ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 759/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 octombrie 2010,

reclamanta SC T. SA Suceava a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea executării deciziei

nr. 204 din 2 iulie 2010 întocmită de pârâta A.N.A.F. - D.G.A.M.C.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că prin decizia contestată a fost nelegal obligată la plata unui debit

în sumă de 1.032.760 lei, deși datora bugetului de stat numai suma de 140.567

lei, pe care de altfel a și achitat-o până la data formulării cererii.

Reclamanta a precizat că diferența

în sumă de 892.193 lei a fost greșit calculată de organul de control ca

reprezentând accesorii ale unor debite suspendate la executare, iar plata sumei

respective este de natură să producă o pagubă cu caracter ireversibil, prin

perturbarea gravă a funcționării serviciului public de producție, transport și

distribuție energie termică în municipiul Suceava.

Curtea de Apel Suceava, secția de

contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 257 din 22

noiembrie 2010, prin care a admis cererea și a dispus suspendarea executării

deciziei nr. 204 din 2 iulie 2010 emisă de pârâta A.N.A.F. până la soluționarea

pe fond a plângerii formulate de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a constatat că au fost îndeplinite în cauză condițiile cumulative

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea

executării actului administrativ contestat în procedură administrativă prin

plângerea înregistrată la autoritatea fiscală sub nr. 1027434 din 21 iulie

2010.

Fără a prejudeca fondul, instanța de

fond a apreciat, din analiza actelor depuse la dosar, că există anumite

împrejurări legate de starea de fapt, de natură a crea o îndoială serioasă cu

privire la legalitatea actului întocmit de pârâtă.

De asemenea, s-a considerat că, prin

executarea acestui act, s-ar produce întreruperea activității societății reclamante,

care este singura producătoare și furnizoare de energie termică în sistem centralizat

din municipiul Suceava.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs pârâta A.N.A.F., solicitând ca în temeiul dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii

cererii de suspendare a executării ca neîntemeiată.

Recurenta a susținut că instanța de

fond a constatat în mod greșit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dat fiind că societatea intimată nu a dovedit

existența unor cazuri bine justificate și nici riscul producerii unei pagube

iminente prin executarea silită a actului dedus judecății.

În dezvoltarea cererii de recurs,

s-a arătat că susținerile intimatei privind nelegalitatea actului administrativ

fiscal nu pot constitui un caz bine justificat, întrucât acestea nu pot fi

examinate decât cu ocazia judecării fondului pricinii și până la pronunțarea unei

soluții de anulare, actul se bucură de prezumția de legalitate.

Cu privire la condiția prevenirii

unei pagube iminente, recurenta a arătat că instanța de fond și-a însușit în

mod greșit apărările din motivarea cererii, fără a observa lipsa lor de temei

față de cifra de afaceri a societății intimate și de posibilitatea acesteia de

a recupera sumele executate, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 92/2003

și ale Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de

rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite

contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului

legal.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

Cererea de suspendare a executării

deciziei nr. 204 din 2 iulie 2010 formulată de intimata – reclamantă SC T. SA

Suceava în perioada soluționării recursului administrativ prealabil,

înregistrat la A.N.A.F. - D.G.A.M.C. sub nr. 1027434 din 21 iulie 2010, a fost de admisă în cauză prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, potrivit cărora, până la pronunțarea instanței de fond, se poate

dispune suspendarea executării în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente.

Măsura provizorie solicitată de

intimata – reclamantă s-a justificat față de îndeplinirea condițiilor

cumulative prevăzute de textul de lege susmenționat, întrucât s-a dovedit atât

existența unui caz bine justificat, cât și iminența producerii unei pagube prin

executarea deciziei emisă de recurentă, avându-se în vedere că aceasta este

executorie din oficiu.

Instanța de fond a constatat corect

existența unui caz bine justificat pentru suspendarea executării actului administrativ

în raport de situația de fapt concretă avută în vedere la emiterea lui și de motivele

de nelegalitate invocate de intimata – reclamantă în procedura administrativă

de soluționare a contestației formulată la 21 iulie 2010.

Respectând limitele investirii sale

prin cererea de chemare în judecată, instanța de fond s-a pronunțat asupra condițiilor

de suspendare a efectelor actului administrativ, fără a cerceta legalitatea

acestuia, care nu poate fi examinată decât în cadrul acțiunii în anulare.

În consecință, critica din recurs

privind neîndeplinirea acestei prime condiții pentru suspendarea executării se

dovedește a fi nefondată. Concluzia instanței de fond privind existența unui

caz bine justificat a fost argumentată în conformitate cu dispozițiile art. 2

alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin raportare la probele administrate,

care dovedesc împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Nefondat

este și motivul de recurs prin care s-a criticat concluzia instanței de fond

privind îndeplinirea celei de-a doua condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, pentru prevenirea unei pagube iminente.

Analizând atât obiectul și natura

activității desfășurate de intimata – reclamantă, cât și consecințele care se

pot produce prin executarea actului emis de recurenta – pârâtă, instanța de

fond a constatat corect existența acestei condiții, prin riscul producerii unei

pagube iminente, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr.

554/2004, ca prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz,

perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui

serviciu public.

În acest sens, s-a reținut întemeiat

că, prin executarea deciziei emisă de recurentă, s-ar produce întreruperea activității

societății intimate, care este singura producătoare și furnizoare de energie

termică în sistem centralizat din municipiul Suceava, derivând un număr de

24.820 apartamente, cu aproximativ 60.000 de locatari, constituiți în 97 de

asociații de proprietari, 155 case particulare, 38 unități bugetare și 530

agenți economici, iar pe de altă parte, ar avea ca efect blocarea implicării

investitorului privat de a efectua investiții consistente pentru redresarea

unității, în condițiile în care s-ar impune plata unei datorii suplimentare în

sumă de 892.193 lei.

Pentru considerentele care au fost expuse,

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.A.F. – D.G.M.C.

împotriva sentinței nr. 257 din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

februarie 2011.