ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2569/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 14 iunie 2006, reclamanta H.M. a chemat în judecată pe pârâta SC D.P. SRL solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 1.574.246.300 lei, cu titlu de daune și cheltuielile de judecată, invocând ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 998 C. civ., art. 422 și art. 274 C. proc. civ. Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr. 43, pronunțată la data de 10 ianuarie 2007, apreciind întemeiată excepția de necompetență materială invocată de pârâtă, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, care, prin sentința, secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal nr. 1604, pronunțată la data de 28 mai 2007 a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei, pe care a obligat-o să plătească pârâtei suma de 3.800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 998 C. civ., în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C. civ., întrucât din probele administrate nu rezultă nici că pârâta a săvârșit vreo faptă ilicită prin încercarea de a elibera spațiul comercial al cărui proprietar este de bunurile reclamantei - pe care aceasta, deși notificată de mai multe ori nu a dorit să le ridice - nici că are vreo culpă în producerea prejudiciului suferit de reclamantă prin predarea acestor bunuri în custodia reprezentantului pârâtei prin procesele verbale încheiate de executorul judecătoresc la data de 11 - 12 august 2004. Reclamanta a formulat apel împotriva sentinței tribunalului arătând, în principal, în motivarea acestei cereri că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate, reținând că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 C. civ., întrucât din înscrisurile depuse la dosar în probațiune, dar ignorate, rezultă culpa pârâtei în producerea prejudiciului ce face obiectul judecății ca și legătura de cauzalitate între fapta sa culpabilă și acest prejudiciu.

Secția comercială de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului și a obligat apelanta să plătească intimatei suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut, în rezumat, că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 1620 C. civ. și nu cele ale art. 998 C. civ., așa cum greșit a considerat prima instanță, perspectivă din care a verificat materialul probator administrat pentru a stabili dacă pârâta și-a îndeplinit sau nu obligațiile specifice depozitarului, stabilind, după verificare, că pretinsa degradare a bunurilor nu poate să-i fie imputată acesteia.

Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că decizia recurată este nelegală, întrucât instanța de apel, contrar prevederilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., a schimbat temeiul de drept al acțiunii din art. 998 C. civ. în art. 1620 C. civ., care, de altfel, nu-și găsește justificare în speță, și nu a răspuns criticilor formulate în apel împotriva sentinței instanței de fond, vizând nelegalitatea și netemeinicia acestei hotărâri, față de dovezile îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 998 C. civ., în cauză, pentru atragerea răspunderii materiale a pârâtei, aspecte care se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 7 C. proc.

civ. - recurenta neprecizând relevanța criticilor aduse primei instanțe față de hotărârea ce face obiectul recursului și față de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. Recursul este fondat. Astfel, potrivit art. 294 alin. (1) C. proc.

civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, conform regulii de drept „tantum devolutum tantum judicatum”, astfel că, prin intermediul apelului, nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, iar efectul devolutiv al acestei căi de atac se răsfrânge numai asupra a ceea ce s-a judecat în fond, având în vedere că instanța de apel realizează numai un control judiciar ordinar asupra hotărârii atacate, iar acest control nu poate avea alte elemente decât cele ce au format obiectul primei judecăți, căci altfel s-ar încălca principiul dublului grad de jurisdicție - efect limitat, deopotrivă, la criticile formulate de apelant, potrivit art. 295 alin. (1), ce consacră regula de drept „tantum devolutum quantum appellatum”, care constituie o exigență a principiului disponibilității procesuale, ce se aplică și în fața acestei instanțe, obligată să cerceteze cauza numai cu referire la motivele indicate în cererea de apel.

Este de observat că, prin schimbarea cauzei acțiunii formulată de reclamantă, pe care și-a fundamentat judecata instanța de fond și prin necercetarea criticilor raportate la această judecată, ce au făcut obiectul apelului, instanța de control judiciar, întemeindu-și soluția pe argumente străine -deși avea a verifica situația de fapt și aplicarea legii de către prima instanță în limitele cererii de apel - a încălcat precitatele dispoziții legale și principiile pe care acestea le consacră, inducând, astfel, incidența motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 7 C. proc. civ. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2), alin. (3) și art. 313 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa decizia atacată și va trimite pricina aceleiași instanțe de control judiciar pentru rejudecarea cererii de apel din perspectiva motivelor de critică indicate prin aceasta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta H.M. împotriva Deciziei nr. 13 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2008.