ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1694/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Primind spre soluționare prin declinare de

competență de la Judecătoria Mediaș acțiunea formulată de reclamanta SC M. SRL

Mediaș împotriva pârâtei SC A.Y. SRL Constanța, Tribunalul Sibiu, secția comercială

și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei și în consecință a

obligat-o pe pârâtă prin sentința civilă nr. 2739/C din 4 decembrie 2006 să

ridice de la sediul reclamantei mărfurile cuprinse în anexa la acțiune - și

care s-a precizat că face parte integrantă din sentință - cu cheltuieli de

judecată de 158 lei.

La pronunțarea

hotărârii de mai sus, instanța de fond a reținut că în urma vânzării unor

mărfuri de la pârâtă, reclamanta a rămas cu unele produse greu vandabile,

înscrise în lista anexă la acțiune, cu privire la care nu a ajuns la nici o

înțelegere cu furnizorul mărfii, astfel că s-a impus soluția obligării pârâtei

la ridicarea acelor mărfuri de la reclamantă.

Apelul declarat de

pârâtă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a fost admis de

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

care, prin Decizia nr. 37/A din 16 martie 2007 a modificat în tot sentința

instanței de fond în sensul că a respins acțiunea reclamantei, cu obligarea

acesteia la plata cheltuielilor de judecată la fond și în apel către pârâtă,

reținând că reclamanta nu a avut nici un temei legal care să îi permită să

solicite obligarea pârâtei de a ridica de la sediul său mărfurile greu

vandabile preluate spre vânzare.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs susținând că este netemeinică și

nelegală, dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., cauza în apel fiind soluționată fără a se intra în cercetarea

fondului.

Recursul reclamantei

este nefondat.

Din analiza actelor

din dosar rezultă că părțile în proces au statornicit raporturi comerciale de

vânzare-cumpărare. În acest context reclamanta a primit de la pârâtă, fără

obiecțiuni, mărfuri la vânzare, facturile emise de pârâtă au fost semnate și

însușite la plată de reclamantă, ceea ce echivalează cu un contract în formă

simplificată.

Deși reclamanta, a

constatat după aproximativ 3 ani de la preluarea mărfurilor respective că unele

dintre acestea sunt greu vandabile, aspect ce nu a fost reglementat de părți la

data preluării de către reclamantă a acestor mărfuri, nu o poate ține

răspunzătoare pe pârâtă, respectiv furnizorul mărfii astfel cum corect a

reținut instanța de apel.

În hotărârea recurată

au fost avute în vedere și dispozițiile art. 969 C. civ. coroborate cu

prevederile art. 1073 și 1362 C. civ. astfel că prin admiterea apelului pârâtei

acțiunea reclamantei în mod corect a fost respinsă pentru obligația de a face,

încât recursul reclamantei, care este nefondat, se va respinge în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M. SRL Mediaș împotriva Deciziei nr.

37/A din 16 martie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 mai 2008.