ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2026/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Suceava, reclamantul B.N. a chemat în judecată pârâta D.S. Suceava solicitând

instanței să pronunțe o hotărâre prin care pârâta să fie obligată să-i

plătească suma de 150.240 lei cu titlu de daune, dobânda legală începând cu

data sesizării instanței și cheltuieli de judecată ocazionate de proces.

Prin sentința civilă nr. 1554

din 20 martie 2008, Judecătoria Suceava a respins ca nefondată

excepția-prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis în parte

acțiunea reclamantului, obligând pârâta să-i plătească suma de 94.766,98 lei cu

titlu de daune, dobânda legală aferentă calculată începând cu data introducerii

acțiunii și până la achitarea integrală a debitului precum și cheltuieli de

judecată în sumă de 1.250 lei.

Prin încheierea din 30

octombrie 2008 dată de Tribunalul Suceava, secția civilă, cauza privind

recursurile formulate de reclamant și pârâtă împotriva sentinței a fost trimisă

spre competentă soluționare Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Tribunalul Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, investit cu soluționarea

recursurilor declarate în cauză prin încheierea nr. 373 pronunțată la 10

decembrie 2008 a scos dosarul de pe rol și l-a trimis secției civile a

tribunalului spre competentă soluționare, sesizând totodată Curtea de Apel

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pentru

soluționarea conflictului de competență funcțională constatat.

Curtea de Apel Suceava,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6

pronunțată la data de 23 ianuarie 2009 a respins sesizarea și a trimis cauza spre soluționare secției civile a Tribunalului Suceava, cu motivarea că

dispozițiile Titlului IV al Cărții I C. proc. civ., nu sunt aplicabile în

speță, legiuitorul a exclus din aria de incidență a conflictului de competență,

conflictul dintre două secții ale aceleiași instanțe cu privire la soluționarea

unei cauze.

Împotriva sentinței, în

termen legal pârâta D.S. Suceava a declarat recurs, întemeiat în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Recurenta arată că sentința

atacată este nelegală deoarece în considerente reține că secția civilă este

competentă în soluționarea cauzei, întrucât nu ar fi incident nici unul din art.

3, 4, 7 sau 56 C. com., dar, când s-a dispus asupra competenței, nu s-a făcut o

corectă analiză a stării de fapt, prin raportare la art. 4 C. proc. civ.

Mai arată recurenta că

instanța soluționând conflictul de competență a făcut o confuzie, asimilând

operațiunile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu

vegetație forestieră a căror soluționare în caz de conflict este competența

secției civile, cu pretențiile la acordarea profitului realizat în urma unor

fapte și acte de comerț având ca obiect valorificarea masei lemnoase, a căror

soluționare în caz de litigiu este evident în competența materială a secției

comerciale.

Recurenta concluzionează

arătând că stabilirea competenței materiale de către Curtea de Apel Suceava în

favoarea secției civile a Tribunalului Suceava este rezultatul unei greșite

aplicări a legii și solicită pe excepție admiterea recursului și constatarea

necompetenței materiale a Curții de Apel Suceava de a soluționa conflictul

negativ de competență iar pe fond admiterea recursului și modificarea în tot a

sentinței în sensul de a stabili ca fiind competentă material să soluționeze

cauza dedusă judecății, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a Tribunalului Suceava.

Recursul declarat de pârâtă

nu este fondat și va fi respins pentru următoarele motive.

Analizând sentința recurată

prin prisma motivelor de recurs invocate de către pârâtă, Înalta Curte constată

că hotărârea este legală și deci nu este rezultatul unei greșite aplicări a

legii astfel că în cauză nu este aplicabil pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Astfel, în pronunțarea

sentinței curtea de apel corect a interpretat și a aplicat dispozițiile art. 20

C. proc. civ. privind conflictul de competență, reținând că este exclusă din

aria de incidență a acestuia conflictul dintre două secții ale aceleiași

instanțe, cu privire la soluționarea unei cauze.

În concluzie, având în

vedere considerentele arătate, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.S. Suceava împotriva sentinței nr. 6 din Camera de Consiliu de la 23

ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 24 iunie 2009.