ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1213/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 12 septembrie 2008, reclamanta SC m . SA Suceava a solicitat să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 155594 din 30 iunie 2008 întocmită de pârâta D.G.F.P. a județului Suceava până la soluționarea pe fond a litigiului având ca obiect anularea acestei decizii. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia de impunere contestată a fost obligată să plătească la bugetul statului suma de 1.843.242 lei, iar executarea silită anterior soluționării cererii de anulare a debitului respectiv este de natură să producă pagube iminente, prin imposibilitatea achitării furnizorilor și întreruperea desfășurării activității.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 119 din 17 octombrie 2008, prin care a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 155594 din 30 iunie 2008 până la soluționarea în fond a Dosarului nr. 394/39/2008, aflat pe rolul aceleiași instanțe. Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării deciziei contestate pe calea acțiunii în anulare, cu motivarea că prin executarea acestei decizii, reclamanta ar fi în imposibilitate să-și achite furnizorii și să funcționeze. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta D.G.F.P.

a județului Suceava, solicitând modificarea hotărârii atacate în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul respingerii cererii formulate de reclamantă. Recurenta a susținut că în mod greșit s-a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deși societatea intimată nu a dovedit că executarea deciziei contestate ar avea consecințe deosebit de grav asupra activității sale, afectându-i chiar existența. În acest sens, s-a arătat că apărările din cererea de suspendare nu au fost verificate în raport de indicatorii economici ai intimatei pe anul 2007, care arată o cifră de afaceri de 6.276.720 lei și venituri totale în sumă de 6.612.627 lei. De asemenea, recurenta a arătat că nu s-a dovedit în cauză existența unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Îndeplinirea condițiile prevăzute în mod cumulativ în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru măsura provizorie de suspendare a executării nu se poate stabili decât în raport de conținutul și efectele actului administrativ individual dedus judecății și a cărei legalitate a fost contestată prin acțiunea în anulare. Analizând situația de fapt concretă dovedită în cauză, instanța de fond a constatat întemeiat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute în dispozițiile legale sus-menționate și că măsura suspendării executării solicitată prin cerere este justificată.

Recurenta a susținut neîntemeiat că în speță nu există un caz bine justificat pentru suspendarea executării, pentru că apărările formulate în dezvoltarea acestui motiv de recurs nu se referă la situația concretă avută în vedere de instanța de fond și au un caracter general, vizând în realitate prezumția de legalitate a actelor administrative, care nu poate fi examinată în cadrul procedurii prevăzute pentru măsura provizorie a suspendării. Nefondată este și critica din recurs prin care s-a susținut că intimata nu a dovedit îndeplinirea condiției legale privind prevenirea unei pagube iminente.

Instanța de fond a analizat toate consecințele care se pot produce prin executarea deciziei de impunere întocmită de recurentă până la soluționarea în fond a dosarului și a constatat corect îndeplinirea acestei condiții, prin riscul producerii unei pagube iminente pentru intimată, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență. Cuantumul obligației fiscale stabilite prin decizia de impunere contestată și efectele plății acestui debit cu privire la lichiditățile necesare pentru plata salariilor și furnizorilor au fost avute în vedere de instanța de fond ca dovezi evidente pentru existența pericolului producerii unei pagube iminente și dificil de separat pentru patrimoniul și întreaga activitate desfășurată de societatea intimată, chiar față de situația sa economică pe anul 2007, concretizată în totalul veniturilor și cifra de afaceri realizată.

Față de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a județului Suceava împotriva sentinței nr. 119 din 17 octombrie 2008 Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2009.