locatar.

Deci, pentru ca

un activ să poată fi vândut în temeiul Legii nr. 346/2004 el trebuie să fie „activ

disponibil" și că imobilul în speță nu este un activ disponibil și nu poate

face obiectul unei vânzări, întrucât face parte din domeniul public fiind astfel

inalienabil (imprescriptibil și insesizabil).

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 86 alin. (1) din O.G. nr. 39/2005 se află în proprietatea privată

a statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor

RomâniaFilm sălile și grădinile de spectacol cinematografic, precum și terenurile

aferente acestora prevăzute în anexa la actul normativ (activul închiriat reclamantei

este menționat în anexă Ia poziția XX).

Ulterior, prin

pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea

și completarea O.G. nr. 39/2005 și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 s-a prevăzut

că la data intrării în vigoare a legii, sălile și grădinile de spectacol cinematografic

prevăzute în anexa 1 la O.G. nr. 39/2005 aflate în domeniul privat al statului și

în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm

împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente trec în domeniul public al unităților

administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale și ale sectoarelor

municipiului București, după caz, și în administrarea consiliilor locale respective.

Deci, de Ia data

intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008, 02 ianuarie 2009, sălile și grădinile

de spectacol cinematografic menționate în anexa nr. 1 Ia O.G. nr. 39/2005 (inclusiv

activul cu privire Ia care reclamanta solicită vânzarea) au trecut din domeniul

privat ai statului în domeniul public al unităților administrativ teritoriale și

din administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor

RomâniaFilm în administrarea consiliilor locale.

În consecință,

imobilul cu privire la care reclamanta solicită încheierea contractului de vânzare-cumpărare

este în domeniul public al municipiului Focșani și, fiind inalienabil, nu poate

fi înstrăinat.

Pct. 8 din Legea

nr. 303/2008 este în vigoare; nu există nici un text de lege care să abroge această

dispoziție legală. O.U.G. nr. 47/2011 nu abrogă pct. 8 din Legea nr. 303/2008.

Potrivit art.

65 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative dispozițiile normative ce se abrogă trebuie determinate

expres, nu rezultă implicit, prin interpretare. În consecință, întrucât în O.U.G.

nr. 47/2011 nu se prevede expres abrogarea dispozițiilor pct. 8 din Legea nr. 303/2008

și nici nu se prevede expres că imobilele prevăzute în anexă sunt trecute din domeniul

public al unităților administrativ teritoriale în domeniul privat al statului, prevederile

pct. 8 din Legea nr. 303/2008 sunt în vigoare.

Față de considerentele

anterior expuse, constatând că pct. 8 din Legea nr. 303/2008 este în vigoare și,

în consecință, imobilul Grădina de Vară N.B., situat în municipiul Focșani, Parcul

N.B., județul Vrancea este în proprietate publică, deci este inalienabil și nu poate

face obiectul vânzării, instanța a respins ca nefondată acțiunea.

Prin decizia comercială

nr. 196 din 26 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a admis

apelul declarat de reclamanta SC G.P.I. SRL Focșani, împotriva sentinței civile

nr. 19577 din 27 octombrie 2011, pronunțata de Tribunalul București, secția a Vl-a

civilă, în Dosarul nr. 49858/3/2010, în contradictoriu cu intimata Regia

Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm București, pe care

a schimbat-o în tot, în sensul că a admis cererea reclamantei și a obligat pârâta

să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru activul denumit Grădina

de Vară N.B., situat în Focșani, Parcul N.B., nr. 1, județul Vrancea.

Reclamanta-apelantă

a cerut intimatei-pârâte să îi vândă activul în discuție având în vedere prevederile

art. 12 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 346/2004, considerând în mod

îndreptățit că acest activ îndeplinește condiția de a fi disponibil în înțelesul

prevăzut de art. 13 alin. (2) lit. a) din aceeași lege. Astfel, activul nu este

utilizat în sine de pârâtă de o lungă perioadă de timp, ci este deținut de către

reclamantă, căreia i l-a închiriat potrivit contractului din 29 februarie 2000,

prelungit prin acte adiționale succesive, până la data de 31 decembrie 2012. Situația

de fapt în acest sens a fost confirmată și de către pârâtă prin adresa nr. BB

din 11 mai 2011. În plus, chiar dacă nu constituie condiții propriu-zise, sunt îndeplinite

și aspectele prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004 în sensul

că reclamanta este o societate mică sau mijlocie, iar pârâta constituie o regie

autonomă.

Instanța a respins

apărarea intimatei în sensul că pentru a fi disponibil activul trebuia să se regăsească

în lista activelor disponibile nu poate fi reținută, deoarece obligația întocmirii

listei respective revenea chiar pârâtei, iar neîndeplinirea obligației legale respective

nu îi poate profita acesteia. Oricum, lista respectivă nu privea efectul opozabilității,

ci scopul publicității și transparenței.

Tribunalul a considerat

în mod greșit că activul nu ar fi disponibil ci din categoria inalienabilelor nu

în raport cu prevederile art. 12 din Legea nr. 346/2004, ci interpretând eronat

prevederile pct. 8 din Legea nr. 303/2008, inclusiv sub aspectul coroborării cu

dispozițiile O.U.G. nr. 39/2005 și O.U.G. nr. 47/2011.

Dispozițiile

pct. 8 din Legea nr. 303/2008 prevăd într-adevăr că activele în discuție, între

care și grădina de spectacol cinematografic în speță, aflate în domeniul privat

al statului și administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a

Filmelor RomâniaFilm, trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale

și în administrarea consiliilor locale respective. Singură, formularea expresă a

acestor dispoziții ar permite doar interpretarea în sensul că transferul ar fi intervenit

ope legis, de la data intrării în vigoare a legii. Se impune, însă, interpretarea

acestor dispoziții în contextul celorlalte dispoziții din Legea nr. 303/2008 și

în mod coroborat cu prevederile O.U.G. nr. 47/2011. Astfel, legea a mai prevăzut

nu numai trecerea dintr-un domeniu de proprietate în altul, ci și modalitatea de

realizare a acestui transfer, prin încheierea unui protocol și emiterea unei hotărâri

de consiliu local. Potrivit Legii nr. 213/1998 transferul prevăzut legal operează

totuși în mod necesar pe baza unui act juridic de drept public, cum ar fi hotărârea

consiliului local. În ceea ce privește activul în speță nu s-a încheiat un astfel

de protocol (și, prin urmare, nu s-a emis nici hotărârea de asumare de către consiliul

local), ceea ce înseamnă că activul nu a devenit inalienabil, ci a rămas în administrarea

pârâtei Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, continuând

închirierea valabilă în favoarea reclamantei și pentru completarea regimului juridic

aplicabil, bunul a rămas în domeniul privat al statului. Că interpretarea în acest

sens trebuie să fie reținută, rezultă și din preambulul Ordonanței nr. 47/2011 și

art. 1 alin. (1) din aceasta, care se referă clar la faptul că după intrarea în

vigoare a Legii nr. 303/2008 și după expirarea termenului de 6 luni prevăzut pentru

încheierea protocoalelor, în cazul în care acestea din urma nu s-au încheiat, activele

au rămas în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de

Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, urmând să rămână sub acest regim

juridic deoarece s-a prevăzut că nici nu se vor mai încheia astfel de protocoale.

Abordarea de factură formală în sensul că pct. 8 din Legea nr. 303/2008 nu a fost

abrogat expres nu este îndreptățită, nefiind în concordanță cu voința evidentă a

legiuitorului. În contextul în care, așa cum s-a arătat, interpretarea valabilă

a prevederilor pct. 8 din Legea nr. 303/2008, dincolo de formularea acestora, este,

în coroborare cu celelalte dispoziții incidente, în sensul că transferul activului

în domeniul public al unității teritoriai-administrative nu a intervenit în lipsa

protocolului/hotărârii, nici faptul că prevederile O.U.G. nr. 47/2011 nu abrogă

expres, pct. 8 menționat nu mai prezintă relevanță sub aspectul stabilirii titularului

dreptului de proprietate asupra activului.

Instanța a înlăturat

și apărarea intimatei pârâte în sensul că aceasta este titulara doar a dreptului

de administrare, care nu include și dreptul de dispoziție necesar pentru vânzare.

Aceasta în condițiile în care în art. 12 alin. (2) Legea nr. 346/2004 prevede expres

că regia autonomă, între alte subiecte de drept, care a încheiat anterior contractul

de închiriere va încheia contractul de vânzare-cumpărare.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 198 din 28 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a Vl-a civilă, a declarat recurs pârâta Regia Autonomă de Distribuție și

Exploatare a Filmelor RomâniaFilm București, Ia data de 28 iulie 2012, întemeiat

pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în

concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului

reclamantei, iar prin notele scrise formulate, la data de 15 mai 2013, a invocat

excepția lipsei calității sale procesuale pasive și, pe cale de consecință, a solicitat

admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei, ca fiind introdusă împotriva

unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În criticile formulate,

după o prezentare a situației de fapt, recurenta a susținut în esență următoarele:

- Inițial, imobilul

a fost înscris în anexa Ia O.G. nr. 39/2005, la poziția XX aflându-se potrivit acestei

ordonanțe, în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome

de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, regim juridic care a fost modificat

ulterior prin Legea nr. 303/2008, activul cinematografic trecând în domeniul public

al unităților administrativ teritoriale și în administrarea consiliilor locale.

Din acest punct

de vedere recurenta a susținut că trecerea în domeniul public al statului a operat

de drept la data de 30 decembrie 2008, discuțiile privind încheierea protocoalelor

de predare primire neavând relevanță juridică privind schimbarea regimului juridic

al sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic.

Astfel, s-a ajuns

la concluzia că în raport de dispozițiile Legii nr. 303/2008, activul denumit Grădina

de Vară N.B. situată în Municipiul Focșani, se află în prezent în domeniul public

al unității administrativ teritoriale, fiind astfel inalienabil potrivit art. 136

din Constituția României, iar în temeiul O.U.G. nr. 47/2011 acesta se află în administrarea

Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm.

Încheierea protocoalelor

nu vizează decât modalitatea de aducere la îndeplinire a legii care conduce la descărcarea

din gestiune a regiei cuprinse în Anexa 1 la O.G. nr. 39/2005, fapt care rezultă

din cuprinsul dispozițiilor pct. 5 al art. II din Legea nr. 303/2008, astfel că

la intrarea în vigoare a acestui act normativ privind vânzarea activelor disponibile,

nu se mai poate discuta aplicarea prevederilor Legii nr. 346/2004.

Instanța de apel

a făcut o greșită aplicare a legii atunci când a dispus obligarea sa la încheierea

contractului de vânzare cumpărare a activului menționat.

Cu privire la

demararea procedurilor de cumpărare a activului, în afară de corespondența comercială

la care se face trimitere, nu au fost demarate proceduri de vânzare, fiind incidente

dispozițiile art. 1295 C. civ.

- În continuare,

recurenta a arătat că regia nu este proprietara acestui activ, dreptul de proprietate

aparținând unității administrativ-teritoriale, Regia Autonomă de Distribuție și

Exploatare a Filmelor RomâniaFilm fiind numai administratorul său, în acest fel

nefiind îndeplinite cerințele cerute de art. 948 C. civ.

Intimata reclamantă

SC G.P.I. SRL Focșani, prin întâmpinarea și notele scrise depuse la dosar, la data

de 08 mai 2013 a cerut respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte,

luând în examinare excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Regia

Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm București, a constatat

că pârâta are calitate procesuală pasivă întrucât între părțile din litigiu s-au

stabilit raporturi juridice contractuale în temeiul contractului de închiriere din

29 februarie 2004 vizând imobilul denumit activului - bun imobil reprezentat de

Grădina de Vară N.B., situat în municipiul Focșani, Parcul N.B., județul Vrancea,

pârâta Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm având

calitatea de locator, iar reclamanta SC G.P.I. SRL Focșani calitatea de locatar.

Mai mult, prin actele adiționale la acest contract, părțile au consfințit prelungirea

contractului de închiriere până Ia data de 31 decembrie 2012, a cărui valabilitate

nu a fost contestată.

Este adevărat

că prin Legea nr. 303/2008 s-a stabilit să se facă transferul de proprietate a sălilor

și grădinilor de spectacol împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, pe

baza unui protocol de predare-primire între primarul unității administrativ teritoriale

beneficiare și reprezentantul mandatat de conducerea Regia Autonomă de

Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, dar atâta timp cât activul din

litigiu nu a fost predat pe bază de protocol unității teritoriale în condițiile

art. 8 din Legea nr. 303/2008 pârâta nu și-a pierdut calitatea de administrare a

imobilului.

Pentru aceste

considerente, Curtea, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm București.

Înalta Curte,

verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile

formulate, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Din petitul cererii

rezultă că reclamanta a chemat în judecată pârâta Regia Autonomă de Distribuție

și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, pentru a fi obligată la încheierea contractului

de vânzare-cumpărare a activului denumit activ - bun imobil reprezentat de Grădina

de Vară N.B., situat în municipiul Focșani, Parcul N.B., județul Vrancea, cerere

întemeiată pe dispozițiile art. 12 și 13 din Legea nr. 346/2004, privind stimularea

înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii.

Instanța de apel

în mod greșit a apreciat că activul în cauză nu este în proprietatea privată a statului

și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor

RomâniaFilm, după cum prevedea art. 65 alin. (1) din O.G. nr. 39/2005, ci se află

în patrimoniul Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor

RomâniaFilm, fiind în proprietatea privată a acesteia, potrivit art. 6, Anexa

nr. lll din H.G. nr. 530/1991.

Chestiunea de

drept care trebuie dezlegată de către instanța de recurs este cea referitoare la

consecințele apariției Legii nr. 303/2008, asupra trecerii sălilor și grădinilor

de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa 1 la O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia,

din domeniul privat al statului în domeniul public al statului.

La data intrării

în vigoare a Legii nr. 303/2008, sălile și grădinile de spectacol cinematografic,

prevăzute în anexa 1 la O.G. nr. 39/2005, aflate în domeniul privat al statului

și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor

RomâniaFilm, împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul

public al unităților administrativ teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale

și al sectoarelor municipiului București, după caz și în administrarea consiliilor

locale respective.

Aceste dispoziții

ale legii sunt imperative, în sensul schimbării regimului juridic ai acestora, în

sensul că la data intrării în vigoare a acestei legi, sălile de cinematograf aflate

în proprietatea privată a statului și în administrarea Regiei Autonome de

Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, erau prin efectul legii scoase

din proprietatea privată a statului și trecute în proprietatea publică a unităților

administrativ teritoriale.

În susținerea

acestui raționament, sunt și dispozițiile Legii nr. 303/2008, care a abrogat o parte

din prevederile funcționale ale O.G. nr. 39/2005, fiind abrogate expres art. 65

alin. (1), art. 66, art. 67, care certificau dreptul Regiei Autonome de

Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm de a administra sălile de spectacol

cinematografic din patrimoniul privat al statului.

Se reține că,

simpla enumerare de Ia art. unic pct. 8 alin. (1) din Legea nr. 303/2008, reprezintă

titlu de proprietate al comunității locale, indiferent de existența sau inexistența

unui protocol de predare primire încheiat între Regia Autonomă de Distribuție

și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm și consiliul local competent, întrucât de esența

acestei reglementări este faptul că statul a decis să acționeze în acest fei, în

scopul realizării unui interes public.

În consecință,

rezultă că bunul este în domeniul public al statului, motiv pentru care nu are obligația

de a respecta dispozițiile Legii nr. 346/2004.

Având în vedere

considerentele mai sus expuse și prevederile Legii nr. 346/2004, rezultă că bunul

în litigiu, nu poate fi calificat ca activ disponibil.

În cauză sunt

incidente prevederile O.G. 39/2005, prin care cinematograful în litigiu a trecut

în domeniul public al orașului Focșani, fiind înscris la poziția nr. XX în anexa

1 a O.G. nr. 39/2005, astfel că a devenit inalienabil, insesizabil și imprescriptibil.

Anularea H.G.

nr. 1874/2006, care reprezenta normele metodologice de aplicare a ordonanței, prin

decizia nr. 2579 din 20 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, a condus la lipsa cadrului legal

de înstrăinare a sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic.

În consecință,

dispozițiile Legii nr. 346/2004 sunt lipsite de aplicabilitate în raport cu prevederile

Legii nr. 303/2008, cadrul juridic aplicabil în cauză fiind dispozițiile art. 1295

C. civ. și condițiile esențiale pentru validitatea convențiilor.

Se constată astfel

că, din acest punct de vedere, nu sunt îndeplinite condițiile esențiale pentru validitatea

convențiilor, Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor

RomâniaFilm neavând decât un drept de administrare asupra activului, ceea ce nu

îi conferă capacitatea de a contracta, astfel cum o cer dispozițiile art. 948 C.

civ., precum și faptul că părțile nici nu au demarat procedura negocierii prețului.

Așa fiind, în

conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei Regia Autonomă de

Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm București, va modifica decizia

comercială nr. 196 din 26 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI-a civilă, în sensul că va respinge apelul declarat de reclamanta SC

G.P.I. SRL FOCȘANI împotriva sentinței civile nr. 19577/2011 din 27 octombrie 2011

a Tribunalului București, secția a Vl-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGIl

D E C I D E

Respinge excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Regia Autonomă de Distribuție și

Exploatare a Filmelor RomâniaFilm București.

Admite recursul

declarat de pârâta Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor

RomâniaFilm București, împotriva deciziei comerciale nr. 198 din 26 aprilie 2012

,

pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a Vl-a civilă, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de

reclamanta SC G.P.I. SRL Focșani împotriva sentinței civile nr. 19577/2011 din 27

octombrie 2011 a Tribunalului București, secția a Vl-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 octombrie 2013.