ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 759/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 7 octombrie 2010, reclamanta SC T. SA Suceava a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea executării deciziei nr. 204 din 2 iulie 2010 întocmită de pârâta A.N.A.F. - D.G.A.M.C. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia contestată a fost nelegal obligată la plata unui debit în sumă de 1.032.760 lei, deși datora bugetului de stat numai suma de 140.567 lei, pe care de altfel a și achitat-o până la data formulării cererii.

Reclamanta a precizat că diferența în sumă de 892.193 lei a fost greșit calculată de organul de control ca reprezentând accesorii ale unor debite suspendate la executare, iar plata sumei respective este de natură să producă o pagubă cu caracter ireversibil, prin perturbarea gravă a funcționării serviciului public de producție, transport și distribuție energie termică în municipiul Suceava. Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 257 din 22 noiembrie 2010, prin care a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 204 din 2 iulie 2010 emisă de pârâta A.N.A.F. până la soluționarea pe fond a plângerii formulate de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că au fost îndeplinite în cauză condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ contestat în procedură administrativă prin plângerea înregistrată la autoritatea fiscală sub nr. 1027434 din 21 iulie 2010. Fără a prejudeca fondul, instanța de fond a apreciat, din analiza actelor depuse la dosar, că există anumite împrejurări legate de starea de fapt, de natură a crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului întocmit de pârâtă. De asemenea, s-a considerat că, prin executarea acestui act, s-ar produce întreruperea activității societății reclamante, care este singura producătoare și furnizoare de energie termică în sistem centralizat din municipiul Suceava.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta A.N.A.F., solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării ca neîntemeiată. Recurenta a susținut că instanța de fond a constatat în mod greșit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dat fiind că societatea intimată nu a dovedit existența unor cazuri bine justificate și nici riscul producerii unei pagube iminente prin executarea silită a actului dedus judecății. În dezvoltarea cererii de recurs, s-a arătat că susținerile intimatei privind nelegalitatea actului administrativ fiscal nu pot constitui un caz bine justificat, întrucât acestea nu pot fi examinate decât cu ocazia judecării fondului pricinii și până la pronunțarea unei soluții de anulare, actul se bucură de prezumția de legalitate.

Cu privire la condiția prevenirii unei pagube iminente, recurenta a arătat că instanța de fond și-a însușit în mod greșit apărările din motivarea cererii, fără a observa lipsa lor de temei față de cifra de afaceri a societății intimate și de posibilitatea acesteia de a recupera sumele executate, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 92/2003 și ale Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: Cererea de suspendare a executării deciziei nr. 204 din 2 iulie 2010 formulată de intimata – reclamantă SC T. SA Suceava în perioada soluționării recursului administrativ prealabil, înregistrat la A.N.A.F. - D.G.A.M.C. sub nr. 1027434 din 21 iulie 2010, a fost de admisă în cauză prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, până la pronunțarea instanței de fond, se poate dispune suspendarea executării în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Măsura provizorie solicitată de intimata – reclamantă s-a justificat față de îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de textul de lege susmenționat, întrucât s-a dovedit atât existența unui caz bine justificat, cât și iminența producerii unei pagube prin executarea deciziei emisă de recurentă, avându-se în vedere că aceasta este executorie din oficiu.

Instanța de fond a constatat corect existența unui caz bine justificat pentru suspendarea executării actului administrativ în raport de situația de fapt concretă avută în vedere la emiterea lui și de motivele de nelegalitate invocate de intimata – reclamantă în procedura administrativă de soluționare a contestației formulată la 21 iulie 2010. Respectând limitele investirii sale prin cererea de chemare în judecată, instanța de fond s-a pronunțat asupra condițiilor de suspendare a efectelor actului administrativ, fără a cerceta legalitatea acestuia, care nu poate fi examinată decât în cadrul acțiunii în anulare. În consecință, critica din recurs privind neîndeplinirea acestei prime condiții pentru suspendarea executării se dovedește a fi nefondată.

Concluzia instanței de fond privind existența unui caz bine justificat a fost argumentată în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin raportare la probele administrate, care dovedesc împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Nefondat este și motivul de recurs prin care s-a criticat concluzia instanței de fond privind îndeplinirea celei de-a doua condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru prevenirea unei pagube iminente.

Analizând atât obiectul și natura activității desfășurate de intimata – reclamantă, cât și consecințele care se pot produce prin executarea actului emis de recurenta – pârâtă, instanța de fond a constatat corect existența acestei condiții, prin riscul producerii unei pagube iminente, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În acest sens, s-a reținut întemeiat că, prin executarea deciziei emisă de recurentă, s-ar produce întreruperea activității societății intimate, care este singura producătoare și furnizoare de energie termică în sistem centralizat din municipiul Suceava, derivând un număr de 24.820 apartamente, cu aproximativ 60.000 de locatari, constituiți în 97 de asociații de proprietari, 155 case particulare, 38 unități bugetare și 530 agenți economici, iar pe de altă parte, ar avea ca efect blocarea implicării investitorului privat de a efectua investiții consistente pentru redresarea unității, în condițiile în care s-ar impune plata unei datorii suplimentare în sumă de 892.193 lei. Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.A.F. – D.G.M.C. împotriva sentinței nr. 257 din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.