ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3250/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3250/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 14 iunie 2006 la

Tribunalul Suceava reclamanta H.M. a chemat în judecată pârâta SC D.P. SRL

solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.574.246.300 lei cu titlu de

daune și cheltuieli de judecată, arătându-se în motivare că pârâta i-a cauzat un

prejudiciu prin degradarea mărfii proprietatea reclamantei și aflată în

custodia pârâtei.

Prin sentința nr. 1604 din 29

mai 2007 a Tribunalului Suceava a fost respinsă acțiunea reclamantei ca

nefondată, reținându-se în esență, că în cauză nu sunt date elementele

răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C. civ., în sensul că

pârâta nu a săvârșit nicio faptă ilicită, ci doar a încercat să elibereze

spațiul comercial proprietatea sa și că, dimpotrivă, reclamanta a încercat să

tulbure liniștita posesie a pârâtei prin refuzul de a-și ridica marfa

depozitată în spațiul comercial la data la care a fost solicitată să facă acest

lucru.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr.

13 din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel Suceava, decizie care a fost casată de

Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2569 din 24 septembrie

2008, apelul fiind trimis spre rejudecare, aceleiași instanțe.

În considerentele deciziei

din recurs s-a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 294 alin. (1) C.

proc. civ., întrucât instanța de apel și-a motivat decizia pe dispozițiile art.

1620 C. civ., deși reclamanta a invocat răspunderea civilă delictuală prevăzută

de art. 998 C. civ., schimbând astfel cauza acțiunii reclamantei și

întemeindu-și soluția pe argumente străine, fără verificarea situației de fapt.

Reinvestită cu soluționarea

apelului, Curtea de Apel Suceava a pronunțat decizia nr. 39 din 16 martie 2009

prin care a respins ca nefondat apelul reclamantei împotriva sentinței nr. 1604/2007

a Tribunalului Suceava, obligând totodată pe reclamantă la 2.000 lei cheltuieli

de judecată.

În considerentele deciziei

din apel s-a reținut în esență că pentru atragerea răspunderii civile

delictuale se cere întrunirea cumulativă a mai multor condiții din care, în

speță lipsește fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, reclamanta nefăcând

dovada că pârâta a săvârșit o asemenea faptă.

Astfel, spațiul comercial în

care reclamanta avea depozitată marfa în discuție a fost adjudecat de către

pârâtă, bunurile fiind predate în custodia acesteia, din probele administrate

rezultând faptul că reclamanta nu a răspuns solicitărilor pârâtei de a se

prezenta să-și ridice bunurile, așa încât fapta culpabilă aparține reclamantei.

Împotriva acestei decizii

ambele părți au declarat recurs.

Recursul reclamantei este

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susținând că

hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.

998 C. civ., reținându-se nelegal faptul că pârâta prin fapta sa ilicită i-a

cauzat reclamantei prejudiciul solicitat prin acțiune.

În dezvoltarea motivelor de

recurs reclamanta susține că s-a dovedit în dosar fapt ilicită a pârâtei

constând în neluarea măsurilor de conservare a mărfurilor primite în depozit.

De asemenea, recurenta

enumeră și celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale, arătând că

acestea sunt îndeplinite cumulativ și atrag răspunderea patrimonială a pârâtei,

contrar celor reținute în apel.

În recursul declarat de

pârâtă este criticată dispoziția instanței din apel care nu a acordat în

întregime cheltuielile de judecată ocazionate pârâtei cu purtarea prezentului

proces, respectiv a sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată efectuate cu

soluționarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Analizând recursurile prin

prisma motivelor invocate se vor reține următoarele:

În baza procesului - verbal

de adjudecare din 8 iulie 2004 pârâta SC D.P. SRL a adjudecat de la SC I.M.H.

SRL spațiul comercial situat în Suceava, spațiu asupra căruia între reclamantă

și SC I.M.H. SRL exista încheiat un contract de închiriere și în care

reclamanta avea depozitate bunuri care au fost preluate în custodie de către societatea

pârâtă.

Conform art. 998 C. civ.

„orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a

cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”.

Pentru a fi atrasă

răspunderea civilă delictuală legea cere îndeplinirea cumulativă a mai multor

condiții, respectiv: fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, prejudiciul, care

trebuie să fie determinat sau determinabil, culpa persoanei responsabile de

săvârșirea faptei, precum și raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu.

În speță, instanța de apel a

reținut corect că, în raport de probele administrate, culpa pentru deteriorarea

mărfii în litigiu, perisabile prin natura ei îi aparține reclamantei care, deși

notificată nu s-a prezentat la data de 10 septembrie 2004 la data și locul

indicat pentru a-și ridica bunurile astfel că în raport de această stare de

fapt se va reține că instanța de apel a aplicat corect prevederile legale cu

privire la antrenarea răspunderii civile delictuale, constatând neîndeplinirea

uneia dintre condițiile prevăzute de art. 998 C. civ.

În ceea ce privește recursul

declarat de pârâtă se va reține că nu este fondat întrucât cheltuielile de

judecată care i-au fost ocazionate în dosarul în care s-a soluționat de către

Înalta Curte de Casație și Justiție recursul reclamantei, urmează să le

suporte, față de soluția pronunțată în cauză, aceea de admitere a cererii de

recurs, fază procesuală în care pârâta a căzut în pretenții, astfel că

prevederile art. 274 C. proc. civ. au fost corect aplicate în apel.

În baza acestor considerente

mai sus reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge

ambele recursuri declarate împotriva deciziei nr. 39 din 16 martie 2009 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

ca nefondate, care va fi menținută în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanta H.M. și de pârâta SC D.P. SRL Suceava împotriva

deciziei nr. 39 din 16 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 decembrie 2009.