ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1694/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Primind spre soluționare prin declinare de competență de la Judecătoria Mediaș acțiunea formulată de reclamanta SC M. SRL Mediaș împotriva pârâtei SC A.Y. SRL Constanța, Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei și în consecință a obligat-o pe pârâtă prin sentința civilă nr. 2739/C din 4 decembrie 2006 să ridice de la sediul reclamantei mărfurile cuprinse în anexa la acțiune - și care s-a precizat că face parte integrantă din sentință - cu cheltuieli de judecată de 158 lei.

La pronunțarea hotărârii de mai sus, instanța de fond a reținut că în urma vânzării unor mărfuri de la pârâtă, reclamanta a rămas cu unele produse greu vandabile, înscrise în lista anexă la acțiune, cu privire la care nu a ajuns la nici o înțelegere cu furnizorul mărfii, astfel că s-a impus soluția obligării pârâtei la ridicarea acelor mărfuri de la reclamantă. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, care, prin Decizia nr. 37/A din 16 martie 2007 a modificat în tot sentința instanței de fond în sensul că a respins acțiunea reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată la fond și în apel către pârâtă, reținând că reclamanta nu a avut nici un temei legal care să îi permită să solicite obligarea pârâtei de a ridica de la sediul său mărfurile greu vandabile preluate spre vânzare.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs susținând că este netemeinică și nelegală, dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cauza în apel fiind soluționată fără a se intra în cercetarea fondului. Recursul reclamantei este nefondat. Din analiza actelor din dosar rezultă că părțile în proces au statornicit raporturi comerciale de vânzare-cumpărare. În acest context reclamanta a primit de la pârâtă, fără obiecțiuni, mărfuri la vânzare, facturile emise de pârâtă au fost semnate și însușite la plată de reclamantă, ceea ce echivalează cu un contract în formă simplificată.

Deși reclamanta, a constatat după aproximativ 3 ani de la preluarea mărfurilor respective că unele dintre acestea sunt greu vandabile, aspect ce nu a fost reglementat de părți la data preluării de către reclamantă a acestor mărfuri, nu o poate ține răspunzătoare pe pârâtă, respectiv furnizorul mărfii astfel cum corect a reținut instanța de apel. În hotărârea recurată au fost avute în vedere și dispozițiile art. 969 C. civ. coroborate cu prevederile art. 1073 și 1362 C. civ. astfel că prin admiterea apelului pârâtei acțiunea reclamantei în mod corect a fost respinsă pentru obligația de a face, încât recursul reclamantei, care este nefondat, se va respinge în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M. SRL Mediaș împotriva Deciziei nr. 37/A din 16 martie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2008.