ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1213/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 12 septembrie 2008,

reclamanta SC

m

. SA Suceava a

solicitat să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 155594

din 30 iunie 2008 întocmită de pârâta D.G.F.P. a județului Suceava până la

soluționarea pe fond a litigiului având ca obiect anularea acestei decizii.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin decizia de impunere contestată a fost obligată să plătească

la bugetul statului suma de 1.843.242 lei, iar executarea silită anterior soluționării

cererii de anulare a debitului respectiv este de natură să producă pagube

iminente, prin imposibilitatea achitării furnizorilor și întreruperea

desfășurării activității.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 119

din 17 octombrie 2008, prin care a admis cererea reclamantei și a dispus

suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 155594 din 30 iunie 2008 până

la soluționarea în fond a Dosarului nr. 394/39/2008, aflat pe rolul aceleiași

instanțe.

Instanța de fond a constatat

că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004

pentru suspendarea executării deciziei contestate pe calea acțiunii în anulare,

cu motivarea că prin executarea acestei decizii, reclamanta ar fi în

imposibilitate să-și achite furnizorii și să funcționeze.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a județului Suceava, solicitând modificarea

hotărârii atacate în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul respingerii

cererii formulate de reclamantă.

Recurenta a susținut că în

mod greșit s-a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, deși societatea intimată nu a dovedit că executarea

deciziei contestate ar avea consecințe deosebit de grav asupra activității

sale, afectându-i chiar existența. În acest sens, s-a arătat că apărările din

cererea de suspendare nu au fost verificate în raport de indicatorii economici

ai intimatei pe anul 2007, care arată o cifră de afaceri de 6.276.720 lei și

venituri totale în sumă de 6.612.627 lei.

De asemenea, recurenta a

arătat că nu s-a dovedit în cauză existența unor împrejurări de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Îndeplinirea condițiile

prevăzute în mod cumulativ în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru

măsura provizorie de suspendare a executării nu se poate stabili decât în

raport de conținutul și efectele actului administrativ individual dedus

judecății și a cărei legalitate a fost contestată prin acțiunea în anulare.

Analizând situația de fapt

concretă dovedită în cauză, instanța de fond a constatat întemeiat că sunt

îndeplinite cerințele prevăzute în dispozițiile legale sus-menționate și că

măsura suspendării executării solicitată prin cerere este justificată.

Recurenta a susținut neîntemeiat

că în speță nu există un caz bine justificat pentru suspendarea executării,

pentru că apărările formulate în dezvoltarea acestui motiv de recurs nu se

referă la situația concretă avută în vedere de instanța de fond și au un

caracter general, vizând în realitate prezumția de legalitate a actelor

administrative, care nu poate fi examinată în cadrul procedurii prevăzute

pentru măsura provizorie a suspendării.

Nefondată este și critica

din recurs prin care s-a susținut că intimata nu a dovedit îndeplinirea

condiției legale privind prevenirea unei pagube iminente.

Instanța de fond a analizat

toate consecințele care se pot produce prin executarea deciziei de impunere

întocmită de recurentă până la soluționarea în fond a dosarului și a constatat

corect îndeplinirea acestei condiții, prin riscul producerii unei pagube

iminente pentru intimată, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea

nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență.

Cuantumul obligației fiscale

stabilite prin decizia de impunere contestată și efectele plății acestui debit

cu privire la lichiditățile necesare pentru plata salariilor și furnizorilor au

fost avute în vedere de instanța de fond ca dovezi evidente pentru existența

pericolului producerii unei pagube iminente și dificil de separat pentru

patrimoniul și întreaga activitate desfășurată de societatea intimată, chiar

față de situația sa economică pe anul 2007, concretizată în totalul veniturilor

și cifra de afaceri realizată.

Față de considerentele expuse,

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G.F.P. a județului Suceava împotriva sentinței nr. 119 din 17 octombrie

2008 Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2009.