ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.09.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2569/2008

HOTĂRÂRE
24.09.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2569/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la

data de 14 iunie 2006,

reclamanta

H.M. a chemat în judecată pe pârâta SC D.P. SRL solicitând ca aceasta să fie

obligată să-i plătească suma de 1.574.246.300 lei, cu titlu de daune și

cheltuielile de judecată, invocând ca temei de drept al cererii sale

dispozițiile art. 998 C. civ., art. 422 și art. 274 C. proc. civ.

Judecătoria Suceava,

prin sentința civilă nr. 43, pronunțată la data de 10 ianuarie 2007, apreciind

întemeiată excepția de necompetență materială invocată de pârâtă, a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, care, prin

sentința, secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal nr. 1604,

pronunțată la data de 28 mai 2007 a respins, ca nefondată, acțiunea

reclamantei, pe care a obligat-o să plătească pârâtei suma de 3.800 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în principal, că reclamanta nu a făcut dovada

îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 998 C. civ., în conformitate cu

dispozițiile art. 1169 C. civ., întrucât din probele administrate nu rezultă

nici că pârâta a săvârșit vreo faptă ilicită prin încercarea de a elibera

spațiul comercial al cărui proprietar este de bunurile reclamantei - pe care

aceasta, deși notificată de mai multe ori nu a dorit să le ridice - nici că are

vreo culpă în producerea prejudiciului suferit de reclamantă prin predarea

acestor bunuri în custodia reprezentantului pârâtei prin procesele verbale

încheiate de executorul judecătoresc la data de 11 - 12 august 2004.

Reclamanta a formulat

apel împotriva sentinței tribunalului arătând, în principal, în motivarea

acestei cereri că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate,

reținând că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 C.

civ., întrucât din înscrisurile depuse la dosar în probațiune, dar ignorate,

rezultă culpa pârâtei în producerea prejudiciului ce face obiectul judecății ca

și legătura de cauzalitate între fapta sa culpabilă și acest prejudiciu.

Secția comercială de

contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Suceava a respins, ca

nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului și a

obligat apelanta să plătească intimatei suma de 1.000 lei, cheltuieli de

judecată în apel.

Pentru a pronunța

această decizie instanța de apel a reținut, în rezumat, că, în speță, sunt

aplicabile dispozițiile art. 1620 C. civ. și nu cele ale art. 998 C. civ., așa

cum greșit a considerat prima instanță, perspectivă din care a verificat materialul

probator administrat pentru a stabili dacă pârâta și-a îndeplinit sau nu

obligațiile specifice depozitarului, stabilind, după verificare, că pretinsa

degradare a bunurilor nu poate să-i fie imputată acesteia.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta reclamantă invocând, în drept, dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului s-a arătat, în esență, că decizia recurată este nelegală, întrucât

instanța de apel, contrar prevederilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., a

schimbat temeiul de drept al acțiunii din art. 998 C. civ. în art. 1620 C. civ.,

care, de altfel, nu-și găsește justificare în speță, și nu a răspuns criticilor

formulate în apel împotriva sentinței instanței de fond, vizând nelegalitatea

și netemeinicia acestei hotărâri, față de dovezile îndeplinirii condițiilor

prevăzute de art. 998 C. civ., în cauză, pentru atragerea răspunderii materiale

a pârâtei, aspecte care se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9

și pct. 7 C. proc. civ. - recurenta neprecizând relevanța criticilor aduse

primei instanțe față de hotărârea ce face obiectul recursului și față de

dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul este fondat.

Astfel, potrivit art.

294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților,

cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, conform regulii de drept

„tantum devolutum tantum judicatum”, astfel că, prin intermediul apelului, nu

se poate lărgi cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, iar efectul devolutiv

al acestei căi de atac se răsfrânge numai asupra a ceea ce s-a judecat în fond,

având în vedere că instanța de apel realizează numai un control judiciar

ordinar asupra hotărârii atacate, iar acest control nu poate avea alte elemente

decât cele ce au format obiectul primei judecăți, căci altfel s-ar încălca

principiul dublului grad de jurisdicție - efect limitat, deopotrivă, la

criticile formulate de apelant, potrivit art. 295 alin. (1), ce consacră regula

de drept „tantum devolutum quantum appellatum”, care constituie o exigență a

principiului disponibilității procesuale, ce se aplică și în fața acestei

instanțe, obligată să cerceteze cauza numai cu referire la motivele indicate în

cererea de apel.

Este de observat că,

prin schimbarea cauzei acțiunii formulată de reclamantă, pe care și-a

fundamentat judecata instanța de fond și prin necercetarea criticilor raportate

la această judecată, ce au făcut obiectul apelului, instanța de control

judiciar, întemeindu-și soluția pe argumente străine -deși avea a verifica

situația de fapt și aplicarea legii de către prima instanță în limitele cererii

de apel - a încălcat precitatele dispoziții legale și principiile pe care

acestea le consacră, inducând, astfel, incidența motivelor prevăzute de art. 304

pct. 9 și pct. 7 C. proc. civ.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2), alin. (3) și art. 313 C. proc. civ.

Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa decizia atacată și

va trimite pricina aceleiași instanțe de control judiciar pentru rejudecarea

cererii de apel din perspectiva motivelor de critică indicate prin aceasta.

Admite

recursul declarat de

reclamanta H.M. împotriva Deciziei nr. 13 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea

apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

24

septembrie

2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-12-08
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3250/2009
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 14 iunie 2006 la Tribunalul Suceava reclamanta H.M. a chemat în judecată pârâta SC D.P. SRL solicitând obligarea pârâtei la
ÎCCJ 2008-05-20
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1694/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Primind spre soluționare prin declinare de competență de la Judecătoria Mediaș acțiunea formulată de reclamanta SC M. SRL Mediaș împotriva pârâtei SC A.Y.
ÎCCJ 2008-06-03
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1919/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta D.D. a acționat în judecată pe pârâții SC I. SRL Suceava, B.A. și G.V.A. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolu
ÎCCJ 2010-09-29
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3021/2010
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: La data de 18 iunie 2007, reclamantele SC E. SRL Suceava și SC P. SRL Suceava au chemat în judecată pe pârâtele F.A., D.M., SC P.I.C. SRL Suceava și SC B
ÎCCJ 2008-10-30
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3151/2008
și instanțe a fondului pricinii. De asemenea, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de intervenție formulată de D.G.F.P. Suceava. S-a apreciat că împlinindu-se termenul stipulat de părți în antecontract se impune desființarea sentinței și
Sursă